Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 31/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 7473/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.31/CM
Ședința publică din 28 ianuarie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. S. S.
Judecător M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă S. CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., cu sediul în C., ., . C., împotriva sentinței civile nr.3522/20.09.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. I., domiciliat în Medgidia, ..63, județul C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă d-nul consilier juridic B. M., care depune la dosar delegația de reprezentare, lipsind intimatul reclamant T. I..
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar cererea de concediu formulată de intimatul reclamant, în original.
Instanța verificând actele dosarului de fond, constată că la fila 44 se află copia cererii depuse în original la acest termen, însă la fila 43 se află cealaltă cerere de concediu a reclamantului, depusă tot de recurentă, pentru care nu s-a depus originalul.
Întrebat fiind cu privire la acest aspect, reprezentantul recurentei susține că cererea aflată la fila 43 dosar fond a fost cererea inițială, ce ulterior a fost modificată de reclamant. Reclamantul a făcut două cereri de concediu, una pentru financiar și 1 pentru oficiul juridic, iar cea pentru oficiul juridic a fost modificată de către acesta.
Având în vedere că prin întâmpinarea depusă de către intimatul reclamant s-a invocat excepția de nulitate a recursului instanța acordă cuvântul reprezentantului recurentei cu privire la această excepție.
Reprezentantul recurentei solicită respingerea acestei excepții și totodată susține că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța luând act de susținerile părții prezente, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurente în sensul respingerii cererii reclamantului ca nefondată.
Arată că intimatul a făcut o cerere de concediu de odihnă pe care l-a efectuat și pe tot concediul a încasat banii. Față de susținerile reclamantului, că a fost prezent la serviciu, în acest sens nu există nici o cerere de rechemare din concediu. El personal nu neagă că reclamantul s-a prezentat la serviciu, însă doar în trecere, nu pentru a lucra și probabil de aceea s-a considerat că a fost prezent.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA :
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Reclamantul T. I. a chemat în judecată S. C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C., solicitând obligarea paratei la plata contravalorii a 9 zile de concediu de odihna neefectuate în anul 2011 si actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație pana la data introducerii acțiunii si dobânda legala de la data rămânerii definitive a hotărârii si până la plata efectiva.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei până la data de 01.03.2012, când s-a pensionat din motive medicale. Ca urmare a deteriorării stării de sănătate nu a mai efectuat 9 zile de concediu de odihna pe anul 2011, deși scriptic le-a efectuat. In drept, a invocat art. 269, 156, 283, 161, 166, 144-146, 164, 285-289 CM.
Pârâta S. C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii cu motivarea că reclamantul a fost in concediu de odihna în perioada 10.08.2011 – 20.09.2011, toate drepturile aferente fiindu-i achitate. De asemenea, a precizat că reclamantul nu a fost rechemat din concediu.
Prin sentința civilă nr. 3522/20.09.2013, Tribunalul C. a admis acțiunea dispunând compensarea în bani a 9 zile de concediu de odihna aferent anului 2011. A obligat pârâta să plătească reclamantului contravaloarea acestora actualizata in raport cu indicele de inflație de la data încetării contractului individual de munca si pana la data de 27.06.2012 (data introducerii acțiunii) si dobânda legală de la data pronunțării prezentei sentințe si până la data plătii efective.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei in funcția de consilier juridic.
Din documentația depusa inițial de pârâta, instanța a reținut ca reclamantul a formulat la data de 21-07-2011, cerere pentru efectuarea concediului de odihna aferent anului 2011 in perioada 10.08.2011 – 16.09.2011. Din cererea reclamantului rezulta ca acesta beneficiază de 28 zile de concediu de odihna in anul 2011.
Ulterior, societatea parata a depus la dosarul cauzei o cerere a reclamantului, datata tot in 21.07.2011, din care rezulta ca perioada concediului de odihna este de la 10.08.2011 si pana la 02.09.2011 inclusiv. Pe acest exemplar al cererii, aprobat de seful Oficiului Juridic, data de 16.09.2011 este tăiată si înlocuită cu data de 02.09.2011.
Analizând foile colective de prezenta pentru lunile august si septembrie 2011 (filele 10-11 dosar) rezulta ca reclamantul a fost pontat ca fiind in concediu de odihna începând cu 10.08.2011 si pana pe 19.09.2011.
In cauza s-a dispus si depunerea de copii după condica de prezenta iar din aceste documente rezultă că începând cu data de 05.09.2011 si pana la 19.09.2011 reclamantul a fost prezent la serviciu, semnătura acestuia figurând in condica de prezenta.
Parata nu a explicat in nici un mod existenta a doua cereri de concediu cu mențiuni diferite si nici a semnăturii reclamantului in condica de prezenta începând cu data de 05.09.2011, situație ce confirma susținerile reclamantului.
D. urmare, coroborând cererea de concediu de la fila 43 dosar cu foile din condica de prezenta (filele 37-39) rezulta ca perioada concediului de odihna este 10.08.2011 – 02.09.2011. Așadar, acțiunea reclamantului este întemeiată, acesta neefectuând 9 zile din concediul de odihna aferent anului 2011. F. de împrejurarea ca reclamantului i-a încetat contractul individual de munca in anul 2012, aplicabile devin dispozițiile art.146 alin. 4 CM, referitoare la compensarea in bani a concediului neefectuat in anul 2011.
In cazul încetării contractului individual de munca, efectuarea concediului de odihna nu mai este posibila, astfel încât se naște pentru salariat dreptul la compensarea in bani. Dreptul la compensare se naște, așadar, la data încetării contractului individual de munca.
Având in vedere probele administrate, precum si dispozițiile legale care garantează dreptul la concediu de odihna, interzicerea limitării acestui drept, dreptul la compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat, dreptul salariaților la plata reactualizata a sumelor ce trebuie achitate de angajator, in temeiul art. 144 – 150 CM si art. 2 din OG nr. 13/2011 coroborat cu art. 1535 C. civ., instanța a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus compensarea in bani a 9 zile de concediu de odihna aferent anului 2011 obligând parata sa plătească reclamantului contravaloarea acestora actualizata in raport cu indicele de inflație de la data încetării contractului individual de munca si pana la data de 27.06.2012 (data introducerii acțiunii) si dobânda legală de la data pronunțării prezentei sentințe si pana la data plații efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Compania Naționala de Căi Ferate CF C. prin S. C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C..
În motivarea recursului, se arată că afirmațiile reclamantului potrivit cărora s-a întors la serviciu mai devreme decât data terminării concediului de odihnă nu pot fi reținute, întrucât nu a existat nici un demers din partea unității pentru ca acesta să fie rechemat din concediul de odihnă.
Motivația instanței de fond potrivit căreia în cauză ar exista două cereri de concediu aprobate de șeful Oficiului juridic, una pentru perioada 10.08.2011 – 16.09.2011 și una pentru perioada 10.08.2011 – 02.09.2011 nu subzistă, în cauză fiind vorba de una și aceeași cerere, intimatul reclamant modificând cererea inițială de concediu după ce aceasta fusese aprobată. Dacă ar exista două cereri de concediu de odihnă aprobate de șeful oficiului juridic, reclamantul ar fi trebuit să le depună în virtutea principiului, potrivit căruia, cel care face o propunere în fața instanței de judecată, trebuie să o dovedească.
Este fără urmă de îndoială că ulterior aprobării concediului de odihnă pentru perioada 10.08.2011 – 16.09.2011, intimatul reclamant și-a măsluit cererea de concediu, lăsând să se înțeleagă că ar exista și o a doua cerere de concediu aprobată de șeful oficiului juridic pentru perioada 10.08.2011 – 02.09.2011.
Se impune ca intimatul reclamant să depună originalul cererii de concediu aprobată de șeful oficiului juridic pentru perioada 10.08.2011 – 02.09.2011, dacă insistă că în cauză există două cereri distincte.
În concluzie, având în vedere motivele expuse, se solicită prin reaprecierea probelor, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii ca nefondate.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului motivata de faptul că recurenta nu a făcut altceva decât să reitereze aspectele din întâmpinare neaducând elemente noi care să poată fi analizate în calea de atac.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului întrucât hotărârea atacata este legala și temeinica, instanța de fond nefăcând altceva decât să aplice dispozițiile art. 146 alin.4 Codul muncii privind compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este întemeiat.
- În ceea ce privește excepția nulității recursului invocata de intimat prin întâmpinare, Curtea constată că această este nefondată în condițiile în care recurenta și-a motivat atât în fapt cât și în drept recursul.
Potrivit art. 306 cod procedură civilă “Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.
Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.”
În cauza de față, recurenta a indicat art. 304 pct. 9 cod procedură civilă dar chiar și în condițiile în care nu ar fi încadrat în drept criticile formulate, fiind vorba de o hotărâre care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele conform art. 3011 cod procedură civilă.
- Analizând pe fond recursul declarat de pârâta, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din analiza dispozițiilor art. 148-149 Codul muncii rezultă foarte clar că programarea concediului de odihna cade în sarcina salariatului care este obligat “să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.”
De asemenea, art. 151 din același cod prevede:
“(1) Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
(2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forță majoră sau pentru interese urgente care impun prezența salariatului la locul de muncă. În acest caz angajatorul are obligația de a suporta toate cheltuielile salariatului și ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum și eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă.”
Prin urmare, instanța are de analizat doua aspecte: dacă a existat o programare a concediului de odihna și dacă această programare nu a fost respectata ca urmare a rechemării de către angajator sau dacă reclamantul nu a putut efectua integral concediul de odihna astfel cum l-a programat ca urmare a unor motive personale.
În ceea ce privește programarea reclamantului în concediu de odihna, Curtea reține că în cauza nu poate fi vorba de 2 cereri scrise și aprobate în aceeași zi ci de una singura, aceea care nu este modificata cu privire la data întoarcerii din concediu deoarece este exclusa varianta ca angajatorului să I se fi adus la cunoștință modificarea cererii din moment ce acea cerere modificata, nu poarta alte mențiuni diferite de cea anterioara, în afara datei de întoarcere din concediu.
Dacă reclamantul s-ar fi răzgândit cu privire la perioada efectuării concediului de odihna trebuia că acesta să înregistreze o noua cerere pe care conducătorul unității să își pună viza deoarece orice programare de concediu se face cu acordul unității.
Întrucât nu s-a depus la dosar această a doua cerere, nici măcar de către reclamant, instanța nu poate reține apărarea acestuia în sensul că acesta a primit aprobare din partea conducerii unității pentru noua programare a concediului sau de odihnă, respectiv 10.08._11, cu atât mai mult cu cât mențiunea referitoare la efectuarea a 28 de zile de concediu de odihna nu a fost modificata și din 10.08.2011 până la 02.09.2011 nu se puteau efectua cele 28 de zile lucrătoare de concediu.
Prin urmare, Curtea constată că nu rezultă din niciun înscris împrejurarea reținută de instanța de fond, că reclamantul “ a avut concediu aprobat până la 02.09.2011” iar semnăturile acestuia din condica de prezenta după data de 02.09.2011 nu fac dovada prezentei la serviciu cu acordul angajatorului în condițiile în care condica de prezenta era deja completata în baza cererii de concediu inițială.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă va fi admis recursul și va fi modificata sentința recurată în sensul respingerii acțiunii că nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția nulității recursului ca nefondată.
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă S. CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., cu sediul în C., ., . C., împotriva sentinței civile nr.3522/20.09.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. I., domiciliat în Medgidia, ..63, județul C..
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. S. S. M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond :C.S.A.
Red.dec.jud.M.B.
3ex/17.02.2014
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 246/2014. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 32/2014.... → |
|---|
