Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 32/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 474/40/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 32/CM
Ședința publică din 28 ianuarie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. S. S.
Judecător M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNA S.A. cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2979/26.06.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. I., ȘOLOGAN D. ȘI V. F. reprezentați de S. POȘTA ROMÂNĂ C., cu sediul în C., ., etaj 4, județul C. și intimații reclamanți V. T., domiciliat în localitatea Săveni, .. 19A, județul B. și B. C. D., domiciliat în localitatea Petricani, județul B., având ca obiect drepturi bănești (cadouri Paști, C. și altele).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na consilier juridic E. C. în baza împuternicirii depuse la dosar, pentru intimații reclamanți C. I., Șologan D. și V. F., lipsă, reprezentați de sindicat se prezintă dl. consilier juridic T. M., lipsind intimații reclamanți V. T. și B. C. D..
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Reprezentantul sindicatului susține că a intrat în posesia bilanțului contabil pe anul 2011 și depune la dosar în copie formulatul 20 reprezentând contul de profit și pierdere la data de 31.12.2011, din care 1 exemplar îl comunică și reprezentantului recurentei pârâte. Precizează că din acest înscris rezultă că cheltuielile de personal în anul 2011 a fost cu 53 milioane lei mai mici decât în anul 2010.
Reprezentanta recurentei pârâte față de înscrisul comunicat de către reprezentantul sindicatului, susține că și ea a făcut demersuri la Companie în vederea obținerii acestor relații, însă nu a intrat în posesia lor până la acest moment.
Ambele părți susțin că nu mai au alte cereri de formulat, motiv pentru care, instanța luând act de susținerile acestora, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul reprezentanta recurentei pârâte, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii față de motivele inserate în recursul depus la dosar.
Arată că în conținutul procesului verbal nr.101/2304/15.03.2011 s-a menționat faptul că acordarea cadourilor prevăzute la art. 96A din CCM este posibilă în condițiile în care aceste cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli al anului 2011, însă conform dispozițiilor art. 40 alin. 1 lit. a din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011 operatorii economici ce au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent.
Din interpretarea sistematică a clauzelor cuprinse în art. 96 A din CCM 2008 -2018 aplicabil în speță și în pct. 2 din actul adițional înregistrat sub nr. 833/19.03.2010 rezultă că aceste clauze nu conferă în favoarea salariaților un drept pur și simplu, angajatorul asumându-și o obligație de diligență și nu una de rezultat.
Reprezentantul sindicatului solicită respingerea recursului formulat de recurenta pârâtă.
Referitor la art. 40 din Legea nr.286/2010 invocat de pârâtă, ce reglementează interdicția pentru companiile naționale ce au înregistrat pierderi în anul precedent de a depăși nivelul cheltuielilor cu personalul aferente anului anterior, nu au fost încălcate și nici nu este susceptibil a fi încălcate prin acordarea acestor drepturi. Legea nr. 286/_ este aplicabilă doar în privința drepturilor salariale aferente anului 201.
Raportat la situația Companiei actul normativ invocat impune ca în anul 2011 cheltuielile cu personalul să nu fi depășit_ lei – valoarea acelorași cheltuieli pentru anul 2010, iar în cauză cheltuielile de personal pe anul 2011 au fost cu 53 milioane lei mai mici decât în anul 2010(aspect ce rezultă și din întâmpinarea depusă de companie la instanța de fond). Chiar dacă în cauză s-ar lua în calcul toate cheltuielile din 2011, tot nu s-ar depăși cheltuielile din anul 2010.
În ce privește cel de-al doilea aspect invocat, susține că există o practică neunitară la nivelul țării – și aici se referă la hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Pentru motivele expuse oral și în concluziile scrise depuse la dosar solicită respingerea recursului formulat de recurenta pârâtă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Prin cererea adresată Tribunalului B. la data de 16.01.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanții V. T., B. C., V. F., S. D. și C. I. în contradictoriu cu pârâta C. Națională Poșta Română SA au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata următoarelor drepturi salariale: 200 lei, reprezentând cadou de Ziua Poștașului 2011; 250 lei, reprezentând cadou de C. 2011, și 400 lei, reprezentând cadou în bani de Ziua Poștașului 2010; 150 lei cadou de Paști 2011.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că drepturile salariale menționate nu au fost achitate, deși au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și procesul-verbal nr. 101/2305/15.03.2011, procesul-verbal nr. 101/2304/15.03.2011 și prin actul adițional la contractul colectiv de muncă nr. 101/1444/17.03.2010 încheiate între pârâtă și Federația Sindicatelor din Poștă și Comunicații.
Prin întâmpinare înregistrată la 22.02.2012, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active și a calității de reprezentant a Sindicatului Poșta Română C.; excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune în baza art. 268 lit. e) C. Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Astfel, suportarea cheltuielilor presupuse de sumele solicitate în cauză este foarte oneroasă, astfel încât a solicitat o amânare a acordării lor.
Pentru dovedirea pretențiilor și a apărărilor formulate, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie, cereri ale reclamanților de retragere din S. C.N.P.R. B., carnete de muncă, CCM la nivel de unitate.
Prin sentința civilă nr. 336/25.02.2013 pronunțată de Tribunalul B. s-a admis excepția de necompetență teritorială absolută a Tribunalului B. și pe cale de consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 04.04.2013 sub nr. unic de înregistrare_ .
Prin sentința civilă nr. 2979/26.01.2013 pronunțată de Tribunalul C. s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Poșta Română C., precum și excepția prescripției extinctive ca neîntemeiată.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții V. T., B. C., V. F., S. D. și C. I. reprezentați prin S. Poșta Română C. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. și a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 200 lei, reprezentând cadou de Ziua Poștașului 2011, de 250 lei, reprezentând cadou de C. 2011, de 400 lei, reprezentând cadou în bani de Ziua Poștașului 2010 și 150 lei cadou în bani de Paști 2011.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate în cauză.
Tribunalul va respinge excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Poșta Română C. având în vedere, pe de o parte, că din cuprinsul cereri de chemare în judecată rezultă fără nici un echivoc faptul că sindicatul în cauză are calitate de reprezentant al reclamanților, membri de sindicat, pretențiile fiind solicitate în numele și pentru membrii de sindicat, iar pe de altă parte, reclamanții sunt membrii ai acestui sindicat, calitate dovedită prin înscrisurile depuse la dosar (chitanțe plată cotizație sindicat – filele 26 – 31).
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune:
Potrivit art. 268 lit. c) și e) C. Muncii., cererile în vederea solutionarii unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
Potrivit art. 159 alin. 1 C. Muncii., salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 160 C. Muncii., salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Prin urmare, salariul constituie prețul muncii, dar nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii.
Pe de altă parte, caracterul salarial al drepturilor respective este evident întrucât ele nu se cuvin decât salariaților și nu sunt menite să rezolve probleme sociale generale, ci să fidelizeze personalul și să conducă la obținerea unei eficiențe sporite a activității acestora, caz în care drepturile lor legate de calitatea de salariați au caracter salarial.
În această situație, este aplicabil termenul de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c) C. Muncii., care constituie o dispoziție specială și derogatorie în raport cu cea de la lit. e), întrucât nu toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt drepturi salariale, în schimb toate drepturile salariale sunt prevăzute, fie și generic, în contractul colectiv de muncă.
În raport cu data înregistrării cererii – 16.01.2013, instanța constată că termenul de prescripție de 3 ani nu era împlinit la data înregistrării cererii de chemare în judecată în cazul tuturor pretențiilor, scadența drepturilor solicitate fiind ulterioare zilei de 16.01.2013., motiv pentru care excepția prescripției extinctive va fi respinsă ca neîntemeiată.
Analizând probele administrate, instanța reține că membrii de sindicat reprezentați în cauză de sindicatul petent sunt salariați ai pârâtei și nu au beneficiat de drepturile bănești care fac obiectul acțiunii.
Examinând prevederile art.96 lit.a din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de unitate intre C.N. Posta R. S.A. si Federatia Sindicatelor din Posta si Comunicatii, instanta observa ca partile semnatare au prevazut constituirea la nivelul unitatii-parate a unui fond pentru cheltuieli sociale din care vor fi suportate cheltuieli cadouri in bani oferite salariatilor cu ocazia sarbatorilor de Paste si C., salariatelor cu ocazia zilei de 8 Martie si copiilor minori ai salariatilor cu ocazia zilei de 1 Iunie.
In baza acestui articol, partile semnatare ale acordului colectiv mentionat au incheiat la data de 15.03.2011 un protocol prin care au stabilit ca salariatii din cadrul C.N.Posta R. sa beneficieze cu ocazia sarbatorilor de Paste de cadouri in bani ce urmau a fi acordate in perioada 18-21.04.2011. In anexa protocolului sunt stipulate criteriile de acordare a cadourilor in bani, partile prevazand ca salariatii care au copii minori in întreținere sa beneficieze de suma de 150 lei neimpozabili, iar cei care nu au copii minori in întreținere sa beneficieze de suma de 150 lei impozitați conform actelor normative aplicabile in materie ( filele 15 – 17).
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă nr. 101/1444 – 150/17.03.2010 încheiat între pârâtă și Federația Sindicatelor din Poștă și Comunicații s-a stabilit că, pentru anul 2010, părțile au stabilit acordarea de cadouri în bani tuturor salariaților, între care și suma de 400 lei/salariat pentru ziua de 9 octombrie (Ziua Poștașului).
De asemenea, prin procesul-verbal nr. 101/2304/15.03.2011 încheiat între aceleași părți s-a prevăzut că părțile de comun acord au stabilit acordarea cadourilor în bani pentru salariați, prin eșalonarea plăților, motivat de lichiditățile companiei, după cum urmează: (...) 200 lei pentru ziua de 9 octombrie (Ziua Poștașului) și 250 lei pentru C., ambele din anul 2011.
Din analiza ambelor texte se constată că prin prevederile citate se stabilește un drept necondiționat, modul de formulare excluzând ipoteza existenței vreunei condiții și făcând ca dreptul în cauză să fie cuvenit salariaților indiferent de preferința angajatorului ori de rezultatele financiare ale acestuia.
În acest sens, în ceea ce privește procesul-verbal încheiat pentru anul 2011, se observă că, deși se face referire la o eșalonare, nu se prevede un termen, or este evident că o obligație pentru care nu s-a stipulat că este afectată de un termen este scadentă imediat. De asemenea, deși se face referire la lichiditățile companiei, existența dreptului este certă, iar obligația pârâtei nu este una pur potestativă, argumentul lipsei de lichidități fiind teoretic posibil de a fi invocat oricând având în vedere că însăși pârâta își elaborează bugetul de venituri și cheltuieli. Pe de altă parte, în condițiile în care procesul-verbal a făcut referire la eșalonare și la lichidități, se constată că de la data scadenței sumelor care fac obiectul cauzei a trecut mai mult de 1 an, astfel încât se reține că salariații au acordat deja pârâtei în mod implicit un termen rezonabil de plată, în raport cu înțelegerea dintre pârâtă și federația sindicală.
Potrivit art. 229 alin. 4 C. Muncii, contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
În baza considerentelor de fapt și de drept expuse, instanța va admite cererea și va obliga pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 200 lei, reprezentând cadou de Ziua Poștașului 2011, de 250 lei, reprezentând cadou de C. 2011, de 400 lei, reprezentând cadou în bani de Ziua Poștașului 2010 și 150 lei cadou în bani de Paști 2011.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta C. Națională Poșta Română S.A.În motivarea recursului său, aceasta a arătat următoarele: invoca incidența art. 304 pct. 8 Codul de proc.civ.; consideră că instanța de fond a nesocotit principiul rebus sic stantibus potrivit cărui obligația asumata printr-o convenție este condiționata de menținerea situației existente la data încheierii acesteia; având vedere ca un contract colectiv de munca este o convenție cu executare succesiva se impunea ca instanța de fond investita cu soluționarea unui incident survenit pe parcursul derulării acestuia sa verifice daca nu cumva - in mod obiectiv si ca urmare a unor evenimente exterioare ce au suferit modificări semnificative fata de momentul încheierii contractului - au făcut deosebit de oneroasa pentru una din parți respectarea obligațiilor asumate contractual; își desfășoară activitatea în baza H.G. nr. 371/1998 privind înființarea companiei modificata și actualizată și a Legii nr.31/1990; este o societate comerciala pe acțiuni care funcționează pe baza de gestiune economica si autonomie financiara; acționarul majoritar (75%) este statul român prin Ministerul Comunicațiilor si Societății Informaționale si Fondul Proprietatea 3 deține 25 %; potrivit prevederilor art. 5 din actul constitutiv, adunarea generala a acționarilor este organul de conducere care decide asupra activității si asigura politica ei economica si comercială; conform dispozițiilor art. 18 alin. 2 din același act constitutiv, consiliul de administrație aproba organigrama companiei, numește si revoca pe directorul general; directorul general numit răspunde in mod direct de veniturile si cheltuielile companiei, fiind împuternicit de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale in fata căruia da socoteala; între C. Naționala Posta R. S.A., legal reprezentata prin directorul general si Federația Sindicatelor din Posta și Comunicații, reprezentata prin președinte a fost semnat Contractul Colectiv de Munca valabil în perioada 1 mai 2008 - 1 mai 2018, înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 2576/29.04.2008; în accepțiunea principiului pacta sunt servanda, contractul colectiv de munca ca orice alt contract este rezultatul unui acord de voințe care poate suferi modificări sau completări prin încheierea de acte adiționale; în timp, contractul colectiv de munca nr. 101/2256/29.04.2008 a suferit modificări prin semnarea actelor adiționale succesive - stabilindu-se si cuantumul drepturilor bănești acordate de către angajator; în temeiul dispozițiilor art. 3.7 din Contractul Colectiv de Munca nr. 101/2256/29.04.2008, încheiat la nivel de unitate astfel cum a fost modificat si completat prin acte adiționale subsecvente, recunoscut si însușit de către S. Lucrătorilor Poștali din România (sindicatul reprezentativ/partenerul de dialog social al C.N. POSTA R. S.A.) conform notificării nr. 13 din 28.10.2011 depuse la I.T.M. BUCUREȘTI, „actele adiționale vor fi semnate de reprezentanții legali ai părților si vor produce efecte de la data înregistrării lor la Direcția Generala a Ministerului Muncii"; în acest context, actul adițional din care izvorăsc drepturile pretinse in cauza pendinte, pentru anul 2010, a fost înregistrat la Agenția Pentru Prestații Sociale București sub nr. 833/19.03.2010; în condițiile in care nu a fost îndeplinita procedura înregistrării actului adițional la Direcția Generala a Ministerului Muncii in temeiul art. 3.7 din contractul colectiv de muncă acesta nu poate produce efecte juridice; în ceea ce privește pretențiile reprezentând drepturi bănești pe anul 2011 - nu s-a încheiat niciun act adițional; orice completare a contractului colectiv de munca poate fi efectuata numai printr-un act adițional care sa prevadă înțelegerea dintre părțile contractante; orice alt act juridic ( proces - verbal, protocol, etc. ) nu poate avea valoarea juridica si forța obligatorie consfințită de lege unui contract, in sensul art. 969 cod civil si, pe cale de consecința, nu poate aduce completări clauzei prevăzuta la art.96 lit.A teza finala din contractul Colectiv de Munca nr. 101/2256/29.04.2008, încheiat la nivel de unitate; coroborând cele expuse cu înțelesul vădit neîndoielnic al unei situații juridice cu caracter obiectiv si necontestat la nivelul României – criza economică - este evident ca acordarea acestor cadouri în bani celor peste 35.000 de salariați ai companiei (nicidecum a unor drepturi salariale așa cum le cataloghează in mod vădit eronat reclamantul) a devenit mult mai oneroasa decât la momentul încheierii contractului colectiv de munca 2008-2018.
Invoca incidența art. 304 pct. 9 Codul de proc.civ.; consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut din materialul probator administrat in cauza ca pârâta nu poate justifica nerespectarea caracterului obligatoriu al prevederilor contractului colectiv de munca; C. a adus in mod repetat la cunoștința partenerilor sociali dificultățile economice prin care trece, criza acuta de lichidități si pierderile înregistrate si a solicitat motivat o amânare a acordării acestor cadouri in bani; dovada in acest sens o reprezintă corespondenta constanta dintre administrație si federația sindicatelor din posta si comunicații respectiv: adresa nr. 101/3314/13.04.2011 prin care s-a adus la cunoștința organizațiilor sindicale: scăderea veniturilor ca urmare a scăderii numărului de prestații; reducerea comisionului încasat pentru transmiterea si achitarea drepturilor finanțate din bugetul asigurărilor sociale de stat; lipsa lichidităților ca urmare a creșterii creanțelor; necesitatea adoptării unor masuri urgente care sa duca la redresarea situației pentru a se evita .; procesul verbal nr. 101/4822/31.05.2011 prin care au fost inițiate consultări prealabile cu privire la preconizata măsura de suspendare a contractelor individuale de munca ale tuturor salariaților, pentru motive economice, cu consecința reducerii timpului de lucru in conformitate cu prevederile art.52 alin.3.C.muncii; in acest proces verbal părțile au convenit amânarea pana la sfârșitul anului a acordării cadourilor prevăzute cu ocazia zilei de 1 iunie (Ziua internațională a Copilului) - fara ca reprezentanții organizațiilor sindicale sa invoce caracterul obligatoriu al drepturilor negociate; procesul verbal nr. 3433/15.04.2011, respectiv procesul verbal nr. 164/15.04.2011 prin care a fost adusa la cunoștință F.S.P.C., in calitate de partener social, situația financiara precara a companiei; Decizia C.N. Posta R. S.A. nr. 185 / 2011; Decizia C.N. Posta R. S.A. Nr. 521 / 17.11.2011; potrivit dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 286/2010, companiile naționale care au înregistrat pierderi in anul precedent, nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu personalul aferente anului precedent, in exercițiul financiar curent; C.N. POSTA R. S.A. a înregistrat cheltuieli cu personalul la data de 31.12.2010 in valoare de_ lei, iar in mele 6 luni ale anului 2011 valoarea acestora fiind de_ lei, exclusiv cheltuieli reprezentând cadouri in bani conform art. 96 din Contractul colectiv de munca 2008-2018; începând cu anul 2009, C. NAȚIONALA POSTA R. S.A. se confruntă cu dificultăți financiare majore; la încheierea exercițiului financiar al anului 2010, C.N. POSTA. R. S.A. a înregistrat o pierdere neta in valoare de_ lei, iar la data de 30.06.2011, pierderea a fost in valoare de 35.006.127 lei - potrivit Adresei C.N.P.R înregistrata sub nr. 106/6079 din 22.11.2011; la închiderea exercițiului financiar 2011, C.N. POSTA R. SA. a înregistrat o pierdere neta in valoare de_ lei, așa cum rezulta din control de profit și pierderi la data de 31.12.2011; anterior adoptării unor masuri de reducere a personalului, in scopul redresării situației economice a subscrisei si a evitării disponibilizării salariaților, au fost luate masuri de ducere a programului de lucru, in perioada iunie 2011 - decembrie 2011 (conform deciziei directorului general nr. 185/02.06.2011), precum si in perioada decembrie 2011 - iunie 2012 (potrivit deciziei directorului general nr. 521/17.11.2011); instanța de fond, accentuând exclusiv caracterul obligatoriu al convențiilor colective - aspect necontestat de unitatea a trecut peste înțelesul vădit neîndoielnic al unei situații juridice cu caracter obiectiv si necontestata la nivelul României – criza economică; este evident ca executarea obligațiilor de plata a altor drepturi decât cele strict salariale este mult mai oneroasa decât la momentul încheierii contractului; în acest context, se invocă si prevederile H.G. nr. 1134/2008 privind aprobarea strategiei de Restructurare a Companiei Naționale Posta R. S.A. in vederea declanșării procesului de privatizare a acesteia si prevederile H.G. nr. 761/2012 privind aprobarea strategiei de Privatizare a Companiei Naționale Posta R. S.A.; printre obiectivele strategiei de restructurare impus prin hotărâre de guvern este reducerea bazei de costuri, cheltuielile salariale reprezentând in momentul de fata ponderea cea mai mare in totalul costurilor suportate de C. Naționala Posta R. S.A.; pe cale de consecința, daca aceste cheltuieli salariale au deja ponderea cea mai mare in totalul costurilor suportate de subscrisa nu puteau justifica acordarea unor cadouri în bani salariaților; aceste cadouri in bani au fost oferite salariaților de-a lungul anilor, ori de cate ori situația financiara a C.N. POSTA R. S.A. a permis acest lucru (în temeiul prevederilor contractului de muncă 2008-2018 - de ex. conform Protocolului nr. 101/11/ 29.03.2010 încheiat intre C.N.P.R. si FSPC, salariații au primit in data de 31.03.2010 suma de 300 lei cadou de P. si conform Protocolului nr. 101/6679/02.12.2010 încheiat intre C.N.P.R. si FSPC, salariații au primit in intervalul 20-22.12.2010 suma de 300 lei cadou de crăciun); starea precara din punct de vedere financiar a companiei reprezintă un motiv obiectiv de amânare a plaților (confruntându-se cu o situație de excepție in derularea corturilor de munca); o astfel de prerogativa este conferita angajatorului prin interpretarea per a contrario a prevederilor art. 166 alin. 4 Codul Muncii republicat, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora poate întârzia achitarea drepturilor salariale în mod obiectiv, având in vedere ca legiuitorul reglementează aceasta situație de excepție chiar in privința plații salariului; din prevederile art. 96 alin. 1 din Contractul Colectiv Munca nr. 101/2256/29.04.2008, încheiat la nivel de unitate reiese, in mod evident si de netăgăduit, faptul ca partenerii sociali au prevăzut ca pârâta împreuna cu F.S.P.C. vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri - o prevedere similara fiind cuprinsa si la pct. 2 din actul adițional înregistrat sub nr. 833/2010 ( potrivit căruia C.N.P.R. se obliga sa întreprindă toate demersurile necesare pentru materializarea prevederilor cuprinse in art. 96 ); din interpretarea sistematica a clauzelor cuprinse in art. 96 din contractul electiv de munca 2008 - 2018 aplicabil in speța si in pct.2 din actul adițional înregistrat sub nr. 833/ 19.03.2010 - rezulta fara echivoc ca aceste clauze nu conferă in favoarea salariaților un drept pur si simplu -angajatorul asumandu-si o obligație de diligenta si nu una de rezultat; aceasta concluzie rezulta atat din faptul ca partenerii sociali au lăsat stabilirea in concret a sumelor necesare acordării cadourilor menționate pe seama unor negocieri anterioare incheierii contractului colectiv de munca - cat si din faptul ca angajatorul, speța C. NAȚIONALA POSTA R. S.A. s-a obligat sa efectueze demersurile necesare in vederea materializării prevederilor cuprinse in contractul colectiv de munca, neasumandu-si o obligație efectiva si necondiționata plata; solicită a se constata ca in conținutul procesului verbal nr.101/2304/15.03.2011 s-a menționat in mod expres ca acordarea cadourilor prevăzute la art. 96 A din C.C.M. este posibila in condițiile in care aceste cheltuieli sunt prevăzute in bugetul de venituri si cheltuieli al anului 2011 - insa, sunt incidente dispozițiile art. 40 alin. 1 lit. a din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011; pe cale de consecința, in speța trebuie avute in vedere dispozițiile legale pa care pârâta si salariații acesteia - prin reprezentanții lor - aveau obligația sa le respecte în cadrul negocierilor colective si care, in același timp, fac imposibila in prezent acordarea unor drepturi de natura salariala suplimentare, sub forma de cadouri, fata cele aprobate in mod expres.
Solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței recurate și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Intimații nu au formulat întâmpinare, organizația sindicală formulând concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă recurată pârâta a fost obligată la plata drepturilor reprezentând prime pentru Ziua Poștașului (09 octombrie) din anii 2010 și 2011, cadoul de Paști pentru anul 2011 și cadoul pentru C. din anul 2011.
Cu privire la cadoul pentru C. din anul 2011:
Prin art.96 al.1 pct.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate părțile au convenit constituirea la nivelul unității pârâte a unui fond pentru cheltuieli sociale conform prevederilor legale pentru oferirea unor cadouri în bani salariaților cu ocazia sărbătorii de C..
În baza acestui articol părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au încheiat la data de 15.03.2011 un proces-verbal (înregistrat sub nr.101/2304/15.03.2011) prin care au stabilit, la propunerea chiar a directorului general al companiei, ca salariații să beneficieze de cadouri în bani pentru sărbătoarea Crăciunului în cuantum de 250 lei.
Cu privire la premierea pentru Ziua poștașului (9 octombrie):
Prin actul adițional nr. 101/1444 – 150/17.05.2010 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru perioada 2008 – 2018, s-a modificat art.96 în sensul că angajații beneficiază de cadouri în bani și cu ocazia Zilei de 9 octombrie
Prin același act adițional părțile au convenit ca în anul 2010 cadourile în bani acordate cu ocazia Zilei de 9 octombrie (Ziua Poștașului) să fie în sumă de suma de 400 lei/salariat.
Pentru anul 2011, tot prin proces-verbal înregistrat sub nr.101/2304/15.03.2011 angajatorul și organizația sindicală au stabilit, la propunerea chiar a directorului general al companiei, ca salariații să beneficieze de cadouri în bani pentru Ziua poștașului din anul 2011 de o premiere în cuantum de 200 lei.
Cu privire la cadoul pentru Paști din anul 2011:
Tot prin actul adițional nr. 101/1444 – 150/17.05.2010 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru perioada 2008 – 2018, s-a modificat art.96 în sensul că angajații beneficiază de cadouri în bani și cu ocazia sărbătorii de Paști.
Prin protocolul din 15.03.2011 încheiat de partenerii dialogului social și înregistrat sub nr.1244/21.03.2011 la unitate respectiv 109/15.03.2011 la organizația sindicală, recurenta pârâtă fiind reprezentată de directorul general, s-a stabilit ca în anul 2011, pentru sărbătoarea de Paști să se acorde un cadou în bani angajaților de 150 lei stabilindu-se și anumite criterii.
Recurenta nu a susținut și nu a probat, contrar art. 272 Cod.pr.civ., că vreunul dintre reclamanți nu ar fi îndeplinit aceste criterii.
Cu privire la forța obligatorie a acordurilor dintre partenerii sociali:
Se are în vedere că aceste drepturi pentru salariați au fost prevăzute în art.96 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru perioada 2008 – 2018 astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 101/1444 – 150/17.05.2010 care a fost înregistrat la Agenția pentru prestații sociale a Municipiului București sub nr.833/19.03.2010, deci la o dată anterioară celei la care drepturile pretinse de reclamanți trebuiau plătite.
Ca urmare nu pot fi reținute susținerile recurentei în sensul că aceste prevederi contractuale nu ar fi produs efecte pentru motivul că nu ar fi fost înregistrat actul adițional din perspectiva art. art.31 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare și aplicabilă în cauză).
În ceea ce privește înțelegerile ulterioare, respectiv procesul-verbal înregistrat sub nr.101/2304/15.03.2011 și protocolul din 15.03.2011 înregistrat sub nr.1244/21.03.2011 la unitate respectiv 109/15.03.2011 la organizația sindicală, trebuie avut în vedere că aceste acte nu au modificat prevederile din contractul colectiv de muncă ci sunt acorduri prin care se pun în aplicare tocmai prevederi din contractul colectiv de muncă astfel încât nu era necesară înregistrarea lor din perspectiva art.244 din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) și art.31 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare și aplicabilă în cauză).
Cu privire la susținerile recurentei referitoare la lipsa mijloacelor materiale pentru plata acestor drepturi:
Din prevederile contractul colectiv de muncă și a actului adițional încheiat între părți rezultă că acordarea cadourilor în bani cu ocazia sărbătorii de C. și pentru Ziua Poștașului este obligatorie și nu la latitudinea angajatorului, în funcție de posibilitățile sale financiare.
Potrivit art.1 din Legea nr. 130/1996, aplicabilă în cauză pentru anul 2010, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă iar în sensul acestei legi, prin termenul patron se înțelege persoana fizică și persoana juridică care angajează salariați prin încheierea contractelor individuale de muncă.
Ca urmare, persoana juridică semnatară a contractului colectiv de muncă, în cazul de față recurenta, dobândește în temeiul acestuia drepturi și obligații. În măsura în care contractul colectiv de muncă nu a fost anulat pentru că ar fi fost încălcate norme de ordine publică, ne se poate refuza în mod unilateral executarea acestuia.
Drepturile pretinse de reclamanți nu este în nici un fel condiționat de prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă aplicabil și nici nu este stabilit la un nivel maxim, pentru a se putea argumenta că nivelul premierii ar fi trebuit să facă obiectul unei negocieri ulterioare între părțile contractante. Prevederea contractuală este clară și lipsită de echivoc.
Existând un cuantum bine determinat al salariului suplimentar, stabilit prin contractul colectiv de muncă sau negocieri ulterioare, angajatorul avea obligația de a acorda aceste drepturi bănești.
Neacordarea premierilor respective în cuantumul determinat de comun acord de către părți constituie o nerespectare a prevederilor contractului colectiv de muncă.
După încheierea și ., contractul colectiv de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante (alin.4 al art.236 Codul Muncii - în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză). Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate de cele două părți.
În aceeași ordine de idei, art.243 Codul muncii și art.30 din Legea nr.130/1996 prevedeau că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți și că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați.
Susținerea recurentei că în lipsa fondurilor alocate în bugetul societății aceste drepturi salariale nu se cuvin reclamantului este lipsită de justificare întrucât contravine însăși principiului forței obligatorii a contractelor, enunțat de art. 969 din Codul civil, în sensul că, potrivit acestei opinii eronate, ar însemna că angajatorul, ca parte a contractului colectiv de muncă, ar putea să se exonereze de obligațiile asumate prin voința sa unilaterală.
O dispoziție legală aplicabilă este însă și cea cuprinsă în art. 156 din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) respectiv art.161 din Codul Muncii republicat potrivit cu care „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor” în timp ce art.155 din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) respectiv art.160 din Codul Muncii rep. stabilește că „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”.
Apoi, potrivit art. 229 alin. 4 din Codul muncii republicat, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea pârtilor, iar executarea lui este obligatorie pentru părți, potrivit art.147 din legea nr.62/2011, aplicabile pentru anul 2011.
Ca urmare, obligația stabilită în sarcina angajatorului de contractul colectiv de muncă nu poate fi lipsită de efecte prin simplul refuz de executare din partea debitorului, manifestat în omisiunea de a constitui fondul necesar.
Dimpotrivă, în temeiul prevederilor contractuale și legale indicate anterior, pârâta avea obligația de a aloca în propriul beget sumele necesare executării obligațiilor asumate. Bugetul de venituri și cheltuieli reprezintă instrumentul prin care se asigură executarea obligațiilor asumate prin acte juridice – contractul colectiv de muncă, sau stabilite de lege, neputând fi folosit ca un instrument de negare a unor obligații corelative unor drepturi salariale asumate de angajator prin contractul colectiv de muncă, întrucât, în acest mod, drepturile salariaților ar fi întotdeauna incerte iar contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă ar fi în mod evident golite de conținut și forță juridică ceea ce contravine prevederilor legale indicate.
În cauză, recurenta invocă norme privind execuția bugetară pornind de la premisa inexistenței unor prevederi bugetare pentru executarea obligației asumate prin contractul colectiv de muncă, însă situația premisă invocată îi este imputabilă, întrucât trebuia sa cuprindă în propriul buget sumele necesare și, astfel, nu poate invoca propria culpă pentru a se exonera de obligația asumată.
Faptul că bugetul său este aprobat cu implicarea altor instituții este de asemenea lipsit de relevanță întrucât executarea asumată de recurentă în calitate de persoană juridică, raportat la prevederile necondiționate din contractul colectiv de muncă, nu este condiționată de capacitatea acesteia de a obține fondurile necesare. În plus, obligațiile asumate de aceasta prin contractul colectiv de muncă trebuie respectate și de instituțiile care aprobă bugetul societății. În caz contrar, acordul de voință exprimat de recurentă la încheierea contractului colectiv de muncă ar fi lipsit de orice valoare dacă, în realitate, s-ar considera că pentru a produce efecte este nevoie de aprobarea de către instituții ale statului, prin buget, a veniturilor necesare pentru executarea obligațiilor asumate, iar contractul colectiv de muncă ar rămâne lipsit de efecte juridice ceea ce contravine art.236 alin.4 și art.243 Codul muncii și art.30 din Legea nr.1996.
Bugetul societății, indiferent în ce procedură este fundamentat și aprobat, trebuie să asigure în primul rând executarea obligațiilor de plată a drepturilor salariale datorate, astfel cum impune art. 156 din Codul Muncii, ceea ce constituie o obligație legală opozabilă inclusiv instituțiilor care aprobă bugetul angajatorului.
Ca urmare, nu se poate reține motivul neincluderii sumelor necesare în bugetul pârâtei.
Recurenta pârâtă susține imposibilitatea executării obligației determinată de lipsa veniturilor, cauzată de situația economică dificilă.
Dar, lipsa posibilităților materiale nu poate constitui o cauză care să exonereze debitoarea de obligațiile asumate în contractul colectiv de muncă. A accepta o astfel de opinie ar însemna că contractul colectiv de muncă este afectat de o condiție pur potestativă, respectiv ca obligațiile asumate în contractul colectiv de muncă să fie condiționate de posibilitatea debitoarei de a le executa, o condiție care depinde numai de voința sa, condiție care este lovită de nulitate.
Apoi, constituirea fondului pentru plata acestor drepturi era, potrivit prevederilor din contractul colectiv de muncă, obligatorie, nefiind în nici un mod condiționată.
Astfel, contractul colectiv de muncă nu stabilește plata respectivelor prime și cadouri în funcție de posibilitățile de constituire a fondului necesar, pentru a concluziona că plata ar fi fost condiționată de alocarea fondurilor necesare de către societate ci, dimpotrivă, stabilea fără echivoc obligația de a constitui fondul necesar plății, ca o obligație de natură a garanta executarea obligației de plată a salariului suplimentar.
În plus, prin semnarea de către conducerea societății a acordului consemnat în procesul-verbal înregistrat sub nr.101/2304/15.03.2011 prin care s-au stabilit, la propunerea chiar a directorului general al companiei, valorile cadouri în bani pentru sărbătoarea Crăciunului și ale primei pentru Ziua Poștașului, contrazice susținerile recurentei.
Dacă aceasta ar fi avut o situație care să o împiedice să acorde aceste drepturi ar fi trebuit să nu accepte un astfel de acord.
De asemenea, dacă societatea aprecia că se află într-o situație economică precară, clauzele CCM fiind prea oneroase și trebuia să se încadreze într-un anumit plafon de salarii, acesta trebuia să procedeze la modificarea clauzelor contractul colectiv de muncă care prevedea acordarea acestor drepturi, în sensul sistării acordării acestora sau în sensul condiționării acordării lor de posibilitățile financiare.
Modificarea clauzelor contractuale trebuia să aibă loc prin act adițional cu respectarea dispozițiilor art. 150 din legea nr.62/2011.
Faptul că pârâta s-a confruntat cu probleme financiare și a recurs ulterior la reducerea programului de lucru, nu au relevanță în cauză atât timp cât acordarea drepturilor solicitate prin acțiune nu era condiționată de posibilitățile financiare ale societății.
Susținerile privind incidența dispozițiilor art. 40 alin. 1 lit. a din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011 nu pot fi primite în condițiile în care drepturile pretinse de reclamanți erau datorate și pentru anul 2010, nefiind drepturi stabilit doar pentru anul 2011, astfel încât, în mod obiectiv, acordarea lor în anul 2011 nu avea cum să conducă la depășirea cheltuielilor de personal pentru acest an decât în cazul în care ar fi crescut numărul de angajați ceea ce nu s-a dovedit contrar art.272 din Codul Muncii.
În consecință, prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, a analizat apărările pârâtei și a arătat motivele în fapt și în drept pe care și-a întemeiat soluția.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNA S.A. cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.2979/26.06.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. I., ȘOLOGAN D. ȘI V. F. reprezentați de S. POȘTA ROMÂNĂ C., cu sediul în C., ., etaj 4, județul C. și intimații reclamanți V. T., domiciliat în localitatea Săveni, .. 19A, județul B. și B. C. D., domiciliat în localitatea Petricani, județul B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. S. S. M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond :V.T.
Red.dec.jud.A. R.
28.02.2014 – 2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 31/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 282/2014. Curtea... → |
|---|
