Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 812/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 812/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 13512/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.812/CM
Ședința publică din 30 Septembrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă
PREȘEDINTE G. L.
Judecător M. G.
Judecător Vanghelița T.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 1643 din 29.03.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. I.-C., C. A.-E., D. D., D. C., D. S., L. M., M. C., M. I.-S., M. D., M. R.-C., P. V., R. VICTORIȚA, Z. V., Z. V. prin S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., . nr. 13, jud. C. și intimații pârâți ȘCOALA G. NR.1 SEIMENI, cu sediul în localitatea Seimeni, ., jud. C. și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, . nr. 28-38, sector 1, acțiunea având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații reclamanți reprezentați de S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C. prin dl. consilier juridic A. E., conform delegației nr. 1/07.01.2013, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de taxă judiciară de timbru, solicitându-se judecata cauzei și în lipsă conform art. 242 cod proc.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, stadiul procesual, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul intimaților reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții, cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, luând act de poziția procesuală a reprezentantului intimaților reclamanți, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul, reprezentantul sindicatului pentru recurenții reclamanți solicită respingerea recursului. Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică în condițiile în care față de drepturile solicitate existau cererii individuale pe anul 2009.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului civil de față.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 1643/29.03.2013 a Tribunalului C. a fost respinsă ca nefondată excepția prescrierii dreptului material la acțiune, fiind admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. I.-C., C. A.-E., D. D., D. C., D. S., L. M., M. C., M. I.-S., M. D., M. R.-C., P. V., R. VICTORIȚA, Z. V. și Z. V. prin S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. NR.1 SEIMENI, M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C..
Pârâta Școala G. nr.1 Seimeni a fost obligată să plătească reclamanților, cu titlu de avans, diferența dintre suma de 100 euro calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății și suma de 130 lei, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ.
Pârâtul I. Școlar Județean C. a fost obligat să aloce pârâtei Școala G. nr.1 Seimeni județul C., sumele necesare plății sumelor mai sus-menționate, iar pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost la rândul său obligat să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. suma necesară plății acestor sume.
S-a respins restul pretențiilor, ca fiind nefondate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de cadre didactice în cadrul instituției de învățământ pârâte. Că art. 1 din Legea 315/2006 prevedea că se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice. Potrivit art. 6, această lege a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Asupra cererii privind acordarea ajutorului pentru anul școlar 2008-2009.
Reclamanții au făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar, atât a calității de angajați ai instituției de învățământ pârâte, cât și a achitării sumei de 130 lei.
Prin H.G. nr. 453/2007 s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, iar potrivit art. 2 și 3 din norme, ajutorul financiar se acordă anual de către unitatea de învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea, pe bază de cerere formulată de beneficiar. Art. 5 al. 6 din aceeași hotărâre dispune că plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ. Scopul acordării acestui ajutor financiar constă, potrivit art. 4 din norme, în asigurarea perfecționării activității cadrelor didactice, a creșterii calității pregătirii de specialitate și îmbunătățirii calității activității educative a personalului didactic din învățământul preuniversitar, beneficiarii ajutorului achiziționând programe educaționale sau cărți pe suport electronic, precum și cărți pe suport de hârtie.
Instanța de fond a constatat, față de aceste prevederi, că reclamanții au solicitat în termenul legal acordarea ajutorului financiar aferent anului 2009, prevăzut de Legea nr. 315/2006, însă pârâta a achitat din suma cuvenită numai 130 lei; prin urmare, acestora li se cuvine și diferența neacordată din acest ajutor.
Asupra cererii privind acordarea ajutorului pentru anul școlar 2009-2010.
Instanța de fond a reținut, pentru această perioadă, că reclamanții nu au făcut dovada că în cursul lunilor octombrie - noiembrie 2009 au formulat cereri privind acordarea sumei de 100 Euro în echivalent, cu titlu de ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic.
Or, potrivit prevederilor legale sus-citate, condițiile pe care persoana trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de ajutorul financiar sunt cele de a avea calitatea de cadru didactic titular si/sau suplinitor calificat din învățământul preuniversitar și de a formula cerere de acordare a ajutorului financiar.
Prin Normele metodologice aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 453/2007 se reglementează mecanismul de acordare a ajutorului financiar.
Instanța de fond a apreciat că intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda dreptul în litigiu sub formă de „ajutor”, adică în avans. Aceeași concluzie se desprinde din dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 453/2007 care, la art. 5 alin. 6, prevăd că „plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. 2”, respectiv în echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul BNR din data plății.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr. 315/2006 și ale Hotărârii Guvernului nr. 453/2007 rezultă că nașterea dreptului cadrelor didactice reclamante are loc la momentul când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv la data depunerii cererii pentru acordarea ajutorului financiar.
Momentul plății ajutorului financiar nu are relevanță asupra existenței unui drept astfel cum el este consacrat de lege, după cum refuzul de a plăti acest drept până la momentul abrogării legii nu poate duce la desființarea retroactivă a acestuia, în condițiile în care el s-a născut sub legea abrogată, întrucât o lege civilă nu poate produce efecte retroactive.
În consecință, atâta timp cât timp reclamanții nu au dovedit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 315/2006, întrucât la dosar nu există dovada faptului că s-au adresat unității de învățământ pentru acordarea ajutorului până la data de 1.11.2009, conform art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 453/2007, aceștia nu sunt îndreptățiți la recunoașterea și valorificarea dreptului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., care a susținut că se impune admiterea căii de atac și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
Recurentul pârât a apreciat că soluția tribunalului este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a susținut că deși acordarea ajutorului financiar se putea face și prin avans, ulterior trebuia făcută dovada achiziționării de cărți ori de material didactic pe suport electronic cu ocazia formulării prezentei acțiuni; neprezentarea unor asemenea documente nu ar mai putea în caz contrar să pună în discuție existența unei obligații de plată, chestiunea fiind prematur de analizat.
Recurentul a arătat că o asemenea dovadă nu a fost făcută nici pentru anul 2010, ,,la actualul moment nemaiputând fi vorba despre un drept plătibil în avans’’.
A fost deopotrivă criticată soluția de obligare a I.S.J. să aloce unității de învățământ sumele de bani reprezentând diferența de bani solicitată, câtă vreme nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către această unitate a demersurilor necesare acestei alocări de fonduri bugetare.
Analizând legalitatea hotărârii recurate din perspectiva criticilor formulate, Curtea va reține următoarele considerente:
Legea nr. 315/2006 dispunea, prin primele articole ale sale, că: ,,Se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice’’. ,,Ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății’’.
Acest act normativ - completat sub aspectul metodologiei de aplicare a prevederilor sale de H.G. nr. 453/2007 - a fost abrogat prin art. 15 alin. 1 lit. k din Legea nr. 118/30 iunie 2010.
Prin prezentul demers judiciar inițiat la 20 nov. 2012, intimatul sindicat a pretins, în numele membrilor de sindicat, calcularea și plata diferenței dintre echivalentul în lei al sumei de 100 euro și cea de 130 de acordată în anul 2009 în contul ajutorului financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale aferent anului 2009, dar și la plata echivalentului în lei al sumei de 100 euro aferent anului 2010.
Instanța va avea în vedere în primul rând că orice ajutor financiar, cuvenit salariatului în temeiul unui contract colectiv de muncă sau, cum este cazul de față, în temeiul legii, se constituie ca un beneficiu patrimonial care nu este exclus din sfera mai largă a ,,drepturilor de natură salarială’’, dar care are o reglementare aparte de cea a salariului. Astfel, dacă salariul se constituie ca echivalent al prestației în muncă, având caracter permanent în considerarea activității depuse, ajutorul financiar se referă la o modalitate temporară, ocazională, de suplimentare a veniturilor, în scopul sprijinirii anumitor categorii de salariați și îmbunătățirii condițiilor sociale ori de muncă. Acordarea ajutoarelor financiare sunt așadar conjuncturale, în sensul că sunt raportate exclusiv la scopul urmărit, precum și la un anumită situație ori împrejurare specială de natură să inducă obținerea lor.
În cazul Legii nr. 315/2006, legiuitorul a apreciat că în scopul stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate, încadrate în învățământul preuniversitar și aflate în activitate, pot primi, la cerere, un ajutor financiar reprezentând echivalentul în lei a 100 euro.
Sumele necesare urmau a se suporta din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, capitolul 65.01 "Învățământ", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate.
Problema ridicată în acest litigiu este aceea dacă, prin depunerea unei cereri de acordare în avans a unei asemenea sume, ori prin neacordarea întregii sume cerute ca echivalent al sumei de 100 euro în perioada de aplicare a Legii nr. 315/2006, salariatul bugetar dobândește un drept de creanță ce poate fi valorificat în termenul general de prescripție și care îi permite să solicite primirea sumei și după abrogarea expresă a actului normativ menționat.
Această chestiune nu a primit o corectă soluționare în primă instanță, pentru că, așa cum atestă și art. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 453/2007, formularea unei cereri de plată în avans a sumei menționate genera doar o vocație, iar nu un drept de creanță pentru plata efectivă a acestei sume, pe perioada de valabilitate a Legii nr. 315/2006.
Plata în avans constituie prin ea însăși un beneficiu legal, conferit pentru suportarea – din sumele acordate cu anticipație – a cheltuielilor pe care nu le-a putut efectua însuși titularul cererii; acest beneficiu nu reprezintă un drept, întrucât formularea cererii de plată în avans a unei sume nu naște o obligație corelativă din partea plătitorului de a o executa.
Plata unei sume în avans nu poate fi asimilată situației în care beneficiarul ajutorului financiar a înțeles să-și achiziționeze el însuși materialele didactice în cuantumul menționat și să exercite ulterior un drept de regres, în contul plății suportate. D. în acest ultim caz există dreptul de creanță, beneficiarul ajutorului financiar neavând o simplă vocație la obținerea sumelor, ci chiar un drept de plată în execuția bugetară, conform Legii nr. 500/2002. Cu alte cuvinte, legea a recunoscut dreptul de a pretinde plata în avans, iar nu și dreptul de a încasa efectiv sumele cerute în această modalitate.
În consecință, prin . prevederilor Legii nr. 315/2006, titularii cererilor de plată în avans a sumei maxime pe care o puteau cere au dobândit implicit și un drept de creanță, ce subzistă abrogării aduse actului normativ prin Legea nr. 118/2010 și poate fi valorificat în termenul general de prescripție. În acest sens arată și recurentul pârât că plata unor sume către salariați urma a fi făcută exclusiv în măsura în care s-ar fi produs documente justificative pentru sumele suportate în acest scop, în perioada de aplicare a legii, din venituri proprii.
Este fără relevanță faptul că prin art. 5 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 453/2007 se prevedea că ,,Plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. 2’’.
Așa cum s-a arătat, norma permitea fie formularea cererii de plată din creditele bugetare aprobate prin buget – pe baza documentelor justificative ce atestau suportarea din veniturile proprii ale beneficiarului a sumei alocate materialelor didactice (n.n. și care putea fi mai mică decât valoarea maximă conferită prin lege, în funcție de necesitățile activității didactice) – fie solicitarea în avans a sumei (când titularul dorea să aloce sumele efectiv avansate scopului pentru care a fost dispus ajutorul financiar). Reflectarea în textul indicat a dublei modalități de accedere la aceste sume nu presupune, cum susține intimatul, că dreptul de creanță era cert, consacrat în valoarea lui maximă pentru fiecare titular al cererii de plată în avans și susceptibil de valorificare în termenul de prescripție.
Sub un alt aspect, instanța constată că a pretinde plata în avans a sumelor menționate după data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010 implică o prorogare nepermisă a efectelor H.G. nr. 453/2007 peste termenul la care însăși legea pentru care a fost emisă în executarea ei (nr. 315/2006) a fost abrogată. Prin urmare, câtă vreme nu legea, ci hotărârea de guvern emisă conform art. 5 din Legea nr. 315/2006, stabilea modalitatea plății în avans, abrogarea Legii nr. 315/2006 prin prevederile Legii nr. 118/2010 făcea imposibilă, din perspectiva art. 108 alin. 2 din Constituție, supraviețuirea hotărârii de guvern emise în vederea executării ei.
Față de toate aceste considerente, constatând că tribunalul a pronunțat o soluție cu greșita interpretare și aplicare a legii, pe temeiul dat de art. 312 alin. 1 și 3 cod proc. civilă se va admite recursul și se va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că se va respinge acțiunea ca nefondată pentru anul 2009.
Menține dispozițiile privind excepția prescripției și drepturile cuvenite anului 2010 (ultima soluție prefigurată pe aceleași argumente aduse în recurs, iar nu pe considerentele instanței de fond, a lipsei cererilor corespunzătoare acelui an).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 1643 din 29.03.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. I.-C., C. A.-E., D. D., D. C., D. S., L. M., M. C., M. I.-S., M. D., M. R.-C., P. V., R. VICTORIȚA, Z. V., Z. V. prin S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., . nr. 13, jud. C. și intimații pârâți ȘCOALA G. NR.1 SEIMENI, cu sediul în localitatea Seimeni, ., jud. C. și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, . nr. 28-38, sector 1.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca nefondată pentru anul 2009.
Menține dispozițiile privind excepția prescripției și drepturile cuvenite anului 2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. L. M. G. Vanghelița T.
Grefier,
M. G.
Jud.fond – R.I.S.
Red./Th.dec.recurs-jud.M.G./29.10.2013/3ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 407/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 810/2013.... → |
|---|
