Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 127/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 6652/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 127/CM
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – CFR MARFĂ S.A., cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, județ C., împotriva sentinței civile nr. 3880 din 16.10.2013 pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. E., domiciliată în orașul Năvodari, ., ., ., județul C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele Cod de procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează faptul că apelanta pârâtă a solicitat judecata cauzei și în lipsă conform art. 411 Cod proc.civilă; după care:
Curtea, în considerarea art.394 Cod proc. civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului de față, având în vedere și faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă, conform art. 411 Cod proc. civilă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta SNTFM CFR Marfă SA, constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 3880/16.10.2013, Tribunalul C., secția I civilă, a respins excepția prescripției extinctive întemeiată pe art. 268 alin. 1 lit. c) și e) C. Mc., ca nefondată, a admis excepția autorității lucrului judecat în ceea ce privește contravaloarea tichetelor de masă pe perioada iulie 2010 – 31.01.2011 și a admis în parte cererea formulată la 16.07.2013 de reclamanta O. E. în contradictoriu cu pârâta SNTFM CFR Marfă SA și a dispus obligarea acesteia la plata către reclamantă a salariului suplimentar și a ajutorului material de C. aferente anului 2010, actualizate cu indicele de inflație din data plății și dobânda legală aferentă. Totodată, tribunalul a respins cererea de obligare a pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă pentru existența autorității lucrului judecat.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Potrivit art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu mai subzistă în acest caz, motiv pentru care a fost respinsă ca nefondată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
În ce privește perioada care excede termenului general de prescipție de 3 ani, s-a reținut că în acest interval de timp nu ia naștere dreptul la acțiune pentru nici una dintre pretențiile deduse judecății. Pentru aceste motive, prescripția dreptului la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii va fi respinsă.
Nu au fost reținute susținerile pârâtei referitoare la împlinirea termenului de prescripție de 3 ani în ce privește capătul de cerere având ca obiect plata salariului suplimentar aferent anului 2010, având în vedere că plata efectivă a acestui drept salarial se realiza în luna ianuarie a anului următor.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._/118/2010, în cadrul unei acțiuni colective, reclamanta O. E. a solicitat obligarea pârâtei SNTFM CFR Marfă S.A. la plata contravalorii tichetelor de masă cuvenite din aprilie 2009 și până la data sesizării instanței-10.12.2010.
Prin Sentința civilă nr. 5608/26.10.2012, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, fiind obligată pârâta la plata către fiecare a contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 01.04._10.
În considerentele hotărârii, instanța a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea tichetelor de masă numai până la data de 21.04.2010, întrucât prin actul adițional nr. 1718/22.04.2010 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, partenerii sociali nu au mai convenit asupra dreptului salariaților la acordarea tichetelor de masă.
Prin urmare, la momentul soluționării cererii de față, există o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a reținut caracterul nefondat al pretențiilor ulterioare datei de 21.04.2010. Or, prin cererea de față, reclamanta pretinde obligarea pârâtei la plata contravlorii tichetelor de masă cuvenite pentru perioada iulie_11.
Potrivit art. 431 C.proc.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
În manifestarea sa de excepție procesuală, autoritatea de lucru judecat presupune deci tripla identitate de elemente – obiect, părți, cauză – și corespunde unui efect negativ, de natură să împiedice formularea unei noi cereri de chemare în judecată prin care să se deducă judecății aspecte deja soluționate prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Prin urmare, dacă se constată îndeplinirea acestei condiții, dreptul la acțiune este considerat în mod definitiv stins, iar judecata în cadrul celei de a doua cereri nu mai poate continua.
Reținând că în speță sunt îndeplinite condițiile enunțate, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat în capătul de cerere având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă, respingându-l în consecință.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, asupra fondului acțiunii, cu privire la al 13-lea salariu, în susținerea acestor pretenții, reclamanta a invocat prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități din transportul feroviar, text potrivit cu care pentru munca ireproșabilă desfașurată în cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Textul enunțat a conferit dreptul salariaților la acordarea unei sume de bani echivalente cu salariul de bază din ultima lună a anului. Sintagma „poate primi”- folosită în alin.1 al art. 30 din CCM aplicabil nu reprezintă o posibilitate a angajatorului de a opta pentru neplată în mod unilateral, ci creează premisele ca în cazul unui acord bilateral al partenerilor sociali, care au negociat contractul colectiv, să se suspende, ori să înceteze plata acestui drept.
Cu referire la acest drept salarial, pretins de reclamantă pentru anul 2010, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă rezultă că prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1713/21.04.2010, s-a prevăzut modificarea art. 30 alin.1, în sensul că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
Cu toate acestea, societatea pârâtă a semnat contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive, ultimul dintre acestea fiind înregistrat sub nr. 629/04.01.2011 la MMFPS.
În consecință, în temeiul art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, reclamanta este îndreptățită și la plata salariului suplimentar aferent anului 2010.
Cu privire la prima de C. 2010, potrivit art. 64 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității pârâte în perioada 2007-2008, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații care la data acordării ajutoarelor se află în concediu fără plată cu durata de un an.
În anul 2009, în privința acelorași prime s-au aplicat dispozițiile art. 64 din contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2984/04.06.2009 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, care au reglementat acordarea celor două categorii de prime începând cu data de 01.01.2010.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, s-a prevăzut modificarea art. 64, în sensul că ajutoarele materiale pentru Paști și C. nu se acordă pentru anul 2010.
Pentru această perioadă când la nivelul unității intimate s-a prevăzut suspendarea primei de C., au fost aplicabile dispozițiile contractului colectiv la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior, obligatoriu pentru pârâtă în temeiul art. 241 din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003, aplicabil la data nașterii dreptului.
La art. 71 din CCM la nivel de grup de unități, aplicabil până la data de 31.01.2011, se prevedea dreptul la prima de C., la nivelul clasei 1 de salarizare, într-o reglementare identică cu cea din CCM încheiat la nivel de unitate.
Față de cele reținute mai sus reiese că, pentru anul 2010, până la 31.01.2011, izvorul normativ al pretențiilor reclamantului îl constituie CCM încheiat la nivel de grup de unități, a cărui semnatară a fost și unitatea pârâtă.
Pentru aceste motive, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamantă a primei de C. aferentă anului 2010, la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SNTFM CFR Marfă SA, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivarea cererii de apel, apelanta pârâtă a criticat soluția de respingere a excepției prescripției extinctive întemeiate pe art. 268 alin. 1 lit. e) C. Mc., întrucât drepturile bănești solicitate nu reprezintă un adaos la salariu, pentru a fi aplicabil art. 160 C. Mc., astfel că acestea nu constituie drepturi salariale. Acestea nu reprezintă o contraprestație a muncii și nu se plătesc o dată pe lună, ci anual.
De asemenea, prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010, s-a stabilit că art. 30, 64 alin. 1 și 2 și art. 74 din contractul colectiv de muncă nu se aplică în anul 2010.
Intimata reclamantă nu a formulat apărări în raport cu cererea de apel.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
Reclamanta este salariata pârâtului și nu a beneficiat de drepturile bănești care fac obiectul acțiunii.
1. În ceea ce privește prescripția extinctivă, curtea are în vedere că, potrivit art. 268 lit. c) și e), cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
În sprijinul aplicării termenului de 6 luni, apelanta a susținut că prestațiile solicitate de reclamant nu reprezintă drepturi salariale.
Potrivit art. 159 alin. 1 C. Mc., salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 160 C. Mc., salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Prin urmare, salariul constituie prețul muncii, dar nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii. Faptul că primele nu se plătesc lunar nu înseamnă că nu au caracter salarial, ele integrându-se într-un sistem de remunerare a muncii prestate.
Sub rezerva verificării fondului drepturilor deduse judecății, prestațiile care fac obiectul prezentei cereri (solicitate de către intimata reclamantă) sunt invocate ca drepturi salariale, întrucât toate au ca temei calitatea de salariat și munca prestată, în lipsa cărora nu ar fi fost prevăzute în contractul colectiv de muncă. Caracterul condiționat sau necondiționat al unor drepturi nu înseamnă că ar fi altceva decât drepturi, însăși condiția fiind o modalitate a obligațiilor, cărora implicit le corespund drepturi și nu altceva.
În această situație, este aplicabil termenul de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c) C. Mc., care constituie o dispoziție specială și derogatorie în raport cu cea de la lit. e), întrucât nu toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt drepturi salariale, în schimb toate drepturile salariale sunt prevăzute, fie și generic, în contractul colectiv de muncă.
În raport cu data înregistrării cererii – 16.07.2013, în mod legal și temeinic prima instanță a respins excepția prescripției extinctive a cererii având ca obiect salariul suplimentar și prima de C. aferente anului 2010, a căror scadență s-a situat după 16.07.2010.
2. În ceea ce privește fondul cererii având ca obiect salariul suplimentar și ajutorul material de C. aferente anului 2010, curtea are în vedere că, prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010, s-a stabilit că art. 30, art. 64 alin. 1 și 2 și art. 74 din contractul colectiv de muncă nu se aplică în anul 2010, aceste articole vizând, între altele, salariul suplimentar și prima de C..
Rezultă astfel că, deși aceste drepturi salariale au fost prevăzute în favoarea salariaților prin contractul colectiv de muncă, anterior scadenței părțile dialogului social au convenit ca ele să nu se acorde, astfel încât creanțele avându-le ca obiect nu s-au născut în patrimoniul salariaților.
Actul adițional menționat a dovedit intenția partenerilor sociali în sensul neaplicării drepturilor salariale respective, astfel că, deși contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, care prevedea aceleași drepturi, nu a făcut obiectul unei modificări exprese, se impune interpretarea că această modificare a operat implicit. În caz contrar, s-ar ajunge la situația absurdă ca, deși partenerii sociali au convenit în mod explicit asupra întinderii drepturilor și obligațiilor lor prin actul adițional menționat, acesta să nu se aplice, deși este rodul acordului lor de voințe.
În consecință, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., curtea va admite apelul formulat în cauză și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge ca nefondată cererea reclamantei având ca obiect ajutorul material de C. și salariul suplimentar aferente anului 2010. Totodată, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – CFR MARFĂ S.A., cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, județ C., împotriva sentinței civile nr. 3880 din 16.10.2013 pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. E., domiciliată în orașul Năvodari, ., ., ., județul C..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge cererea având ca obiect salariul suplimentar și ajutorul material de C. aferente anului 2010 ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1.04.2014
Președinte Judecător
J. Z. M. S. S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – A.C.
Red./th.dec.-jud.M.S.-S.
2ex./10.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 320/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 323/2014.... → |
|---|
