Recalculare pensie. Decizia nr. 133/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 6070/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.133/AS
Ședința publică din data de 08 octombrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul reclamant F. T. – domiciliat în localitatea Castelu, ..8, județul C. împotriva sentinței civile nr.4071 din data de 01 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., având ca obiect – recalculare pensie.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08 octombrie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de reclamantul F. T., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 4071/1.11.2013, Tribunalul C., secția I civilă, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea formulată la 21.06.2013 de reclamantul F. T. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., prin care aceasta solicitase obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a adeverinței nr. 113/19.02.2013 eliberată de ..
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/21.05.2013 a fost respinsă cererea reclamantului, de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea datelor din adeverința nr.113/19.02.2013 emisă de ..
Conform art. 149 din legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
În cauză reclamantul nu a făcut dovada sesizării Comisiei Centrale de Contestații la o dată anterioară formulării prezentei acțiuni civile, în temeiul dispozițiilor legale menționate, împrejurare care echivalează cu nerespectarea procedurii administrative prealabile, obligatorie și fără caracter jurisdicțional.
Apărarea reclamantului conform căreia acțiunea are ca obiect obligația de a face, iar motivul formulării acțiunii îl reprezintă obligarea pârâtei la valorificare unor drepturi salariale de care a beneficiat, a fost respinsă întrucât această situație de fapt nu este de natură a justifica eludarea dispozițiilor legale care instituie obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile sesizării instanței.
Instanța constată că pentru a se deschide posibilitatea reclamantului de a-și exercita dreptul de a sesiza instanța cu o acțiune împotriva hotărârii acestei Comisii Centrale de Contestații, este obligatoriu ca această instituție să soluționeze contestația. Cu alte cuvinte, pentru ca reclamantul să sesizeze instanța, trebuie să existe o hotărâre care să reprezinte obiectul contestației sale.
De altfel, chiar prin dispozițiile art.151 alin 1 și 2 din legea nr. 263/2010 se prevede în mod expres că: „hotărârile Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații se comunică persoanelor în cauză și caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare. Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.”
Din analiza acestor texte de lege rezultă în mod indubitabil că numai hotărârile Comisiei menționate pot fi atacate la instanța de judecată competentă.
Obiectul excepției de inadmisibilitate îl reprezintă contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanța cu o anumită cerere. Altfel spus, inadmisibilitatea ar putea fi constatată atunci când drepturile și pretențiile reclamantului nu ar putea fi ocrotite pe calea procesuala aleasă în mod greșit de acesta.
Curtea Constituțională a stabilit, potrivit jurisprudenței sale constante,care este în consens si cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiționata prin lege de îndeplinirea unor cerințe prealabile si de respectarea unor termene de prescripție sau de decădere. Important este ca persoana care se considera lezata in drepturile, libertățile sau interesele sale legitime sa aibă efectiv posibilitatea de a se adresa instanței judecătorești competente, iar in cadrul judecării cauzei sale sa beneficieze de toate garanțiile si mijloacele procedurale prevăzute, care condiționează desfășurarea unui proces echitabil. Atacarea in justiție a oricărui act juridic de dispoziție poate fi făcuta in termenele stabilite de lege. Această interpretare este in conformitate și cu dispozițiile art. 21 din Constituție, deoarece prevede posibilitatea titularului dreptului de asigurări sociale de a ataca decizia casei teritoriale de pensii cu contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării. Acest termen este rezonabil pentru ca persoana interesata sa se convingă asupra corectitudinii stabilirii drepturilor sale si, daca este cazul, sa conteste decizia de pensionare.
Ca urmare, în condițiile în care decizia de pensie a devenit definitivă prin aceea că nu s-a formulat contestație în termenul legal, instanța nu mai poate verifica această decizie de pensie.
Raportat la considerentele expuse, instanța a constatat că excepția inadmisibilității formulării acțiunii este fondată și a admis-o, cu consecința respingerii acțiunii, ca fiind inadmisibilă.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul F. T., arătând că aceasta este nelegală și netemeinică întrucât obiectul cauzei îl reprezintă obligația de a face, iar nu contestația împotriva unei decizii de pensionare.
Intimata nu a formulat întâmpinare cu privire la cererea de apel.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Prin cererea de chemare în judecată, apelantul reclamant a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare, pentru perioada 1992-2000, a veniturilor dovedite prin adeverința nr. 113/19.02.2013 eliberată de ..
Prin răspunsul la întâmpinare din 6.09.2013, răspunzând la excepția tardivității invocată de intimata pârâtă, apelantul reclamant a arătat că situația dedusă judecății nu o constituie contestarea unei decizii de pensionare, acțiunea nefiind fundamentată pe art. 149 din Legea nr. 263/2010, ci solicită obligarea pârâtei să recalculeze dreptul la pensie în concordanță cu principiul contributivității.
2. Prin cererea înregistrată sub nr._/20.02.2013 la intimata pârâtă, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei stabilite anterior, cu luarea în considerare a veniturilor dovedite prin adeverința nr. 113/19.02.2013 eliberată de ..
Asupra acestei cereri pârâta s-a pronunțat prin decizia nr._/21.05.2013 în sensul respingerii ei, întrucât veniturile brute menționate în această adeverință nu constituie sporuri cu caracter permanent și nu se regăsesc în enumerarea expresă din Anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011.
Este necontestat că împotriva acestei decizii apelantul nu a formulat contestație administrativă.
De asemenea, acesta nu a formulat nici contestație adresată direct instanței de judecată, nici în prezenta cauză, nici în altă cauză.
Totodată, apelantul reclamant nu a formulat, ulterior emiterii deciziei nr._/21.05.2013, o cerere de revizuire a pensiei în baza art. 107 lin. 1 din Legea nr. 263/2010, adresată administrativ intimatei pârâte.
În aceste condiții, apelantul reclamant s-a adresat direct instanței de judecată cu o cerere de obligare a casei teritoriale de pensii la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a adeverinței menționate.
O asemenea acțiune nu se confundă cu o contestație împotriva deciziei emise de casa teritorială de pensii asupra cererii de recalculare a pensiei în baza aceleiași adeverințe, fiind vorba despre două căi procedurale diferite.
Astfel, dacă s-ar fi exercitat contestația împotriva deciziei nr._/21.05.2013, obiectul cauzei ar fi fost în principal anularea acestei decizii și doar ca o consecință obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, începând din luna următoare depunerii cererii la casa teritorială de pensii.
Spre deosebire de această ipoteză, acțiunea exercitată în cauza de față are ca obiect doar obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, pe cale principală, începând de la data înregistrării cererii la instanță, în condițiile necontestării deciziei nr._/21.05.2013.
3. Art. 149-151 din Legea nr. 263/2010, în baza cărora prima instanță a admis excepția inadmisibilității, instituie o procedură administrativă obligatorie prealabilă sesizării instanței numai pentru contestația împotriva deciziilor caselor teritoriale și sectoriale de pensii, nu și pentru alte acțiuni îndreptate împotriva acestora.
Posibilitatea, din punct de vedere procesual, a exercitării unor alte acțiuni împotriva caselor de pensii este recunoscută atât în baza art. 21 din Constituție, cât și în baza art. 154 din Legea nr. 263/2010, care se referă la „cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale”, deci nu doar la contestațiile împotriva deciziilor acestora.
Art. 149-151 din Legea nr. 263/2010 reglementează procedura de contestare a deciziilor caselor teritoriale și sectoriale de pensii.
Câtă vreme legiuitorul a restrâns obligativitatea procedurii prealabile de contestare administrativă, prin art. 149-151, numai la contestațiile împotriva deciziilor caselor teritoriale și sectoriale de pensii, această procedură prealabilă nu poate fi aplicată și în cazul altor acțiuni îndreptate împotriva caselor teritoriale sau sectoriale de pensii, cum ar fi cea exercitată în cauza de față.
Totodată, este eronată concluzia primei instanțe în sensul că numai hotărârile Comisiei Centrale de Contestații pot fi atacate la instanța de judecată competentă. Dimpotrivă, art. 153 din Legea nr. 263/2010 conferă acces la jurisdicția asigurărilor sociale și în cazul refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, precum și al altor drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi [lit. f) și j)], în discuție fiind dreptul substanțial la recalcularea pensiei.
În speță, dreptul la acțiune există ca o aplicație a liberului acces la justiție, întrucât el nu a fost condiționat de legiuitor de îndeplinirea unei proceduri prealabile obligatorii, iar textele legale mai sus menționate nu-l îngrădesc. Nu se poate confunda chestiunea admisibilității unei acțiuni cu caracterul ei fondat sau nefondat, întrucât o acțiune nu poate fi cercetată în fond decât dacă este admisibilă. Oricât de evident ar fi caracterul nefondat al unei acțiuni, nu se poate ajunge la cercetarea fondului cauzei pentru a se aprecia asupra admisibilității unei cereri, întrucât admisibilitatea se verifică cu prioritate față de fondul cauzei, prin raportare la cererea dedusă judecății.
Necontestarea de către apelantul reclamant a deciziei nr._/21.05.2013 constituie un aspect străin de chestiunea dreptului la acțiune, a cărui relevanță va fi stabilită cu ocazia rejudecării cauzei în fond.
Reținând că sentința apelată a fost pronunțată de prima instanță fără a intra în cercetarea fondului, în condițiile în care în mod nelegal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea ca inadmisibilă, curtea constată că sunt incidente prevederile art. 480 alin. 3 C. proc. civ., sens în care va dispune anularea hotărârii apelate, urmând a reține cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, se va analiza în cele ce urmează dacă există sau nu dreptul dedus judecății de apelantul reclamant, respectiv de a obține recalcularea pensiei în condițiile în care cererea de recalculare a fost respinsă prin decizie a casei teritoriale de pensii, împotriva acestei decizii nu s-a formulat contestație, iar ulterior emiterii ei nu s-a formulat cerere de revizuire în baza art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
4. Potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii si de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației si Internelor si Serviciului Român de Informații. Potrivit alin. 4 al aceluiași articol, deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. 1 sunt definitive.
De asemenea, potrivit art. 107 alin. 1 și 2 din aceeași lege, în situația în care, ulterior stabilirii si/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite si/sau plătite si cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectoriala operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 1 se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.
Din analiza acestor prevederi legale rezultă că o modificare a drepturilor de pensie stabilite prin decizie poate avea loc fie ca urmare a admiterii unei contestații, fie ca urmare a unei revizuiri efectuate din oficiu sau la cererea pensionarului. Astfel, pensionarul nemulțumit de modul de stabilire a pensiei poate fie să conteste decizia de pensionare, fiind ținut de cerința de admisibilitate constând în depunerea în prealabil a unei contestații administrative, precum și de termenele prevăzute de art. 149 și 151 din Legea nr. 263/2010, fie să ceară oricând revizuirea pensiei printr-o cerere adresată casei teritoriale sau casei sectoriale de pensii, în acest caz putând fie contesta decizia care se va emite asupra cererii de revizuire, fie să se adreseze instanței cu o cerere de revizuire (având ca obiect obligația de a face – de a se emite decizia de revizuire, adică o nouă decizie de acordare a pensiei, de recalculare, sau de revizuire, în funcție de obiectul deciziei criticate) în cazul în care casa teritorială sau casa sectorială de pensii sesizată anterior cu cererea de revizuire nu a emis o decizie asupra acelei cereri.
Nu în ultimul rând, potrivit art. 107 alin. 3 - 5 din Legea nr. 263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor si/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. Pensionarii pentru limita de vârsta care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii. Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 3 si 4 se acorda începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrata solicitarea.
Rezultă astfel că nici în cazul unor pretinse erori în privința modului de stabilire a pensiei, nici în cazul unor venituri sau stagii de cotizare nevalorificate sau incidente ulterior pensionării, legea nu permite valorificarea drepturilor pretinse decât cu respectarea procedurii legale, dreptul substanțial la revizuire sau la recalculare a pensiei fiind condiționat de fiecare dată de efectuarea unui demers administrativ: fie contestația prevăzută de art. 149 alin. 1, fie cererea de revizuire prevăzută de art. 107 alin. 1, fie cererea de recalculare prevăzută de art. 107 alin. 3 și 4 din Legea nr. 263/2010 – toate putând fi adresate numai casei teritoriale sau casei sectoriale de pensii de care aparține pensionarul.
În continuare, în baza liberului acces la justiție, pensionarul poate fie să atace decizia pronunțată asupra cererii de revizuire sau de recalculare ori hotărârea comisiei de contestații, fie să se adreseze direct instanței în cazul în care casa teritorială sau casa sectorială de pensii ori comisia de contestații au omis să se pronunțe.
5. În speță, reclamantul nu a contestat decizia pârâtei nr._/21.05.2013, deși procedura administrativă de contestare a acesteia reprezintă o procedura administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional, potrivit art. 149 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, iar potrivit alin. 4 decizia necontestată pe cale administrativă este definitivă.
Fiind vorba despre o decizie definitivă, supusă unui termen și unei proceduri de contestare cu caracter obligatoriu, modul de stabilire a pensiei pe care îl stabilește nu poate fi repus în discuție în lipsa unei cereri de revizuire, în caz contrar ajungându-se la lipsirea de efecte a art. 149 și a art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ceea ce nu poate fi admis.
Așa cum a fost arătat mai sus, pensionarul nemulțumit de modul de stabilire a pensiei poate fie să contestate decizia de pensionare, cu respectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 149 din lege, fie să adreseze casei teritoriale sau casei sectoriale de pensii o cerere de revizuire a pensiei. În acest ultim caz, decizia asupra cererii de revizuire poate fi atacată la rândul ei potrivit art. 149 din lege, iar doar în cazul nesoluționării cererii de revizuire printr-o decizie, pensionarul poate obține revizuirea pensiei (adresând instanței de judecată o cerere având ca obiect obligația de a face – de a se emite decizia de revizuire, adică o nouă decizie care să ia locul celei criticate, noua decizie fiind, după caz, de acordare a pensiei, de recalculare, de revizuire, în funcție de obiectul celei criticate). Dacă nu ar fi așa, s-ar înfrânge caracterul definitiv al deciziilor necontestate, prevăzut de art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, precum și principiul că, potrivit art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, dreptul la revizuirea pensiei se naște doar în cazul formulării unei cereri de revizuire la casa teritorială sau sectorială de pensii, revizuirea din oficiu fiind doar o posibilitate acordată casei de pensii.
Cum în speță reclamantul nu a contestat decizia pârâtei nr._/21.05.2013, prin care aceasta din urmă s-a pronunțat asupra cererii de recalculare nr._/20.02.2013 în baza adeverinței care face obiectul cererii de chemare în judecată formulată în cauză, precum și nici o altă decizie emisă anterior, și nici nu s-a adresat pârâtei cu o cerere de revizuire a pensiei stabilite prin această decizie ori prin altă decizie emisă anterior, acesta nu are dreptul de a i se stabili o pensie altfel decât în condițiile deciziilor necontestate ale pârâtei și în raport cu care nu a adresat acesteia nici o cerere de revizuire.
Recunoașterea unui drept la recalcularea pensiei în condițiile în care cererea de recalculare a fost respinsă prin decizie definitivă a casei teritoriale de pensii și nu s-a formulat cerere de revizuire a acesteia ar veni în contradicție cu prevederile legale referitoare la contestarea deciziilor caselor teritoriale sau sectoriale de pensii, precum și cu cele referitoare la revizuirea pensiilor, prevăzute de art. 149-151 și art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
În consecință, în rejudecare după anularea sentinței apelate, curtea va respinge cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul reclamant F. T. – domiciliat în localitatea Castelu, ..8, județul C. împotriva sentinței civile nr.4071 din data de 01 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C..
Anulează sentința apelată și în rejudecare respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – R.I.S.
Red.dec.Jud.M.S.S./5 ex.
Data: 14.10.2014
Emis 2 comunicări/16.10.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 93/2014. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
