Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 243/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2013

Decizia nr. 243/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 9622/118/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 243/CM:

Ședința publică de la 08 Aprilie 2013

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

Completul constituit din:

Președinte - J. Z.

Judecător - R. A.

Judecător - M. B.

Grefier C. D.

Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă S.N. T. F. MARFA CFR MARFA SA, împotriva sentinței civile nr.3980/08.08.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. Ș., S. A., S. V., IVANUS D. și A. C., toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat M. C. T., din Fetești, .), nr. 577A, județ Ialomița, având ca obiect contestație decizie de concediere.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 26 martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 01.04.2013 și la data de 08.04.2013, când a dat următoarea soluție:

CURTEA :

Cu privire la recursul civil de față, constată:

Prin cererea inregistrata la Tribunalul C. sub nr._ /2011, precizată sub aspectul perioadei pentru care se solicită drepturile bănești de natură salarială, reclamanții P. Ș., S. A., S. V., I. D. și A. C., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A București, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor drepturi bănești, aferente perioadei 2006 – 2009, cu respectarea termenului general de prescripție:

- salariu suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009 echivalent cu salariul de bază al salariatului pe luna decembrie a anului pentru care se acordă

- plata primei pentru ziua Feroviarului pe anii 2007, 2008 și 2009

- plata primei de Paști și de C. pe anii 2007, 2008 și 2009.

- contravaloarea tichetelor de masă;

- remunerația cuvenită pentru orele festive, festive suplimentare; ore suplimentare și ore de noapte;

- actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație comunicat de către Institutul Național de S. până la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar de la data formulării cererii acordarea dobânzilor legale până la plata efectivă a drepturilor.

Reclamanții precizeaza că au avut calitatea de angajați în cadrul unității pârâte, raporturile de muncă încetând prin concediere colectivă, iar drepturile bănești de natură salarială pe care le solicită sunt prevăzute expres în cuprinsul contractelor colective de muncă, ce au caracter obligatoriu pentru părțile semnatare, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin.3 din aceste acorduri, art. 243 alin.2 C.muncii și art.30 din Legea 130/1996.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat:

1.lipsa dovezii calității de reprezentant întrucât cererea de chemare în judecată nu este semnată de reclamanți;

2.excepția inadmisibilității acțiunii pentru anul 2009 cu privire la toate capetele de cerere întrucât, salariații, prin reprezentanții lor, au stabilit prin CCM și acte adiționale la CCM să nu se acorde drepturile solicitate;

3 excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A.- Sucursala C., pentru lipsa identității între persoana acestei pârâte și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății;

4.excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru anii 2006, 2007, 2008, 2009 referitor la toate capetele de cerere, în temeiul art. 283 alin.1 lit.e C.muncii;

5.excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantei pentru perioada 01.01.2006 - 03.08.2007, în temeiul art. 283 alin.1 lit.c C.muncii;

6. excepția autorității de lucru judecat referitor la capătul de cerere privind acordarea ajutorului material ocazionat de Ziua Feroviarului pentru anii 2006, 2007 și 2008, în raport de reclamanții S. A. și I. D.;

7. excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților S. A. și I. D. în raport de cererea privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.01.2006 și până la data încheierii contractelor individuale de muncă.

Pe fondul cauzei, pârâta S.N.T.F.M. - CFR Marfă S.A. București a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.N.T.F.M. - CFR Marfă S.A. București - Sucursala C., au fost puse în discuția contradictorie a părților și soluționate prin încheierea de ședință motivată din data de 08.11.2010 ( - vol I - fila 251,) în sensul respingerii acestora.

Prin sentința civilă nr. 3980/08.08.2012 Tribunalul C. a dispus următoarele:

A respins excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 283 lit.c) din Codul Muncii, pentru drepturile bănești aferente perioadei 01.01.2006 – 03.08.2007, invocată de pârâtă, ca fiind rămasă fără obiect.

A respins excepția prescripției dreptului la acțiune în totalitate, întemeiată pe dispozițiile 283 lit.e) din Codul Muncii, invocată de pârâtă si excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților S. A. și I. D. privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.01.2006 până la data încheierii contractelor individuale de muncă, ca fiind rămasă fără obiect.

A admis excepția autorității de lucru judecat referitor la capătul de cerere privind acordarea ajutorului material ocazionat de Ziua Feroviarului pentru anul 2008 privind pe reclamanții Stăciulescu A. și I. D. în raport de decizia civilă nr.64/01.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ și a respins cererea formulată de reclamantele Stăciulescu A. și I. D., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. - CFR Marfă S.A. București, privind obligarea la plata ajutorului material de Ziua Feroviarului pentru anul 2008, pentru autoritate de lucru judecat.

A admis în parte cererea formulată de reclamantul P. Ș., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. - CFR Marfă S.A. București .

A obligat pârâta către reclamantul P. Ș. la calcularea și plata drepturilor bănești, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective, reprezentând:

- salariu suplimentar (al 13-lea salariu) pe anii 2007, 2008 și 2009.

- prima de ziua Feroviarului pentru anii 2008 și 2009 reprezentând o sumă stabilită la nivelul clasei I de salarizare;

- Prima de Paști pe anul 2009, reprezentând câte o sumă stabilită la nivelul clasei I de salarizare;

- contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04.2009 – 31.12.2009.

A obigat pârâta la plata către reclamantul P. Ș. a drepturilor salariale pentru orele festive și orele festive suplimentare lucrate în perioada 30.07.2007 – 31.12 2009, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii – 30.07.2007 și data întocmirii raportului de expertiză – 31.05.2012, în cuantum de 14 728,98 lei și a respins restul pretențiilor ca nefondate (prima de C. pentru anii 2007,2008 și 2009; prima de Paști pe anul 2008; contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 30.07.2007 – 30.03.2009, remunerația pentru ore suplimentare și ore de noapte.

A admis în parte cererea formulată de reclamantul S. V. și a obligat pârâta la calcularea și plata drepturilor bănești, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective, reprezentând:

- salariu suplimentar (al 13-lea salariu) pe anii 2007, 2008 și 2009.

- prima de ziua Feroviarului pentru anii 2008 și 2009 reprezentând o sumă stabilită la nivelul clasei I de salarizare;

- Prima de Paști pe anul 2009, reprezentând câte o sumă stabilită la nivelul clasei I de salarizare;

- contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04.2009 – 31.12.2009.

A obligat pârâta la plata către reclamantul S. V. a drepturilor salariale pentru orele festive și orele festive suplimentare lucrate în perioada 30.07.2007 – 31.12 2009, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii – 30.07.2007 și data întocmirii raportului de expertiză – 31.05.2012, în cuantum de 13 784,75 lei și a respins restul pretențiilor ca nefondate (prima de C. pentru anii 2007,2008 și 2009; prima de Paști pe anul 2008; contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 30.07.2007 – 30.03.2009, remunerația pentru ore suplimentare și ore de noapte.

A admis în parte cererea formulată de reclamantul A. C. și a obligat pârâta la calcularea și plata drepturilor bănești, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective, reprezentând:

- salariu suplimentar (al 13-lea salariu) pe anii 2007, 2008 și 2009.

- prima de ziua Feroviarului pentru anii 2008 și 2009 reprezentând o sumă stabilită la nivelul clasei I de salarizare;

- Prima de Paști pe anul 2009, reprezentând câte o sumă stabilită la nivelul clasei I de salarizare;

- contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04.2009 – 31.12.2009.

A obligat pârâta la plata către reclamantul A. C. a drepturilor salariale astfel:

- pentru orele festive și orele festive suplimentare lucrate în perioada 30.07.2007 – 31.12 2009, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii – 30.07.2007 și data întocmirii raportului de expertiză – 31.05.2012, în cuantum de 14 694,07 lei

- suma de 38 lei reprezentând remunerație pentru orele de noapte, ce va fi actualizată cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective.

S-au respins restul pretențiilor ca nefondate (prima de C. pentru anii 2007,2008 și 2009; prima de Paști pe anul 2008; contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 30.07.2007 – 30.03.2009, remunerația pentru ore suplimentare.

A admis în parte cererea formulată de reclamanta S. A. și a obligat pârâta la plata drepturilor bănești, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective, reprezentând:

- salariu suplimentar (al 13-lea salariu) pe anii 2007, 2008 și 2009.

- prima de ziua Feroviarului pentru anul 2009 reprezentând o sumă stabilită la nivelul clasei I de salarizare;

- Prima de Paști pe anul 2009, reprezentând câte o sumă stabilită la nivelul clasei I de salarizare;

- contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04.2009 – 31.12.2009.

A obligat pârâta la plata către reclamanta Stănciulesu A. a drepturilor salariale pentru orele festive și orele festive suplimentare lucrate în perioada 30.07.2007 – 31.12 2009, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii – 30.07.2007 și data întocmirii raportului de expertiză – 31.05.2012, în cuantum de 10 804,48 lei și a respins restul pretențiilor ca nefondate (prima de C. pentru anii 2007,2008 și 2009; prima de Paști pe anul 2008; contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 30.07.2007 – 30.03.2009, remunerația pentru ore suplimentare și ore de noapte.

A admis în parte cererea formulată de reclamanta I. D. și a obligat pârâta la plata drepturilor bănești, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective, reprezentând:

- salariu suplimentar (al 13-lea salariu) pe anii 2007, 2008 și 2009.

- prima de ziua Feroviarului pentru anul 2009 reprezentând o sumă stabilită la nivelul clasei I de salarizare;

- Prima de Paști pe anul 2009, reprezentând câte o sumă stabilită la nivelul clasei I de salarizare;

- contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04.2009 – 31.12.2009.

A obligat pârâta la plata către reclamanta I. D. a drepturilor salariale pentru orele festive și orele festive suplimentare lucrate în perioada 30.07.2007 – 31.12 2009, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii – 30.07.2007 și data întocmirii raportului de expertiză – 31.05.2012, în cuantum de 14 696,58 lei și a respins restul pretențiilor ca nefondate (prima de C. pentru anii 2007, 2008 și 2009; prima de Paști pe anul 2008; contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 30.07.2007 – 30.03.2009, remunerația pentru ore suplimentare și ore de noapte.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:

-Asupra excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2006 – 03.08.2007 și excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților S. A. și I. D. în raport de cererea privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.01.2006 și până la data încheierii contractelor individuale de munch, instanța de fond a reținut ca în situația precizării obiectului cererii și indicării perioadei pentru care se solicită pretențiile bănești ca fiind 31.07.2007 – 31.12.2009, excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2006 – 03.08.2007 a ramas fara obiect.

- S-a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile 283 lit.e) din Codul Muncii, având în vedere ca cererea reclamanților, deși fondată pe prevederi cuprinse în capitolul ,,Protecția salariatului’’ din CCM la nivel de unitate, vizează ,,suplimentări ale drepturilor salariale’’atrăgând incidența art. 283 alin. 1 lit c Codul muncii.

-Asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, privind cererile de acordare a Primei de Ziua Feroviarului pentru anul 2008 pentru reclamanții S. A. și I. D., în raport de decizia civilă nr.64/01.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, s-au reținut următoarele:

Prin decizia civilă nr.64/01.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, s-a admis recursul, s-a modificat în parte sentința recurată în sensul că, s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta la plata către reclamantele S. A. și I. D. a primei pentru Ziua Feroviarului aferentă anului 2008, în cuantum egal cu salariul corespunzător clasei 1 de salarizare la nivel de unitate.

În speță, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil cu privire la tripla identitate de elemente care caracterizează puterea de lucru judecat câtă vreme cereri care fac obiectul prezentei cauze, au aceleași părți, același obiect și aceeași cauză ca și cele care au format obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului C. și în care a fost pronunțat decizia civilă nr.64/01.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ .

Apreciind că sunt îndeplinite condițiile triplei identități de elemente între cele două cereri, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și, a respinge cererile de acordare a Primei de Ziua Feroviarului pentru anul 2008 formulate de reclamantele S. A. și I. D., pentru autoritate de lucru judecat.

- Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Reclamanții au avut calitate de angajați în cadrul societății pârâte, în perioada precizată prin cerere 30.07.2007 – 31.12.2009, raporturile de muncă încetând prin concediere colectivă astfel: I. D. – 08.03.2010 în baza Deciziei de concediere nr. 8/A13/870/04.03.2010; A. C. – 08.03.2010 în baza Deciziei de concediere nr. 8/A13/992/04.03.2010; S. A. - 22.06.2010 în baza Deciziei de concediere nr. 8/ A1.3/3316/21.06.2010; S. V. - 08.03.2010 în baza Deciziei de concediere nr. 8/ A13/981/04.03.2010; P. Ș. - 08.03.2010 în baza Deciziei de concediere nr. 8 A13/979/04.03.2010.

Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate S.N.T.F.M. - CFR Marfă S.A. București pe anii 2007/2008 a fost înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului București nr. 1632/29.03.2007. Acest contract (art. 2 paragraful 1)a fost modificat prin act adițional înregistrat sub nr. 2093/08.04.2008, în privința perioadei de valabilitate, efectele fiind prelungite până la data de 31.12.2008. La împlinirea termenului pentru care s-a încheiat contractul, respectiv 31.12.2008, prevederile acestui acord colectiv de muncă au încetat să mai exercite forța obligatorie asupra părților.

Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010 a fost înregistrat sub nr. 2584/04.06.2009 și a produs efecte de la data înregistrării sale la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului București. Efectele acestui acord colectiv de muncă au fost prelungite ulterior până la data de 31.01.2011 prin Actul adițional nr. 1713/21.04.2010.

Pentru anul 2007, în raport de perioada pentru care se solicită drepturi salariale (cu începere din data de 30.07.2007), urmează a fi analizată îndreptățirea reclamanților la plata primei de C. 2007, salariul suplimentar, contravaloarea tichetelor de masă; remunerația cuvenită pentru orele festive, festive suplimentare; ore suplimentare și ore de noapte; Scadența celorlalte drepturi, prima de Ziua Feroviarului și prima de Paști aferentă anului 2007 este anterioară datei de 30.07.2007.

Cu privire la Prima de Ziua Feroviarului 2008:

Potrivit art. 64, alin. 2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pentru 2007-2008 și înregistrat la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie București sub nr. 1632 din 29.03.2007 „salariaților societății pentru Ziua Feroviarului li se acordă o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare”, respectiv în sumă de 407 lei.

Conform art. 27, alin. 1 din același contract colectiv de muncă, Ziua Feroviarului este sărbătorită în fiecare an la data de 23 aprilie.

Prin actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru anii 2007-2008 și înregistrat la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie București sub nr. 2093 din 08.04.2008, s-a stabilit că grilei 1 de salarizare îi corespunde valoarea de 500 lei.

Din probele depuse la dosarul cauzei, rezultă că pârâta nu a achitat reclamanților P. Ș., S. V. și A. C. contravaloarea primei pentru Ziua Feroviarului aferentă anului 2008.

Cu privire la Prima de Ziua Feroviarului 2009:

CCM pentru anii 2009 – 2010 a fost înregistrat la E. B sub nr. 2584 la data de 04.06.2009, iar conform dispozițiilor art. 24 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării.

Este adevărat că în acest contract colectiv de muncă există prevederea ca ajutorul material pentru Ziua Feroviarului. să fie acordat cu începere din anul 2010, dar la data înregistrării noului contract pentru anul 2009, această zi aniversară se petrecuse ( 23.04), iar clauza contractuală nu poate să retroactiveze.

Problema care se pune în cauză este referitoare la dispozițiile aplicabile pentru perioada 31.12.2008, data încetării vechiului contract colectiv, și data de și 04.06.2009, data intrării în vigoare a noului contract colectiv.

Pentru această perioadă, când la nivel de unitate nu a existat o reglementare proprie, se aplică dispozițiile contractului colectiv la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior, având în vedere că nu se poate susține că pentru perioada amintită ar exista un vid contractual între părți, contractele colective încheiate la nivel național sau la nivel de ramură ori grup fiind obligatorii pentru angajați și angajatori în măsura în care nu există încheiate contracte colective la nivel de unitate.

În contractul colectiv la nivel de grup pentru anii 2006 - 2008, în art. 71 există prevederea care dispune cu privire la acordarea ajutorului material pentru Ziua Feroviarului. Trebuie menționat că acest contract colectiv de grup a fost prelungit prin actul adițional nr. 370/20.06.2008 pentru încă 48 de luni, ceea ce înseamnă că era în vigoare și în anul 2009, în perioada în care aceste drepturile trebuiau acordate.

Pentru anul 2010 reclamanții nu au solicitat drepturi salariale.

Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va obliga pârâta la plata primei de ziua Feroviarului pentru anii 2008 și 2009 reprezentând câte o sumă stabilită la nivelul clasei I de salarizare.

Asupra cererii privind obligarea pârâtei la plata privind prima de Paști pentru anul 2009:

În conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. 1 și 2 din CCM pe anii 2007 – 2008 salariații beneficiau de prima de Paști. în cuantum de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare.

CCM pe anii 2007 – 2008 a fost prelungit prin actul adițional nr. 2093/08.04.2008 până la data de 31.12.2008, când părțile semnatare au început negocierile pentru noul contract colectiv de muncă.

În anul 2009 paștele s-a serbat la data de 19.04.2009.

Problema care se pune în cauză, și care a fost expusă anterior, este referitoare la dispozițiile aplicabile pentru perioada 31.12.2009, data încetării vechiului contract colectiv, și data de și 04.06.2009, data intrării în vigoare a noului contract colectiv.

În contractul colectiv la nivel de grup pentru anii 2006 - 2008, în art. 71 există prevederea care dispune cu privire la acordarea primei de Paști. Trebuie menționat că acest contract colectiv de grup a fost prelungit prin actul adițional nr. 370/20.06.2008 pentru încă 48 de luni, ceea ce înseamnă că era în vigoare și în anul 2009, în perioada în care aceste drepturi trebuiau acordate.

S-a respins cererea de acordare a Primei de P. aferentă anului 2008 ca nefondată întrucât lucrarea de expertiză contabilă efectuată în cauză concluzionează că pentru anul 2008 pârâta și-a îndeplinit obligația achitării către toți reclamanții a primei de Paști, în cuantum de 500 lei – vol. II –fila 21.

Cu privire la cererea privind obligarea pârâtelor la plata salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009.

Reclamanții sunt salariații pârâtei iar prin art. 32 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2007-2008; 2009 - 2010 s-a stipulat că unul dintre adaosurile la salariul de baza este al 13-lea salariu, egal cu salariul de baza din lunii decembrie a anului respectiv. În acest sens ,, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu l de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.

Din formularea expresă a clauzei sus expuse, rezulta ca angajatorul si-a asumat obligația acordării celui de-al 13-lea salariu si ca aceasta clauza si-a produs efecte asupra contractelor individuale de munca ale tuturor angajaților, creând în favoarea acestora, drepturi asupra cărora nu se poate tranzacționa sau

la care nu se poate renunța.

După încheierea si . colectiv de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante.

În acest sens, prin art.40 alin.2 din Codul Muncii, raportat la art.243 Codul Muncii, art. 30 din legea nr.130/1996, art.155 Codul Muncii si art.41 alin.5 din Constituție, se statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca, existența sau inexistența resurselor financiare neputând avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale.

Potrivit Legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca si a dispozițiilor art.243 din Codul Muncii, contractul de munca la nivel de unitate, care are calitatea de izvor de drept, se impune părților ca și legea, astfel ca executarea obligațiilor care rezulta din acesta este prevăzută sub sancțiunea atragerii răspunderii părții care se face vinovata de neîndeplinirea acestuia.

În baza considerentelor expuse, instanța va admite cererea formulată de reclamanți și va obliga pârâta la calcularea și plata sumelor reprezentând salariu suplimentar ( al 13-lea salariu) pe anii 2007, 2008 și 2009.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata Primei de C. aferentă anilor 2007, 2008 și 2009:

S-a respins ca nefondată cererea de acordare a Primei de C. aferentă anilor 2007 și 2008 prin luarea în considerarea a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, ce au stabilit faptul că aceste sume au fost achitate de către angajator, către toți reclamanții: pentru anul 2007 suma de 450 lei și pentru anul 2008 suma de 570 lei – vol II –fila 21.

S-a respins ca nefondată cererea privind acordarea Primei de C. pentru anul 2009 având în vedere că prin acordul părților s-a sistat acordarea acestui drept pentru anul 2009. Art. 64 din CCM la nivel de unitate pe anii 2009/2010 statuează că, (…) ajutorul material de C. se aplică începând cu ianuarie 2010 – fila 73. La data scadenței acestui drept – 25.12.2009 aceste dispoziții contractuale erau pe deplin aplicabile.

Cererea privind obligarea pârâtei la contravaloarea tichetelor de masă în perioada 30.07.2007 – 31.12.2009, a fost admisa în parte, astfel:

În cuprinsul întâmpinării pârâta recunoaște că, începând cu luna aprilie 2009, nu au mai fost acordate salariaților tichete de masă întrucât societatea nu a mai avut capacitatea financiară să susțină aceste costuri. S-a invocat neîndeplinirea condițiilor legale impuse de art. 1 din Legea 142/1998 .

Art. 81 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008 stabilește că începând cu data de 01.01.2007 salariații din unitățile componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masa in cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din luna, in condițiile legislației in vigoare.

Potrivit art. 241 al.1 lit.b) din Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate la nivel de grup de unități produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.

Prin legea nr. 142/1998 s-a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea tichetelor de masă însă, în cauză patronatul și-a manifestat acordul pentru acordarea acestor tichete prin prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă și și-a asumat astfel obligația contractuală de a le acorda angajaților.

Prin urmare s-a admis în parte cererea reclamanților și a fost obligată pârâta la calculul și plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 01.04.2009 – 31.12.2009.

S-a respins ca nefondată cererea, întrucât au fost acordate tichete de masă aferente perioadei 30.07.2007 – 30.03.2009.

Asupra cererii privind obligarea pârâtei la plata remunerației cuvenită pentru orele festive, festive suplimentare; ore suplimentare și ore de noapte;

Pentru a se verifica îndeplinirea de către angajator a obligației de remunerare, în condițiile convenite prin contractele colective de muncă, a orelor festive, festive suplimentare; ore suplimentare și ore de noapte, instanța a încuviințat proba cu expertiza contabilă judiciară care a concluzionat urmare a verificării documentelor contabile astfel:

Nu s-au constatat diferențe salariale neacordate reclamanților pentru orele suplimentare și ore de noapte. In această situație, cererea reclamanților P. Ș., S. A., S. V. și I. D., de obligare a pârâtei la plata orelor suplimentare și ore de noapte, a fost respinsă ca nefondată.

Reclamantul A. C. este îndreptățit la plata sumei de 38 lei reprezentând remunerația pentru ore de noapte, diferență apărută datorită unei erori de calcul din evidența angajatorului – vol.III –fila 25.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză completat cu răspunsul la obiecțiuni, instanța a obligat pârâta la plata următoarelor sume:

- către reclamantul P. Ș. a drepturilor salariale pentru orele festive și orele festive suplimentare lucrate în perioada 30.07.2007 – 31.12 2009, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii – 30.07.2007 și data întocmirii raportului de expertiză – 31.05.2012, în cuantum de 14 728,98 lei;

- către reclamantul A. C. a drepturilor salariale astfel - pentru orele festive și orele festive suplimentare lucrate în perioada 30.07.2007 – 31.12 2009, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii – 30.07.2007 și data întocmirii raportului de expertiză – 31.05.2012, în cuantum de 14 694,07 lei; - suma de 38 lei reprezentând remunerație pentru orele de noapte, ce va fi actualizată cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective;

- -către reclamanta Stănciulesu A. a drepturilor salariale pentru orele festive și orele festive suplimentare lucrate în perioada 30.07.2007 – 31.12 2009, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii – 30.07.2007 și data întocmirii raportului de expertiză – 31.05.2012, în cuantum de 10 804,48 lei;

- -către reclamanta I. D. a drepturilor salariale pentru orele festive și orele festive suplimentare lucrate în perioada 30.07.2007 – 31.12 2009, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii – 30.07.2007 și data întocmirii raportului de expertiză – 31.05.2012, în cuantum de 14 696,58 lei;

- către reclamantul S. V. a drepturilor salariale pentru orele festive și orele festive suplimentare lucrate în perioada 30.07.2007 – 31.12 2009, actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii – 30.07.2007 și data întocmirii raportului de expertiză – 31.05.2012, în cuantum de 13 784,75 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 161 alin. 4 din C. muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Codul muncii, prin dispozițiile art. 161 alin. 4, nu interzice in nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese". De altfel, chiar Curtea Constituționala, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat ca actualizarea in raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reala. Pe de alta parte, dobânda legala are o alta reglementare juridica, fiind cuvenita ca dezdăunare pentru neîndeplinirea exacta a obligației de la momentul punerii in întârziere, in spetă, de la momentul chemării in judecata, după regulile înscrise in art. 1088 alin. 2 Cod civil.

Prin urmare, drepturile bănești recunoscute în cuprinsul prezentei hotărâri, ce nu au fost cuantificate prin raportul de expertiză au fost acordate reclamanților actualizate cu rata inflației până la data formulării cererii de chemare în judecată și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâta SNTFM CFR Marfă S.A care a formulat următoarele critici:

Critică pentru nelegalitate hotărârea pronunțată în prima instanță, întrucât în mod nelegal a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților, privind executarea retroactivă a unor clauze prevăzute în Contractul Colectiv de muncă și pentru acordarea retroactivă a drepturilor bănești solicitate.

Apreciază ca fiind vorba despre un drept patrimonial ce izvorăște dintr-o clauză a unui contract colectiv de muncă (clauză neexecutată în parte de către angajator), consideră că incidente în această situație sunt prevederile art. 268 alin.(1) lit.e) din Codul muncii, în conformitate cu care, cererea de chemare în judecată trebuie introdusă „în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia”.

Având în vedere prevederile art. 268 alin.1 lit.e Codul Muncii, solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, în ce privește cererea de executare retroactivă a CCM al CFR Marfă, admiterea recursului și respingerea în parte a acțiunii, ca fiind prescrisă.

Critică hotărârea recurată pentru nelegalitate întrucât a fost încălcat principiul respectării dreptului la apărare.

Întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și în mod nelegal prin hotărârea recurată s-a dispus obligarea pârâtei SNTFM CFR Marfă SA să achite intimaților reclamanți drepturi bănești, diferențe salariale deja calculate, acordate și achitate, conform statelor de plată întocmite de angajator în perioada 2007 – 2009 pentru reclamanții în cauză.

Precizează că prin nesocotirea înscrisurilor doveditoare absolute – statele de plată, care dovedesc plata drepturilor salariale constând în sporul de 100% din salariul de bază pentru orele festive și festive suplimentare cuvenite reclamanților, diferențe salariale ce au ca izvor prevederile contractelor colective de muncă 2007 – 2009 încheiate la nivel de unitate, apreciază că a fost încălcat principiul respectării dreptului la apărare.

Dovedind orele lucrate de reclamanți în zile festive și festive suplimentare în perioada 2007 – 2009, aspecte ce rezultă din pontajele și foile colective de prezență, cu statele de plată a făcut dovada calculării drepturilor salariale cuvenite fiecărui reclamant, iar cu borderourile și ordinele de plată înaintate către organul bancar, a făcut dovada plății efective a drepturilor salariale acordate în perioada 2007 – 2009.

Din statele de plată prezentate, se poate observa că la salariul de bază al fiecărui reclamant, se adaugă sporul pentru orele suplimentare, orele lucrate în zile festive și orele suplimentare din zilele festive dar și pentru orele de noapte, ore evidențiate distinct în statul de plată, astfel că, expertul și instanța aveau posibilitatea să verifice și să constate acordarea sporului de 100% pentru orele festive și festive suplimentare, raportat la orele lucrate în aceste condiții: orele ce depășesc norma lunară și orele lucrate în zile festive – sâmbăta, duminica și sărbători legale.

În această situație, solicită instanțe de control judiciar să aprecieze dacă sumele adăugate și adunate la salariul tarifar de bază cu titlu de spor pentru ore festive, festive suplimentare constituie tarif simplu, ori sporul de 100% pe care angajatorul și l-a asumat prin CCM, pe care l-a calculat fiecărui salariat și l-a achitat funcție de orele lucrate de fiecare reclamant în zile de sâmbătă, duminică ori sărbători legale, precum și pentru orele suplimentare, ce exced normei lunare.

Cu referire la capetele de cerere ce vizează salariul suplimentar, ajutoarele materiale de Paști și C., prima de Ziua Feroviarului și contravaloarea tichetelor de masă, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și respingerea cererii, pentru următoarele motive:

Hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind omise în mod vădit apărările formulate și dovezile administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Critică hotărârea recurată de nelegalitate, având în vedere că în mod nejustificat pentru aceste capete de cerere s-a acordat putere probatorie înscrisurilor și nu expertizei contabile, care a stabilit că nu sunt cuvenite primele de Paști, C. și tichetele de masă. În mod vădit nejustificat, în cazul drepturilor bănești reprezentate de primele de P., C. și tichetele de masă neacordate din luna aprilie 2009, prin sentința recurată au fost obligați la plata drepturilor bănești, invocându-se neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM, chiar dacă expertul a avut în vedere înțelegerea părților la încheierea CCM la nivel de unitate aferent anului 2009 și prevederile Legii nr.142/1998 art.1 alin.1 și 2.

Pentru analizarea pe fond a cauzei, solicită să se aibă în vedere actul constitutiv și Statutul Societății Naționale de T. F. de Marfă „CFR Marfă” SA aprobate prin HG nr.582/1998, urmând a se constata că pârâta este o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor. Având în vedere legislația privind întărirea disciplinei economico-financiare și a altor dispoziții cu caracter financiar, potrivit cu care, pârâtei, în calitate de societate monitorizată, i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli, aprobate prin hotărâri de guvern, urmează să se constate că CFR Marfă SA avea stabilite plafoanele trimestriale referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal, reprezentând limite maxime, neavând posibilitatea depășirii acestora.

Drepturile salariale prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivelul agentului economic monitorizat CFR Marfă SA, denumite bonusuri, s-au plătit în limita corespunzătoare, sumelor cuprinse în fondul de salarii, aprobat anual prin hotărâre de guvern.

În acest context, solicită să se analizeze, în mod corect prevederile CCM aplicabil la nivel de unitate CFR Marfă în perioada 2007-2009, cu respectarea termenului de prescripție, apreciind că în perioada 01.01._09, nu a existat contract colectiv legal încheiat la nivelul unității, fiind aplicabil CCM la nivel superior, prezentat instanței.

Analizând perioada de valabilitate a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate angajatoare, solicită să se observe că CCM 2007/2008, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.2093/08.04.2008, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, și-a încetat valabilitatea la data de 31.12.2008, conform art.2(2) paragraful 1, având următorul conținut: „contractul colectiv de muncă este valabil până la data de 31.12.2008…”.

Părțile dialogului social la nivel de unitate au purtat negocieri, în vederea încheierii valabile a noului CCM al CFR Marfă pentru anii 2009-2010, negocieri consemnate în procesele verbale de negociere din mai-iunie 2009, preluate conform voinței reale a părților în CCM încheiat și înregistrat la Ministerul Muncii în 04.06.2009.

Cum în anii 2007, 2008, 2009 au fost aplicate, succesiv CCM la nivel de unitate și numai în perioada 01.01.2009 – 03.06.2009 când nu a existat încheiat CCM la nivel de unitate s-a aplicat CCM la nivel ramură transporturi.

Având în vedere că prevederile contractuale din CCM la nivel de unitate au putere de lege, producând efecte juridice pentru toți salariații CFR Marfă, iar contractul colectiv legal și valabil încheiat la nivel de unitate are caracterul unei norme speciale în raport cu contractele colective încheiate la nivel superior, ținând cont și de abrogarea expresă a dispozițiilor art. 238 – 247 Codul Muncii, prin Legea nr.40/2011, precizează următoarele:

a. Salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009 nu este cuvenit, neavând caracterul unei obligații asumate de angajator în CCM al CFR Marfă SA.

Urmare modificării CCM 2009/2010 prin act adițional, începând cu anul 2010 s-a stabilit ca dispozițiile art.30 ce reglementează posibilitatea, latitudinea acordării salariului suplimentar să nu se aplice pentru anul 2010.

Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe prevederile clauzelor contractuale cuprinse în CCM ale CFR Marfă aplicabile în perioada 2007/2008, 2009/2010.

Solicită să se constate că acordarea salariului suplimentar este condiționată de comportamentul ireproșabil, noțiune care, deși nu beneficiază de consacrare legală, introduce un standard absolut, tocmai de aceea este susceptibilă de apreciere subiectivă, în baza aprecierilor de care dispune angajatorul, astfel că instanța nu s-ar putea substitui acestuia pentru a considera că reclamantul în cauză a avut o atare conduită ireproșabilă.

În același context, solicită să se aibă în vedere faptul că societatea a încheiat exercițiile financiare pentru perioada în care sunt solicitate salarii suplimentare, cu pierderi, ceea ce nu a permis constituirea unor fonduri de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar, astfel încât să existe posibilitatea plăților de salarii suplimentare, conform art. 30 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă al SNTFM CFR Marfă SA.

În concluzie, solicită să se aprecieze că înțelegerea părților la data semnării contractelor colective de muncă în perioada 2007/2009, a fost în sensul stabilirii cuantumului primelor, aceste premieri sau ajutoare materiale urmând să se acorde, în baza unei hotărâri a Consiliului de Administrație, sub condiție, în cazul în care situația financiară a societății ar fi permis acordarea acestor drepturi bănești, în cazul în care situația financiară a societății ar fi permis acordarea acestor drepturi bănești, în cazul în care bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin hotărâre de guvern ar fi permis includerea acestor premieri.

De asemenea, în temeiul prevederilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă solicită desființarea titlului, repunând părțile în situația anterioară, prin întoarcerea executării, în temeiul dispozițiilor art.404 ind.2 alin.1 Cod procedură civilă.

De asemenea, solicită acordarea cheltuielilor de judecată ce se vor face cu judecarea prezentului recurs.

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursul este nefondat.

- Excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiată și corect a fost respinsă de instanța de fond deoarece sumele solicitate de reclamanți fac parte din drepturile salariale care pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data la care sunt datorate.

Nu se poate considera ca aceste drepturi se situează în afara sferei drepturilor salariale atâta vreme cât angajații le primesc tocmai în considerarea acestei calitati și a muncii pe care o depun.

Indiferent de denumirea data de angajator acestor drepturi, respectiv, adaos la salariu, ajutoare sau premiere salarială, în realitate ele vin sa completeze venitul salarial obținut pentru activitatea depusa și creează speranța legitima pentru angajați ca le vor incasa la datele stabilite în contract.

Art. 283 litera c) din Codul muncii prevede termenul de prescripție de 3 ani calculat “de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă consta în plata unor drepturi salariale neacordate…”

Prin urmare aceste drepturi fac parte din categoria celor salariale, pe care reclamanții puteau sa le solicite în termen de 3 ani de la data la care erau indreptatiti sa le primească de la angajator.

- Sumele solicitate de reclamanți cu titlu de salariu suplimentar pentru anii_ sunt datorate de societatea pârâta și Curtea constată ca în mod corect prima instanța a dispus obligarea pârâtei la plata acestor sume, dreptul fiind prevăzut de art.30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unitati .

Acest text prevede că: “ pentru munca ireprosabila desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.”

Din modul de redactare a textului se observă că acesta nu instituie o facultate ci o obligație în sarcina angajatorului deși acordarea acestui drept este condiționată de conduita angajatului la locul de muncă.

În speța dedusa judecații, nu s-au administrat probe din care sa rezulte ca reclamanții nu au avut o conduita corespunzătoare la locul de muncă, sau ca ar fi fost sancționați în perioada de referința.

Conform art.243 (1) din Codul Muncii, „ executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți”.

Art.30 (1) din Legea nr.130/1996 republicată, dispune:„executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți”.

Toate apărările pârâtei referitoare la imposibilitatea constituirii fondului de premiere nu pot înfrânge voința comună a părților reliefată în contractul colectiv de muncă, dreptul salarial prevăzut nefiind condiționat de configurarea prestabilită a fondului de salariu.

Potrivit dispozițiilor art.243 al.1 lit.b din Codul Muncii, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, impunându-se parților ca si legea, astfel ca executarea obligațiilor care rezulta din acesta este prevăzută sub sancțiunea atragerii răspunderii părții care se face vinovata de neîndeplinirea acestuia.

Prin art.40 alin.2 din Codul Muncii, raportat la art.243 Codul Muncii, art.155 Codul Muncii si art.41 alin.5 din Constituție, se statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractelor individuale de munca, existența sau inexistența resurselor financiare neputând avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale.

În referire la acest capăt de cerere, recurenta invoca și critici care fac referire la criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar pentru munca prestata în cursul anului, însă nu a precizat în concret ce calcul este greșit și care sunt reclamanții ce nu îndeplineau criteriile pentru acordarea acestei premieri astfel ca este lipsita de temei cererea de restricționare a acordării acestui drept, cu atât mai mult cu cât expertul desemnat în cauza a expus detaliat modul de calcul al acestor sume în raport cu perioada lucrata în anul respectiv.

- In ceea ce privește cererea de obligarea a pârâtei la plata primei de Ziua feroviarului pentru anul 2008:

În conformitate cu art. 64 prima liniuță din C.C.M. 2005-2006 și art. 65 prima liniuță din C.C.M. 2007-2008: „în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:

- cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C. și de Ziua Feroviarului, se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat de la serviciu mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an”.

Clasa unu era, pentru anul 2006, conform anexei nr. 1 la C.C.M., la valoarea de 310 lei.

Pe anul 2007, clasa unu era, conform anexei nr. 1 la C.C.M., la valoarea de 407 lei, iar pentru anul 2008, clasa unu era, conform anexei nr. 1 la C.C.M., modificată prin Actul Adițional la Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2007-2008 cu nr. 1631/2007, la valoarea de 500 lei.

Indiferent de faptul ca, circumstanțele economico financiare au suferit modificări, obligația contractuală asumată de angajator la data semnării CCM este susceptibilă de executare, în condițiile în care, cealaltă parte, respectiv salariații, și-au executat obligațiile stabilite în sarcina lor în toata aceasta perioada.

Deși recurenta face trimitere la principiul forței obligatorii a contractului, statuat prin dispozițiile art. 969 Cod civil, aceasta considera ca obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de angajați este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli, aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.Un astfel de raționament excede voinței legiuitorului deoarece atunci când acorda putere de lege contractului încheiat de părți, are în vedere ca executarea lui sa nu fie “sub condiție” și sa nu rămână la latitudinea părților.

Din documentele anexate dosarului de fond, nu rezulta ca societatea recurenta a executat întocmai obligația asumata prin contractele colective de muncă, așa cum s-au negociat cu sindicatul astfel ca, indiferent de situația financiara a societății, reclamanții sunt îndreptățiți sa solicite c/val. ajutorului stabilit pentru “ziua feroviarului”.

În ce privește cererea referitoare la plata primelor de Paste, și pentru Ziua feroviarului pentru anul 2009, în mod corect instanța de fond a apreciat ca aceasta este întemeiată deoarece nu s-au administrat probe care să facă dovada ca pârâta și-a respectat obligațiile din CCM privind plata acestor drepturi salariale.

Apărarea recurentei, fundamentata pe lipsa unei obligații de acest gen deoarece în perioada 01.03._09 la nivelul unității parate nu a existat un CCM și ca un astfel de contract s-a înregistrat ulterior, nu poate fi primită.

Pentru această perioadă, când la nivelul unității pârâte nu exista o reglementare proprie, erau aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior.

În acest sens sunt dispozițiile art. 247 Codul Muncii care stabilesc în mod expres ca „în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă se aplică contractul colectiv de muncă la nivel superior”.

Deci nu se poate susține că pentru perioada în discuție ar exista un vid contractual între părți, contractele colective încheiate la nivel de grup de unități aplicându-se potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 130/1996 tuturor salariaților care fac parte din acel grup.

Din actele depuse la dosar reiese că la nivelul grupului de unități din transportul feroviar s-a încheiat contractul colectiv de muncă pentru anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/28.12.2006 care prevede la art. 71:

“ În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:

- cu ocazia sărbătorilor de Paste și C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare…

- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare”

Acest contract și-a produs efectele pentru anii 2006-2008, însă prin actul adițional înregistrat la MMFES sub nr. 370/20.06.2008 s-a stabilit prelungirea efectelor contractului până la 31 ianuarie 2011.

Prin urmare, pentru anul 2009, izvorul normativ al pretențiilor reclamantei îl constituie CCM încheiat la nivel de grup de unități.

Contractul încheiat la nivel de grup de unități era aplicabil unității pârâte în anul 2009 deoarece aceasta este semnatară a acestui contract, astfel ca executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, iar potrivit art. 40 alin. c) din Codul Muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractele individuale de muncă.

Nu se poate reține susținerea pârâtei în sensul că prin aceste prevederi s-a creat numai o posibilitate de acordare a acestui drept și nu o obligație, deoarece prevederile contractului sunt ferme, în acest sens folosindu-se termenul „…se va acorda salariaților o premiere al cărui cuantum va fi stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; …”.

De asemenea faptul că nu există o hotărâre a Consiliului de Administrație al societății de acordare a acestui drept nu poate fi interpretat în sensul solicitat de pârâtă, de inexistența a dreptului, deoarece existența lui rezultă din clauza contractuală în discuție, prin hotărâre putându-se eventual stabili cuantumul acestuia și nicidecum acordarea sau neacordarea lui.

- Cu privire la tichetele de masă recurenta precizează că până la data de 01.04.2009, tichetele de masă au fost acordate integral tuturor salariaților CFR Marfă S.A. Începând cu această dată nu s-au mai acordat tichete de masă pentru că angajatorul nu a mai putut suporta aceste costuri, pentru anul 2009, astfel ca pretențiile reclamantilor trebuiau respinse cu atat mai mult cu cât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 1 din Legea 142/1998 respectiv: existența unui contract individual de muncă în cuprinsul căruia să se prevadă acest drept și capacitatea angajatorului de a suporta aceste costuri.

Însă, dreptul reclamanților de a primi alocație individuală de hrană sub formă de tichete de masă este reglementat prin art. 81 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de G. de Unități de T. F. pe anii 2006 – 2008, pentru perioada aprilie 2009 – 03.06.2009 și art. 74 din Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2009-2010, înregistrat la M.M.F.P.S sub nr. 2584/04.06.2009, pentru perioada 04.06.2009 – 31.12.2009.

În art.74 din Contractul Colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății pentru anii 2009 – 2010 precum și în art.11 alin.2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008 prelungit până în anul 2010 (prin actul adițional înregistrat sub nr. 370/20.06.2008 care modifică art.4) se prevede, că angajații beneficiază de tichetele de masa acordate conform prevederilor legale.

Sistarea acordării drepturilor prevăzute de art. 81 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008 și din Contractul Colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății pentru anii 2009 – 2010 este nelegală, întrucât în mod eronat s-a interpretat de către pârâtă că dreptul la acordarea tichetelor de masă este condiționat de existența resurselor financiare.

Angajatorul nu poate fi exonerat de plata unor drepturi salariale legal negociate cu motivarea aprobarii unui buget de venituri mult inferior celui necesar pentru respectarea obligațiilor asumate prin contract, deoarece ar însemna sa se ia act de faptul ca negocierea partenerilor sociali a fost formala, lipsita de substanta și de urmari.

Art. 247 C.muncii și cele ale Legii 130/1996, presupune că orice contract colectiv de muncă se impune, în conținutul său, părților contractului individual de munca, guvernează aceste contracte și impune obligații atat pentru angajator cât și pentru angajati dar în acelasi timp creează drepturi în favoarea salariaților, atunci când clauzele contractului au un caracter concret și pot fi aduse la îndeplinire prin executare de către părți.

Contractul colectiv de muncă, bazat pe un acord de voință, reprezintă un izvor de drept, o normă convențională negociată, impunându-se părților contractului individual întocmai ca și legea.

Prin urmare, și c/val tichetelor de masa aferente perioadei 01.04._09 trebuie achitata de recurenta conform obligației asumata de aceasta prin CCM.

- Cât privește critica referitoare la greșita obligare a recurentei la plata sporului de 100% pentru orele festive efectuate de reclamanți, Curtea reține următoarele:

Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanții au fost planificați sa lucreze în zile de sărbători legale și în zile de sâmbăta și duminica în care ar fi avut dreptul la repaos conform legii.

Potrivit art. 132 alin.1 codul muncii ” repaosul săptămânal se acorda în doua zile consecutive .

(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă….”

Art. 137 alin.(2) din codul muncii, prevede, ca “ În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.”

De asemenea, prin Procesul verbal încheiat de partenerii sociali la data de 03.06.2009 s-a agreat formula de plata pentru orele efectuate de angajați în zilele de sâmbăta, duminica și sărbători legale, cu spor de 100% din salariul de baza, aceste ore nefiind compensate cu timp liber corespunzător.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă ca reclamanții care au lucrat în perioada în care trebuiau sa beneficieze de zile libere( fie ca este vorba de repaos săptămânal, fie de sărbători legale) aveau dreptul la plata dubla a timpului astfel lucrat iar acest lucru se putea realiza doar prin plata unui spor de 100% din salariul de baza.

În realitate, pârâta a plătit reclamanților echivalentul unor zile de muncă efectuate în regim normal, fara aplicarea vreunui spor la salariu.

Acest aspect rezultă cu claritate din exemplul dat de expert atunci când detaliază calculul efectuat cu privire la aceste ore festive, arătând ca reclamanții au primit pentru o ora festiva lucrata tot atât cât au primit pentru o ora lucrata în timpul saptamanii . de muncă.

Astfel, luând ca exemplu situația reclamantului P. Ș. s-a stabilit ca acesta primea salariul lunar de 931 lei ceea ce înseamnă ca beneficia și de repaos săptămânal și de zile libere în perioada sărbătorilor legale fără a-i fi redus salariul. Faptul ca acesta a primit în plus la salariu, suma de 248 lei pentru cele 48 de ore festive efectuate în luna noiembrie 2007, nu înseamnă ca a fost plătit cu spor de 100% deoarece aceasta suma de bani împărțită la numărul de ore efectuate determina suma primita pentru o ora, respectiv 5,17 lei/ora, cu cât era plătit și în timpul unei zile obișnuite de muncă.

Aceasta înseamnă ca pârâta a plătit numai echivalentul muncii dar fără sa aplice vreun spor acestor ore deși erau efectuate în perioada în care ceilalți salariați beneficiau de timp liber, astfel ca în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata diferențelor rezultate din aplicarea sporului de 100% .

Curtea constată ca instanța de fond a dat o interpretare corecta probelor administrate, clauzelor contractuale și dispozițiilor legale incidente, pronunțând o hotărâre legala și temeinica cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale părților, astfel ca în temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta pârâta va fi respins în totalitate ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă S.N. T. F. MARFA CFR MARFA SA, împotriva sentinței civile nr.3980/08.08.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. Ș., S. A., S. V., IVANUS D. și A. C., toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat M. C. T., din Fetești, .), nr. 577A, județ Ialomița, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.04.2013.

Președinte,

J. Z.

Judecător,

R. A.

Judecător,

M. B.

Grefier,

C. D.

Jud.fond: V.T.

Redactare decizie, jud. M.Badulescu/10.04.2013

Tehnored.decizie gref. C.D./15.04.2013

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr....		Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 365/2013. Curtea... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 243/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 243/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA