Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 374/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1588/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 374/CM
Ședința publică din 14 Octombrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă S.C. I. INTERNAȚIONAL S.R.L., cu sediul în Tulcea, . nr.6, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 71 din 14.01.2014 pronunțată de Tribunalul C.-Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. T., domiciliat în Tulcea, ., ., apt.1, județul Tulcea, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 155 și urm. C.pr.civ.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 270 Codul Muncii.
Potrivit referatului întocmit de grefierul de ședință se constată că prin cererea de apel se solicită judecata cauzei și în lipsa părților conform art. 223 C.pr.civ., după care:
Instanța constată că prin cererea de apel s-a solicitat de către apelanta pârâtă S.C. I. Internațional S.R.L. reaudierea martorilor audiați la instanța de fond și în completare audierea și a altor martori, precum și probe fotografice și înregistrări video.
Deliberând, instanța urmează a respinge probele solicitate de către apelant întrucât nu sunt motive suficiente pentru a se dispune reaudierea martorilor audiați la instanța de fond. De asemenea, nu se impune suplimentarea probei testimoniale cu audierea și a altor martori suplimentari, iar în ceea ce privește probele fotografice și registrele video se constată că nu s-au făcut precizări cu privire la teza probatorie a acestora astfel încât urmează ca și aceste probe să fie respinse.
Instanța, în considerarea art.394 Cod de procedură civilă, fiind lămurită asupra împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului de față, luând act că apelanta a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă, conform art. 223 Cod de procedură civilă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, C. T. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 93/17.05.2013 emisă de S.C. „I. Internațional” S.R.L. Tulcea solicitând anularea acesteia și obligarea intimatei la plata salariului corespunzător lunii aprilie 2013 și cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că este încadrat ca sudor la unitatea intimată, iar relațiile de muncă au decurs normal până la sfârșitul anului 2012, când au început fel de fel de activități și manifestări tendențioase din partea administratorului societății.
S-a mai arătat de contestator că a început să fie ignorat, să nu primească sarcini de serviciu și a precizat că începând cu data de 22.04.2013 administratorul societății nu l-a mai primit la muncă, începând să-l gonească și să-l amenințe să nu mai pătrundă în incinta societății însă el a continuat să se prezinte la serviciu.
A menționat contestatorul că pentru luna aprilie, deși a mers la serviciu în fiecare zi și a efectuat diferite munci, i s-a oprit din salariu suma de 200 lei.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 280 și următoarele din Codul muncii, iar în dovedire, contestatorul a depus la dosarul cauzei; decizia nr. 93/2013, adresa nr. 159/2013 și cererea înregistrată sub nr. 173/2013.
Prin întâmpinare, intimata a arătat că abaterea disciplinară săvârșită de către contestator constă în faptul că are nenumărate absențe nejustificate de la locul de muncă, că a refuzat folosirea echipamentului de protecția muncii, că s-a prezentat la locul de muncă în stare de ebrietate și pentru că a avut un comportament violent fizic și verbal atât cu colegii, cât și cu reprezentantul societății.
A solicitat intimata să fie respinsă contestația, ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.71 din 14 ianuarie 2014, Tribunalul C. a admis contestația formulată de contestatorul C. T. în contradictoriu cu intimata S.C. „I. I.” S.R.L. și a anulat decizia nr. 93/17.05.2013 emisă de S.C. „I. Internațional” S.R.L. TULCEA, ca netemeinică și nelegală.
A obligat intimata să plătească în favoarea contestatorului drepturile salariale aferente lunii aprilie 2013, corespunzător unui număr de 176 ore lucrate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță în raport de probele administrate a reținut următoarele:
Prin emiterea deciziei nr. 93/17.05.2013, intimata a dispus sancționarea contestatorului cu avertisment scris în conformitate cu art. 264 lit. a) din Codul muncii.
La emiterea deciziei de sancționare, intimata a avut în vedere faptul că, C. T. a lipsit de la serviciu începând cu data de 22.04.2013 și până la data de 17.05.2013, data emiterii deciziei de sancționare.
Din foaia colectivă de prezență aferentă lunii aprilie 2013, rezultă că în perioada 22-30 aprilie 2013 contestatorul nu s-a prezentat la serviciu.
Atât martorul V. V., cât și martorul P. C. au afirmat în fața instanței că C. T. semna condica de prezentă și că era la program în incinta unității.
Din depoziția martorului M. S. rezultă că, C. T. a lucrat în cadrul societății intimate ca muncitor și că repara instalațiile sanitare și electrice din camerele hotelului.
A menționat acest martor că după o anumită perioadă de timp, a observat că, contestatorul nu s-a mai ocupat de aceste probleme, fiind trecut la sectorul curățenie și măturat curtea.
Și din depoziția martorei T. M., rezultă că, contestatorul s-a prezentat la serviciu în fiecare zi și, de asemenea, că a prestat activitate pentru societatea intimată.
Având în vedere că din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că C. T. a fost prezent la serviciu în fiecare zi și, de asemenea, că a prestat activitate pentru societatea intimată, instanța a anulat decizia nr. 93/17.05.2013 emisă de S.C. „I. Internațional” S.R.L. Tulcea, ca netemeinică și nelegală.
Potrivit art. 159 alin. 1 din Codul muncii „Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă” iar potrivit alin 2) al aceluiași articol „Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”
Întrucât contestatorul a prestat muncă pentru societatea intimată, în luna aprilie 2013 și întrucât drepturile salariale nu i-au fost achitate integral, instanța a obligat intimata să plătească în favoarea contestatorului drepturile salariale aferente lunii aprilie 2013 corespunzător unui nr. de 176 ore lucrate.
Împotriva sentinței civile nr. 71 din data de 14.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în termen legal a declarat apel pârâta S.C. I. INTERNAȚIONAL S.R.L. pentru următoarele motive:
În conformitate cu dispozițiile art.480(2) Cod proc. civilă se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea contestația ca nefondată.
C. T. prin contestația formulată a arătat că este încadrat ca sudor, că relațiile de muncă ar fi decurs normal până la sfârșitul anului 2012, când au început fel de fel de activități și manifestări tendențioase din partea administratorului societății și din data de 22.04.2013 administratorul societății nu l-ar mai fi primit la muncă, iar prin decizia nr. 93/17.05.2013 a fost sancționat cu avertisment deoarece nu s-a prezentat la locul de muncă.
Apelanta a fost reprezentată la fond de un avocat care a depus întâmpinare și care fără știința societății nu s-a mai prezentat în proces, situație în care nu am avut posibilitatea să ne apărăm corespunzător.
S.C. I. Internațional S.R.L. susține că abaterea disciplinară săvârșită de către contestator constă în faptul că pe fondul numeroaselor absențe nejustificate de la locul de muncă, acesta s-a prezentat la locul de muncă în stare de ebrietate, a devenit violent fizic și verbal cu colegii săi și cu reprezentantul societății, a refuzat folosirea echipamentului de protecția muncii începând cu data de 22.04.2013 și până la data de 17.05.2013. data emiterii deciziei de sancționare.
Apelanta a făcut dovada cu foaia colectivă de prezență, aferenta lunii aprilie 2013, că în perioada 22-30 aprilie 2013 contestatorul nu s-a prezentat la serviciu, aspect netăgăduit nici de martorii V. V. și P. C.. Din declarația cu caracter de generalitate a martorului M. S. nu rezultă că C. T. s-ar fi aflat la locul de muncă și că mențiunile din foaia colectivă de prezență nu corespund adevărului.
În mod greșit s-a reținut de prima instanță în contra înscrisului doveditor depus la dosar, foaia colectivă de prezență, că din depozițiile martorilor ar rezulta că, reclamantul C. T. a fost prezent la serviciu în fiecare zi și că a prestat activitate pentru societatea intimată.
În principal se solicită a se proceda la o reanalizare a declarațiilor martorilor audiați în cauză urmând a se observa că din cuprinsul acestora nu se poate trage concluzia că, C. T. ar fi venit la locul sau de muncă din incinta I. I. SRL și a îndeplinit sarcinile sale de serviciu pentru societatea intimată, in luna aprilie 2013.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a probatoriilor administrate în cauză.
Foaia de prezență este un înscris care emană exclusiv de la angajator.
Din declarațiile celor patru martori audiați în cauză, doi propuși de reclamant și doi propuși de pârâtă prin întâmpinare, a reieșit faptul că reclamantul s-a prezentat la locul de muncă și și-a îndeplinit obligațiile de serviciu.
Astfel, martorii V. V. și P. C. audiați chiar la solicitarea pârâtei prin întâmpinare, au arătat că reclamantul se prezenta la program în incinta unității și semna condica de prezență.
Martorii M. S. și T. M. audiați la propunerea reclamantului au arătat că reclamantul se prezenta zilnic la locul de muncă și își îndeplinea obligațiile de serviciu. Între patron și reclamant au existat conflicte, astfel că patronul îi făcea o . șicane. Dimineața, se lua condica de prezență de către patron pentru a nu putea fi semnată și pentru a-i trece absenți pe salariați.
Solicitarea apelantei de reaudiere a celor patru martori audiați la fondul cauzei și suplimentarea cu alți 8 martori nu este justificată, întrucât apelanta pârâtă a avut posibilitatea să se prezinte în fața instanței de fond și să participe la administrarea acestei probe.
Readministrarea unei probe testimoniale nu poate fi dispusă de către instanța de apel doar din pricina atitudinii pasive a pârâtei în fața instanței de fond, mai ales că aceasta a beneficiat de apărare calificată, având avocat angajat în cauză.
Declarațiile celor patru martori audiați de prima instanță, doi pentru reclamant și doi pentru pârâtă au fost lămuritoare și concordante în sensul că reclamantul s-a prezentat la serviciu și a prestat muncă pentru societatea apelantă.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin. 1 C. proc. civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. I. INTERNAȚIONAL S.R.L., cu sediul în Tulcea, . nr.6, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 71 din 14.01.2014 pronunțată de Tribunalul C.-Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. T., domiciliat în Tulcea, ., ., apt.1, județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2014.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S.-S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – L.D.P.
Red.dec.-jud.J.Z./12.11.2014
Thred.gref.G.M./14.11.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 70/2014.... | Anulare act. Decizia nr. 255/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
