Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 248/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 821/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 248/CM
Ședința publică din 20 octombrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE M. G.
Judecător Vanghelița T.
Judecător G. L.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant M. I., cu domiciliul procesual ales în C., .. 52, jud. C., la Cabinet individual avocat N. V., împotriva sentinței civile nr. 4323/21.11.2013, pronunțată de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte N. S. COMPANY LTD, cu sediul în Arch. Makariou III 284 F. Court, ., Limasol, Cipru, și G.S.P. L. S. LTD, cu sediul în Valeta, .. 171, VLT 1455 Malta, ambele cu sediul procesual ales în C., .. 27B, jud. C., la S.C.A. „P. M., B.”, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă dl. avocat N. V. pentru recurentul reclamant M. I., conform împuternicirii avocațiale nr. 553/20.02.2014, și dl. avocat B. T. pentru intimatele pârâte N. S. Ltd și G.S.P. L. S. Ltd, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 9665/28.04.2014.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință, instanța, reținând că nu mai sunt cereri prealabile, excepții sau probe în recurs, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul pentru recurentul reclamant, avocatul acestuia solicită admiterea recursului, arătând că între reclamant și societatea intimată N. S. Ltd a existat un contract de angajare în virtutea căruia, între alte obligații exista obligativitatea asigurării unui loc de muncă pe platformă, cu perioadă de odihnă la mal. Și la acest moment acest contract de muncă este în vigoare, iar această obligație de asigurare a unui loc de muncă nu a fost executată de către angajator, motiv pentru care apreciază că pretențiile solicitate, respectiv drepturile bănești stabilite conform contractului sunt pe deplin justificate. Concluzionând, solicită admiterea recursului și obligarea intimatelor la plata drepturilor bănești, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru intimatele pârâte, avocatul acestora, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului.
Solicită a se analiza și precizările depuse la termenul de judecată anterior cu privire la temeiul de drept al acțiunii, în speță la faptul că există un petit de acțiune, iar precizările tind cumva să modifice sau să ducă prin clarificări obiectul cauzei în altă zonă. La instanța de fond atât părțile, cât și instanța au reținut un obiect al acțiunii care a fost respins pentru că obiectul acțiunii viza salarii restante, or s-a făcut dovada că nu s-a prestat nici un fel de activitate, motiv pentru care în mod evident cererea a fost respinsă. Prin modificările sau prin interpretarea adusă la dosarul cauzei într-adevăr se face vorbire de o răspundere civilă contractuală, în sensul existenței obligativității de a asigura un loc de muncă în condițiile art. 5.1, 5.2 din contract. Or, interpretarea acelui text contractual vizează modalitatea de calcul a veniturilor salariatului, în sensul în care venitul salariatului se aprecia în mod diferit de prezența lui la bordul platformei, de prestarea unei munci efective, pentru că existau situații când nu se presta muncă deși era la bordul platformei, și de prezența lui la țărm. Nu rezidă obligativitatea, respectiv fapta ilicită pe care o susține la acest moment în răspunderea contractuală a angajatorului de a nu pune la dispoziție un loc de muncă în mod continuu care i-ar rezida din aceste dispoziții. Urmează să se aprecieze dacă aceste precizări/completări/lămuriri intră în sfera unei modificări de obiect al acțiunii sau dacă tinde la lămurirea unui aspect, situație în care nu au fost transmise în mod concret instanței de fond, care a avut în vedere exact acest aspect – plata drepturilor salariale restante. Urmează ca instanța să le aprecieze în mod concret asupra obiectului cererii raportat în principal la temeiul de drept avut în vedere de către instanță și la petitul acțiunii avută în vedere de către instanță când a soluționat fondul, opinând că instanța de recurs tinde să analizeze pe fondul cererii pentru prima dată aceste aspecte.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr. _ , reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâta N. S. Company Limited pentru ca instanța să dispună:
- obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești constând în salarii restante pentru perioada 07.03._12, în cuantum de 11.457,60 dolari SUA,
- obligarea pârâtei la plata drepturilor contractuale restante constând în cheltuieli legate de taxe, asigurări sociale, contribuții calculate la nivelul salariului minim pe economie în România, pentru perioada 07.03._12,
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată constând în taxe, onorariu de avocat, cheltuieli de traducere, cheltuieli cu procedura de citare, orice alte cheltuieli ocazionate de soluționarea cauzei.
În fapt, reclamantul susținut că începând cu data de 15.06.2009 a fost angajat al societății pârâte N. S. Company Limited, conform contractului de ambarcare încheiat la data de 15.06.2009.
Reclamantul susține că și-a desfășurat activitatea în funcția de bucătar la bordul platformei „G. L.”.
Contractul a fost încheiat pe o durată de cinci ani, începând cu data semnării acestuia.
Reclamantul a mai arătat că în anul 2011 a încheiat un act adițional la contractul de ambarcare, conform cu care remunerația care i se cuvenea a fost stabilită la suma de 81,84 dolari/zi completă de lucru pentru programul operațional de lucru al navei și de 63,78 dolari/zi completă de lucru pentru programul neoperațional al navei ori proporțional cu numărul de ore efectiv lucrate în acea zi, modificându-se art. 6.1 din contractul de ambarcare.
Contractul de ambarcare are natura juridică a unui contract de muncă, iar prin încălcarea repetată a obligațiilor ce-i revin în legătură cu executarea contractului de ambarcare, pârâta a înregistrat restanțe la plata drepturilor salariale ale reclamantului, în cuantum de 11.457,60 dolari S.U.A., calculate conform tabelului reprezentând Anexa 1 la acțiune, la care se adaugă cheltuielile legate de taxe, asigurări sociale și contribuții calculate la nivelul salariului minim pe economie pentru perioada 07.03._12.
În drept, s-au invocat Codul muncii, art. 969 C. civil, art. 274 C. pr. Civilă.
În probațiune,s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtei, orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.
Au fost anexate cererii contractul de ambarcare din data de 15.06.2009, act adițional din data de 09.06.2011, carnet de marinar.
Pentru termenul de judecată din data de 22.04.2013 reclamantul și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat introducerea în cauză a pârâtei G. L. S. Ltd, având calitatea de armator-proprietar al remorcherului “G. L.”, cu obligarea acesteia, în solidar cu cealaltă pârâtă, la plata drepturilor bănești menționate în cererea introductivă, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 22.04.2013 instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a societății G. L. S. Ltd.
În apărare, pârâta N. S. Company LTD. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În prealabil, pârâta a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor române, cu motivarea că instanțele din Cipru au o competență exclusivă și expresă în sensul aplicabilității art. 23 din Regulamentul CE nr. 44/2001. Pârâta a mai învederat că activitatea reclamantului se desfășura la bordul unei platforme mobile, fără a exista o locație în cadrul unui stat membru în care aceasta să-și desfășoare activitatea “în mod obișnuit”, în sensul art. 19 al. 2 lit. a din Regulament.
Pe fond,pârâta admite că reclamantul este angajatul societății, iar retribuția a fost stabilită la suma de 975 USD/lună sau proporțional, conform fracțiunii efectiv lucrate, în baza situației de timp efectiv lucrat întocmită de comandantul navei și aprobată de N. S. Company Ltd.
Pârâta a mai arătat că valoarea remunerației s-a modificat prin acte adiționale ale contractului de ambarcare. În anul 2011, din rațiuni economice, prin act adițional modalitatea de calcul a fost stabilită pe zi la valoarea de 81,84 USD/zi completă de lucru pentru programul operațional de lucru al platformei sau proprorțional cu numărul de ore efectiv lucrate în acea zi, conform time-sheet-ului aprobat de șeful de platformă, rata neoperațională fiind stabilită la valoarea de 63,78 USD/zi completă de lucru.
Prin voința părților, art. 6.4 din vechiul contract de ambarcare a fost înlocuit cu art. 6.3, conform cu care “compania, prin agentul său din România, la cererea angajatului, va suporta cheltuielile legate de taxe, asigurări sociale, contribuții ce cad în sarcina angajatului și a angajatorului, calculate la salariul minim pe economie, aplicabil în România”.
În acest fel, pârâta a înțeles ca, în acord cu salariații săi, să mărească retribuția acordată cu valoarea contribuțiilor datorate, urmând ca angajații să-și achite singuri contribuția sau să încheie contracte de asigurări private.
Pârâta susține că a achitat în întregime toate drepturile bănești datorate reclamantului.
În drept, s-au invocat art. 115-118 C. pr. Civilă.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
În apărare, pârâta G. L. S. Ltd. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâtei, cu motivarea că activitatea prestată de reclamant pe platforma proprietatea societății s-a desfășurat în baza contractului de ambarcare încheiat în data de 15.06.2009 cu N. S. Company Ltd.
Pârâta susține că nu a existat niciun raport juridic între părți, iar singura legătură este dată de locația unde reclamantul și-a desfășurat activitatea.
În probațiune,s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
Prin încheierea pronunțată la data de 26.09.2013, instanța a respins ca nefondată excepția necompetenței generale a instanțelor române.
Soluționând excepția invocată, a lipsei calității procesuale pasive a G. L. S. Ltd., și fondul cauzei, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr. 4323 din 21.11.2013, prin care a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a G. L. S. Ltd.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâtele G. L. S. Ltd. și N. S. Company Ltd.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. L. S. Ltd. instanța de fond a reținut:
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel ce este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Conform contractului de ambarcare încheiat la data de 15.06.2009, pârâta N. S. Company Ltd. are calitatea de angajator al reclamantului, acesta din urmă fiind angajat în calitate de bucătar pe nava „G. L.”, proprietatea pârâtei G. L. S. Ltd.
În baza disp.art. 10 din Codul muncii contractul de ambarcare are natura juridică a unui contract de muncă, în temeiul căruia o persoană fizică denumită salariat se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu.
În aceste condiții, numai angajatorul și angajatul pot fi părți în raporturile juridice de obligație născute în baza contractului de ambarcare.
Întrucât executarea contractului de muncă este indisolubil legată de locul muncii, nava fiind proprietatea G. L. S. Ltd., nu se poate reține că aceasta din urmă nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Conform clauzelor contractuale, remunerația era plătită pe baza situației de timp efectiv lucrat, întocmită de comandant și aprobată de angajator.
Prin urmare, pârâta G. L. S. Ltd. are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale a acestei pârâte.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiului se circumscriu drepturilor salariale care cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Aceeași natură juridică o au și cheltuielile legate de taxe, asigurări sociale și celelalte contribuții ce cad în sarcina angajatorului.
Drepturile bănești solicitate de reclamant aparțin perioadei în care își producea efecte actul adițional din data de 09.06.2011 care a modificat contractul de ambarcare din data de 15.06.2009.
Conform acestui act adițional, începând cu data de 01.06.2011, reclamantul este retribuit cu suma de 81,84 USD/zi completă de lucru pentru programul operațional de lucru al navei, 63,78 USD/ zi completă de lucru pentru programul neoperațional al navei sau proporțional cu numărul de ore efectiv lucrate pe zi, cu modificarea corespunzătoare a art. 6.1 din contractul de ambarcare.
Reclamantul nu a contestat faptul că în perioada de referință nu a desfășurat activitate la bordul navei, dar susține că nu a fost chemat să-și desfășoare activitatea conform contractului de muncă.
Instanța de fond a mai reținut că remunerația a fost stabilită prin raportare directă la timpul de lucru stabilit în secțiunea nr. 5, în baza situației de timp efectiv lucrat întocmită de comandant și aprobată de angajator.
S-a prevăzut că remunerația se calculează începând cu prima zi de îmbarcare la bordul navei, de unde se trage concluzia că este indisolubil legată de activitatea la bordul navei.
De la această regulă, părțile au convenit o singură excepție și anume perioada de repaus la țărm egală cu perioada efectiv lucrată la bordul platformei, perioadă în care angajatul este retribuit cu aceeași sumă primită pentru perioada anterioară de ambarcare.
Reclamantul a solicitat drepturi bănești pentru perioada acoperită de curata contractului, pentru care nu a fost solicitat de angajator pentru a lucra pe navă.
Secțiunea 5 (programul de lucru) nu face referire la această ultimă perioadă, motiv pentru care nu se pot naște în sarcina angajatorului obligațiile bănești la care reclamantul face referire în cerere.
Dimpotrivă, reclamantul avea posibilitatea să ceară pârâtei executarea contractului sau să obțină un angajament ferm de reîmbarcare.
Cum în perioada de referință reclamantul nu a prestat muncă în folosul angajatorului, nu este îndreptățit a pretinde drepturi salariale sau alte prestații subsecvente din partea acestuia.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 4323 din 21.11.2013 a declarat recurs reclamantul M. I..
Motivează recursul arătând că instanța de fond în mod greșit i-a respins acțiunea pentru motivul că nu a prestat activitatea profesională pentru care a fost angajat, în perioada 07.03.2012 – 06.11.2012, deși contractul de muncă era în vigoare, iar pârâtele nu i-au solicitat să execute activitatea profesională.
Instanța a apreciat că, mijlocul juridic pe care îl avea la îndemână reclamantul era să ceară obligarea pârâtei la executarea contractului.
Reclamantul a apreciat că soluția pronunțată este nelegală.
Recurentul susține că acel contract de ambarcare a fost valabil pe întreaga perioadă pentru care a fost încheiat, fără să fi fost denunțat de către niciuna din părți, împrejurare care nu a fost contestată de către pârâtă.
Deși raporturile contractuale de muncă nu au încetat, pârâta nu i-a asigurat potrivit obligației contractuale asumate, desfășurarea activității profesionale pentru care a fost angajat, privându-l de dreptul de a-și asigura mijloacele de existență.
Împrejurarea că reclamantul nu a desfășurat activitate astfel cum a susținut pârâta prin întâmpinare vine în contradicție flagrantă cu prevederile contractuale care stabilesc obligația angajatorului de a asigura atât un loc de muncă, cât și desfășurarea activității pentru care este calificat și a fost angajat.
Precizează că, în permanență a fost la dispoziția angajatorului și nu i se poate imputa nicio culpă la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Prin însuși faptul că a stat la dispoziția angajatorului, recurentul apreciază că și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, iar dacă angajatorul nu mai avea nevoie de serviciile sale, avea obligația legală să-i notifice încetarea raporturilor de muncă.
Pentru considerentele expuse a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Analizând sentința recurată în baza motivelor de recurs invocate Curtea constată următoarele:
La data de 15.06.2009 între recurent și intimata N. S. Company Ltd. s-a încheiat contractul de ambarcare, stabilindu-se ca munca să fie prestată pe nava G. L., proprietatea pârâtei intimate N. S. Company Ltd.
Conform art. 4.1 din contract, durata contractului este de 5 ani începând cu data semnării acestuia /15.06.2009 – 15.06.2014).
În temeiul art. 5.1 și 5.2 din contractul de ambarcare angajatorul Navimar S. Company Ltd. și-a asumat obligația de a asigura recurentului un program de lucru de 12 ore/zi, 7 zile pe săptămână timp de o lună de ambarcare la bordul remorchetului G. L. aflat în proprietatea intimatei pârâte G. L. Ompany Ltd., urmată de o perioadă de repaus la țărm, egală cu perioada efectiv lucrată potrivit art. 5.1. la bordul navei.
Pentru munca prestată conform dispozițiilor contractuale mai sus menționate, angajatul era retribuit cu suma de 975 USD pe lună sau proporțional conform fracțiunii efectiv lucrate, în baza situației de timp efectiv lucrat întocmită de comandant și aprobată de angajator (art. 6.1.).
Art. 6.2 din contract prevede faptul că pentru perioada de repaus la țărm angajatul este retribuit cu aceeași sumă primită pentru perioada anterioară de ambarcare.
În anul 2011 a fost încheiat actul adițional cu nr. 9 din 09.06.2011 la contractul de ambarcare, conform căruia, remunerația a fost stabilită la suma de 81,84 USD/zi completă de lucru pentru programul operațional de lucru al navei și de 63,78 USD/zi completă de lucru pentru programul neoperațional al navei sau proporțional cu numărul de ore efectiv lucrate în acea zi, cu modificarea corespunzătoare a art. 6.1 din contractul de ambarcare.
Art. 7.2.1. și art. 7.2.2. din contract prevede obligația angajatorului de a achita indemnizația în USD prevăzută la art. 6.1 în contul angajatului și de a suporta toate cheltuielile legate de taxe, asigurări sociale, contribuții ce cad în sarcina angajatului și angajatorului, calculate la salariul minim pe economie în România.
Pe lângă măsurile luate de angajator privind diminuarea drepturilor salariale, acordate angajaților, angajatorul a procedat la încălcarea repetată a obligațiilor contractuale cu privire la întârzierea îndeplinirii obligației de plată a acestor drepturi salariale pe o perioadă de 4-5 luni.
Începând cu data de 07.03.2012, deși recurentul se afla sub imperiul contractului de muncă în deplină desfășurare, angajatorul nu l-a mai chemat la serviciu pe recurent în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu, deși avea această obligație legală, potrivit contractului de ambarcare încheiat între părți.
Curtea constată că acest contract de ambarcare are natura unui contract de muncă astfel cum este definit în art. 10 din Codul muncii, potrivit cu care, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu.
Obligațiile intimaților pârâți sunt stabilite în art. 7.2.1. și 7.2.2. din contract care prevăd obligația lor de a achita remunerația în USD prevăzută la art. 6.1. în contul angajatului și de a achita toate cheltuielile legate de taxe, asigurări, contribuții ce cad în sarcina angajatului și angajatorului calculate la nivelul salariului minim pe economie în România; aceleași obligații sunt prevăzute și în art. 40 alin.2 lit.c) din Codul muncii .
Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că începând cu data de 07.03.2012 recurentul nu a mai fost chemat la serviciu ( astfel cum s-a menționat mai sus) deși angajatorul avea această obligație, asumată prin contractul de ambarcare, aflat în deplină desfășurare, motiv pentru care a învestit instanța cu o acțiune civilă solicitând obligarea intimaților la plata salariilor restante pe perioada 07.03.2012 – 06.11.2012 în cuantum de 11.457,60 USD și la plata drepturilor contractuale restante, constând în cheltuieli de taxe, asigurări sociale, contribuții calculate la nivelul salariului minim pe economie în România, pentru perioada 07.03.2012 – 06.11.2012.
Art. 253 din Codul muncă prevede că „ angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, iar în cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente”.
Textul reglementează răspunderea angajatorului pentru situația când din culpa sa produce o pagubă salariatului.
De asemenea, răspunderea angajatorului mai poate fi angajată în cazul când salariatul, fără să fie concediat, este împiedicat de a munci - caz în speță, cauza de față.
Având în vedere cele relatate, Curtea constată că, în cauză este antrenată răspunderea contractuală a intimaților pârâți care în baza obligației asumate prin încheierea contractului de ambarcare l-a împiedicat pe recurent de a munci, în sensul că nu l-a chemat la muncă, pe durata de valabilitate a contractului, deși acesta s-a aflat în permanență la dispoziția acestora în vederea derulării contractului de ambarcare.
Obligația angajatorului de a-i asigura recurentului continuitate în muncă rezultă din prevederile contractului de ambarcare pct. 5.1.
Neîndeplinirea obligației asumate la pct. 5.1. din contractul de ambarcare a condus la neplata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Procedând în acest mod, pârâtele intimate i-au provocat un prejudiciu a cărui întindere nu poate fi stabilită în această fază procesuală, întrucât este necesar a fi administrate noi probe – martori, înscrisuri –, unele dintre ele neputând fi administrate în această fază, și în același timp de a nu-l priva pe recurent de un grad de jurisdicție, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la Tribunalul C..
Cu acest prilej, instanța de fond va proceda la administrarea de probatorii, în vederea stabilirii întinderii prejudiciului cauzat de către intimații pârâți recurentului, pe ce perioadă și dacă acesta s-a aflat în permanență la dispoziția angajatorului în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul de ambarcare încheiat.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurentul reclamant M. I., cu domiciliul procesual ales în C., .. 52, jud. C., la Cabinet individual avocat N. V., împotriva sentinței civile nr. 4323/21.11.2013, pronunțată de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte N. S. COMPANY LTD, cu sediul în Arch. Makariou III 284 F. Court, ., Limasol, Cipru, și G.S.P. L. S. LTD, cu sediul în Valeta, .. 171, VLT 1455 Malta, ambele cu sediul procesual ales în C., .. 27B, jud. C., la S.C.A. „P. M., B.”.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2014.
Președinte, M. G. | Judecător, Vanghelița T. | Judecător, G. L. |
Grefier, C. M. |
Jud.fond A.N.
Red.dec.jud. T.V. 28.11.2014
Tehnored.gref.M.C. 28.11.2014/3 ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
C., ., județ C.
Tel.0241-_; fax: 0241-_
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr._
Data:
C ă t r e,
TRIBUNALUL C.
Secția I civilă
Vă înaintăm dosarul civil cu numărul de mai sus, privind pe recurentul reclamant M. I. și intimatele pârâte N. S. COMPANY LTD ș.a., întrucât prin decizia civilă nr. 248/CM pronunțată de această instanță la data de 20.10.2014 a fost admis recursul reclamantului, casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului C..
Dosarul conține.file și are atașat dosarul Tribunalului C. nr._, care are 94 file.
Președinte de complet,
M. G.
Grefier,
C. M.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 273/2014. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 9/2014.... → |
|---|
