Anulare act. Decizia nr. 255/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 13005/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.255/CM
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Ședința publică de la 29 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător I. B.
Judecător M. P.
Grefier G. C.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant O. V. prin SINDICATUL SANITAS C., cu sediul în loc. C., . A, împotriva sentinței civile nr.4607/13.12.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în loc. C., . și intimatul intervenient în numele altei persoane C. M. C., cu sediul în loc. C., . nr. 31, .. D, . obiect anulare act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29 octombrie 2014, dată la care Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 12 noiembrie 2012 reclamantul O. V., prin Sindicatul Sanitas C., a formulat o cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., în contradictoriu cu S. C. Județean de Urgență C., prin care a solicitat constatarea nulității procesului verbal de evaluare și pe cale de consecință anularea fișei de evaluare
a performanțelor profesionale individuale pentru semestrul I anul 2012, constatarea nelegalității modificării postului ocupat de reclamant, de medic primar ortopedie din cadrul secției ortopedie din SCJU în cadrul secției ortopedie TBC Agigea, cu obligarea pârâtului la reîncadrarea pe postul deținut anterior si la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate de care a fost privat ca urmare a trecerii în altă secție.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul este angajat al instituției pârâte din 01.10.1993, iar în toată perioada profesională nu a avut abateri disciplinare, calificativele obținute au fost de „foarte bine” și a desfășurat activități de cercetare științifică, didactice.
La data de 04.08.2012, prin decizia nr.1102 a managerului unității, reclamantul a fost delegat 3 luni în cadrul secției Agigea, ocazie cu care în cadrul secției în care funcționa, respectiv secția Ortopedie a SCJU C., au fost aduși medici specialiști din alte spitale sau secții. La 05.10.2012 se întocmește fișa de evaluare profesională pentru semestrul I din anul 2012, ocazie cu care medicul șef A. Ș. stabilește punctajul de 1,52 și calificativul satisfăcător.
Reclamantul a contestat această evaluare și a solicitat reevaluarea sa, la data de 08.10.2012. P. adresa nr._/08.10.2012, instituția pârâta l-a notificat că s-a desființat postul de medic primar ca urmare a reorganizării secției. Reclamantul susține că și-a exprimat consimțământul pentru ocuparea postului din cadrul secției exterioare Agigea, întrucât era susceptibil de disponibilizare. La data de 17.10.2012 se emite dispoziția nr.1346 prin care se dispune trecerea pe postul vacant.
Reclamantul învederează că la data de 31.10.2012 se emite de către angajator adresa nr._ prin care i se aduce la cunoștință că nu a depus nici o contestație împotriva fișei de evaluare.
Se apreciază că, în condițiile in care evaluarea pentru semestrul I viza perioada 01.01-01.06.2012, iar dr. Ș., in calitate de sef al secției, a venit abia in data de 01.04.2012, evaluarea realizată de acesta asupra activității profesionale a reclamantului este neconcludentă, întrucât pana la sosirea dr. Ș., acesta și-a desfășurat activitatea sub îndrumarea dr. L., care si-a încetat activitatea si s-a pensionat in data de 01.04.2012, odată cu venirea dr. Ș..
Reclamantul contestă legalitatea reorganizării activității secției de ortopedie a SCJU în care își desfășura activitatea. Se susține că această reorganizare a vizat îndepărtarea efectiva a reclamantului si a colegului său, M. M., deoarece noua secție a spitalului trebuia "dotata" cu medici noi veniți de la București, acesta reorganizare nefiind realizata pe considerente obiective, care țin de reducerea cheltuielilor de personal sau restrângerea activității pe acesta secție a spitalului, premise care in mod uzual si legal stau la baza unei reorganizări.
În drept au fost invocate art.41 alin 3 lit.b, art.268 lit.a din Codul muncii, Ordinul nr.1229/2011.
S. C. Județean de Urgenta Constanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat lipsa de interes in promovarea acțiunii, motivat de faptul că reclamantul, în mod voluntar si cu acordul liber exprimat, a acceptat trecerea pe post vacant de medic primar ortopedie la Secția TBC Agigea.
Se arată că reclamantul nu a înțeles sa conteste Decizia nr. 1346/17.10.2012 de trecere, începând cu data de 01.11.2012, pe postul vacant de medic primar ortopedie la secția TBC Agigea, cu aceleași drepturi salariale de baza si cu sporurile aferente.
Pe fondul acțiunii se solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, susținându-se că raportul de munca, așa cum este înțeles de Codul muncii, a fost modificat cu acordul salariatului, sens in care contractul de munca al acestuia a fost modificat prin act adițional semnat de ambele părți.
P. încheierea de ședință pronunțată la data de 16.08.2013, instanța, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 49 alin. 3 C.pr.civ., a admis în principiu cererea de intervenție în interes alăturat reclamantului, formulată de C. M. C..
Reclamantul a invocat, prin notele de ședință depuse la termenul din data de 02.08.2013, excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Director din data de 03.10.2012, a Dispoziției nr.1292/04.10.2012 a Spitalului C. de Urgență C. și a Dispoziției nr.1346/17.10.2012, în temeiul disp.art.4 din legea nr.554/2004.
Instanța a respins cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, formulată de reclamant, pentru următoarele considerente:
S-a constatat că această cerere nu este întemeiată, întrucât Hotărârea Consiliului Director din data de 03.10.2012 și Dispoziția nr.1292/04.10.2012 privind reorganizarea unor secții din cadrul instituției pârâte sunt acte administrative, de care nu depinde soluționarea litigiului de fond. În ceea ce privește Dispoziția nr.1346/17.10.2012 emisă de angajator, se constată că reprezintă un act prin care a fost modificat raportul de muncă dintre părți, nu un act administrativ.
P. sentința civilă nr.4607 din 13 decembrie 2013 Tribunalul C. a
respins excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată și a obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1240 lei, către pârât.
Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță, în privința excepției lipsei de interes, că instituția pârâtă a apreciat că reclamantul nu justifică interesul în promovarea prezentei acțiuni, atâta timp cât acordul acestuia la modificarea locului de muncă există si s-a materializat în scris, iar Decizia nr.1346/17.10.2012 este necontestată si face dovada însușirii si acceptării, implicite, a actelor premergătoare emiterii ei.
Reclamantul a susținut că interesul în susținerea prezentei cauze vizează nu numai aspectele evaluabile in bani, ci atingerea adusă pe plan profesional întrucâ, prin transferul la TBC Osteoarticular, s-a încălcat dreptul la munca in baza pregătirii profesionale, situație pe care o apreciază ca o discriminare evidenta.
Interesul, definit ca folosul practic urmărit de cel ce a pus in mișcare acțiunea civila, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intra in conținutul acesteia, subzistă atâta timp cât reclamantul pretinde prejudicierea drepturilor sale.
Instanța a respins excepția lipsei de interes in promovarea prezentei acțiuni întrucât dispoziția menționată nu a fost anulată de emitent sau prin intermediul unei acțiuni in justiție, iar aceasta continuă a exista în circuitul civil, astfel încât reclamantul are interesul constatării drepturilor pretinse.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit fișei de evaluare a performanțelor profesionale individuale pentru semestrul I din anul 2012, întocmită pentru salariatul reclamant ce deținea funcția de medic primar, de către șeful de secție, dr. Ș. A. și semnată de reclamant la data de 05.10.2012, se stabilește punctajul de 1,52 și calificativul satisfăcător.
A mai reținut că reclamantul a invocat nelegalitatea procesului de evaluare, susținând că această evaluare trebuia făcută de către fostul șef de secție, care s-a pensionat la începutul anului 2012, precum și faptul că în cariera sa nu a fost acuzat de malpraxis, de nerespectarea drepturilor pacienților sau a aparținătorilor, ori faptul că evaluarea s-a făcut semestrial și nu anual, dar fără a prezenta motive concrete prin care să explice motivul pentru care a fost notat cu calificative de satisfăcător și nesatisfăcător la cele mai multe criterii de evaluare.
Din declarația martorului Ș. A. instanța a reținut că acesta a efectuat evaluarea reclamantului pentru perioada aprilie – august 2012 și că apreciază că acesta este slab pregătit profesional în domeniul chirurgical, că a avut eșecuri în acest domeniu, dar nu își asumă responsabilitatea, fiind necesare noi intervenții chirurgicale pentru repararea acestora. De asemenea, martorul a declarat că reclamantul are un comportament necomunicativ și arogant, iar prin activitatea profesională necorespunzătoare nu apăra interesele spitalului ori ale pacienților. Declarația acestui martor se coroborează cu înscrisurile depuse și răspunsul la interogatoriu, formulat de către angajator.
Din analiza probelor administrate s-a mai reținut că dr. L. V., fostul șef de clinică, a fost pensionat la 01.04.2012 și din declarația acestuia, dată în calitate de martor, că a procedat în anii anteriori la evaluarea reclamantului și a celorlalți medici din secție și a acordat numai calificativul de foarte bine. De asemenea, martorul a declarat că apreciază activitatea reclamantului corespunzătoare pentru a-și desfășura activitatea în spitalul C.. Această declarație, ce nu poate fi coroborată decât cu răspunsurile la interogatoriu date de reclamant, nu poate avea forța probantă de a susține nelegalitatea și netemeinicia procesului de evaluare.
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză s-a constatat că procesul de evaluare s-a desfășurat în condiții legale, iar evaluarea profesională a fost efectuată de către o persoană specializată. Motivele invocate de către reclamant nu sunt de natură a determina convingerea instanței că împrejurările și situația de fapt concretă – stabilită prin raportare la criteriile din fișa de evaluare contestată - reprezintă doar simple constatări subiective făcute de către evaluator, dar fără corespondent în realitate.
S-a arătat că reclamantul a contestat și legalitatea modalității de reorganizare a activității unității angajatoare, dar nu a contestat Dispoziția nr.1346/17.10.2012 care reprezintă un act prin care a fost modificat raportul de muncă dintre părți. P. această decizie angajatorul a decis trecerea reclamantului, începând cu data de 01.11.2012, pe postul vacant de medic primar ortopedie la secția TBC Agigea, cu aceleași drepturi salariale de baza si cu sporurile aferente.
Schimbarea locului de muncă al contestatorului s-a făcut cu acordul acestuia, exprimat în scris și înregistrat sub nr._/09.10.2012.
Conform art.41 alin 1 din C.muncii: „Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.”
Raportul de muncă, așa cum este înțeles de Codul muncii, a fost modificat cu acordul salariatului, sens în care contractul de muncă al acestuia a fost modificat prin act adițional semnat de ambele parți.
În ceea ce privește nelegalitatea reorganizării secției, reclamantul a susținut că în temeiul dispoziției nr.1292/04.10.2012 a Spitalului C. de Urgență C. s-a stabilit desființarea a doua posturi de medic primar ortopedie la Secția Ortopedie din cadrul SCJU Constanta, având ca și criteriu al desființării evaluarea profesionala a medicilor din cadrul secției pentru semestrul I a anului 2012, precum și faptul că acesta reorganizare nu s-a realizat pe considerente obiective care țin de reducerea cheltuielilor de personal sau restrângerea activității pe acesta secție a spitalului, premise care în mod uzual și legal stau la baza unei reorganizări, ci s-a urmărit îndepărtarea reclamantului din cadrul secției.
Această apărare a fost înlăturată de instanță. Pe baza probelor administrate, pentru considerentele expuse anterior, s-a constatat legalitatea procesului de evaluarea a reclamantului
De asemenea, s-a constatat că în cauză nu există situația unei concedieri pentru motive care nu țin de persoana salariatului pentru a analiza încetarea contractului individual de muncă și dacă această măsură a fost determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, ci aceea în care angajatorul a procedat la reorganizarea activității sale în vederea eficientizării, prin modificarea locului de muncă al reclamantului cu acordul acestuia.
Criteriile pe baza cărora angajatorul a selecționat persoanele al căror loc de muncă urma să fie modificat au fost cele avute în vedere la evaluarea profesională.
Raportat la considerentele expuse, instanța a constatat că nu poate interveni asupra modului în care angajatorul a apreciat competența profesională a salariatului său, acesta fiind singurul în măsura sa stabilească performantele reclamantului, în raport de activitatea desfășurata si de cunoștințele acumulate, singura atribuție a instanței fiind aceea de a verifica respectarea procedurii de evaluare desfășurată cu privire la salariat.
Instanța a constatat că măsura luată de angajator este justificată și, în consecință, a respins acțiunea ca nefondată.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes alăturat reclamantului, având în vedere că aceasta avea scopul de sprijini apărarea unei părți, instanța a apreciat că nu se poate pronunța o altă soluție decât cea dispusă asupra acțiunii principale.
Instanța a admis și cererea privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât temeiul juridic al acordării acestor cheltuieli este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, faptă care declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze. Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care a căzut în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că reclamantul este cel care a căzut în pretenții și existând și o cerere în acest sens, instanța l-a obligat la plata sumei de 1240 lei, în favoarea pârâtului, cu titlu de onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul O. V. care a solicitat casarea hotǎrȃrii ṣi trimiterea cauzei instanței de contencios administrativ pentru soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Director din 3.10.2012, a Dispoziției nr.1292/4.10.2012 a Spitalului C. de Urgență C. și a Dispoziției nr._/17.10.2012, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut recurentul că ȋn mod greṣit instanța apreciat că nu se impune analiza excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Director din 3.10.2012 și a Dispoziției nr.1292/4.10.2012 a Spitalului C. Judeṭean de Urgență C., reținând că nu sunt acte administrative de care depinde soluționarea ȋn fond a litigiului, deoarece reorganizarea secției de ortopedie a Spitalului C. Județean de Urgenṭǎ C. a avut la bază hotărârea și dispoziția sus menționate, acte emise de o instituție publică ce se circumscriu dispozițiilor legii contenciosului administrativ, fiind acte administrative.
Legătura acestor acte cu cauza dedusă judecății este evidentǎ pentru cǎ reclamantul a criticat mǎsura de reorganizare a secției de ortopedie a Spitalului C. Judeṭean de Urgență C. și erau incidente dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004.
Consideră că, ȋn ceea ce privește dispoziția nr.1346 din 17.10.2012, instanța a reținut greșit că ea reprezintă un act prin care a fost modificat raportul de muncă pentru că ea a fost emisǎ ȋn baza actelor administrative și avea un caracter administrativ.
Susține că dispoziția nr.1292/4.10.2012 emisă de managerul Spitalului C. Judeṭean de Urgență C. prin care s-a aprobat reorganizarea secțiilor de ortopedie și TBC Osteoarticular Agigea nu respectă dispozițiile Legii nr.95/2006 privind reforma ȋn domeniul sănătății, respectiv dispozițiile art.174 al.pct.5 care dispun că reorganizarea se face prin act administrativ al conducătorului instituției, cu avizul Ministerului Sănătății, ȋn speță reorganizarea secțiilor fiind făcută doar cu aprobarea Președintelui Consiliului Județean C..
Arată că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanṭa de fond pentru ca aceasta să sesizeze instanța de contencios administrativ asupra nelegalității actelor.
Invocând nelegalitatea hotărârii în temeiul art.304 pct.9 C.pr.civ. recurentul a susținut că instanța de fond a apreciat greșit că procesul de evaluare s-a desfățurat în condiții legale.
Se arată că perioada de evaluare trebuia să fie cuprinsă pe ȋntreaga perioadă aferentă semestrului I 2012, iar nu numai perioada aprilie-august 2012, că evaluarea nu trebuia să se extindă după luna iunie 2012 și că la procesul de evaluare trebuia să participe ṣi fostul șef al secției de ortopedie, dr.L..
Instanța trebuia să aibă ȋn vedere că evaluarea trebuia să țină cont de faptul că împotriva sa nu existau reclamații, sesizări sau alte acte medicale care să ateste eșecurile profesionale, fie în intervențiile chirurgicale, fie în relațiile interumane.
Evaluarea s-a realizat exclusiv pe baza aprecierilor subiective ale dr. S.,-fǎrǎ sǎ fie probate, iar instanṭa a ținut cont numai de depoziṭia martorului, fǎrǎ alte probe care sǎ confirme aceste susṭineri, respectiv cǎ recurentul este slab pregǎtit profesional ȋn domeniul chirurgical ṣi cǎ ar fi avut eṣecuri ȋn acest domeniu.
Punctajul neastisfǎcǎtor din fiṣa de evaluare la abilitǎṭile de comunicare, respect faṭǎ de lege ṣi loialitate faṭǎ de interesele spitalului este contrazis de faptul cǎ a activat 20 de ani ȋn cadrul spitalului, a avut conferinṭe susṭinute, teze de doctorat ṣi mulṭi pacienṭi operaṭi.
Apreciazǎ cǎ ȋn mod greṣit instanṭa nu a analizat legalitatea reorganizǎrii Spitalului C. Judeṭean de Urgență pe motiv cǎ reclamantului i s-a modificat contractul de muncǎ, fǎrǎ sǎ ȋnceteze, pentru cǎ modificarea a fost determinatǎ de reorganizarea spitalului. Consideră că prin reorganizarea secției s-a urmărit îndepărtarea sa, iar instanța era datoare să analizeze toate aspectele legate de desfășurarea raporturilor de muncă, inclusiv legalitatea modificării contractului individual de muncă. Instanța trebuia să verifice caracterul real și serios al desființării postului de medic ortoped la S. C. Judeṭean de Urgență, independent de modul în care această desființare îi influența contractul individual de muncă.
A acceptat modificarea contractului pentru a nu rămâne fără un loc de muncă, dar nu a fost de acord cu modificarea lui. Instanța trebuia să verifice și condițiile reorganizării secției de ortopedie a Spitalului C. Judeṭean de Urgență pentru că reducerea numărului de posturi de medic din cadrul acestei secții a vizat efectiv persoana sa și a colegului M., fără să existe considerente obiective de reducere a cheltuielilor de personal ori restrângerea activității, neavând deci o cauză reală.
Mai mult, deși prin dispoziția nr.1292/4.10.2012 s-a stabilit desființarea a două posturi de medic primar ortopedic din cadrul Spitalului C. Judeṭean de Urgență Constanṭa, pe baza evaluǎrii profesionale realizată pentru semestrul I al anului 2012, domnul dr. Ș. A. O. a comunicat numele persoanelor ale căror posturi urmau să fie desființate.
Probele administrate în cauză relevă că, în ceea ce privește numărul medicilor rămași la Spitalului C. Judeṭean de Urgență după desființarea posturilor ocupate de recurent și dr. M. M., intimata încearcă să disimuleze adevărul, adresele emise cuprinzând date diferite, nereale.
Susține că fișa sa de evaluare pentru semestrul I 2012 a fost înlocuită la 5.10.2012, după adresa din 2.10.2012 prin care șeful secției comunica titularii celor două posturi ce urmau a fi desființate.
Arată că, la data reorganizării și a propunerii făcute de șeful secție pentru desființarea postului, procedura de evaluare în ceea ce îl privește nu era definitivă pentru că împotriva modului de evaluare formulase o contestație care a fost soluționată abia la 31.05.2013. P. urmare, desființarea postului său nu s-a realizat pe criterii obiective.
Nelegalitatea reorganizării rezultă și din aceea că, ulterior desființării postului recurentului, la 11.04.2013 S. C. Judeṭean de Urgență Constanṭa a organizat concurs pentru ocuparea unor posturi vacante -două posturi de medic, specialitatea ortopedie traumatologie la Secția Clinică Ortopedie Traumatologie.
În recurs, au fost depuse la dosar: decizia nr.357/25.03.2014 emisă de S. C. Judeṭean de Urgență C. prin care contractul individual de muncă al dr.O. V. a încetat în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii; cererea formulatǎ de dr.O. V. la 25.02.2014 prin care solicită încetarea contractului de muncă; decizia nr.1059/13.09.2013 emisă de S. C. Judeṭean de Urgență C. privind suspendarea contractului individual de muncă al dr.O. V. în perioada 1.10._13, conform art.54 din Codul muncii.
Examinând legalitatea și temeincia sentinței atacate în raport de susținerile contestatorului, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
P. cererea adresată instanței de contencios al muncii reclamantul a solicitat constatarea nulității procesului de evaluare și, în consecință, anularea fișei de evaluare a performanțelor profesionale individuale pe semestrul I anul 2012, constatarea nelegalității modificării postului ocupat de contestator și încadrarea lui în secția TBC Agigea, obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și la plata de despăgubiri.
În cadrul acestui litigiu, reclamantul a invocat, prin notele de ședință depuse la 2.08.2013, excepția de nelegalitate a hotărârii Comitetului Director din 3.10.2012, a Dispoziției nr.1292/4.10.2012 a Spitalului C. Județean de Urgență C. și a Dispoziției nr.1346/17.10.2012, invocând art.4 din Legea nr.554/2004.
La data invocării excepției de nelegalitate, dispozițiile art.4 alin.2 din legea contenciosului administrativ, astfel cum au fost modificate prin art.54 din Legea nr/76/2012 prevedeau:” instanța investită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie,aceasta poate fi atacată odată cu fondul”.
Din interpretarea literală a acestor dispoziții legale aplicabile la data invocării excepției de nelegalitate rezultă că asupra excepției se pronunță instanța învestită cu fondul litigiului, în cazul acesta instanța de contencios al muncii, iar nu instanța de contencios administrativ, astfel cum susține nejustificat recurentul contestator, trimiterea pentru soluționarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ la instanța de contencios administrativ realizându-se numai în cazul în care excepția de nelegalitate a fost invocată anterior modificării art.4 din Legea nr.554/2004 prin Legea nr.76/24.05.2012(art.80).
Sub aspectul soluției date de instanța de fond excepției de nelegalitate, Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile din recurs.
Astfel, potrivit art 4. din Legea nr.554/2004,instanța învestită cu excepție de nelegalitate trebuie să verifice dacă actul a cărui nelegalitate se invocă este un act administrativ cu caracter individual și dacă soluționarea litigiului pe fond depinde de respectivul act administrativ.
Actele invocate în speță, respectiv hotărârea Comitetului Director al Spitalului C. Județean de Urgență din 3.10.2012(fila 61 fond), prin care s-a aprobat reorganizarea secțiilor de ortopedie și TBC Osteo-articular Agigea, începând cu 1.11.2012, în sensul desființării a două posturi de medic primar ortopedic la Secția Ortopedie și a înființării a două posturi de medic primar ortopedic la Secția Exterioară TBC Osteo-articular Agigea, Dispoziția nr.1292/4.10.2012 a Spitalului C. Județean de Urgență C. (fila 62 fond) prin care s-a aprobat reorganizarea secțiilor de Ortopedie și TBC Osteoarticular Agigea în sensul desființării a două posturi de medic primar ortopedic la Secția Ortopedie și înființarea a două posturi de medic primar ortopedic la Secția Exterioară TBC Osteoarticular Agigea și Dispoziția nr.1346/17.10.2012 a Spitalului C. Judeṭean de Urgență Constanṭa privind trecerea domnului dr.O. V. de la Secția Ortopedie la secția TBC Agigea (fila 31 fond), nu îndeplinesc condițiile impuse de art.4 din Legea nr554/2004 pentru că nu sunt acte administrative emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, ci sunt acte care dispun asupra reorganizării activității instituției publice cu efect asupra nașterii sau stingerii unor raporturi juridice de muncă, legalitatea lor putând fi astfel examinată de către instanța de contencios al muncii, sesizată în condițiile art. 65 alin.1 din Codul muncii de către salariatul care contestă măsura desfacerii contractului de muncă pe motiv că reorganizarea activității, reducerea de personal și desființarea unor posturi de natura celui ocupat de salariat nu a fost reală și efectivă.
În același timp, Curtea constată, ca și tribunalul, că soluționarea pe fond a cererii de constatare a nulității procesului de evaluare și de anulare a fișei de evaluare a performanțelor individuale nu depinde de actele sus menționate pentru că,în ceea ce privește hotărârea Comitetului Director din 3.10.2012 și Dispoziția nr.1292/4.10.2012, prin acestea s-au luat măsuri de reorganizare a activității la nivelul instituției, justificate de cerințele unei funcționări eficiente, pentru satisfacerea nevoilor reale de personal la nivelul celor două secții ale Spitalului C. Judeṭean de Urgență, prin urmare măsuri cu caracter general la nivelul unității spitalicești, fără nicio legătură cu evaluarea performanțelor profesionale individuale ale contestatorului, iar în ceea ce privește Dispoziția nr.1346/17.10.2012, prin aceasta s-a modificat chiar raportul de muncă încheiat cu contestatorul, prin acordul dintre angajator și salariat, emiterea dispoziției neavând, prin urmare, un efect direct asupra procesului de evaluare, astfel încât, de verificarea legalității acestui act să depindă soluția în cererea formulată de contestator.
Nelegalitatea hotărârii din 3.10.2012 a Comitetului Director al Spitalului C. Judeṭean de Urgență C., a Dispoziției nr.1292/4.10.2012 și a Dispoziției nr.1346/17.10.2012 nu poate fi reținută nici în legătură cu cererea de constatare a nelegalității modificării postului ocupat de contestator pentru că, pe de o parte, așa cum s-a arătat în precedent, acestea nu au caracterul unor acte administrative și, pe de altă parte, pentru că reorganizarea activității celor două secții ale Spitalului C. Judeṭean de Urgență Constanṭa a fost justificată de necesitatea suplimentării numărului de posturi la Secția TBC Agigea și redimensionarea numărului de angajați la secția ortopedie,potrivit nevoilor reale ale celor două secții, concluzia fiind aceea a unei reorganizări reale și efective.
În același timp, modificarea postului ocupat de contestator de la secția de ortopedie la Secția TBC Agigea nu este altceva decât o modificare a contractului individual de muncă al acestuia, în ceea ce privește “locul muncii”, care s-a realizat, potrivit Dispoziției nr.1346/17.10.2012, prin acordul părților, deci în conformitate cu dispozițiile art.41 alin.1 din Codul muncii.
Ori, măsura dispusă prin Dispoziția nr.1346/17.10.2012 de modificare a locului muncii ca element esențial al contractului individual de muncă, nu a fost atacată de contestator cu o acțiune în nulitate pentru motivul că la data exprimării acordului s-ar fi aflat în eroare, ori consimțământul său a fost afectat de dol sau violență.
P. urmare, soluția dată de instanța de fond asupra excepției de nelegalitate, pentru motivele sus menționate, va fi păstrată.
Curtea consideră neîntemeiată și critica din recurs privind nelegalitatea soluției în ce privește procesul de evaluare.
Invocând nulitatea procesului de evaluare și a fișei de evaluare a performanțelor profesionale individule pentru semestrul I anul 2012 contestatorul a susținut că au fost încălcate atât norme de procedură -nerespectarea perioadei anuale de evaluare, neefectuarea evaluării de către persoana competentă pentru perioada evaluată- cât și criteriile de evaluare profesională, rezultatele evaluării nefiind în concordanță cu situația de fapt și cu rezultatele științifice ale contestatorului.
În ceea ce privește legalitatea evaluării sub aspect procedural, Curtea constată că în cauză au fost respectate prevederile Regulamentului Intern privind evaluarea profesională a salariaților, precum și procedura operațională privind evaluarea performanțelor profesionale individuale, adoptate la nivelul Spitalului C. Județean de Urgență C. care la pct.IV.2 și IV.3 stabilește cǎ activitatea profesională se apreciază bianual, prin evaluarea performanțelor profesionale individuale, perioada evaluată fiind cuprinsă în intervalul 1 ianuarie-30 iunie, respectiv 1 iulie-31 decembrie, din anul în care se face evaluarea, iar la pct.II.2.2 stabilește că pentru medicii și asistentul șef din secție evaluarea se face de către șeful de secție.
În cazul recurentului, procedura de evaluare contestată s-a realizat pentru semestrul I al anului 2012, conform normelor amintite din Regulamentul Intern, împrejurarea că fișa de evaluare s-a întocmit nu în luna iulie a anului 2012, ci în luna octombrie a aceluiași an nefiind relevantă pentru verificarea regularității procedurii de evaluare.
Nu se poate reține încălcarea normelor regulamentare în cazul recurentului pentru că la evaluare nu a participat și cel care a fost șeful secției timp de trei luni din perioada evaluată, dr.L. V., la momentul la care trebuia să se realizeze evaluarea (iulie 2012) și la momentul la care s-a realizat efectiv(octombrie 2012) având funcția de șef de secție, respectiv competență în evaluare, dr.A. S., primul șef de secție încetând activitatea în cadrul Spitalului C. Judeṭean de Urgență prin pensionare.
Ar fi absurd să se pretindă fie chemarea de la pensie a fostului șef de secție pentru evaluarea contestatorului, fie nerealizarea vreunei evaluări pentru această perioadă pe motiv că evaluatorul nu deținea încă, la acea dată, o astfel de atribuție.
Regulamentul nu prevede că în astfel de situații evaluarea o realizează persoana de conducere ierarhic superioară, motiv pentru care se reține că evaluarea recurentului s-a făcut de către persoana competentă.
Referitor la evaluare, Curtea reține că, potrivit art.242 din Codul muncii, criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților trebuie să se regăsească în conținutul regulamentului intern.
Din dispozițiile legale menționate rezultă că pot face obiectul verificării instanței numai aspectele formale ale evaluării, respectiv reglementarea procedurii de evaluare și a criteriilor pe baza cărora se face evaluarea prin regulamentul intern și eventuala nerespectare în procedura de evaluare a etapelor și a criteriilor prevăzute prin actul intern.
În speță, așa cum s-a arătat, procedura de evaluare a salariaților și criteriile privind evaluare profesională sunt prevăzute în Regulamentul Intern privind evaluarea profesională a salariaților (filele 111-117 dosar fond) și sub aspect formal ele au fost respectate, la evaluarea contestatorului fiind avute în vedere criteriile privind cunoștința și experiența, complexitate, creativitate și diversificarea activității, judecata și impactul deciziilor, influență, coordonare și supervizare, contacte și comunicare.
Cât privește însă fondul evaluării, respectiv calificativul acordat prin aprecierea fiecărui criteriu, instanța de fond în mod corect a stabilit că judecătorul este în imposibilitate de a aprecia activitatea salariatului în raport cu calificativele acordate. Activitatea salariatului poate fi cunoscută, apreciată și evaluată doar de șeful ierarhic superior.
A dispune în sensul celor solicitate de către contestatorul recurent, în sensul de a schimba calificativul acordat în urma reevaluării performanțelor profesionale ale salariatului, ar însemna ca instanța să se substituie angajatorului și să aprecieze calitatea activității unui salariat într-un domeniu cu un specific aparte, fapt ce ar duce la o ingerință nelegală și abuzivă în atributele angajatorului.
Este prerogativa exclusivă a angajatorului, potrivit disp.art.40 alin.1 lit.f din Codul muncii, ca în limita normelor interne să aprecieze prin diferiți factori, performanțele profesionale ale salariatului ,asupra cunoștințelor și experienței ori asupra altor criterii specifice.
Nu există niciun temei legal care să permită instanțelor de judecată să cenzureze sub aspectul fondului evaluarea salariaților,singura situație asupra căreia insanța s-ar putea pronunța fiind aceea a legalității procedurii în baza căreia s-a desfășurat evaluarea.
Constatând că procedura de evaluare a fost legală și că modificarea elementelor contractului de muncă al recurentului, sub aspectul locului muncii a fost făcută cu acordul său, potrivit art.41 din Codul muncii, Curtea va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
Reținând că demersul procesual a fost continuat de recurent, chiar și după încetarea contractului individual de muncă, prin pensionare, justificat de restabilirea imaginii profesionale, Curtea va respinge excepția lipsei de interes ca nefondată.
În ceea ce privește solicitarea intimatului de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată Curtea reține că, deși recurentul a căzut în pretenții, intimatul S. C. Județean de Urgență C. nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate în recurs, nefiind îndeplinite condițiile art.274 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes în formularea recursului ca nefondată.
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant O. V. prin SINDICATUL SANITAS C., cu sediul în loc. C., . A, împotriva sentinței civile nr.4607/13.12.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în loc. C., . și intimatul intervenient în numele altei persoane C. M. C., cu sediul în loc. C., . nr. 31, .. D, . obiect anulare act, ca nefondat.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.10.2014.
Președinte, Judecător,Judecător,
D. P. I. B. M. P.
Grefier,
G. C.
Jud. fond. R.I.S.
Red.dec.rec.jud.D.P. -27.03.2015
Ex-2-
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 374/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 432/2014.... → |
|---|
