Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 128/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 8192/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze
privind conflicte de muncă
DECIZIA CIVILĂ NR. 128 CM
Ședința publică din 9 aprilie 2014
PREȘEDINTE – D. P.
JUDECĂTORI – I. B.
JUDECĂTOR- M. P.
GREFIER - C. I.
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant INSTITUȚIA P. – MUNICIPIUL TULCEA, cu sediul în loc. Tulcea, .. împotriva sentinței civile nr. 2190/28.03.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. G. VALENTIN, cu domiciliul în Tulcea, ..320, ., A. D., cu domiciliul în Tulcea, ..23, jud. Tulcea, A. C., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., B. N., cu domiciliul în Tulcea, ., nr.7, ., ., B. G., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., C. E., cu domiciliul în .,C. Ș., cu domiciliul în Tulcea, ., ., C. C., cu domiciliul în ., C. L., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., C. R. Ș., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., C. A., cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea, C. M., cu domiciliul în Tulcea, ., ., D. I., cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea, H. S., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., I. N., cu domiciliul în Tulcea, ..21, jud. Tulcea, I. M., cu domiciliul în Tulcea, ., nr.7, ., I. G. A., cu domiciliul în .. Tulcea, I. M. M., cu domiciliul în .. Tulcea, L. F., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., M. N., cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea, M. Ș., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., N. G., cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea, N. A., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., P. C. B., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., PAȚĂ C. D., cu domiciliul În Tulcea, ., ., ., P. V., cu domiciliul În Tulcea, 1848, nr.4, ., ., P. E., cu domiciliul în Năvodari, ., ., M. A., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., S. I., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., T. G., cu domiciliul în ., T. E., cu domiciliul Tulcea, ., jud. Tulcea, U. G., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., Z. M., cu domiciliul în Tulcea, . N. M., nr.13, jud. Tulcea, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2014, au fost consemnate în încheierea de la acea dată și face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 09.04.2014, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ reclamantul Instituția P. Tulcea a chemat în judecată pe pârâții A. G. V., A. D., A. C., B. N., B. G., C. E., C. Ș., C. C., C. L., C. R. Ș., C. A., C. M., D. I., H. S., I. N., I. M., I. G. A., I. M. M., L. F., M. N., M. A., M. Ș., N. G., N. A., P. C. B., Pață C. D., P. V., P. E., S. I., T. G., T. E., U. G., Z. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să restituie sumele încasate necuvenit reprezentând drepturi speciale aferente perioadei iunie – octombrie 2011.
În motivare, reclamanta a arătat că în baza Contractului colectiv de muncă nr. 5616/2011 au fost acordate pârâților drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii și asigurarea protecției personalului pentru refacerea capacității de muncă, în cuantum de 300 lei net lunar.
S-a menționat că, drepturile speciale reprezintă acoperirea unei părți a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilității și confidențialității față de instituție.
S-a precizat că, în urma controlului efectuat de către Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea, această instituție a emis decizia nr. 17/2012 prin care a apreciat că drepturile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă nr. 5616/2011 au fost încasate necuvenit, stabilind luarea măsurilor pentru recuperarea sumelor acordate cu titlu de drepturi speciale.
S-a menționat că, respectând cele stabilite în decizia de control a Camerei de Conturi s-a emis Dispoziția nr. 1409/2013, pentru recuperarea sumelor de bani de la personalul contractual din cadrul instituției.
Prin sentința civilă nr. 2190/28.03.2013 Tribunalul Tulcea a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că sumele încasate de către pârâți în perioada iunie – octombrie 2011 cu titlu de drepturi speciale, reprezentând drepturi bănești pentru menținerea sănătății și securității în muncă și asigurarea protecției personalului pentru refacerea capacității de muncă, în cuantum de 300 lei/lunar au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul instituției reclamante și înregistrat sub nr. 5618/28.02.2011, iar în condițiile în care acest contract nu a fost anulat, el se impune părților contractante cu putere de lege.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul – Instituția P. Municipiului Tulcea care a criticat-o pentru nelegalitate conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă sub următoarele aspecte:
Nelegalitatea acordării drepturilor speciale prevăzute de art. 32 al. (5) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 5616/28.02.2011 aplicabil la nivelul Primăriei Municipiului Tulcea a fost constatată definitiv prin Decizia nr. 17/2012 a Curții de Conturi a României care a statuat că stabilirea și acordarea acestor drepturi personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul Primăriei Tulcea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (2) și (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, ale art. 10 alin. (2) și art. 37 al. (1) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și a dispozițiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborată cu Legea nr. 10/2006 privind contractul colectiv de muncă.
Susține recurentul că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”, ori în speță la momentul încheierii contractului colectiv de muncă nr. 5616/28.02.2011 era în vigoare Legea – cadru nr. 284/2010 care prevedea în mod expres că prin contractul colectiv de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor acestei legi.
Cum aceste dispoziții legale nu au fost respectate la data încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aspect constatat prin Decizia nr. 17/2012 a Curții de Conturi a României, drepturile acordate reclamanților fiind nelegal stabilite, se impune restituirea acestora.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul pârât D. I. s-a solicitat respingerea recursului reclamantului, motivat de faptul că drepturile speciale aferente perioadei iunie –octombrie 2011 au fost acordate în temeiul unui contract colectiv de muncă valabil - Contractul Colectiv de Muncă nr. 5616/2011, convenție ce are putere de lege între părțile contractante, astfel încât nu se impune restituirea banilor plătiți pârâților, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Tulcea în raport cu înscrisurile existente la dosar Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a dedus judecății o acțiune ce a avut ca obiect obligarea pârâților - salariați în cadrul Primăriei Tulcea – să restituie sumele de bani încasate în perioada iunie – octombrie 2011 cu titlu de drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii și asigurarea protecției personalului, pentru refacerea capacității de muncă în cuantum lunar net de 300 lei, aceste drepturi fiind prevăzute în CCM la nivel de unitate nr. 5616/28.02.2011.
Caracterul nelegal al acordării acestor drepturi salariale speciale conform Contractului Colectiv de Muncă nr. 5616/28.02.2011 – contract încheiat sub incidența Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice – a fost stabilit prin Decizie nr. 17/2002 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Tulcea, document cu regim public supus controlului de contencios administrativ conform Legii nr. 544/2001, neanulat până în prezent.
Curtea constată că drepturile speciale în litigiu au fost acordate reclamanților în perioada iunie - octombrie 2011 în temeiul CCM la nivel de instituție nr. 5616/28.02.2011 fiind prevăzute în art. 32 al. (5) atât pentru personalul contractual, cât și pentru funcționarii publici.
Prin Decizia civilă nr. 998/RCA din 30 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a statuat asupra caracterului nelegal al contractului colectiv de muncă nr. 5616/28.02.2011 încheiat la nivelul Primăriei Tulcea, instanța de recurs reținând în mod irevocabil că prin acest contract au fost negociate și acordate funcționarilor public din aparatul Primăriei Municipiului Tulcea drepturi speciale (art. 25 al. (2)) cu încălcarea prevederilor Legii nr. 330/2009 respectiv a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Deși această hotărâre judecătorească nu se impune cu autoritate de lucru judecat în cauză, nefiind întrunite cumulativ cele trei elemente de identitate impuse de art. 1201 cod civil (1864), respectiv nu a existat identitatea de părți, în acel litigiu având calitatea de pârâți funcționarii publici iar nu personalul contractual al instituției, Curtea nu poate face abstracție de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat ce rezultă din această hotărâre.
Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dosar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci chiar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
În speță se constată că drepturile speciale vizate prin acțiune au fost acordate în temeiul art. 32 alin. (5) din CCM nr. 5616/28.02.2011, contract încheiat după . Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/28.12.2010.
Acest act normativ stabilește cadrul legal de salarizare a personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului, scopul său fiind acela de a stabili un sistem unitar de salarizare, cu respectarea principiilor reglementate de art. 3 din lege.
Conform art. 3 lit. (b) din Legea nr. 284/2010 unul dintre principiile ce guvernează acest sistem unic de salarizare îl constituie supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii, fiind interzisă negocierea și acordarea altor drepturi salariale sau sporuri decât cele prevăzute în această lege (art. 1 alin. (2)).
În raport de aceste dispoziții legale, sub imperiul cărora s-a încheiat CCM nr. 5616/28.02.2011 trebuie analizată chestiunea referitoare la caracterul contractului colectiv de muncă, respectiv la forța lui juridică, sub aspectul efectelor produse între părțile contractante, conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 (în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă), potrivit căruia „Contractul colectiv de muncă, încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”.
De asemenea, art. 8 din Legea nr. 1330/1996 (în prezent abrogată prin Legea nr. 62/2011) prevedea în mod expres „Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege”.
Prin urmare, contractul colectiv de muncă este, prin natura lui, un contract regulamentar (creator de norme de drept), dar are un caracter de drept privat subordonat legii și sancționabil cu nulitatea totală sau parțială în situația în care conține clauze contrare normelor legale, nulitatea putând fi invocată atât pe cale principală, cât și pe excepție (art. 142 din Legea nr. 62/2011).
Prin Decizia nr. 1250/07.10.2010 Curtea Constituțională a României a reținut că statul are deplină legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, „ci drepturi salariale suplimentare”.
Prin Decizia nr. 292/01.04.2004 Curtea Constituțională a statuat că „încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie”, în caz contrar, s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale”.
Aceeași instanță constituțională a mai statuat că dispozițiile art. 41 alin. (5) din Constituție privind caracterul obligațional al convențiilor colective, nu exclud „posibilitatea legiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat” (Decizia nr. 1414/04.11.2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 796/23.11.2009).
Transpunând aceste principii în prezenta speță, Curtea constată că drepturile salariale suplimentare acordate reclamanților în temeiul art. 32 alin. (5) din CCM nr. 5616/2011 nu au avut un temei legal, nefiind prevăzute în Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, deși la data încheierii acestei convenții colective, actul normativ mai sus invocat era în vigoare.
Apărarea intimaților reclamanți în sensul că temeiul acestor drepturi bănești l-a constituit un contract colectiv de muncă ce nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească nu poate fi reținută, în condițiile în care acest contract a fost încheiat cu încălcarea legii nr. 284/2010, iar principiul supremației legi nu poate fi înfrânt de voința părților implicate în negocierea unui contract colectiv de muncă, convențiile colective de muncă fiind garantate numai în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie, astfel cum a reținut Curtea Constituțională în Decizia nr. 292/01.04.2004.
Constatând că reclamanții au încasat în perioada iunie - octombrie 2011 o . drepturi bănești reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă și asigurarea protecției personalului pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 300 lei net lunar, drepturi nereglementate prin legislația în vigoare, și mai mult, interzise a fi acordate prin Legea nr. 284/2010 ce reglementa salarizarea unitară a personalului bugetar (din care fac parte și reclamanții), aspect constatat definitiv prin actele de control efectuate de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Tulcea și menționat în Decizia nr. 17/2012, Curtea constată întemeiate criticile recurentului pârât motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul reclamantului ca fondat.
Se va modifica în tot hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii reclamantului și obligării pârâților să restituie reclamantului sumele de bani încasate în perioada iunie – octombrie 2011 cu titlu de drepturi speciale, astfel cum sunt prevăzute pentru fiecare reclamant în parte în anexa nr. 1 la Decizia nr. 17/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant INSTITUȚIA P. – MUNICIPIUL TULCEA, cu sediul în loc. Tulcea, .. împotriva sentinței civile nr. 2190/28.03.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. G. VALENTIN, cu domiciliul în Tulcea, ..320, ., ., A. D., cu domiciliul în Tulcea, ..23, jud. Tulcea, A. C., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., B. N., cu domiciliul în Tulcea, ., nr.7, ., B. G., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., C. E., cu domiciliul în .,C. Ș., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., C. C., cu domiciliul în ., C. L., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., C. R. Ș., cu domiciliul în Tulcea, ., ., C. A., cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea, C. M., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., D. I., cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea, H. S., cu domiciliul în Tulcea, ., ., I. N., cu domiciliul în Tulcea, ..21, jud. Tulcea, I. M., cu domiciliul în Tulcea, ., nr.7, ., ., I. G. A., cu domiciliul în .. Tulcea, I. M. M., cu domiciliul în . K., jud. Tulcea, L. F., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., M. N., cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea, M. Ș., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., N. G., cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea, N. A., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., P. C. B., cu domiciliul în Tulcea, ., ., PAȚĂ C. D., cu domiciliul În Tulcea, ., ., ., P. V., cu domiciliul În Tulcea, 1848, nr.4, ., ., P. E., cu domiciliul în Năvodari, ., ., M. A., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., S. I., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., T. G., cu domiciliul în ., T. E., cu domiciliul Tulcea, ., jud. Tulcea, U. G., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., Z. M., cu domiciliul în Tulcea, . N. M., nr.13, jud. Tulcea.
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului.
Obligă pârâții să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de drepturi speciale potrivit art. 32 alin. (5) din CCM nr. 5616/28.02.2011 în perioada iulie - octombrie 2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. PetroviciIrina B. M. P.
Grefier
C. I.
Jud. fond:MPescăruș
Red.dec.jud. M.P./11.04.2014
Tehnored.gref.I.C./16.04.2014/2ex.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 134/2014. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 44/2014.... → |
|---|
