Conflict de competenţă. Sentința nr. 3/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 8006/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3F/CM
Ședința publică din data de 18 februarie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între TRIBUNALUL C. și JUDECĂTORIA C. în soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul B. S. – domiciliat în municipiul C., ..28C, ., . 0în contradictoriu cu pârâtul C. S. HANDBAL C. MUNICIPAL C. – cu sediul în municipiul C., . nr.99B, județul C., având ca obiect – contestație decizie de concediere.
Fără citarea părților, potrivit art. 22 al.5 Cod procedură civilă.
Curtea rămâne în pronunțare asupra regulatorului de competență.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la Tribunalul C. sub nr._/118/25.07.2011, reclamantul B. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. S. Handbal C. Municipal C. anularea adresei nr. 153/2011, reintegrarea în poziția avută anterior conform contractului individual de muncă nr. 55/1.07.2008 și a contractului nr. 49/1.07.2008, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale neîncasate ca urmare a încetării acestor contracte până la data reintegrării, precum și a cheltuielilor de judecată.
Cu privire la drepturile salariale, reclamantul a arătat că acestea au fost stabilite la 6000 euro lunar, respectiv 500 euro în baza contractului individual de muncă nr. 55/2008 și 5500 euro în baza contractului nr. 49/2008.
În drept, reclamantul a invocat art. 266 și urm., 253 și urm., 58 și urm. C. Mc.
Ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare prin decizia Curții de Apel C. nr. 220/CM/26.03.2013, s-a constituit la Tribunalul C. dosarul nr._/118/2011*.
Prin încheierea din 4.09.2013 pronunțată în acest din urmă dosar, Tribunalul C. a dispus disjungerea capătului de cerere care vizează pretențiile aferente contractului înregistrat sub nr. 49/1.07.2008, respectiv repunerea în situația anterioară încetării acestui contract și plata drepturilor bănești cuvenite, fiind constituit dosarul de față, respectiv_ .
Prin sentința civilă nr. 3726/2.10.2013, tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., întrucât contractul nr. 49/1.07.2008 este un contract nenumit, din acesta lipsind de altfel felul muncii, locul de muncă și salariul, astfel că litigiul este unul civil pentru care instanța competentă este judecătoria.
Prin sentința civilă nr._/20.12.2013, Judecătoria C. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C., în considerarea naturii de muncă a conflictului dedus judecății, între părții fiind încheiat un singur contract de muncă, materializat în două înscrisuri. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel C. pentru soluționarea acestuia.
Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în baza art. 22 alin. 1 C. proc. civ., curtea constată că pretențiile reclamantului au la bază relațiile contractuale dintre părți, stabilite prin contractul individual de muncă nr. 55/1.07.2008 și contractul nr. 49/1.07.2008.
Prin contractul individual de muncă nr. 55/1.07.2008 au fost stabilite relații de muncă pe perioadă determinată, reclamantul fiind angajat ca sportiv de performanță.
Totodată, părțile au încheiat și contractul nr. 49/1.07.2008, care a avut ca obiect pregătirea sportivă a jucătorului (reclamantul) și participarea acestuia la competițiile de handbal.
Ambele contracte sunt încheiate în aceeași zi și pentru aceeași perioadă, respectiv 3 ani începând de la 1.07.2008.
Obiectul contractului este reprezentat de drepturile și obligațiile părților, astfel că se impune luarea în considerare, pentru a se înțelege obiectul acestui contract, și a drepturilor și obligațiilor stabilite prin acesta. Astfel, reclamantul are dreptul de a primi „drepturi bănești” și indemnizație de efort, precum și alte drepturi, cum ar fi asigurarea medicală pentru accidentări, echipament, asistență medicală, medicamente, transport la meciuri, recompense și distincții onorifice. În contraprestație, reclamantul s-a obligat, între altele, să-și apere corect șansele de victorie în meciurile disputate, să nu întârzie și să nu lipsească de la activitățile de pregătire, să respecte indicațiile tehnico-tactice ale antrenorului, să-i integreze efortul personal în cel al echipei sale. Pârâtul are dreptul de a stabili obiectivele de realizat de către echipa de handbal, iar conducerea pârâtului poate dicta sancțiuni împotriva jucătorului pentru nerespectarea de către acesta a obligațiilor asumate prin contract. S-a prevăzut de asemenea și concediul de odihnă al acestuia de 20 de zile lucrătoare.
Se constată astfel că, prin ambele contracte, reclamantul a stabilit relații contractuale cu clubul sportiv pârât, în baza cărora acesta urma să presteze activitatea specifică de handbalist la acest club, primind în schimb o remunerație. Potrivit reclamantului, drepturile sale salariale erau de 6.000 euro lunar, respectiv 500 euro în baza primului contract și de 5500 euro în baza celui de-al doilea.
Aspectul esențial care rezultă din cele de mai sus este că activitatea care a fost prestată de reclamant în baza celor două contracte a fost una singură, la fel și calitatea sa în cadrul clubului sportiv pârât a fost una singură, aceea de jucător de handbal. Acesta nu a cumulat calitatea de sportiv de performanță în baza primului contract cu aceea de judecător de handbal în baza celuilalt contract, în realitate relația contractuală dintre părți fiind unică, prestațiile specifice fiind pregătirea sportivă și participarea la competiții în cadrul clubului de către reclamant, respectiv suportarea de către pârât a unor obligații salariale și a altor obligații accesorii.
De altfel, art. 14 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 69/2000 definește sportivul profesionist ca fiind acela care deține licență în acest sens și care încheie cu o structură sportivă, în formă scrisă, un contract individual de muncă sau o convenție civilă în condițiile legii – fiind astfel exclusă ipoteza coexistenței ambelor tipuri de contracte.
În speță, contractul nr. 49/1.07.2008 a fost menit să completeze contractul individual de muncă încheiat în aceeași zi cu drepturi și obligații suplimentare ale părților, având astfel valoarea unui act adițional.
Acesta, dincolo de faptul că prevede drepturi și obligații suplimentare, cuprinde elemente specifice relațiilor de muncă. Astfel, este afirmat raportul de subordonare specific relațiilor de muncă (spre deosebire de cele de drept comun), prin aceea că jucătorul trebuie să respecte indicațiile tehnico-tactice ale antrenorului, să-i integreze efortul personal în cel al echipei sale, iar clubul sportiv are dreptul de a stabili obiectivele de realizat de către echipa de handbal, din care jucătorul face parte. Mai mult, pentru neîndeplinirea obligațiilor, jucătorului îi pot fi aplicate unilateral sancțiuni de ordin disciplinar (precum avertismentul), ceea ce este străin contractelor civile și este specific celor de muncă. De asemenea, se prevede și un alt drept specific relațiilor de muncă, respectiv la concediu de odihnă. Nu în ultimul rând, prevederile referitoare la indemnizația de efort, asigurarea medicală pentru accidentări, echipament, asistență medicală, medicamente, transport la meciuri, recompense și distincții onorifice, obligația jucătorului să-și apere corect șansele de victorie în meciurile disputate, să nu întârzie și să nu lipsească de la activitățile de pregătire sunt inerente activității prestate de un sportiv profesionist în cadrul unui club sportiv, activitate care face obiectul contractului individual de muncă încheiat între părți.
Se reține astfel că este corectă observația Judecătoriei C. în sensul că între părți s-a încheiat un singur contract de muncă în sensul de negotium iuris, chiar dacă părțile au înțeles să-l materializeze prin două înscrisuri din care cel de-al doilea este contractul nr. 49/1.07.2008, invocat de reclamant ca fiind izvorul drepturilor sale bănești.
Conflictele de muncă sunt definite de art. 266 C. Mc., în sensul că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilit potrivit prezentului cod.
Din considerentele de mai sus a rezultat că prezenta cauză, disjunsă din dosarul nr._/118/2011*, are ca obiect soluționarea unui conflict de muncă cu privire la executarea și încetarea unui contract care are natura juridică a unui act adițional unui contract individual de muncă, deci accesoriu acestuia, al cărui regim juridic prin urmare îl caracterizează în egală măsură.
Potrivit art. 2 pc. 1 lit. c) C. proc. civ., în vigoare la data sesizării instanței, tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
În consecință, în baza art. 22 alin. 5 C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul B. S. – domiciliat în municipiul C., ..28C, ., . în contradictoriu cu pârâtul C. S. HANDBAL C. MUNICIPAL C. – cu sediul în municipiul C., . nr.99B, județul C., în favoarea Tribunalului C..
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2014.
Președinte, Grefier,
M. stănescu S. G. I.
Red.hot.Jud.M.S.S./4 ex.
Data: 21.02.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 58/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 446/2014.... → |
|---|
