Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1163/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1163/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 5939/118/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1163/CM
Ședința publică din 2 decembrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. A.
Judecător R. A.
Judecător J. Z.
Grefier D. R.
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
- recurenta reclamantă P. I., domiciliată în C., ..93, ..B, ., județul C. și,
- recurentul pârât C. ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUSIVĂ DELFINUL C. (fostă Școala S. nr.1 C.), cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3671/30.09.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința de judecată din data de 19 noiembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.11.2013 și 02.12.2013, când a dat următoarea soluție.
CURTEA :
Asupra recursurilor de față:
Prin cerere înregistrată pe rolul Tribunalului C. la 11.04.2011,sub nr._, reclamanta P. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Școala S. nr. 1 C. obligarea acesteia la: 1. acordarea plata indemnizației și pentru cele 13 zile de concediu de odihnă pe anul școlar 2009-2010 anulate nelegal; 2. plata zilelor de concediu de odihnă neacordate în anii școlari 2007-2008 (7 zile), 2008-2009 (6 zile) și 2009-2010 (5 zile); 3. plata nediminuată cu 25% a indemnizației de concediu de odihnă pe lunile iulie și august 2010; 4. plata corectă și actualizată cu inflația a indemnizației de concediu de odihnă pe anul școlar 2006-2007, care i-a fost acordată în anul 2010; 5. plata pensiilor restante pe perioada 22.05.2010 – 29.07.2010; 6. plata indemnizației de ieșire la pensie reprezentând 2 salarii de bază; 7. actualizarea acestor drepturi în funcție de rata inflației de la data nașterii lor și până la plata efectivă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anii școlari 2007-2008, 2008-2009 și 2009-2010 i-au fost acordate mai puține zile de concediu de odihnă decât cele cuvenite, fiind încălcate art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 și art. 29 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2007-2008, potrivit cărora concediul de odihnă este de 62 de zile lucrătoare. De asemenea, cu privire la anul școlar 2006-2007, la stabilirea mediei zilnice a indemnizației de concediu de odihnă, pârâta a eliminat suma de 134 lei reprezentând diferențe salariale.
Prin întâmpinare înregistrată la 23.05.2011, pârâta a solicitat respingerea cererii, arătând că plata indemnizației pentru cele 13 zile lucrătoare aferente anului școlar 2009-2010 a fost făcută, însă în mod nedatorat, astfel încât reclamanta are de restituit suma de 176 lei. Pârâta a arătat de asemenea, că a acordat 55 de zile de concediu de odihnă în anul școlar 2007-2008, 56 de zile în anul școlar 2008-2009 și 57 de zile în anul școlar 2009-2010. Cu privire la suma de 134 lei, aceasta a fost eliminată din calculul mediei zilnice pentru anul școlar 2006/2007 întrucât aceasta reprezenta o diferență salarială din perioada 2001-2004.
Prin precizări înregistrate la 29.07.2011, pârâta a invocat excepția prescripției extinctive privind acest capăt de cerere și excepția lipsei calității procesuale pasive privind capătul de cerere referitor la plata pensiilor.
Prin sentința civilă nr. 4445/9.09.2011, instanța a respins cele două excepții invocate de pârâtă și a respins acțiunea ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 296/CM/9.04.2012 a Curții de Apel Constanța s-a dispus casarea în parte a acestei sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului C. cu privire la indemnizațiile de concediu aferente anilor 2006-2007, 2007-2008, 2008-2009 și 2009-2010, fiind menținute celelalte dispoziții.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că se impune efectuarea unei expertize contabile pentru a se verifica dacă reclamanta a beneficiat pe perioada de referință de concediul de odihnă prevăzut de lege și dacă indemnizația de concediu a fost calculată în mod corespunzător. În ceea ce privește indemnizația de concediu aferentă anului 2006-2007, expertul contabil urmează să stabilească dacă suma de 134 lei pe care reclamanta susține că a primit-o în minus reprezintă o diferență salarială din perioada 2001-2004, astfel cum susține pârâta, care nu ar fi influențat cuantumul salariului de încadrare din anul 2007.
Dosarul a fost prin urmare trimis Tribunalului C., unde a fost înregistrat la 25.05.2012, cu ocazia rejudecării fiind efectuată o expertiză contabilă potrivit dispozițiilor instanței de recurs.
La termenul din 26.06.2013, instanța a luat act de precizarea reclamantei în sensul modificării în cursul procesului a denumirii pârâtei, cauza urmând a fi soluționată raportat la această nouă denumire, respectiv C. Școlar pentru Educație Incluzivă Delfinul C..
Ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru dovedirea pretențiilor și a apărărilor formulate, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar fluturași de salariu, corespondența părților, cererea de înscriere la pensie, decizia de pensionare nr._/2010, contractul individual de muncă nr. 34/22.02.2001, actul adițional nr. 16/8.02.2010, state de plată, precum și proba cu interogatoriul reclamantei.
Cu titlu preliminar, instanța reține că, drept urmare a casării în parte a sentinței pronunțate în primul ciclu procesual, urmează a se pronunța asupra celui de-al 2-lea și al 4-lea capăt de cerere, precum și asupra celui de-al 7-lea privitor la actualizarea în funcție de rata inflației a sumelor pretinse prin aceste două capete de cerere.
În ceea ce privește însă celelalte capete de cerere, care au fost respinse în primul ciclu procesual, instanța de recurs a reținut că soluția primei instanțe este legală și temeinică, pentru motivele arătate în cuprinsul deciziei civile nr. 296/CM/9.04.2012, astfel încât soluția de respingere a fondului acelor pretenții a intrat în puterea lucrului judecat și este irevocabilă, motiv pentru care instanța se va pronunța de asemenea în sensul respingerii, în baza deciziei menționate, pronunțată în recurs, fără a se mai pune problema rejudecării câtă vreme eventualitatea vreunei alte soluții este exclusă.
De altfel, instanța de fond a fost învestită doar cu rejudecarea celui de-al 2-lea și al 4-lea capăt de cerere, precum și asupra celui de-al 7-lea privitor la actualizarea în funcție de rata inflației a sumelor pretinse prin aceste două capete de cerere, după cum rezultă din formularea explicită atât a dispozitivului, cât și a considerentelor deciziei pronunțate în recurs, care cuprind mențiuni privind legalitatea și temeinicia soluției de respingere a capetelor de cerere nr. 1, 3, 5 și 6.
Prin sentința civilă nr. 3671/30.09.2013, Tribunalul C. a admis în parte cererea formulată de reclamanta P. I., în contradictoriu cu pârâta C. Școlar pentru Educație Incluzivă Delfinul C., și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.260,24 lei, reprezentând contravaloarea a 7 zile de concediu de odihnă aferente anului școlar 2007-2008 și a 6 zile de concediu de odihnă aferente anului școlar 2008-2009, sumă care va fi actualizată în funcție de rata inflației de la 13.07.2010 până la plata efectivă. A respins cererea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată.
A respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de salariat al pârâtei în funcția de învățător educator în cursul perioadei deduse judecății, respectiv 2006-2010.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, urmează a se verifica dacă reclamanta a beneficiat de toate zilele de concediu de odihnă cuvenite, în caz contrar urmând a se stabili contravaloarea acestora, întrucât ar urma să fie compensate în bani de vreme ce între timp raporturile de muncă au încetat prin pensionare. În acest caz, urmează să se stabilească contravaloarea zilelor de concediu de odihnă neefectuate, cu precizarea că această contravaloare interesează numai în limitele învestirii instanței, respectiv în privința zilelor neefectuate, nu și a celor efectuate în legătură cu care reclamanta nu a formulat nici o pretenție prin cererea de chemare în judecată.
Cu privire la numărul zilelor de concediu de odihnă, reclamanta a invocat pe de o parte art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 (în vigoare în perioada de referință), potrivit căruia „cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediu astfel: a) concediul anual cu plata, in perioada vacantelor scolare, respectiv universitare, cu o durata de cel putin 62 de zile, exclusiv duminicile si sarbatorile legale”, iar pe de altă parte art. 29 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ pe anii 2007-2008, potrivit căruia „cadrele didactice beneficiază de un concediu de odihnă de cel puțin 62 de zile lucrătoare”.
Se constată că între cele două reglementări există o deosebire esențială, constând în includerea sau nu a zilelor de sâmbătă între cele 62 de zile de concediu de odihnă.
Astfel, din faptul că art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 exclude duminicile și sărbătorile legale din cele 62 de zile, rezultă în mod logic că aceste zile includ toate celelalte zile, deci și zilele de sâmbătă. Pe de altă parte, contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ exclude toate zilele nelucrătoare, deci și pe cele de sâmbătă.
Întrucât aceste din urmă prevederi sunt mai favorabile salariaților, ele fiind convenite de partenerii sociali pornind de la nivelul minim de protecție oferit de lege, însă ajungând la un nivel mai ridicat în urma negocierilor colective, prevederea citată din contractul colectiv de muncă se va aplica cu prioritate.
Această situație nu se poate însă extinde dincolo de limitele de aplicabilitate temporală a contractului colectiv de muncă, potrivit art. 9 această perioadă fiind de 1 an de la data înregistrării, adică de la 12.11.2007 până la 12.11.2008. Potrivit art. 9 alin. 2, în lipsa denunțării unilaterale după expirarea acestui termen, durata de valabilitate se prelungește pentru încă 1 an, deci până la 12.11.2009. Întrucât nu există nici o probă a denunțării unilaterale a acestui contract, instanța îl va considera prelungit până la această din urmă dată, în condițiile în care sarcina probei denunțării ar fi revenit pârâtei, potrivit art. 272 C. Mc.
Așadar, contractul colectiv de muncă mai sus menționat guvernează concediul de odihnă aferent anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009, întrucât concediul de odihnă aferent acestora s-a acordat în anii 2008 și 2009, nu însă și concediul aferent anului școlar 2009-2010, care a fost acordat în anul 2010, după ce contractul colectiv de muncă a ieșit din vigoare. Acest din urmă an școlar rămâne guvernat exclusiv de art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997.
În concluzie, în anii școlari 2007-2008 și 2008-2009, reclamanta avea dreptul la 62 de zile lucrătoare de concediu de odihnă, în vreme ce în anul școlar 2009-2010 avea dreptul la 62 de zile, în acest caz însă inclusiv cele de sâmbătă.
Este necontestat în cauză, rezultând atât din cererea de chemare în judecată (sub rezerva celor 13 zile care fac obiectul capătului 1 de cerere, dar despre care nu este vorba aici), cât și din întâmpinare, că reclamanta a beneficiat de concediu de odihnă, după cum urmează: 55 de zile lucrătoare în anul școlar 2007-2008, 56 de zile lucrătoare în anul școlar 2008-2009 și 57 de zile lucrătoare în anul școlar 2009-2010. Prin urmare, aceasta a solicitat prin cel de-al doilea capăt de cerere diferența dintre cele 62 de zile pretinse și cele acordate, respectiv 7 zile în anul școlar 2007-2008, 6 zile în anul școlar 2008-2009 și 5 zile în anul școlar 2009-2010.
Pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-2009 reclamanta beneficia potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de ramură de 62 de zile nelucrătoare de concediu, însă i s-au acordat numai 55, respectiv 56 de zile, rezultând că pretențiile sale referitoare la cele 7 zile aferente anului școlar 2007-2008 și la cele 6 zile aferente anului școlar 2008-2009 sunt justificate.
Nu același lucru se poate însă reține și în privința anului școlar 2009-2010, când, în lipsa contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 impunea ca în cele 62 de zile de concediu de odihnă să fie incluse și zilele de sâmbătă, astfel că cele 5 zile solicitate de aceasta sunt acoperite de zilele de sâmbătă neincluse în cele 57 de zile lucrătoare acordate cu titlu de concediu de odihnă. Astfel, chiar reclamanta arată în debutul cererii de chemare în judecată că „pentru activitatea desfășurată în anul de învățământ 2009-2010 pârâta mi-a acordat concediul de odihnă de 57 zile lucrătoare”. Or pentru ca art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 să fie respectat este necesar ca la aceste 57 de zile lucrătoare să fie adăugate un număr de zile de sâmbătă până la totalul de 62 de zile, iar în intervalul care cuprinde 57 de zile lucrătoare sunt mai mult de 5 zile de sâmbătă. Astfel, în ceea ce privește anul școlar 2009-2010, nu se poate considera că reclamanta a fost lipsită de vreo zi de concediu de odihnă, dintre cele cuvenite potrivit legii.
Întrucât contractul individual de muncă a încetat, se impune compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă cuvenite și neacordate, acestea urmând a se calcula potrivit art. 150 (fost 145) C. Mc., în forma modificată prin OUG nr. 65/2005, potrivit căruia, „pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. 1 din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.”
Această prevedere legală înlătură prevederile cu caracter contrar din alte acte normative cu forță juridică inferioară.
Aplicarea ei necesită examinarea pe de o parte a drepturilor salariale care se includ în calculul mediei zilnice, iar pe de altă parte observarea faptului că legea impune folosirea celui mai favorabil dintre cele două moduri de calcul descrise, respectiv media zilnică pe ultimele 3 luni și „salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă”, ceea ce practic presupune compararea mediei zilnice pe ultimele 3 luni cu media zilnică ipotetică pe lunile de concediu, dacă în acea perioadă nu s-ar fi acordat concediu de odihnă.
În aceste privințe, calculele relevante se regăsesc în răspunsul la obiecțiuni al expertului contabil din 31.05.2013 – filele 105-107 din dosarul nr._ .
Reclamanta a solicitat ca în calculul mediei zilnice a drepturilor salariale pe ultimele 3 luni să se includă și sumele de 30 lei, respectiv 40 lei, primite în perioada de referință. Deși expertul a susținut că ele nu trebuie incluse în calcul, nu există în realitate nici un motiv să se procedeze în acest sens, atât pentru că pârâta nu a dovedit caracterul ocazional al acestor prestații, deși îi revenea sarcina probei potrivit art. 272 C. Mc., cât și pentru că ele se regăsesc în câte două dintre cele trei luni luate în calcul, în cuantumuri identice sau apropiate, atât în anul școlar 2007-2008, cât și în anul școlar 2008-2009. Prin urmare, aceste sume trebuie incluse în rândul sporurilor cu caracter permanent la care se referă art. 150 alin. 2 C. Mc.
Dimpotrivă, din această categorie nu poate face premiul anual (al 13-lea salariu), acest drept salarial acordându-se doar o dată pe an și astfel neavând caracter permanent, iar pe de altă parte fiind exclus să se considere că ar fi fost datorat și pentru perioada aferentă concediului de odihnă.
În anul școlar 2007-2008, calculul de la fila 105 conduce la stabilirea unei medii zilnice a drepturilor salariale pe ultimele 3 luni de 89,41 lei, care este însă mai mică decât media zilnică pe ultima lună, care este de 1924 lei: 21 zile = 91,62 lei.
În privința anului școlar 2008-2009, necesitatea includerii sumelor de 30 lei și 40 lei, precum și a excluderii premiului anual (al 13-lea salariu) necesită o ajustare a calculelor efectuate de expert la fila 106 după cum urmează: din totalul veniturilor pe ultimele 3 luni de 7644 lei se scade al 13-lea salariu de 1385 lei, diferența fiind de 6259 lei, care se împarte la cele 63 de zile și rezultă media de 99,35 lei. Aceasta este însă mai mică decât media zilnică pe ultima lună, care este de 2063 lei: 20 zile = 103,15 lei.
În baza art. 150 alin. 1 C. Mc., se vor lua în calcul mediile pe ultima lună, întrucât acestea sunt cele mai apropiate de perioada de concediu, iar indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă.
Astfel, indemnizația pentru cele 7 zile din anul școlar 2007-2008 este de 7 x 91,62 lei = 641,34 lei, iar indemnizația pentru cele 6 zile din anul școlar 2008-2009 este de 6 x 103,15 lei = 618,90 lei.
Întrucât aceste zile de concediu de odihnă, deși cuvenite, nu au fost acordate în anul la care se referă, iar contractul individual de muncă a încetat, se impune compensarea în bani a acestora, în baza art. 146 alin. 4 C. Mc., compensarea constând în cuantumul indemnizației de concediu neacordat.
Totodată, se impune actualizarea acestor sume în raport cu rata inflației, în vederea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat prin plata cu întârziere, însă această actualizare nu se poate face decât începând de la data la care obligația de plată având ca obiect plata unei sume de bani a devenit scadentă.
Cum compensarea în bani a concediului de odihnă este interzisă de lege anterior încetării contractului individual de muncă, rezultă că numai la această dată obligația de plată se naște, caz în care actualizarea sumelor mai sus menționate în funcție de rata inflației se va face începând de la această dată, respectiv de la 13.07.2010, astfel cum rezultă din adresa Inspectoratului Școlar Județean C. nr. 16A/26.07.2010 – fila 80 din dosarul nr._ .
În ceea ce privește cel de-al 4-lea capăt de cerere, prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză s-a confirmat faptul, de altfel necontestat, că suma de 134 lei plătită reclamantei în anul 2007, a reprezentat o diferență salarială din perioada 2001-2004.
Raportând această situație la prevederile deja citate ale art. 150 alin. 1 și 2 C. Mc., se reține că această sumă nu a fost inclusă în „salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă”, în termenii acestui text legal.
De astfel și instanța de recurs, când a dispus lămurirea acestui aspect prin expertiză contabilă, este evident că l-a considerat relevant, în sensul că dacă într-adevăr suma respectivă este o diferență salarială din perioada 2001-2004, ea nu trebuia luată în calculul mediei zilnice pentru indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2006-2007.
Cum acest lucru s-a confirmat, înseamnă că pârâta a efectuat un calcul corect al indemnizației și cel de-al 4-lea capăt de cerere este neîntemeiat.
În concluzie, în raport cu considerentele anterioare, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma totală de 1.260,24 lei (641,34 lei + 618,90 lei), reprezentând contravaloarea a 7 zile de concediu de odihnă aferente anului școlar 2007-2008 și a 6 zile de concediu de odihnă aferente anului școlar 2008-2009, sumă care va fi actualizată în funcție de rata inflației de la 13.07.2010 până la plata efectivă.
Actualizarea în funcție de rata inflației se poate face în faza executării prezentei hotărâri, fiind vorba despre un simplu calcul aritmetic. Nu se pot utiliza din acest punct de vedere calculele efectuate de către expert, întrucât acesta a efectuat actualizări începând de la alte date.
Totodată, cererea sub celelalte aspecte va fi respinsă ca neîntemeiată, atât în privința plății celor 5 zile de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, întrucât nu au temei legal, și a plății indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2006-2007 în sensul includerii în calculul mediei zilnice a sumei de 134 lei, întrucât aceasta nu se include între drepturile salariale prevăzute de art. 150 (fost 145) C. Mc., cât și în privința capetelor de cerere nr. 1, 3, 5, 6, precum și 7 în privința inflației aferente acestora din urmă, întrucât soluția primei instanțe de respingere a lor a fost deja verificată de instanța de control judiciar, care a stabilit caracterul legal și temeinic al acesteia.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamanta a făcut astfel de cheltuieli în cuantum de 903,50 lei, reprezentând onorariu de expert, iar pârâta de 1.860 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Acest din urmă onorariu nu poate fi însă inclus în cheltuielile de judecată, întrucât prima instanță nu a acordat cheltuieli de judecată, iar împotriva hotărârii nu a formulat recurs decât reclamanta, astfel că acesteia nu i se poate crea o situație mai grea în urma propriului recurs. Astfel, potrivit art. 315 alin. 4 raportat la art. 296 C. proc. civ., cu ocazia rejudecării după casare, recurentului nu i se poate crea o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, astfel că cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
Astfel, în baza art. 274 C. proc. civ., ținând cont de admiterea dosar în parte a cererii, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (parțial onorariu de expert).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul.
Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de reclamanta P. I. a vizat în esență următoarele:
1.- Referitor la drepturile de concediu de odihnă pe anul școlar 2007-2008,instanța de fond eliminând în totalitate concluziile raportului de expertiză contabilă stabilește că subsemnata în temeiul art. 103. lit. a) din Legea nr. 128/1997 coroborat cu prevederile art. 29, alin. (3) din CCM la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008 are dreptul la un concediu de odihnă de 62 zile lucrătoare și drept urmare consideră justificată solicitarea subsemnatei pentru cele 7 zile lucrătoare neacordate în respectivul an școlar.
Utilizând întocmai prevederile art. 145 din Codul muncii coroborat cu art.59 din CCM la nivel național pe anii 2007-2010, instanța de fond adoptă în mod corect media zilnică aferentă zilelor de concediu pe respectivul an la un cuantum de 91.62 lei/zi.
Neextinzând această medie zilnică și la celelalte 55 zile de concediu de odihnă din anul școlar respectiv, subsemnata este suplimentar prejudiciată cu suma brută de 259 lei.
2.- În ceea ce privește drepturile de concediu de odihnă pentru anul școlar 2008-2009, pe baza unui același raționament instanța de fond stabilește că subsemnatei i se mai cuvin încă 6 zile lucrătoare de concediu de odihnă.
Inexplicabil de această dată, contrar prevederilor art. 145 din Codul muncii coroborat cu art.59 din CCM la nivel național pe anii 2007-2010, instanța elimină din calculul mediei zilnice venitul obținut ca al 13-lea salariu încălcându-se flagrant prevederile art. 59 alin. (1) din CCM la nivel național pe anii 2007-2010 {Art. 59- (1) Pe durata concediului de odihnă, salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Chiar și în condițiile în care eliminarea din calculul mediei zilnice a venitului obținut ca al 13-lea salariu ar fi corectă, aceiași eroare de neextindere a mediei zilnice adoptate și la celelalte 56 de zile de concediu de odihnă aferente respectivului an Școlar atrage prejudicierea suplimentară a subsemnatei cu suma brută de 471 lei.
3.-Referitor la drepturile de concediu de odihnă pe anul școlar 2009-2010, este de menționat că interpretarea dată de instanța de fond este total eronată, luând in considerare faptul că, pentru respectivul an școlar CCM la nivel de învățământ pe anu 2007-2008 și a încetat aplicabilitatea, instanța admite că subsemnata nu mai beneficiază de 62 zile lucratoare
Total nelegal apreciază instanța că zilele de sâmbătă care sunt catalogate drept zile nelucrătoare, sunt zile de concediu.
Menționează că, în respectivul an școlar contractul individual de muncă al subsemnatei nu a fost supus unor renegocieri și nu a suferit modificări.
Faptul că reclamanta în virtutea continuității activității trebuia sa beneficieze de 62 zile lucrătoare este certificat și de prevederile art. 267, alin. (1) din Lege nr. 1/2011 (Legea educației naționale) care statuează în clar că, personalul didactic beneficiază de un concediu jnual de odihnă de 62 zile lucrătoare.
Impardonabil la acest capăt de cerere este și faptul că, instanța de fond nu face nici-un al de referire la faptul că pe motiv de depunere a dosarului de pensionare pârâta începând cu data de 13 07.2010 procedează la desfacerea brutală, abuzivă și nelegală a contractului individual de muncă, dată la care se afla în concediu legal de odihnă, faptă total interzisa de prevederile art. 60 alin. (1) lit. i) din Codul muncii.
Urmare a acestei fapte, pârâta a procedat la diminuarea cu 13 zile lucrătoare a celor 57 zile de concediu de odihnă acordate inițial pe respectivul an școlar și mai mult decât atât a procedat la reținerea indemnizației de concediu pe cele 13 zile de concediu din drepturile de concediu aferente anului școlar 2006-2007.
Mai mult decât atât, pentru acest an școlar, instanța nici nu s-a mai formalizat să stabilească media zilnică, medie din care se putea observa în clar că și pentru această perioadă am fost prejudiciată cu drepturi salariale și bănești.
Este de-a dreptul inexplicabil, refuzul instanței de fond investita cu rejudecarea cauzei de a nu trata sub nici-o forma diminuarea cu 25 % a indemnizației de concediu de odihnă pe lunile iulie și august ale anului 2010, diminuare pentru care s-au invocat prevederile Legii nr. 118/29.06.2010 cu aplicabilitate de la data de 03.07.2010.
Așa cum am afirmat și în celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, tuturor cadrelor didactice din cadrul pârâtei pe motiv de nelegalitate, li s-au întregit indemnizațiile de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, excepție subsemnata întrucât eram în stare de judecată cu pârâta.
În condițiile în care la calculul indemnizației de concediu de odihnă pe respectivul an școlar s-ar fi respectat întocmai prevederile art. 145 din Codul muncii și ale art. 59 din CCM la nivel național pe anii 2007-2010, iar indemnizația de concediu de odihnă ar fi fost plătită conform prevederilor art. 145, alin. (3) din Codul muncii, aplicarea acestei masuri nu ar mai fi fost posibilă și ar fi căpătat un caracter de retroactivitate.
În soluționarea acestei cauze ce avea drept obiectiv primordial stabilirea corectă a drepturilor de concediu de odihnă pe anul școlar 2009-2010, instanța de fond a comis o gravă eroare judiciară.
4.- Cu privire la determinarea indemnizației de concediu de odihnă pe anul școlar 2006-2007, este inexplicabil de ce instanța de fond după ce a admis obiecțiunile referitoare la modul de calcul al acesteia în conformitate cu prevederilor O.G. nr. 29/1995 aprobată prin Legea nr. 133 din 29 decembrie 1995, acte normative ce au fost invocate și în recursul formulat la Sentința Civilă nr.4445/09.09.2011, revine la cererea de includere în calculul indemnizației de concediu a sumei de 134 lei ce reprezintă venit din diferență pentru luna octombrie 2007, lună care în mod eronat a fost luată de pârâta ca lună de referință pentru determinarea indemnizației de concediu de odihnă pe anul școlar 2006-2007, deși, așa cum am mai afirmat ne găseam într-o situație cu totul specială.
După cum a stabilit și expertul, această sumă reprezintă o diferență salariată din anii școlari 2001-2004, diferență de care au fost văduvite cadrele didactice ca urmare a neaplicării corespunzătoare a prevederilor legale de la acea dată.
Cum este logic si firesc, neacordarea lor la momentul respectiv a prejudiciat personalul școlar de cotă parte din indemnizațiile de concediu de odihnă din acea perioadă, aceste diferențe nefiind luate în calcul la stabilirea mediei zilnice.
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pentru anul școlar respectiv, în ceea ce o privește a fost o situație specială deci, trebuiau aplicate prevederile actelor normative relevate mai sus fapt acceptat dealtfel și de expertul contabil desemnat.
5.- După mai bine de trei ani de zile de la acționarea în judecată, nu-și explică de ce instanțele de judecată elimină din sfera cvasi-delictelor a faptelor prin care sunt prejudiciate terțe persoane prin nerespectarea obligațiilor legale.
Este și cazul său și solicită ca în decizia ce se va pronunța, să se explice în mod temeinic de ce fapta pârâtei de nedepunere a dosarului de pensie conform revederilor art. 83 și art 1672 din Legea nr. 19/2000 modificată prin Legea nr. 49/2010, fapta prin care a fost prejudiciată cu indemnizația de ieșire la pensie și cu cuantumul pensiilor pe perioada 22.05._10, a fost scoasă din sfera cvasi-delictelor și drept consecință persoana care a produs prejudiciul nu este obligată a-l repara.
6.- Privitor la actualizarea cu inflația a prejudiciilor, a constatat că instanța admite actualizarea acestora numai cu raportare la suma brută fără extragerea din aceasta a obligațiilor fiscale și numai pe o perioada limitată, nu pe perioada de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă a lor.
În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul desemnat, se poate concluziona că a asistat la un simulacru de raport de expertiză care de altfel, nu a fost admis de instanță întrucât nu si-a atins obiectivul stabilit.
Pentru a demonstra modul corect în care trebuia întocmit un astfel de raport de expertiză, a făcut apel la un alt expert acreditat pe lângă Tribunalul C. și care prin semnătură proprie și ștampilă, certifică exactitatea datelor și corectitudinea metodologiei de întocmire a acestor situații finale, dar de care în mod inexplicabil instanța de fond nu a ținut cont.
Analizând soluția pronunțată pe bună dreptate te întrebi, de ce a mai fost nevoie să întocmești un astfel de raport de expertiza contabilă, dacă el nu a fost util cauzei?, iar volumul de manoperă pentru întocmirea sa, nu justifică sub nici-o formă onorariul cerut și plătit.
Consideră că nu a avut parte de o judecată echitabilă și dreaptă, și solicită ca demersul său să fie analizat cu mare atenție de instanța de recurs și să se dispună măsuri reparatorii.
Solicită admiterea recursului și casarea în parte a sentinței civile recurate, -acordarea în mod legal a drepturilor salariale și bănești cu care în mod abuziv și nelegal am fost prejudiciată pe perioada celor 4 ani școlari care fac obiectul respectivei cauze, actualizarea cu inflația a respectivelor drepturi bănești cu referire la sumele nete, obligarea paratei la plata și a diferenței de 300 lei reprezentând onorariu suplimentar expert contabil.
Critica sentinței prin motivele recurs formulate de pârâtul C. Școlar pentru Educație Incluzivă Delfinul C., a vizat în esență următoarele:
Motive de nelegalitate si netemeinicie a sentinței civile:
In ceea ce privește contravaloarea celor 7 zile de concediu aferente anului școlar 2007-2008 si a celor 6 zile de concediu aferente anului școlar 2008-2009:
In vederea soluționării acestui capăt de cerere. Tribunalul Constanta a administrat proba cu expertiza contabila, pentru determinarea concreta a numărului de zile de concediu de care beneficia reclamanta conform prevederilor legale, a numărului de zile de concediu de odihna de care a beneficiat efectiv reclamanta si dovada plații zilelor de concediu de odihna.
In primul raport de expertiza-obiectivul nr.l, s-a constatat de către expertul contabil ca nu mai datoram nici o suma de bani (cu titlu de indemniztie de concediu de odihna) către reclamanta in contextul in care textul de lege prevede ca, cadrele didactice „beneficiază de dreptul la concediu anual de odihna cu plata in perioada vacantelor școlare, respectiv universitare, cu o durata de cel puțin 62 zile exclusiv duminica". Acest aspect presupune ca zilele de sâmbăta cuprinse in intervalul pentru care s-a acordat concediul de odihna sunt considerate zile de concediu întrucat legiuitorul exclude din calcul numai zilele de duminica. Astfel ca, asa cum rezulta din statete de plata si toate celelalte documente contabile studiate reclamanta a beneficiat de 64 zile de concediu de odihna pentru perioada 2006-2007.
Pentru perioada 2007-2008, urmează reclamanta a avut dreptul la 72 zile concediu calendaristice, si 55 zile efective, numărul fiind proprotional redus funcție de concediul medical avut de reclamanta in tot cursul lunii septembrie 2007. Acest concediu de odihna a fost integral achitat.
Pentru perioada 2008-2009, urmează a constata ca reclamanta a beneficiat de 56 zile lucratoare de concediu de odihna in vacanta de vară 6 zile in vacanta de iarna (decembrie 2008 și 5 zile in vacanta de primăvara (2009). Dovada faptului ca reclamanta avut inca 11 zile1 de concediu de odihna, pe langa cele recunoscute de ea, o constituie condica de prezenta din acea perioada din care se constata lipsa acesteia, registrul de planificare - pe care l-a anexat si răspunsul la interogatoriu al reclamantei care recunoaște faptul ca a beneficiat de concediu si in vacanta de iarna si de Paste si ca a primit sumele aferente acestor zile.
Pentru perioada 2009-2010, solicită coroborarea dispozițiilor art. 103 din Legea 128/1997 cu dispozițiile Ordinului M.E.N. nr. 3251/12.02.1998 emis tocmai pentru aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 care prevede la art.2 „Personalul didactic beneficiază de concediu de odihna cu durata integrala, daca a funcționat in baza unui contract individual de munca in tot cursul anului școlar sau universitar. In cazul in care angajarea s-a făcut dupa inceperea anului școlar sau universitar, durata concediului de odihna este proportionala cu perioada cuprinsa intre data angajării si sfârșitul anului școlar sau universitar"
Art.29 din Ordin, prevede ca in situația in care, dupa ce a efectuat concediul de odihna, contractul sau de munca a încetat, acesta este obligat sa restituie unității partea din indemnizatia de concediu corespunzătoare perioadei nelucrate din anul pentru care i s-a acordat acel concediu.
Din interpretarea sistematica a întregului act normativ, respectiv Ordinul M.E.N. nr. 3251/12.02.1998 (act juridic aplicabil in perioada 2006-2010) emis tocmai pentru aplicarea t.103 din Legea nr. 128/1997, rezulta ca fiecare cadru didactic are dreptul la un nurpar de zile concediu in perioada vacantelor școlare, exclusiv duminicile (deci incluzând sâmbetele) si pentru o perioada proporționala cu numărul de zile de activitate potrivit contractului individual de munca.
Ori reclamanta, a încetat activitatea la data dig 13.07.2010, inainte de incheierea anului școlar (respectiv 31.08.2010), fapt ce presupune a micșorare proporționala a numărului de zile de concediu, funcție de perioada efectiv cat a fost in activitate. Astfel, in mod corect a reținut d-na expert ca pentru anul școlar 2009-2010, dupa aplicarea corecției de proportinonalitate ca urmare a faptului ca nu a mai activat un an intreg, ci numai 10 luni si 17 zile, si numărul de zile aferent acestei perioade lucrate era de 45 zile, cu toate ca acesta a stat in realitate 57 zile, ceea ce presupune obligativitatea restituirii din partea reclamantei a indemnizației corespunzătoare celor 12 zile de concediu in plus.
Astfel, in primul raport de expertiza, experta s-a pronunțat pe fondul problemei si a constatat ca Scoală a achitat in integralitate reclamantei drepturile bănești reprezentând indemnizațiile de concediu de odihna aferenți celor 4 ani școlari.
Învederează ca acesta calculatie a fost făcuta si a rezultat ca parata ar fi avut dreptul la un total de 3577 si a primit in realitate 3399 (diferența de restituit din partea reclamantei luând naștere ca urmare a încetării inainte de incheierea anului școlar 2010 a contractului de munca si, pe cale de consecința, o reducere proporționala a numărului de zile de concediu de odihna aferent anului 2010.
S-a solicitat de către reclamanta ca experta sa efectueze un calcul al indemnizației de concediu pentru perioada 2006-2007 având drept baza media zilnica a veniturilor din luna decembrie 2007. Experta in răspunsul la obiectiuni (supliment) a efectuat aceste calcule, insa nu au o baza legala. Chiar acesta in cuprinsul acestui supliment face trimitere la art 145 alin.2 din Codul muncii care stabilește faptul ca „Indemnizația de concediu de odihna reprezintă media zilnica a drepturilor salariale prevăzute la alin (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care s-a efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu.
Pe cale de consecința, urmează a se înlătura suma reținuta in supliment in care, pentru aflarea indemnizației de concediu, raportarea s-a făcut prin impartirea venitului dintr-o singura luna - decembrie la 19 - numărul de zile lucratoare din acea luna (evident mai mic dat fiind sărbătorile legale), in loc de stabilirea cuantumului indemnizației prin raportare la veniturile de pe 3 luni si impartirea la un număr de 64 zile lucratoare (octombrie, noiembrie si decembrie), cum de altfel a calculat si experta in primul raport de expertiza ( opinie pe care a reiterat-o si sustinut-o cu fiecare ocazie, in răspunsurile la obiectiunile formulate de reclamnata la raportul de expertiza).
F. de toate aceste considerente in raport de actele normative pe care le-a invocat atat noi cat si expertul in rapoartele de expertiza pe care le-a depus, urmează a retine faptul ca in mod corect Scoală Speciala a procedat la reducerea numărului de zile de concediu de odihna pentru reclamanta funcție de perioada efectiv lucrata si, pe de alta Parte, sa constatați faptul ca in mod corect stabilirea cuantumlui indemnizației s-a făcut prin raportare la media veniturilor pe ultimele 3 luni (conform art.145 Cm) si nu prin raportare numai la luna decembrie (cum solicita reclamanta).
Urmează a se constata ca toate aceste drepturi bănești au fost achitate, dand eficienta concluziilor date de expert in primul raport de expertiza. Urmează sa inlaturati concluziile celui de-al doilea raport, făcut la solicitarea reclamantei, si pe o situație de fapt susținuta - respectiv obligativitatea achitării indemnizației de concediu pentru cel puțin 62 zile (fara a tine cont de ieșirile din activitate ale acesteia care presupuneau o reducere proporționala a concediului) precum si la plata diferenței de concediu, in care indemnizația ar fi trebuit raportata numai la veniturile lunii decembrie (ilegala si imorala de altfel, întrucât o medie corecta se face, astfel cum cere 145 Cm., prin împărțirea veniturilor pe 3 luni anterioare la numărul de zile lucratoare, si nu numai la luna decembrie, in care, numărul de zile lucratoare este evident mult scăzut dat fiind sărbătorile legale si conduce automat la o creștere „artificiala" si nelegala a cuantumul indemnizației de concediu).
Pentru aceste considerente solicita admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței civile in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca nefondata.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata solicitate de subscrisa:
Urmează a se observa ca a solicitat obligarea reclamnatei P. I. la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest îndelungat proces. Dosarul datează din anul 2011 (luna mai) si a parcurs mai multe faze procesuale in cicluri procesuale distincte.
a)primul ciclu procesual:
fond: 11.04._11- Respinge acțiunea ca nefondată.
recurs: 06.12._12- Admite recursul. Casează în parte sentința recurată și trimite cauza la Tribunalul C. spre rejudecare cu privire la indemnizațiile de concediu aferente anilor 2006 - 2007, 2007 - 2008, 2008 - 2009, 2009 - 2010. Menține restul dispozițiilor.
b)al doilea ciclu procesual:
-fond: 25.05._13- admite în parte cererea. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.260,24 lei, reprezentând contravaloarea a 7 zile de concediu de odihnă aferente anului școlar 2007-2008 și a 6 zile de concediu de odihnă aferente anului școlar 2008-2009, sumă care va fi actualizată în funcție de rata inflației de la 13.07.2010 până la plata efectivă. Respinge cererea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată. Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
- recurs: 18.10.2013.
I. Cu privire la recursul reclamantei:
A. Referitor la valorificarea probatoriului:
Potrivit art.201 Cod.pr.civ. instanța poate administra ca probă o expertiză de specialitate.
Concluziile raportului de expertiză pot fi valorificate de instanță în măsura în care sunt considerate utile și nu obligă în nici un mod instanța care poate să nu își însușească aceste concluzii, soluția pronunțată fiind obligatoriu a fi adoptată de instanță pe baza probatoriilor administrate care pot fi înlăturate motivat. Dacă s-ar considera că instanța este obligată să pronunțe o soluție în acord cu concluziile expertului ar însemna că practic soluția aparține expertului ceea ce ar înfrânge obligația instituită de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care impune ca soluția să fie pronunțată de un judecător independent și imparțial.
Pe de altă parte, expertul desemnat în cauză este chemat să exprime o opinie de specialitate în limitele specialității sale iar nu să analizeze și să interpreteze prevederi legale incidente în cauză, acesta rămânând atributul exclusiv al instanței.
Ca urmare, criticile recurentei cu privire la modul în care a fost valorificat raportul de expertiză sunt neîntemeiate, instanța de fond indicând în considerente motivele pentru care a adoptat o anumită soluție, aceste argumente excluzând implicit o parte a concluziilor expertului.
B. Referitor la fondul cauzei:
§1. Cu privire la drepturile salariale aferente concediului de odihnă pentru anii școlari 2007 – 2008 și 2008 - 2009:
Dreptul de concediu de odihnă al personalului didactic era reglementat în acești ani școlari de dispozițiile art. 103 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
În acest sens, trebuie avut în vedere că, potrivit art. 146 din Legea nr. l28/1997, în măsura în care statutul cadrelor didactice nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii, iar conform art. l alin. (2) din Codul muncii, „prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.”
În același sens, art. 278 alin. (1) [fost art. 295 alin. (1)] din Codul Muncii, statuează că: „dispozițiile acestui cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.”
Ca urmare, în măsura în care, pentru cadrele didactice, există o reglementare specială a modului de stabilire a indemnizației de concediu, emisă în executarea legii speciale – art. 103 din Legea nr.128/1997, se aplică aceasta.
Or, prin Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 3251/12.02.1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, s-a stabilit la pct. 21 - 26 din norme că, pe durata concediului de odihnă, cadrele didactice au dreptul la o indemnizație, calculată în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu; în cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media veniturilor se calculează distinct pentru fiecare lună în parte; media zilnică a veniturilor se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
Acest act normativ era în vigoare la data efectuării concediului de odihnă de către reclamantă, fiind abrogat prin art.2 din Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 5559/2011 (publicat în Monitorul Oficial nr. 723 din 13 octombrie 2011).
De asemenea, potrivit art. 7 al.1 și 2 din HG nr. 250/1992, pe durata concediului de odihna, salariații au dreptul la o indemnizație calculata in raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreuna, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice in care se efectuează zilele de concediu de odihna iar media zilnica a veniturilor prevăzute la alin. (1) se stabilește in raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare luna în care se efectuează zilele de concediu.
Așadar, în acest caz, indemnizația de concediu se calcula prin raportare la salariul cuvenit angajatului în luna în care efectua concediul de odihnă.
În acest sens, sunt și considerentele Deciziei nr.20 din 17 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Ca urmare, indemnizația de concediu nu se calcula raportat la o medie a veniturilor din lunile anterioare, cu atât mai puțin prin includerea unei premieri anuale obținute în una din aceste luni cum ar fi „al 13-lea salariu”.
§2. Cu privire la drepturile pentru concediul anual aferent anului școlar 2009 – 2010:
Trebuie avut în vedere că prin decizia civilă nr.296/CM/09.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în cauză, prin care s-a casat cu trimitere spre rejudecare prima sentință pronunțată în acest litigiu, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că aceasta era îndreptățită la numai la 13 zile de concediu de odihnă și că încetarea raporturilor de muncă s-a făcut la cererea reclamantei care nu a contestat decizia de încetare a contractul individual de muncă.
De asemenea, s-a stabilit că reclamanta nu are dreptul la o diferență de 25% pentru drepturile aferente concediului de odihnă perioadei iulie – august 2010.
Ca urmare, aceste motive de recurs nu mai pot fi reanalizate.
§3. Cu privire la determinarea indemnizației pentru concediul de odihnă aferent anului 2006 – 2007:
Așa cum s-a stabilit prin decizia de casare nr.296/CM/09.04.2012, această împrejurarea a fost lămurită de expertul contabil desemnat în cauză, stabilindu-se că suma de 134 lei nu a constituit un venit aferent lunii octombrie 2007 ci a fost un venit aferent anilor 2001 – 2004 care a fost doar plătit în luna octombrie 2007.
Or, raportat la prevederile art.7 al.1 din HG nr.250/1992 și pct. 21 – 26 din Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 3251/12.02.1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, aplicabile în perioada relevantă, în calculul drepturilor cuvenite pentru perioada concediului de odihnă se au în vedere veniturile corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu iar nu venituri aferente altor perioade de timp.
Împrejurarea că prin neplata diferențelor salariale în perioada 2001 – 2004 reclamanta ar fi fost prejudiciată cu ocazia calculării indemnizației de concediu în acea perioadă este nerelevantă întrucât, față de prevederile normative indicate, aceste diferențe de venituri nu pot fi avute în vedere în altă perioadă nici ca o presupusă compensare; reclamanta avea posibilitatea ca, odată cu pretențiile pentru diferențele salariale aferente anilor 2001 – 2004 să pretindă și recalcularea corespunzătoare a indemnizației de concediu de odihnă pentru acea perioadă, cu respectarea prevederilor legale privind formularea acțiunii.
§4. Cu privire la pretinsul prejudiciu echivalent cu valoarea pensiei pentru perioada 22.05.2010 - 29.07.2010:
Potrivit art.82 al.1 și 2 din Legea nr. 19/2000 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 49/2010 publicată în M.Of. nr._.10.2010), pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite iar această cerere se poate depune împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor legale, fie de către solicitant fie de către angajator. Aceeași prevedere se regăsește și în art. 1672 din Legea nr. 19/2000.
Ca urmare, acordarea pensiei nu era condiționată de o acțiune a angajatorului.
În acest sens, cu putere de lucru judecat s-a stabilit lipsa culpei angajatorului și prin decizia de casare pronunțată în cauză nr.296/CM/09.04.2012.
§5. Cu privire la actualizarea cu rata inflației a sumelor:
Contrar susținerilor reclamantei, prima instanță a stabilit actualizarea acestor sume cu rata inflației până la data plății.
Tribunalul a stabilit însă că data scadenței este data la care s-a născut obligația de plată a compensației în bani pentru concediul de odihnă neefectuat este data de 13.07.2010 – data încetării raporturilor de muncă, având în vedere că reclamanta nu pretinde o indemnizație de concediu de odihnă ce nu i-a fost acordată deși a efectuat concediul respectiv ci în realitate plata unei compensații pentru zile de concediul de odihnă neefectuat.
Recurenta nu formulează nici o critică cu privire la stabilirea datei la care era scadentă obligația de plată a angajatorului.
II. Cu privire la recursul pârâtului:
§1. Cu privire la concediul de odihnă aferent anului școlar 2007 – 2008:
Este adevărat că art.103 lit.a) din Legea nr. 128/1997 stabilea că din calculul numărului de zile de concediu (de cel puțin 62) sunt excluse numai zilele de duminică și sărbători legale, ceea ce ar presupune că intrau zilele de sâmbătă. Dar, acest text legal nu stabilea un număr maxim de zile de concediu de odihnă pentru cadrele didactice ci un număr minim de zile de concediu. Ca urmare, acest text legal nu excludea stabilirea prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură a unui număr de zile de concediu de odihnă mai mare, ceea ce s-a și întâmplat, astfel cum a reținut și prima instanță, în sensul că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură s-a stabilit un număr mai mare de zile de concediu respectiv 62 de zile lucrătoare, excluzând din calcul zilele de sâmbătă.
Ca urmare, reclamanta avea dreptul la acest număr de zile de concediu de odihnă, stabilit în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, contrar susținerilor recurentei.
§2. Cu privire la concediul de odihnă aferent anului școlar 2008 – 2009:
În acest an școlar rezultă într-adevăr că reclamanta a mai beneficiat de alte zile de concediu de odihnă rezultând că a efectuat concediul de odihnă de cel puțin 62 de zile lucrătoare.
Contrar susținerilor recurentei pârâte reclamanta nu a beneficiat de 56 zile de concediu în vacanța de vară, 6 zile în vacanța de iarnă și 5 zile în vacanța de primăvară.
Din planificarea depusă chiar de către aceasta rezultă că cele 56 zile de concediu de odihnă la care face referire sunt indicate ca total al zilelor de concediu la care reclamanta avea dreptul.
În realitate, așa cum s-a arătat, aceasta avea dreptul la 62 zile de concediu de odihnă efectuând 6 zile în vacanța de iarnă, 5 zile în vacanța de primăvară și restul concediului în vacanța de vară în perioada 30.06-31.08.2009.
§3. Criticile privind drepturile aferente concediului de odihnă din anii școlari 2006 – 2007 și 2009 – 2010 sunt lipsite de obiect întrucât Tribunalul nu a obligat pârâtul la plata unor astfel de drepturi.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul reclamantei dar se va admite recursul pârâtului însă se va modifica sentința recurată numai în sensul respingerii și a pretențiilor pentru concediul aferent anului școlar 2008 – 2009, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil formulat de recurenta reclamantă P. I., domiciliată în C., ..93, . împotriva sentinței civile nr. 3671/30.09.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurentul pârât C. ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUSIVĂ DELFINUL C. (fostă Școala S. nr.1 C.), cu sediul în C., ., județul C..
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât C. ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUSIVĂ DELFINUL C. (fostă Școala S. nr.1 C.), cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3671/30.09.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurenta reclamantă P. I., domiciliată în C., ..93, ..B, ., județul C..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâtul la suma de 641,34 lei aferentă unui număr de 7 zile de concediu cuvenit pentru anul școlar 2007 – 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. R. A. J. Z.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: M.S. S.
Red.dec.jud.A. R./30.12.2013
Tehnored.gref.RD/3ex/06.01.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 976/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 243/2013.... → |
|---|
