Recalculare pensie. Decizia nr. 116/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 2450/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.116/AS
Ședința publică din data de 30 septembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea împotriva sentinței civile nr.21 din data de 08 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. – domiciliat în municipiul Tulcea, ., ., ., județul Tulcea, având ca obiect – recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul reclamant – avocat A. Wahba – în baza împuternicirii avocațiale nr.6/2014 emisă de Baroul de Avocați Tulcea și depusă la dosar, lipsind apelanta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind apărătorul intimatului reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra cauzei.
Curtea, socotindu-se lămurită în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat A. Wahba, apărător al intimatului reclamant având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii apelate pentru motivele expuse pe larg pe calea întâmpinării; nu solicită obligarea apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea rămâne în pronunțarea asupra apelului civil promovat în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 21/8.01.2014, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată la 10.09.2013 de reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, pe care a obligat-o să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, prin emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, precum și la plata către reclamant, a diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată, începând cu trei ani înaintea introducerii acțiunii și până la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, diferențe ce se vor actualiza cu indicele de inflație, la data efectuării plății efective.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă conform deciziei nr._/23.08.2000.
Conform deciziei nr._/30.11.2005, punctajul mediu anual rezultat în urma recalculării a fost de 1,_ puncte față de 1,_ puncte existent în plată la data de 01.12.2005.
Ulterior, s-au emis conform OUG nr. 4/2005 următoarele decizii de recalculare a pensiei: decizia nr._/08.01.2008, decizia nr._/16.06.2008, emise de C. Județeană de Pensii Tulcea.
Prin decizia nr._/01.01.2011 reclamantul a beneficiat de prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010, acordându-se începând cu 01.01.2011, o diferență între punctajul mediu anual suplimentar cuvenit pentru grupa I-a și punctajul mediu anual acordat conform OUG nr. 100/2008, astfel încât la data de 01.01.2011, punctajul mediu anual este 1,_ puncte.
Instanța a reținut din deciziile prezentate că a fost folosit în cazul reclamantului un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Or, potrivit art. 1 din OUG nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de această ordonanță de urgență iar în art. 4 (1) din același act normativ s-a stabilit că „determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000”.
În conformitate cu art. 2 (3) din Norme metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin HG nr. 1550/2004, „pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
Așadar, în acest caz nu se folosește la determinarea punctajului mediu anual în formula stabilită de art. 78 (1) din Legea nr. 19/2000 stagiul complet de cotizare prevăzut în Anexa 3 la această lege, ci stagiul prevăzut de legea în vigoare la data stabilirii pensiei.
Ca regulă generală, Legea nr. 3/1977 prevedea la art. 8 alin.1 și 2 că, personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.
Așadar, în principiu, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Dar, pentru persoanele care au desfășurat activități în grupa I și II de muncă un anumit număr minim de ani, aceeași lege stabilea în art. 14 (1) că „persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca.
Aceste prevederi derogatorii se aplică așadar doar persoanelor care au activat în grupa I de muncă cel puțin 20 de ani sau în grupa II de muncă cel puțin 25 de ani, nu și persoanelor care au activat pentru o perioadă mai mică într-o astfel de grupă de muncă.
Se pune astfel problema interpretării acestor prevederi legale, în sensul de a stabili dacă în formula de calcul prevăzută de art. 78(1) din Legea nr. 19/2000 se folosește un stagiu complet de cotizare de 30 de ani sau de 20 de ani respectiv de 25 de ani pentru persoanele care se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Este adevărat că prin Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 334 din 20.05.2009) s-a stabilit că „dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială”.
În cauză se pot reține, pentru identitate de rațiune, considerentele Deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, întrucât problema de drept este similară.
Astfel, trebuie avut în vedere că modul de stabilire a pensiei în sistemul Legii nr.3/1977 este fundamental diferit de modul de stabilire a pensiei în sistemul Legii nr. 19/2000 astfel încât, în cazul recalculării pensiilor stabilite conform Legii nr.3/1977 pe baza formulei folosite de Legea nr. 19/2000 trebuie să se aibă în vedere și finalitatea acestor acte normative.
Astfel, art. 10 și 11 din Legea nr. 3/1977 stabileau cuantumul în lei al pensiei în funcție de media retribuției tarifare avute în activitate cu condiția îndeplinirii condiției de a avea o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile.
Prin efectul art. 14 din aceeași lege, persoanele care activaseră cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiau de pensie ca și cum ar fi desfășurat 30 respectiv 25 de ani în condiții normale, deci ca și cum ar fi îndeplinit regula stabilită de art. 8 din lege deși nu realizaseră acel stagiu minim de cotizare.
Așa cum s-a arătat în considerentele Deciziei nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, „asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare”.
Totodată, raportat la art. 11 din Legea nr. 3/1977 cuantumul pensiei era mai mare pentru cei care activaseră în grupa I sau II de muncă.
Ca urmare, această categorie de persoane beneficia de un dublu avantaj – erau considerați a îndeplini condițiile standard de pensionare mai repede și beneficiau de pensie într-un cuantum mai mare decât cel al persoanelor care nu activaseră în astfel de condiții 20 respectiv 25 de ani.
Or, dacă în recalcularea pensiei s-ar folosi stagiul de 30 de ani, punctajul mediu anual ar fi mult diminuat tocmai pentru această categorie de persoane nu a activat decât 20 sau 25 de ani prevalându-se de prevederile legii în vigoare și astfel s-ar ajunge la situația în care o persoană care a activat în condiții normale 30 de ani să beneficieze de un punctaj mai mare decât una care a activat în grupa I sa II de muncă prin împărțirea punctajului total realizat doar în 20 sau 25 de ani tot la un stagiu de 30 de ani ceea ce contravine fundamental scopului și finalității Legii nr. 3/1977 în vigoare la data pensionării, dar și scopului și finalității Legii nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005.
Ca urmare, este necesar ca în calculul punctajului mediu anual să se folosească un stagiu complet de cotizare care să asigure un rezultat de natură a conduce la concluzia că pentru stagiul de cotizare realizat în grupa I sau II de muncă în numai 20 respectiv 25 de ani de muncă, asiguratul beneficiază de pensie ca și cum ar fi realizat stagiul complet de cotizare de 30 de ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei și într-un cuantum mai mare determinat de veniturile mai mari obținute în activitate pentru compensarea dificultății și consecințelor muncii în grupa I sau II, ceea ce nu se întâmplă dacă se folosește stagiul de 30 de ani pentru împărțirea punctajului total realizat.
În acest scop este necesar a se folosi stagiul complet de 20 de ani pentru grupa I și 25 de ani pentru grupa II de muncă astfel încât prin trecerea dintre cele două sisteme de calcul să nu se contravină finalității legilor aplicabile.
Așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 40/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, raportat la art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, potrivit cu care legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, „este evident că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după ., deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977”.
Or folosirea unui stagiu de 30 de ani ar conduce la efecte contrare prevederilor Legii nr. 3/1977 ceea ce înseamnă că Legea nr. 19/2000 și OUG nr.4/2005 ar produce efecte pentru trecut, retroactivând prin aplicarea noii formule de calcul a pensiei unor situații ivite anterior intrării lor în vigoare.
Așa cum s-a arătat, deși se referă în dispozitiv doar la dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii poate fi aplicată pentru identitate de rațiune tuturor persoanelor pensionate în baza Legii nr. 3/1977 care se încadrau în prevederile art. 14 din această lege, iar nu doar persoanelor la care se referă art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, respectiv personalul unităților miniere, care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în fiecare lună [art. 20 alin. (1) lit. a)], de cei care și-au desfășurat activitatea ca personal navigant în aviația civilă prevăzut în anexa nr. 1 [art. 20 alin. (1) lit. c)] sau în una dintre profesiile ce țin de activitatea artistică, prevăzute în anexa nr. 2 la lege [art. 20 alin. (1) lit. d)], care anterior erau încadrați tot în grupa I de muncă.
Ca urmare, în cazul reclamantului, pensia trebuie calculată în aplicarea HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005 prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, prin emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, precum și la plata către reclamant, a diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată, începând cu trei ani înaintea introducerii acțiunii și până la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, diferențe ce se vor actualiza cu indicele de inflație, la data efectuării plății efective.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivarea cererii de apel, apelanta pârâtă a arătat că intimatul a beneficiat de sporul pentru activitatea prestată în grupa I sau II de muncă, art. 14 din Legea nr. 3/1977 neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalculare pensiei. Decizia ÎCCJ nr. 40/2008 nu este aplicabilă intimatului, întrucât acesta s-a pensionat în baza Legii nr. 3/1977. recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 1.04.2001 a avut în vedere art. 2 din HG nr. 1550/2004, iar termenul de 5 ani prevăzut de art. 7 in OUG nr. 4/2005 a fost depășit, caz în care drepturile recalculate nu pot fi acordate decât începând cu luna următoare cererii de chemare în judecată
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Din cuprinsul deciziei apelantei nr._/23.08.2000 rezultă că drepturile la pensie ale acestuia au fost stabilite la 1.08.2000 în baza Legii nr. 3/1977, pensia pentru limită de vârstă și munca depusă fiind recalculată ulterior, în baza OUG. 4/2005 și HG nr.1550/2004 prin deciziile aflate la dosar, luându-se în considerare un stagiu complet de cotizare de 30 ani, stagiu care a fost contestat de către intimat.
În cauza sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 si alin. 3 din Normele Metodologice cuprinse in Anexa la HG nr. 1550/2005 si ale art. 14 alin. 1 si 3 din Legea nr. 3/1977.
Din coroborarea prevederilor alin. 1 cu cele ale alineatului 3 ale art. 2 din Normele metodologice cuprinse in Anexa la HG nr. 1550/2005, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea in munca necesara, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, pentru deschiderea dreptului sau la pensie.
Din analiza art. 14 din Legea nr. 3/1977, rezultă că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activități in grupele I si II de muncă, in condițiile expuse in acest text legal, ci si reducerea vechimii totale in munca necesare pentru pensionare, deci a stagiului complet de cotizare.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecărei pensii, se face cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 si ale art. 2 alin. 3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004, potrivit căruia pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in perioada 01 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
În aceasta situație, având in vedere art. 8 alin. 1 si art. 14 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, aceasta lege stabilește trei stagii complete de cotizare in funcție de grupa de munca in care cel in cauza a lucrat, stagii care trebuie avute in vedere așa cum prevede art. 2 alin. 3 din Normele metodologice, respectiv: 30 ani pentru munci obișnuite, 25 ani pentru grupa a II-a de munca si 20 ani pentru grupa I de munca.
Daca legiuitorul ar fi înțeles ca si cu ocazia recalculării pensiei sa facă trimitere doar la stagiul complet de cotizare de 30 ani la bărbați si 25 ani la femei, atunci ar fi prevăzut expres aceasta situație in conținutul prevederilor art. 2 alin. 3 din Normele metodologice, așa cum a făcut cu dispozițiile art. 2 alin. 2 din aceleași norme.
Potrivit art. 2 alin. 1, 3 si 4 din HG nr. 1550/2004 „stagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare” care „pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001…va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”, iar „pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevăzuta de aceste acte normative”.
Fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o norma speciala (art. 14 alin. 1 si 2 din Legea nr. 3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie sa se facă in procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr. 4/2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Aceasta concluzie se impune cu atât mai mult cu cat dispozițiile HG nr. 1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 ani, ci la stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat in grupe de muncă, fiind lipsită de relevanță juridică analiza comparativa pe care o face parata cu privire la reglementarea conceptului de „grupa superioara de munca”, in cadrul Legii nr. 3/1977, respectiv de „condiții speciale de munca” in cadrul Legii nr. 19/2000.
De altfel si prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, al cărei raționament se aplică pentru identitate de rațiune și în cazul pensiilor acordate în baza Legii nr. 3/1977, s-a stabilit ca dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 si alin. 2 din Legea nr. 19/2000, se interpretează în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea in grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Față de aceste considerente și având in vedere ca intimatul a desfășurat activitate in grupa I de munca o perioada de 27 ani, 1 lună și 20 zile, perioada recunoscuta de apelantă prin decizia de acordare a pensiei, rezultă că acesta este îndreptățit la recalcularea pensiei prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În consecință, în mod corect prima instanță a obligat apelanta să recalculeze pensia intimatului cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și a obligat-o pe aceasta la plata diferențelor rezultate în urma recalculării.
2. Apelul este însă fondat în ceea ce privește data de la care aceste diferențe se calculează, avându-se în vedere art. 7 alin. 6 din OUG nr. 4/2005, potrivit căruia, pentru persoanele care depun cererea de recalculare după 5 ani de la data plății drepturilor recalculate (ceea ce în cazul intimatului s-a întâmplat ca urmare a recalculării prin decizia nr._/30.11.2005, cererea de chemare în judecată fiind depusă la 10.09.2013), noile drepturi recalculate se acordă potrivit art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, adică începând din luna următoare formulării cererii.
Ca urmare, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va obliga pârâta la plata diferențelor de pensie începând cu octombrie 2013, actualizate cu indicele de inflație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea împotriva sentinței civile nr.21 din data de 08 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. – domiciliat în municipiul Tulcea, ., ., ., județul Tulcea.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâta la plata diferențelor de pensie începând cu octombrie 2013 actualizate cu indicele de inflație.
Menține restul dispozițiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2014.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – Șt.R.
Red.dec.Jud.M.S.S./5 ex.
Data: 02.10.2014
Emis 2 comunicări/08.10.2014
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 175/2014. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 128/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
