Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 333/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

II. Apelul:

1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta ., solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea cererii de apel, apelanta reclamantă a arătat că acțiunea este întemeiată în baza art. M pc. 2 lit. f) din contractele individuale de muncă, iar instanța a urmărit îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, miar nu pe cele ale răspunderii contractuale, așa cum ar fi fost corect. Totodată, probele au fost greșit analizate sau ignorate, prin factura nr. 33/27.12.2012 prejudiciul fiind cuantificat și astfel cert.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât M. I. a solicitat respingerea apelului ca nefundat, arătând că instanța a reținut corect că apelanta nu a despăgubit societatea beneficiară a pazei, astfel că existența prejudiciului nu a fost dovedită. De asemenea, acordul de compensare invocat de reclamantă în fața instanței de fond nu a fost depus la dosar.

Prin concluzii orale, intimatul pârât M. T. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar în subsidiar obligarea sa doar la plata a jumătate din suma solicitată.

2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și au fost depuse la dosar ordinele de compensare nr._ și_/20.12.2013 și facturile fiscale menționate în cuprinsul acestora.

III. Analiza apelului:

1. Din considerentele sentinței apelate rezultă că motivul pentru care prima instanță a respins acțiunea a fost nedovedirea existenței prejudiciului pretins cauzat de cei doi intimați, în sensul că nu a fost probată plata de către societatea reclamantă a sumei reprezentând acest prejudiciu către beneficiarul serviciilor de pază.

Din ordinele de compensare nr._ și_/20.12.2013 și facturile fiscale menționate în cuprinsul acestora, depuse în apel, rezultă dimpotrivă că apelanta a suferit prejudiciul aflat în discuție, ca urmare a compensației intervenite între creanța de despăgubiri față de beneficiarul serviciilor de pază și creanța acestui beneficiar constând în contravaloarea serviciilor de pază.

Ordinul de compensare nr._/20.12.2013 a fost inițiat de . pentru suma de 60.450,37 lei, reprezentând contravaloarea a 15 facturi fiscale depuse la dosar, care privesc servicii de pază prestate de apelantă pentru . în perioada octombrie 2012 – decembrie 2013.

Ordinul de compensare nr._/20.12.2013 a fost inițiat de apelantă pentru aceeași sumă, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/29.03.2013 și_/16.12.2013, care privesc bunurile menționate în factura proforma nr. 33/27.12.2012 emisă de . către apelantă.

Compensația este, ca și plata, o modalitate de stingere a obligațiilor.

Rezultă astfel că societatea apelantă a suportat suma de 60.450,37 lei, ea nemaiputând beneficia de contravaloarea serviciilor de pază prestate potrivit celor 15 facturi mai sus menționate în folosul ., în același cuantum. Ca urmare, existența prejudiciului a fost dovedită.

Faptul că operațiunea de compensare a fost finalizată abia la 20.12.2013 nu conduce la altă concluzie, faptul că apelanta a beneficiat de un termen în vederea stingerii obligației sale de despăgubire față de . neînsemnând că această obligație nu s-a născut, între cele două societăți, la data producerii furtului, în pofida serviciilor de pază prestate de apelantă. În acest sens, compensația a fost, între cele două societăți, doar o modalitate de executare a obligațiilor, rezultând că . a acceptat ca obligația de despăgubire să se stingă la momentul în care se va fi realizat concurența dintre valoarea bunurilor furate și contravaloarea totală a serviciilor de pază prestate până la momentul respectiv de către apelantă, ceea ce s-a întâmplat la 20.12.2013.

Câtă vreme bunurile furate au fost identificate, evaluate și facturate de apelantă, iar intimații nu au formulat apărări punctuale cu privire la existența, starea sau valoarea acestor bunuri, curtea nu are motive să se îndoiască de corectitudinea datelor referitoare la identificarea și evaluarea acestor bunuri.

Nerespectarea prevederilor HG nr. 685/1999 în sensul că operațiunea de compensare s-a realizat doar între cele două societăți, fără intervenția unui serviciu de compensare, nu este de natură să atragă inexistența sau nevalabilitatea compensării, câtă vreme sunt întrunite cerințele art. 1616 și urm. C. civ.

Totodată, câtă vreme au fost întrunite condițiile compensației legale, toate facturile compensate privind creanțe certe, lichide și exigibile reciproce, nu prezintă importanță, din perspectiva stingerii datoriilor reciproce, cum și dacă s-a efectuat înregistrarea în contabilitatea apelantei a compensației, important fiind că această compensație a avut loc.

2. În ceea ce privește fapta ilicită reclamată, aceasta constă în neîndeplinirea de către intimați, angajați ca agenți de pază, a obligațiilor se serviciu. În acest sens, în fișa postului depusă la dosar se regăsesc obligațiile de executare a serviciului de pază, de a interveni pentru a opri distrugerea, degradarea sau furtul bunurilor avute în pază, de verificare a integrității inventarelor, în prezența predecesorului omolog, de a semna împreună cu acesta pentru primirea-predarea serviciului, de a prezenta schimbului informații complete privind evenimentele petrecute în timpul serviciului, de a consemna în carnetul de procese-verbale toate evenimentele petrecute în timpul serviciului.

Prin urmare, cei doi intimați aveau atribuții de asigurare a pazei, precum și, la predarea-primirea serviciului, de semnare a unui proces-verbal între cel care predă și cel care primește serviciul.

Este necontestat că în intervalul 5-7.10.2012 a avut loc furtul a mai multe bunuri din incinta ., unde cei doi intimați s-au succedat în serviciu.

3. Din procesul-verbal nr. 1/9.10.2012, coroborat cu răspunsul intimaților la interogatoriu și cu susținerile intimatului M. I. din întâmpinare, se reține că la 5.10.2012 M. T. a preluat serviciul fără a încheia proces-verbal, iar la 6.10.2012 M. T. a predat serviciul lui M. I. în baza unui proces-verbal. În această privință, intimatul M. I. a susținut că a făcut ulterior încheierii procesului-verbal o verificare a perimetrului și a considerat că fusese făcută curățenie la platforma de sudură, ceea ce i s-a părut firesc, fiind sfârșit de săptămână. La 7.10.2012, M. Iuxel a predat serviciul lui M. T. fără a se încheia un proces-verbal, iar după plecarea colegului său, M. T. a constatat că avusese loc furtul, respectiv un lacăt descuiat, precum și acoperișul unei barăci spart și prăbușit în interior, un geam spart și deșeuri de fier pe acoperișul barăcii.

Cu privire la susținerea intimatului M. I. că a constatat că fusese făcută curățenie, ceea ce i s-a părut firesc, acesta nu a susținut și că este posibil ca atunci să se fi produs furtul, astfel că o asemenea speculație nu poate fi făcută. Totuși, simplul fapt al încheierii unui proces-verbal de predare-primire la 6.10.2012, astfel cum au susținut ambii intimați, nu dovedește că furtul nu avusese deja loc, în condițiile în care intimatul M. I. a susținut că nu a verificat efectiv obiectivul, iar intimatul M. T. nu a combătut în niciun fel această susținere.

De asemenea, datorită predării serviciului la 7.10.2012 fără a se încheia un proces-verbal și fără a se verifica obiectivul de către ambii agenți de pază, nu s-a putut stabili nici dacă furtul a avut loc înainte sau după preluarea serviciului de către intimatul M. T..

Niciunul dintre intimați nu a susținut că nu ar fi putut împiedica furtul și nici că acesta ar fi fost comis în așa fel încât aceștia să nu poată lua la cunoștință de el în timp ce se afla în desfășurare, rezultând astfel că furtul a fost consecința neexecutării corespunzătoare a atribuțiilor de pază propriu-zisă.

Rezumând, datorită modului deficitar de lucru, cu încălcarea de către ambii intimați a obligației prevăzute în fișa postului constând în aceea de a semna împreună cu acesta pentru primirea-predarea serviciului, obligație care presupune și asumarea răspunderii pentru atestarea integrității obiectivului predat, respectiv primit, s-a ajuns în situația în care, deși este cert că s-a comis un furt, nu se poate stabili cu certitudine în timpul serviciului căruia dintre intimați s-a produs.

4. În aceste condiții, neexecutarea obligațiilor de pază propriu-zisă nu poate fi imputată decât unuia dintre intimați (presupunând că a avut loc un furt în formă simplă, iar nu continuată pe parcursul serviciului ambilor intimați – ipoteză care de altfel nu poate fi exclusă, dar nici presupusă), fără a se putea stabili care este acela.

Cu toate acestea, prin neexecutarea obligațiilor la predarea-primirea serviciului, ambii intimați au creat premisele prejudicierii apelantei, tinzându-se, fie cu intenție, fie din neglijență, la împiedicarea acesteia să își recupereze prejudiciul de la acel agent de pază în cursul serviciului căruia s-a produs furtul.

Prin urmare, dincolo de obligația de asigurare a pazei propriu-zise, obligația de a atesta prin proces-verbal situația obiectivului și cea de verificare a integrității inventarelor în prezența predecesorului omolog, care reprezintă obligații de serviciu distincte (cea de-a doua fiind în mod logic inclusă în prima), nu au fost îndeplinite corespunzător de niciunul dintre intimați. Aceștia nu au încheiat proces-verbal de predare-primire la 7.10.2012, iar la 6.10.2012 au încheiat, dar nu au verificat împreună obiectivul predat, astfel încât procesul-verbal a fost întocmit doar formal.

Între această faptă ilicită și producerea prejudiciului există legătură de cauzalitate, întrucât apelanta a fost pusă în situația de a nu putea acționa împotriva aceluia dintre intimați în timpul serviciului căruia s-a produs furtul, deși era ținută să suporte contravaloarea bunurilor furate în raport cu beneficiarul serviciilor de pază.

Forma vinovăției nu este relevantă, de vreme ce una dintre aceste forme (intenția sau culpa) se regăsește cu certitudine în cazul ambilor intimați, care își cunoșteau obligațiile de serviciu.

Fiind astfel întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, în baza art. 254 C. Mc., se va dispune obligarea intimaților la plata sumei de 60.450,42 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu.

5. Potrivit art. 255 alin. 2 C. Mc., când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, „dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul inventar.”

Salariul net este proporțional cu salariul brut, întrucât rezultă în urma aplicării unor rețineri procentuale asupra salariului brut, astfel încât proporția realizată în funcție de salariul net este aceeași și dacă este realizată în funcție de salariul brut.

Deși apelanta a solicitat obligarea intimaților la plată în solidar, curtea constată că nu există nici un temei legal care să permită concluzia că în speță obligația intimaților ar fi solidară, în condițiile în care, potrivit art. 1445 C. civ., solidaritatea dintre debitori nu se prezumă; ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege.

Din contractele individuale de muncă ale intimaților rezultă că M. I. are un salariu brut de 600 lei, iar M. T. de 670 lei, dar prin raportare la data încheierii contractelor (21.05.2010 în primul caz și 2.08.2011 în cel de-al doilea) se constată că în cazul ambilor salariați a fost prevăzut salariul minim pe economie, stabilit prin HG nr. 1051/2008 și 1193/2010. Ca urmare, în acord cu precizarea făcută oral de avocatul apelantei și necontestată de intimații prezenți, trebuie considerat că aceștia aveau, la data producerii prejudiciului, salarii egale.

Ca urmare, prejudiciul urmează a fi suportat de către intimați în cote egale, respectiv câte 30.225,18 lei fiecare.

În baza art. 1535 C. civ., intimații datorează și dobândă legală, care se calculează de la scadență, respectiv de la data la care prejudiciul s-a obiectivat în patrimoniul apelantei, adică de la 20.12.2013, care este data operațiunii de compensare.

În consecință, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., curtea va admite apelul formulat în cauză și va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de câte 30.225,18 lei fiecare, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la 20.12.2013 până la plata efectivă a întregii datorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul formulat de apelanta reclamantă S.C. C. P. S.R.L., cu sediul în C., ..42, județul C., împotriva sentinței civile nr.3858 din 14.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. I., domiciliat în C., ., ..C, . și domiciliul procesual ales în C., . nr. 41, . la sediul Cabinetului de avocat B. D. și M. T., domiciliat în C., . nr.221, județul C..

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:

Admite acțiunea.

Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de câte 30.225,18 lei fiecare, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la 20.12.2013 până la plata efectivă a întregii datorii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2014.

Președinte, Judecător,

J. Z. M. S.-S.

Grefier,

M. G.

Jud. fond-F.M.

Red..dec.-jud.M.S.-S./10.10.2014

Emis 3 .>