Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 965/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 965/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 14893/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 965/CM
Ședința publică din 28 octombrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTORI - Vanghelita T.
- G. L.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ -CFR MARFĂ S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, împotriva sentinței civile nr. 1611 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. E., domiciliată în C., .. 15, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., consilier juridic P. A., în baza delegației de reprezentare F.N. din 2013 pe care o depune la dosar, lipsind intimata reclamantă C. E..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul recurentei pârâte S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația reprezentantului recurentei pârâte S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentei pârâte S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., având cuvântul solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în tot a acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta C. E. a chemat în judecată pe pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anii 2009, 2010 și 2011, prima de Ziua Feroviarului pentru anii 2010 și 2011, primele de Paști 2010 și 2011 și C. 2009, 2010 și 2011, contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din aprilie 2009 și până la data sesizării instanței.
Totodată, reclamanta a solicitat actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajata unității pârâte în funcția de revizor tehnic vagoane I, iar drepturile bănești pretinse sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2011 și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2011.
A susținut reclamanta că prin art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități valabil în perioada 2009-2010, a fost prevăzut un salariu suplimentar-al 13-lea salariu, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.Acest salariu suplimentar nu a fost plătit de unitate, deși reclamanta nu s-a aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute de anexa 6 pct. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și care să determine excluderea sa de la plata acestui drept.
Au fost invocate de asemenea dispozițiile art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, referitoare la ajutorul social pentru Paști și C., neplătit de către pârâtă, precum și obligațiile contractuale de plată a unei prime pentru Ziua Feroviarului și de acordare a câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, începând cu data de 01.11.2007, potrivit art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
În dovedirea cererii, reclamantul nu a propus probe.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, apreciind că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile bănești solicitate în cauză este termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin.1 lit. e Codul muncii.De asemenea, pentru o parte dintre pretențiile deduse judecății, pârâta a apreciat împlinit și termenul de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii.
Pe fondul cererii, în privința celui de-al 13-lea salariu, s-a învederat în cuprinsul întâmpinării că prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu obligă societatea să plătească salariaților un salariu suplimentar la expirarea anului calendaristic, ci părțile sunt de acord cu posibilitatea ca salariații să beneficieze de acest salariu, în funcție de veniturile realizate de societate.Or, în perioada 2008-2009, exercițiile financiare au fost încheiate cu pierderi, ceea ce nu a permis constituirea unor fonduri de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar, în vederea plății celui de-al 13-lea salariu.Cu referire la anul 2010, s-a precizat că părțile dialogului social au stabilit ca prevederile art. 30 din CCM la nivel de unitate să nu se aplice.
Cu privire la premierea de Ziua Feroviarului, pârâta a menționat că începând cu anul 2010 nu s-au mai aplicat prevederile art. 64 alin.2 din CCM la nivel de unitate, iar în CCM valabil în anul 2011, nu mai este reglementată acordarea acestei premieri.
În privința primelor de Paști și C. s-a arătat că acestea au fost acordate în perioada 2006-2008, iar în anul 2009 reprezentanții salariaților, prin federațiile sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă, au renunțat la executarea acestor drepturi.
Pentru anul 2010, părțile au stabilit să nu se acorde primele și ajutoarele materiale prevăzute la art. 64 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar în anul 2011 acestea nu au mai fost reglementate.
A mai arătat pârâta că tichetele de masă au fost acordate integral în perioada ianuarie 2006-martie 2009, iar din aprilie 2009 nu s-a prevăzut alocare bugetară pentru aceste cheltuieli, conform HG 28/2010.Mai mult, prin art.1 din Legea 142/1998 nu se stabilește în sarcina angajatorului obligația acordării tichetelor de masă, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu, în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli.Totodată, prin contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2011, nu s-a mai reglementat posibilitatea acordării tichetelor de masă.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar extrase din contractele colectiv de muncă aplicabile la nivel de unitate în perioada 2009-2011.
În temeiul art. 137 C.proc.civ., instanța va analiza cu prioritate excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, reținând următoarele:
Conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu mai subzistă în acest caz, motiv pentru care va fi respinsă ca nefondată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
În ce privește perioada care excede termenului general de prescipție de 3 ani, urmează a se reține că în acest interval de timp ia naștere numai dreptul la acțiune privind contravaloarea tichtelor de masă aferente perioadei aprilie_12.Pentru aceste motive, prescripția dreptului la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii va fi admisă în privința pretențiilor menționate, cu consecința respingerii lor ca prescrise.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr.1611 din 27 martie 2013 prin care a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune întemeiată pe disp. art. 268 lit. c din codul muncii pentru drepturile bănești aferente perioadei aprilie 2009 – 13 decembrie 2009 invocată de pârâtă.
A fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin.1 lit.e Codul muncii, ca nefondată.
S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul C. E. în contradictoriu cu pârâtul S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA cu și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă, a următoarelor drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective:
- salariul suplimentar aferent anilor 2009 și 2010, egal cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2009, respectiv 2010.
- prima pentru Ziua Feroviarului aferentă anului 2010, echivalentă cu salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare;
- primele de Paști 2010 și C. 2009 și 2010, echivalente cu salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare;
- contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 14.12._11.
S-au respins ca fiind prescrise pretențiile reclamantei pentru perioada aprilie_09 .
Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
A fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune întemeiată pe disp. art. 268 lit. c codul muncii, cu motivarea că termenul de prescripție este de 3 ani și cererea privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 14.12.2009 – 31.11.2011 a fost introdusă în termen, iar cea aferentă perioadei aprilie 2009 – 13 decembrie 2009 este prescrisă în raport de data formulării cererii de chemare în judecată.
Cu privire la salariul suplimentar, instanța a reținut că reclamanta potrivit art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior – este îndreptățită la plata salariului suplimentar aferent anului 2010.
În ceea ce privește acordarea aceluiași drept pentru anul 2011 – din examinarea contractelor colective de muncă depuse la dosar, rezultă că în CCM la nivel de unitate valabil pe anul 2011 nu s-a mai prevăzut al 13-lea salariu, iar CCM la nivel de grup de unități și ramură și-au încetat valabilitatea prin ajungerea la termen din 31 ianuarie 2011, respectiv 31.12.2010.
Prin urmare acest capăt de cerere a fost respins.
Cu privire la prima de Ziua Feroviarului pentru anii 2010 și 2011 a fost acordată de către instanța de fond - potrivit disp. art. 71 din CCM la nivel de grup de unități.
De asemenea au fost acordate reclamantei primele de Paști pentru anul 2010 – 2011 și C. pentru anii 2009 – 2010, potrivit art. 64 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate raportat la disp. art. 71 din CCM la nivel de grup de unități.
În baza art. 81 din CCM la nivel de grup de unități, i-au fost acordate reclamantei contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 14-12.2009 – 31 ianuarie 2011.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 1611 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. a declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A., ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele:
- În mod greșit a fost respinsa excepția prescrierii dreptului material la acțiune, privind executarea retractiva a unor clauze prevăzute în contractul Colectiv de munca si pentru acordarea retroactiva a drepturilor bănești solicitate.
Potrivit art.268 alin.l lit. e din Codul Muncii, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia, acțiunile pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
In sensul clasificării acestor drepturi ca nefiind de natură salarială învederează Decizia Curții Constituționale nr. 1276 din 12.10.2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 746 din 09.11.2010, prin care se stabilește că acordarea unor remunerații în lipsa muncii prestate afectează dreptul de proprietate al angajatorului, acesta din urmă fiind ținut de situația concretă și obiectivă a echivalenței prestațiilor. Curtea a reținut în motivarea deciziei sale și principiul că o sarcină excesivă impusă angajatorului este de natură a-i afecta esența dreptului de proprietate, în lipsa unui raport just de proporționalitate între prestația angajatului și veniturile încasate de acesta, încălcându-se astfel art. 44 din Constituția României.
- Interpretând greșit prevederile Contractului Colectiv de Munca al CFR Marfa SA. instanța a schimbat in mod nelegal înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestora, dând o interpretare diferita, eronata a prevederilor CCM.
In acest context, în temeiul art.40 alin.2 Codul Muncii, raportat la art.243 Codul Muncii, art. 155 Codul Muncii si art.41 alin.5 din Constituție, ce statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege. din contractul colectiv aplicabil si contractele individuale de munca, recurenta parata a fost obligata sa achite intimaților reclamanți drepturi bănești necuvenite salariaților.
Se solicită reanalizarea probelor administrate, urmând sa se constate ca CCM 2007/2008 stabilit de părți prevede la art.30 următoarele:
„(I) Pentru munca depusa in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”. Așa cum este prevăzuta in Contractele Colective de Munca, aceasta clauza nu are caracter obligatoriu, deci angajatorul nu s-a obligat să acorde și nici nu s-a prevăzut că salariatul va primi, clauza neavând caracter imperativ, în mod nelegal a fost dispusă angajarea răspunderii contractuale specifică raporturilor de muncă.
- In mod similar, prin interpretarea greșita a Contractelor Colective de Munca ale CFR Marfa SA si a dispozițiilor Legii nr.142/1998, ce reglementează acordarea alocației zilnice de hrana sub forma tichetelor de masa, instanța a schimbat in mod nelegal înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestora, dând o interpretare diferita, eronata a dispozițiilor cu privire la alocația zilnică de hrana, obligând recurenta parata la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tichetelor de masa.
Au fost nesocotite prevederile CCM și dispozițiile legale, care reglementează posibilitatea si modalitatea de acordare a tichetelor de masa. obligând angajatorul la plata contravalorii tichetelor de masa, neexistând prevederi legale in acest sens, hotărârea pronunțata fiind lipsita de temei legal, prin încălcarea si aplicarea greșita a Legii 142/1998.
- Mai mult, prin hotărârea recurată, interpretând greșit contractele colective de munca încheiate pe anii 2009/2010 si actul adițional la CCM aferent anului 2010, in care părțile dialogului social au stabilit drepturile si obligațiile pârtilor aplicabile in anul 2010, s-a stabilit ca pentru anii 2009 si 2010 nu se aplica prevederile art.74, deci pentru anul 2010 nu se acorda tichete de masa.
- Pe fondul cauzei, se critică pentru nelegalitate hotărârea recurata intrucat instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura pricinii ori intelesul lămurit si vădit neîndoielnic, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ori cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, hotărârea fiind data cu interpretarea ori aplicarea greșita a legii.
Datorita situației financiare dificile pe care o traversează parata CFR Marfa SA, înregistrând începând cu anul 2007 o scădere masiva si progresiva a prestațiilor de transport, pentru echilibrarea situației economice a societății si a încadrării in limitele stabilite de bugetul de venituri si cheltuieli aprobat prin hotărâre de guvern. CFR Marfa SA a fost interesata in susținerea locurilor de munca al angajaților, evitarea concedierilor colective si plata salariilor. Astfel, începând cu anul 2009, contractele colective la nivel de unitate, au fost incheiate in acord cu voința pârtilor si posibilitățile angajatorului, stabilindu-se sa nu se mai acorde parte din drepturile bănești solicitate in cauza.
In acest context, se impune analizarea, in mod corect a prevederilor CCM aplicabil la nivel de unitate CFR Marfa in perioada 2007-2009, cu respectarea termenului de prescripție, apreciind ca in perioada 01.01._09. nu a existat contract colectiv legal încheiat la nivelul unității, fiind aplicabil CCM la nivel superior.
Analizând perioada de valabilitate a contractelor colective de munca încheiate la nivel de unitate angajatoare, urmează a se observa că CCM 2007/2008, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.2093/08.04.2008. înregistrat la Direcția de Munca si Protecție Sociala a Municipiului București, si-a încetat valabilitatea la data de 31.12.200, conform art.2 (2) paragraful 1, având următorul conținut: „Contractul colectiv de munca este valahii pana la data de 3l.12.2008...”.
Părțile dialogului social la nivel de unitate au purtat negocieri, in vederea încheierii valabile a noului CCM al CFR Marfa pentru anii 2009 - 2010. negocieri consemnate in procesele verbale de negociere din mai - iunie 2009. preluate conform voinței reale a pârtilor în CCM încheiat și înregistrat la Ministerul Muncii în 04.06.2009.
Cum în anii 2007, 2008. 2009 au fost aplicate, succesiv CCM la nivel de unitate si numai in perioada 01.01._09 când nu a existat încheiat CCM la nivel de unitate s-a aplicat CCM la nivel de ramura transporturi.
Având în vedere ca prevederile contractuale din CCM la nivel de unitate au putere de lege, producând efecte juridice pentru toți salariații CFR Marfa, iar contractul colectiv legal si valabil încheiat la nivel de unitate are caracterul unei norme speciale in raport cu contractele colective încheiate la nivel superior, ținând cont si de abrogarea expresa a dispozițiilor art. 238 - 247 Codul Muncii, prin Legea nr.40/2011, precizează următoarele:
- Salariul suplimentar pentru anii, 2009 și 2010 nu este cuvenit, neavand caracterul unei obligații asumate de angajator in CCM al CFR Marfa SA.
Urmare modificării CCM 2009/2010 prin act adițional, începând cu anul 2010 s-a stabilit ca dispozițiile art.30 ce reglementa posibilitatea, latitudinea acordării salariului suplimentar să nu se aplice pentru anul 2010.
Prin dispozițiile art. 30 din CCM încheiat la nivel de unitate angajatoare s-a stabilit ca salariul suplimentar se poate acorda numai pentru munca ireproșabila desfășurata de salariat într-un an calendaristic. Ori. in cauza s-a dovedit ca parte dintre reclamanți au săvârșit abateri disciplinare fiind sancționați disciplinar. D. urmare, cererea de acordare a salariului suplimentar va fi respinsa in raport cu acești reclamanți.
Mai mult începând cu data de 01.07.2009 și în tot cursul anului 2010 toți salariații CFR Marfa SA au avut suspendat contractul individual de munca (șomaj tehnic) potrivit art. 52 alin.3 Codul Muncii (in vigoare la data sesizării instanței).
- Ajutorul material de Paste pe anul 2010 si C. pentru anii 2009 și 2010 .
D. fiind ca, cele doua capete de cerere sunt întemeiate pe prevederile același articol din Contractul Colectiv de Munca al SNTFM CFR Marfa SA. respectiv art.64 alini, se solicită respingerea cererilor ca neîntemeiate, urmând a se reține prevederile contractuale aplicabile. CCM al CFR Marfa SA aferent anului 2009.
Conform Contractului Colectiv de Munca încheiat și înregistrat legal la nivel de unitate, este vorba de un ajutor social (art.64 din Cap.VI Protecția salariatului) și aceasta fiind în fapt, o suma acordată de societate pentru completarea veniturilor nete ale salariaților.
Statutul acestei sume nu poate fi altul decât acela de ajutor social financiar cu ocazia sărbătorilor religioase de Paști si C., fiind o libertate a SNTFM CFR Marfa SA, în raport cu angajații săi, având caracter de plata aleatorie, în condițiile financiar-economice ale societății.
In lipsa posibilităților financiare, societatea nu poate să asigure sprijinul suplimentar al veniturilor salariaților,în afara clauzelor obligatorii ale contractelor individuale de muncă prin care se stabilesc drepturile si obligațiile ambelor părți, inclusiv drepturile salariale ale angajatului.
Analizând prevederile art. 64 din CCM 2009 încheiat la nivel de unitate angajatoare, se va constata că părțile au stabilit să nu se aplice aceste prevederi in anul 2009 ci doar începând cu 01.01.2010 beneficieze de ajutoarele materiale de Paste si C. salariații care au săvârșit abateri disciplinare, ori care au absentat de la serviciu.
- Premierea de Ziua feroviarului aferentă anului 2010.
Conform Contractelor Colective de Munca încheiate în anul 2009, premierea acordata de Ziua feroviarului este asimilată unui ajutor social financiar (art.64 din Cap.17 - Protecția salariatului), fiind în fapt o sumă acordată de societate pentru completarea veniturilor nete ale salariaților.
Acest sprijin financiar s-a stabilit de către părți, prin contract, a fi acordat în anumite condiții. Acordarea acestui sprijin material nu este obligatorie, dovadă fiind neincluderea să ca obligație a societății in clauzele contractuale prevăzute în CCM, Cap.II - Sistemul de salarizare. El poate fi acordat numai in anumite condiții negociate de părți.
Mai mult. potrivit art.64 alin.2 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009, drepturile bănești pe care le solicita reclamanții nu se acorda, prevederile art.64 nu se aplica pentru anul 2009, urmând a se negocia începând cu 01.01.2010.
Începând cu anul 2010, nu se mai aplica prevederile art.64 alin.2 din CCM 2010, iar din 2011 premierele nu mai sunt prevăzute de CCM CFR Marfa.
- Contravaloarea tichetelor de masa pentru perioada 14.12.2009 – 31.01.2011.
In conformitate cu dispozițiile legale invocate de reclamanți. Legea nr. 142/1998. privind acordarea tichetelor de masa. "salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unităților cooperatiste si a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite in continuare angajator, pot primi o alocație de hrana acordata sub forma lichelelor de masa. suportata integral pe costuri de către angajator".
Conform HG nr. 28/2010 privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2009 al Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfa CFR Marfa SA, în Capitolul „Cheltuieli totale", litera „d" - Cheltuieli cu personalul, este bugetată suma de 7.381.000 lei pentru cheltuieli cu tichete de masa.
Mai mult, analizând prevederile Legii nr. 142/1998 se constată că scopul bonificației sub forma tichetului de masă îl constituie asigurarea unui venit suplimentar prin suportarea pe costuri de către angajator a mesei sau produselor alimentare ce constituie hrana angajatului pentru o zi lucrătoare.
Prin art.6 alin.5 se interzice acordarea unui rest de bani la tichetul de masa, recunoscând statutul acestuia de hârtie de valoare nominala, nefungibilă, emisa cu scop bine determinat, interzicându-se compensarea tichetului de masa prin acordarea unei sume in bani.
Contractul Colectiv de Munca 2009/2010 stabilește că drepturile bănești prevăzute de art.64 nu se acordă în anul 2009, urmând ca prevederile art. 64 CCM să se aplice începând cu 01.01.2010, prin renegociere, în funcție de situația economico-financiară a CFR Marfa SA. Actul adițional încheiat in anul 2010 stabilește că pentru anul 2010 nu se vor aplica prevederile art. 30, 64, 74 din CCM si nu vor fi acordate drepturile bănești stipulate în aceste clauze, urmând a fi renegociate la încheierea contractelor colective ulterioare, începând cu anul 2011, avându-se în vedere situația economico-financiară a CFR Marfă, drepturile bănești solicitate în cauză au fost renegociate de părți și au fost eliminate din CCM încheiat la nivel de unitate.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, având în vedere următoarele:
În referire la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea reține că aceasta nu este întemeiată.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune cu prioritate clarificarea teoretică a noțiunii de „salariu”.
Conform codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri(art. 155 Codul muncii).
Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate la art. 30 (1) se prevede: „Pentru Munca desfășurată în cadrul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi 1 salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Rezultă fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă că dreptul suplimentar anual acordat este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit.”e” Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă or a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturi salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit.”c” a aceluiași art. 283 Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că „dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescriu în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”, norma cuprinsă în art. 166 alin.1 Codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt disp.art.283 alin.1 lit.”c” codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În referire la Prima pentru Ziua Feroviarului aceasta era datorată integral pentru 2010, având în vedere următoarea argumentație:
Texte de lege incidente în cauză.
Art.243 (1) din Codul Muncii dispune:
„ Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți”.
Art.30 (1) din Legea nr.130/1996 republicată, dispune:
„Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți”.
Art.64 din Contractul Colectiv de Muncă 2007 – 2008, dispune:
„Pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare”.
Art.969 din Codul Civil dispune:
„Convențiile legale făcute au putere de lege între părți”.
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus redate rezultă că izvorul pretenției reclamanților recurenți este în convenția dintre părți, respectiv contractul colectiv de muncă.
Norma cuprinsă în art.64 (1) din C.C.M. are un caracter imperativ și nu condiționează acordarea dreptului pretins de vreun acord sau de existența posibilităților financiare.
Din analiza succesivă a contractelor colective de muncă pentru perioada 2010-2011, se poate observa că textul care a configurat posibilitatea acordării dreptului a rămas neschimbat.
Relevanța acestei observații este hotărâtoare pentru dezlegarea judicioasă a pricinii întrucât contractul colectiv de muncă nu prevede posibilitatea acordării opționale a acestor prime, obiectul negocierii nereprezentându-l însuși dreptul la premiul de „Ziua Ceferistului” ci modalitatea concretă de acordare a acestui beneficiu.
Oricum din modalitatea de redactare a textului rezultă că și în lipsa unei negocieri acest premiu nu poate avea un cuantum mai mic decât nivelul clasei 1 de salarizare.
Toate alegațiile intimatei recurente referitoare la imposibilitatea constituirii fondului de premiere nu pot înfrânge voința comună a părților reliefată în contractul colectiv de muncă, dreptul salarial prevăzut nefiind condiționat de configurarea prestabilită a fondului de salariu.
Oricum inițiativa negocierii nu aparține sindicatului care are doar rol consultativ, obligația fiind constituită în mod imperativ în sarcina Consiliului de Administrație, concluzie ce se desprinde din folosirea verbului cu caracter imperativ „se va acorda”, o premiere stabilită de Consiliul de Administrație cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor.
În referire la prima de Paști – 2009 și prima de C. 2009 – 2010 :
Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2009 – 2010 s-a prevăzut că primele de Paști, C. și pentru Ziua Ceferiștilor nu se acordă cu 1.01.2010, însă acest contract produce efecte potrivit art. 25 din Legea nr. 130/1996 de la data înregistrării lor la Direcția de Muncă și Protecție Socială.
Cum înregistrarea contractului colectiv de muncă s-a efectuat abia la data de 04.06.2009, în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata primelor de Paști pentru anul 2009, în conformitate cu art. 64 din CCM.
Pe perioada 01.03.2009 – 04.06.2009 a produs efecte CCM la nivel de grup de unități din Transportul Feroviar, potrivit art. 241 pct. b din Codul muncii, care prevedea în mod similar acordarea acestor drepturi.
Astfel, prin art. 71 din acest contract se prevede că :”în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C., se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare…”
Conform actului adițional nr.1713 din 22 aprilie 2010 – înregistrat la Direcția de Muncă și protecție Socială a Municipiului București, s-a prevăzut modificarea art. 64 în sensul că ajutoarele materiale și primele menționate prin acest articol nu se acordă pentru anul 2010.
Pentru această perioadă la nivel de unitate s-a prevăzut suspendarea primei pentru Prima Feroviarului.
În această situație, în mod corect au fost aplicate dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități – potrivit căreia (art.71 din CCM la nivel de grup de unități) se acordă dreptul la primă pentru Ziua feroviarului la nivelul clasei I de salarizare.
În ceea ce privește tichetele de masă:
In conformitate cu art.1 alin.1 din Legea 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome, din sectorul bugetar, din unitățile cooperatiste si a celorlalte persoane fizice si juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract de munca, pot primi o alocație de masă care insă se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau bugetelor locale de venituri si cheltuieli aprobate conform legii.
In speță in perioada aprilie 2009 – aprilie 2011 erau aplicabile mai multe contracte colective de muncă la nivel de grup de unități.
Contractul colectiv de muncă pentru anul 2009-2010 a fost modificat prin Actul adițional nr. 1713/21.04.2010.
Potrivit art. 236 alin 4 din Codul muncii, încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților, tot astfel art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii prevede că contractele colective de muncă încheiate la nivel de grup de unități produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Față de prevederile art. 31(2) din Legea 130/1996 modificările aduse contractului colectiv de muncă devin aplicabile de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară convenită de părți, aceste prevederi ale actului adițional fiind aplicabile începând cu 22 aprilie 2010.
Ca urmare salariații sunt îndreptățiți la acordarea tichetelor de masă până la 21 aprilie 2010, când a intrat în vigoare actul adițional nr. 1713/21.04.2010.
Inserarea mențiunii de neacordare a tichetelor de masă pentru anul 2010 prin actul adițional 1713/21 aprilie 2010 are și o altă semnificație și anume aceea că dacă până în acel moment a fost posibilă acordarea tichetelor de masă după data de 22 aprilie 2010 acest lucru nu mai este posibil potrivit voinței comune a partenerilor de dialog social exteriorizată prin actul adițional modificator la contract. Cu toate acestea, recurenta a semnat CCM la nivel de grup de unitate.
Așadar, angajatorul are obligația de a acorda tichetele de masă lunar și anticipat, iar eventualele neacordări ale acestora nu-l exonerează de la îndeplinirea obligației.
În practica instanței supreme s-a statuat ca aceste beneficii cu caracter social nu constituie un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care valabilitatea a fost prelungită până la 31.01.2011 prin acte adiționale succesive în care angajatorii au prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli sume cu această destinație.
Ori, în speță, la aprobarea bugetului aceste sume nu au fost incluse și nici nu s-a făcut dovada imposibilității achitării efective a tichetelor de masă.
Prin urmare, instanța de fond, în mod corect a obligat recurenta la plata tichetelor de masă aferente perioadei 14 decembrie 2009 – 31 ianuarie 2011.
]Critica referitoare la salariul suplimentar 2009 și 2010 este de asemenea nefondată, având în vedere CCM 2007 – 2008 și 2009 – 2010 nr. 1625/29.05.2007 prelungit prin actul adițional nr. 2093/08.04.2008 și CCMU 2009 – 2010 înregistrat sub nr.2584/04.06.2009.
Art. 30(1) din CCM unitate dispune: „Pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
(2) Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al unui salariu suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat.
Art.31(1) Criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr.6.
Art.243(1) Codul muncii dispune: „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
(2) Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.”
Art. 969 cod civil dispune:
„Convențiile legal făcute au putere de lege între părți.”
Din interpretarea dispozițiilor contractuale și legale mai sus redate Curtea apreciază că argumentația Tribunalului referitoare la obligativitatea acordării sumelor pretinse este conformă cu voința părților.
Art. 30 din CCM la nivel de unitate conferă dreptul salariaților la acordarea unei sume de bani echivalente cu salariul de bază din ultima lună a anului.
Sintagma „poate primi” folosită în alin.1 al art. 30 din CCM aplicabil nu reprezintă o posibilitate a angajatorului de a opta pentru neplata în mod unilateral ci creează premisele ca în cazul unui acord bilateral al partenerilor sociali, care au negociat contractul colectiv, să se suspende, ori să înceteze plata acestui drept.
În speță sindicatul nu a participat la asemenea negocieri ci dimpotrivă a solicitat obligarea angajatorului la respectarea obligației asumate. În atare condiții nu se poate primi interpretarea recurentei referitoare la inserarea acestui drept facultativ, angajatorul nefiind deținătorul acestei facultăți de a acorda sau nu un drept salarial.
Este neîndoielnic faptul că uzitarea sintagmei „poate primi” are în vedere constituirea acestui drept în favoarea salariaților, căci dacă s-ar fi dorit să se facă referire la crearea vreunei posibilități de opțiune în favoarea angajatorului de a se acorda sau nu acest drept salarial ar fi fost folosită sintagma „poate acorda” sau „poate plăti”.
Sintagma „poate primi” inserată în art. 30(1) din CCM trebuie pusă în strânsă legătură cu art. 31(1) care configurează ipoteza în care se poate acorda acest salariu prin inserarea criteriilor care condiționează acordarea dreptului.
În aceste condiții, angajatorul poate exprima în mod valabil opțiunea de a nu acorda acest drept salarial numai pentru acei salariați care nu respectă criteriile prevăzute în anexa 6 și cum asemenea dovezi nu s-au făcut rezultă că dreptul salarial se cuvine tuturor celor care l-au pretins, prezumția operând în favoarea lor.
Clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității sunt obligatorii pentru părțile semnatare, acestea nu creează posibilitatea pentru ca una din părți să hotărască unilateral încetarea executării obligației asumate, o atare conduită putând să fie sancționată în mod corespunzător printr-o cerere adresată instanței de judecată. Critica axată pe lipsa prevederii bugetare a sumelor nu poate fi primită atâta timp cât obligația de plată este preexistentă, a fost prevăzută în CCM – urile anterioare iar obligația constituirii bugetului de o asemenea manieră cu scopul acoperirii obligațiilor contractuale asumate aparține angajatorului.
În aceste condiții recurenta datorează sumele reprezentând al 13-lea salariu integral pentru anii 2009 - 2010, nealocarea fondurilor prin raportare la OUG 79/2001 nefiind un motiv legal de neplată a sumelor stabilite prin CCM pentru anii 2009 și 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ -CFR MARFĂ S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, împotriva sentinței civile nr. 1611 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. E., domiciliată în C., .. 15, ., ., ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. Vanghelița T. G. L.
GREFIER
M. D.
Jud.fond: A.C.
Red.dec.Jud.V.T./27.11.2013
Tehnored.gref.MD/2ex/03.12.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 379/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
