Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 228/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 10427/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 228/AS
Ședința publică din data de 16 Decembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă G. C., cu domiciliul în Medgidia, ., . C, apt. 43, județul C. împotriva sentinței civile nr. 664 din 21.03.2014 pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în municipiul C., ., județul C., având ca obiect – contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă G. C. prin procurist S. S.D. potrivit procurii judiciare nr. 79 din 4.02.2014, depusă în copie la fila 20 dosar apel, lipsind intimata pârâtă C. Județeană de Pensii C..
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 157 din Legea nr. 263/2010.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, după care:
Întrebat fiind reprezentantul apelantei reclamante arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând admiterea apelului pentru motivele expuse în scris.
Curtea, în considerarea art.394 Cod de procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată:
Cu nr._ din 17.12.2013 s-a înregistrat acțiunea formulată de reclamanta G. C. în contradictoriu cu parata C. Județeană de Pensii C., solicitând anularea deciziei de pensionare nr._/10.05.2012, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea in considerare a grupei a II-a de munca prestată in perioada 08.10.1977 – 01.04.2001, precum și majorarea cu 25% a punctajelor lunare.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia nr._/10.05.2012 a fost respinsă cererea de recalculare, astfel încât a contestat-o la C.N.P.P., înregistrând contestația cu nr. 317C/18.06.2012. A arătat reclamanta că prin adresa nr._/11.12.2013 i s-a comunicat că i-a fost respinsă contestația. A susținut reclamanta că in mod greșit pârâta nu i-a luat in considerare adeverința nr. 168/10.03.2011, din care rezultă că a lucrat in grupa a II – a de muncă.
În drept, reclamanta a invocat Legea nr. 263/2010, H.G. nr. 1223/1990.
Pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. S-a invocat prin întâmpinare excepția prematurității, ce a fost respinsă la termenul din 07.03.2014.
Prin sentința civilă nr. 664/21.03.2014 Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta G. C. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin decizia nr._/10-05-2012 emisa de C. Județeană de Pensii C. a fost respinsa cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea grupei de muncă atestată in adeverința nr. 168/10.03.2011, intrucât funcția nu se regăsește in temeiul legal indicat de unitate.
Împotriva deciziei nr._/10.05.2012, G. C. a formulat contestația inregistrată cu nr. 317C/18.06.2012 la C. Județeană de Pensii C., apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală. Prin adresa nr._/11.12.2013 a fost respinsă contestația formulată de G. C..
Din adeverința nr. 168/10.03.2011 emisă de Constructii Lucrari Speciale și Montaj S.A. C. (fila 29 dosar) rezultă că, in perioadele 08.10.1977 – 01.11.1986, 01.05.1987 – 01.04.2001, reclamanta G. C. a avut funcția de contabil, fiind încadrată in grupa a II – a de muncă in procent de 100%, conform nominalizării efectuate de Hotărârea Consiliului de Administrație al CLS S.A nr. 1/23.01.1991. Temeiul juridic al încadrării in grupa a II – a de muncă îl reprezintă Ordinul nr. 50/1990 – poz. 3 si HG nr. 1223/1990.
Potrivit Ordinului nr. 50/1990 – poz. 3, beneficiază de încadrarea in grupele I si II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 si 2. Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea in aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat in grupele I si II de muncă.
Conform art. 1 din H.G. nr. 1223/1990, personalul care este in activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionarii, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969.
Din cuprinsul Hotărârii Consiliului de Administrație al Întreprinderii de Construcții Hidrotehnice Portuare nr. 42/07.01.1991 rezultă că pentru perioada 18.03.1969 – 31.12.1990 va beneficia de efectele Hotărârii nr. 1223/1990, respectiv încadrarea in grupa a II – a de muncă în vederea pensionarii, întregul personal din întreprindere pentru perioada cât a lucrat in sectoarele de construcții, cu excepția celor care se încadrează conform prevederilor legale in grupa I de muncă. Pentru perioada incepând cu data de 01.01.1991, modul de aplicare a prevederilor Hotărârii nr. 1223/1990 va fi hotărât de conducerea noii societăți comerciale.
Din extrasul Hotărârii nr. 3/21-03-1991 – pct. 3 rezultă că s-a aprobat acordarea grupei a II – a de muncă pentru toate categoriile de personal din SCLS S.A. C..
Analizând copia carnetului de munca al reclamantei s-a constatat că nu s-a făcut nicio mențiune referitoare la acordarea grupei a II – a de muncă.
Instanța a constatat că in speță sunt aplicabile următoarele dispoziții din Legea nr. 263/2010:
Art. 165 – (1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a)salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b)salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c)salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2)La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Instanța a apreciat că în mod corect C. Județeană de Pensii C. nu a luat in considerare grupa a II – a de muncă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 și H.G. nr. 1223/1990 condiționează acordarea grupei de muncă de prestarea activității in mod efectiv in mediul nociv, greu și periculos. De altfel, în Hotărârea nr. 42/1991 se arata că de încadrarea in grupa a II – a de muncă în vederea pensionarii beneficiază întregul personal din întreprindere pentru perioada cât a lucrat în sectoarele de construcții, or reclamanta a ocupat funcția de contabil, activitate ce nu implica lucrul in condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier.
Față de acestea, instanța a apreciat ca fiind corectă soluția de respingere cuprinsă in decizia nr._/10-05-2012. Pentru aceleași motive, instanța a apreciat ca fiind nefondată și cererea referitoare la majorarea punctajelor lunare.
Împotriva sentinței civile nr. 664/21.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. a declarat apel reclamanta G. C..
În motivarea apelului reclamanta a arătat că a prezentat instanței cartea de muncă și adeverința nr. 168/10.03.2013 emisă de C.L.S. S.A. constanța din care rezultă că a desfășurat activitate peste 22 de ani în grupa a II-a de muncă în procent de 100% în baza nominalizării date de Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 3/21.03.1991.
Pentru cei peste 22 ani lucrați în grupa a II-a de muncă în conformitate cu art. 100 lit.a) corelat cu art. 169 lit.b) din legea nr. 263/2010 avea dreptul să beneficieze de majorarea cu 25% a punctajelor lunare.
H.G. nr. 1223/1990 nu definește în cuprinsul său nici funcții, nici locuri de muncă pentru a beneficia de grupa a II-a de muncă ci precizează în mod expres că de acest lucru beneficiază tot personalul care este în activitate pe șantierele de construcții-montaj, și că nominalizarea o poate face doar Consiliul de Administrație împreună cu sindicatul din unitate.
Pârâta era obligată să ia în considerare înscrisurile care atestă că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă neavând competența de a le cenzura și de a decide cine beneficiază de grupele de muncă.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate Curtea a admis apelul ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr._/10.05.2012 emisă de C. Județeană de Pensii constanța a fost respinsă cererea de recalculare a drepturilor de pensie înregistrată sub nr._/01.04.2011.
În motivarea deciziei s-a reținut că grupa de muncă din adeverința nr. 168/10.03.2011 nu s-a fructificat întrucât funcția nu se regăsește în temeiul legal indicat de unitate.
Din adeverința nr. 168/10.03.2011 emisă de Construcții Speciale și Montaj S.A. C. rezultă că în perioadele: 08.10.1977 – 01.11.1986; 01.05._01, reclamanta G. C. a avut funcția de contabil, fiind încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform nominalizării efectuate de Hotărârea Consiliului de Administrație al C.L.S S.A. nr. 1/23.01.1991. Temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă îl reprezintă Ordinul nr. 50/1990 – poz.3 și H.G. nr. 1223/1990.
Conform art. 1 din H.G. nr. 1223/1990 personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora, bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18.03.1969.
Susținerea pârâtei că activitatea desfășurată de reclamantă nu se încadrează în grupa a II-a de muncă nu poate fi reținută având în vedere conținutul adeverinței menționată mai sus, eliberată de fostul angajator, care atestă că activitatea desfășurată de reclamantă pe o anumită perioadă se încadrează în grupa a II-a de muncă.
În conformitate cu prevederile de la punctul 6 din ordinul nr. 50/1990 al M.M.P.S. nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și a II-a de muncă se făcea de către conducerile unităților, împreună cu sindicatele libere din unități ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea.
Esențial pentru încadrarea activității unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu era numai funcția deținută ci și condițiile de muncă în care aceasta se desfășoară, executarea ei în condiții nocive, grele sau periculoase ducând la încadrarea în grupa de muncă.
În condițiile în care reclamantei i s-a recunoscut prestarea activității în procent de 100% în condiții specifice grupei a II-a de muncă, acest drept fiind înscris în adeverințele emise de foștii angajatori pe proprie răspundere, pârâta avea obligația de a lua în considerare mențiunile efectuate de angajator, neavând nicio competență de a reaprecia situația personalului.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea a anulat decizia pârâtei nr._/10.05.2012 și a obligat pârâta să emită reclamantei o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a adeverinței nr. 168/10.03.2011 eliberată de Construcții Lucrări Speciale și Montaj S.A. începând cu data de 01.05.2011, potrivit art. 107 alin.5 din Legea nr. 263/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta reclamantă G. C., cu domiciliul în Medgidia, ., . C, apt. 43, județul C. împotriva sentinței civile nr. 664 din 21.03.2014 pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în municipiul C., ., județul C..
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că:
Admite cererea.
Anulează decizia pârâtei nr._/10.05.2012.
Obligă pârâta să emită reclamantei o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a adeverinței nr.168/10.03.2011 eliberată de Construcții Lucrări Speciale și Montaj S.A., începând de la 1.05.2011.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2014.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S.-S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – C.S.A.
Red.dec.- jud. J.Z./09.01.2015
Dact.gref.M.G./09.01.2015/4 ex.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 116/2014. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 23/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
