Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 140/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 1433/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.140 /CM
Ședința publică din data de 3 Martie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” S.A., cu sediul în București, ., sector 2 - împotriva sentinței civile nr. 1475 din 12 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. D. P. și V. F., ambii reprezentați prin S. „POȘTA ROMÂNĂ” C., cu domiciliul în C., ., etaj 4, județ C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic D. I.-Letiția pentru apelanta pârâtă C.N. Poșta Română S.A., în baza împuternicirii nr. 101/1132/17.03.2014 pe care o depune la dosar, lipsind intimații reclamanți S. D. și V. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele Cod proc. civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 270 Codul Muncii.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care;
La solicitarea instanței, apelanta pârâtă C.N. Poșta Română S.A., prin reprezentantul său arată că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, solicitând cuvântul asupra apelului.
Curtea, în conformitate cu art.392 C.pr.civ. se socotește lămurită și, reținând că nu mai sunt alte cererii prealabile, excepții de invocat sau probe de propus, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul, reprezentantul apelantei pârâte C.N. Poșta Română S.A. solicită admiterea apelului pentru motivele expuse pe larg în scris în cadrul apelului, în sensul schimbării în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate de către reclamanți reprezentați prin S. Poșta Română C., având în vedere înscrisurile depuse în dosarul de fond.
Curtea, în considerarea art.394 Cod proc. civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea formulată de reclamantul S. Poșta Română în numele lui S. D. P. și V. F., angajați ca șoferi profesioniști în cadrul pârâtei Compania Națională „Poșta Română” S.A., s-a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională „Poșta Română” S.A. la plata către fiecare dintre cei doi salariați a sumei de 643 lei reprezentând rețineri nejustificate și ilegale din salariile aferente lunii decembrie 2013, actualizate cu rata inflației până la momentul plății.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că din drepturile salariale cuvenite reclamanților S. D. P. și V. F. pentru luna decembrie 2013, fără un acord din partea acestora, împotriva dispozițiilor art.169 alin.2 din codul muncii, unilateral s-a dispus reținerea din salariile de încadrare a sumei de 643 lei, pentru fiecare, reprezentând c/val carburanți, deși cei doi salariați au explicat prin referatele întocmite că nu se fac vinovați de faptul că mașinile de serviciu înregistrează consumuri ridicate .
S-a mai arată că sub motivația că autocamioanele care plecau zilnic în cursă au înregistrat consumuri mult mai mari decât cele stabilite prin normativele companiei, după realizarea unei anchete interne, s-a dispus reținerea acestor sume din salariile aferente lunii decembrie.
Temeiul de drept invocat de către pârâtă a fost art.254 alin.1 codul muncii care prevede că: „ În situația în care angajatorul constatã cã salariatul sãu a provocat o pagubã din vina și în legãturã cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notã de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul pãrților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicãrii”.
Reclamantul arată că deși textul de lege prevede expres că astfel de procedură este aplicabilă în cazul în care angajatul vizat este de acord să își asume un asemenea angajament de plată, din documentele întocmite în cursul acestei anchete rezultă fără echivoc că salariații nu și-aui dat acordul în această privință.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată arătând că cei doi sunt salariați ai unității pârâte ca șoferi pe autocamionul M._ cu nr. de înmatriculare_ .În luna august 2013 Oficiul Județean de Poștă B. a solicitat o comisie de verificare și stabilire a consumului de carburant. Urmare a verificărilor efectuate a fost întocmit Referatul nr.10/_/24.10.2013 prin care se concluzionează că”întreaga cantitate de combustibil, care se încadrează sub 3 l/100 km trebuie să fie încadrată drept combustibil real consumat de autocamion, iar diferența nejustificată va fi suportată de șoferii autocamionului, respectiv V. F. și S. D. P.”.Urmare a celor constatate au fost întocmite note de constatare și evaluare a pagubei prin care se stabilește pentru fiecare șofer în parte prejudiciul produs semnat de șoferul S. D. .
Pârâta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile patrimoniale, iar susținerile reclamanților că aceștia nu și-au manifestat acordul nu sunt reale având în vedere că procesul verbal din 17.10.2013 poartă semnătura reclamantului S. D. fără nicio obiecție, notele de constatare și evaluare a prejudiciilor le-au fost aduse la cunoștința fiecăruia dintre cei doi șoferi care au refuzat semnarea fără a preciza motivele pentru care au recurs la această modalitate de a-și însuși procesele verbale, iar refuzul de a semna nu echivalează cu lipsa acordului.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1475 din data de 12 iunie 2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C. a admis acțiunea formulată reclamanții S. D. P. și V. F., ambii prin S. Poșta Română C., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională „Poșta Română” S.A. și a obligat pârâta la plata către reclamanții S. D. P. și V. F., reprezentați prin S. Poșta Română C., a câte 643 lei sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții S. D. și V. F. sunt angajați ai societății pârâte ca șoferi ambii conducând autocamionul M._ cu nr. de înmatriculare_ .
Comisia pentru verificarea consumului de carburanți auto constituită conform referatului aprobat de Directorul General nr.102/_ la autocamionul M._ a întocmit procesul-verbal și referatul nr._ din 28.10.2013 în care se consemnează că autocamionul s-a încadrat în coeficientul stabilit de până la 3 l/100 km nefiind necesar aplicarea unui coeficient mai mare.
Ulterior a fost întocmit procesul verbal de verificare și control a gestiunii de carburanți nr._/1.11.2013 semnat de salariatul S. D., salariatul V. F. refuzând să semneze..
Totodată s-au întocmit notele de constatare și evaluare a pagubei nr.239/2166/9.12.2013 și nr.239/2177/11.11.2013 pe care S. D. și V. F. au refuzat să le semneze.
Conform fișelor de salarii aferente lunii decembrie 2013, salariaților le-au fost reținute sumele de 643 lei din salariul cuvenit.
Conform prevederilor din art.169 alin.(1) și (2) Codul muncii, „nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege” iar „reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.
În prezenta cauză, problema care se impune a fi analizată este cea a legalității modalității de recuperare a sumelor pe care pârâtul angajator le impută salariaților.
Aceste prevederi legale exclud posibilitatea recuperării pretinsului prejudiciu provocat angajatorului prin alte proceduri nereglementate de lege, cum ar fi procedura emiterii unei decizii de imputare, care își găsea reglementarea în vechiul Cod al Muncii, în prezent abrogat.
Împrejurarea că salariatul S. D. a semnat procesul-verbal din 17.10.2013 prin care s-a procedat la verificarea camionului nu este de natură a suplini manifestarea expresă de voință a acestuia la recuperarea prejudiciului. Faptul că acesta a semnat acest proces-verbal atestă împrejurarea că s-a realizat procedura de verificare nu și rezultatul verificării și în niciun caz nu este de natură a prezuma acordul reclamantului.
Totodată, refuzul reclamanților de a semna notele de constatare a prejudiciului nu poate echivala cu asumarea acestuia și nu poate fi interpretat ca fiind o manifestare a acordului de voință a salariaților în sensul recuperării directe a pagubei.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat caracterul nelegal al reținerilor din salariul aferent lunii decembrie 2013 și a obligat pârâta la restituirea sumei de 643 lei către fiecare reclamant, actualizate cu indicele de inflație .
În ceea ce privește cererea ce are ca obiect actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani solicitate, s-a reținut că un creditor poate pretinde și daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominala a creanței si valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentata pe scopul acestei instituții, respectiv păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Împotriva sentinței civile nr. 1475 din data de 12.06.2014 a declarat apel pârâta C.N. “Poșta Română” S.A., invocând în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1475 din 12.06.2014, instanța investită cu soluționarea în fond a cauzei a reținut că problema care se impune a fi analizată este cea a legalității modalității de recuperare a sumelor de la salariați.
Instanța de fond, prin raportare, doar la prevederile art. 169 din Codul muncii, a reținut că reținerile salariale s-au făcut "prin alte proceduri nereglementate de lege, cum ar fi procedura emiterii unei decizii de imputare, care își găsea reglementare în vechiul Cod al Muncii, in prezent abrogat".
În prezenta cauză s-a constatat prin verificările efectuate asupra autocamionului utilizat de către cei doi salariați, faptul că a fost produsă o pagubă materială patrimoniului societății, prin consumul exagerat de carburant. Acest prejudiciu a reieșit din toate verificările efectuate asupra autocamionului și a deplasărilor pe care acesta le-a efectuat.
Având in vedere aspectele relatate, atât în cerere de apel cât și în întâmpinarea formulată în dosarul de fond, apelanta pârâtă consideră că sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, aceasta fiind o formă a răspunderii juridice, care constă în obligația salariaților de a repara pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătura cu munca sa.
În vederea reținerii răspunderii patrimoniale este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții:
- să existe un prejudiciu cauzat în patrimoniul angajatorului;
- să existe un raport de cauzalitate între fapta angajatului și prejudiciul suferit de angajator. Fapta salariatului trebuie să fi fost în legătură cu sarcinile și atribuțiile angajatului, iar urmarea acesteia să fi fost prejudiciul suferit de angajator în patrimoniul său;
- fapta ilicita (acțiunea sau inacțiunea) și personală a salariatului să fi fost săvârșită în legătura cu munca sa.
Conform prevederilor art. 254 din Codul muncii "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătura cu munca lor".
Consideră apelanta pârâtă că instanța de fond nu a ținut cont și de prevederile art.254 alin 3, unde se stipulează că: "în situația în care angajatorii constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.”
Precizează că antrenarea răspunderii patrimoniale a celor doi reclamanți este justificată, ținând cont de considerentele expuse anterior și de prevederile codului muncii. Afirmațiile referitoare la faptul că sumele au fost reținute fără acordul salariaților sunt nefondate având în vedere următoarele înscrisuri, ce redau întrutotul realitatea:
- procesul-verbal întocmit in data de 17.10.2013 (ANEXA 5 la întâmpinarea dosarului de fond) de comisia ce a procedat la verificarea autocamionului, comisie din care a făcut parte și reclamantul S. D. P., înscrisul purtând semnătura acestuia, fără nici o altă obiecțiune;
- notele de constatare și evaluare a prejudiciilor le-au fost aduse la cunoștința fiecăruia dintre cei doi reclamanți, care doar au scris faptul că refuză să semneze, fără a preciza motivele pentru care au recurs la această modalitate de a-și însuși procesele-verbale întocmite și notele de constatare și evaluare a pagubelor.
Având în vedere motivele expuse mai sus, ținând cont și de înscrisurile depuse în dosarul de fond, precum și de prevederile codului muncii, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1475 din 12.06.2014 pronunțată de Tribunalul C., în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanții S. D. P. și V. F. reprezentați de S. Poșta Română C..
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Conform fișelor de salarii aferente lunii decembrie 2013reclamanților le-au fost reținute sumele de 643 lei din salariul cuvenit.
Corect a reținut prima instanță că reținerile din salariu nu pot fi efectuate în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Prin art. 169 al.2 codul muncii se prevede că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Salariul, contraprestația muncii efectuate de salariat reprezintă fără îndoială un drept de proprietate al salariatului. În aceste condiții, salariul se bucură de protecție ca orice drept de proprietate.
Recuperarea prejudiciului cauzat de salariat nu este posibilă pe calea reținerilor din salariu, ci doar pe calea unei acțiuni în răspundere patrimonială conform prevederilor art. 254 al.1 codul muncii.
Împrejurarea că salariatul S. D. P. a semnat procesul-verbal din 17.10.2013 prin care s-a procedat la verificarea camionului nu este de natură a suplini manifestarea expresă de voință a acestuia la recuperarea prejudiciului.
Faptul că acesta a semnat acest proces-verbal atestă împrejurarea că s-a realizat procedura de verificare și în nici un caz nu este de natură a prezuma acordul reclamantului la recuperarea prejudiciului.
De asemenea, refuzul reclamanților de a semna notele de constatare a prejudiciului nu poate fi interpretat ca fiind o manifestare a acordului de voință a salariaților în sensul recuperării directe a pagubei.
În absența unei învoieli a părților pentru recuperarea prejudiciului, exista doar posibilitatea angajatorului de a sesiza instanța cu o acțiune în răspundere patrimonială.
Numai după obținerea titlului executoriu, angajatorul putea proceda la rețineri din salariu cu respectarea art. 257 codul muncii.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.480 al.1 Cod procedură civilă Curtea a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” S.A., cu sediul în București, ., sector 2 - împotriva sentinței civile nr. 1475 din 12 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. D. P. și V. F., ambii reprezentați prin S. „POȘTA ROMÂNĂ” C., cu domiciliul în C., ., etaj 4, județ C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.03.2015.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S.-S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – D.I.F.
Red.dec.-jud. J.Z./20.03.2015
Thred.gref.G.M./5 ex./27.03.2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 224/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 87/2015. Curtea... → |
|---|
