Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 224/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 224/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 9226/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 224/CM
Ședința publică din data de 7 Aprilie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - J. Z.
Judecător – M. S.-S.
Grefier - M. G.
Pe rol pronunțarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă N. E. S., domiciliată în localitatea Eforie Nord, ..3, județul C., împotriva sentinței civile nr. 2749 din 05.11.2014, pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul civil nr._ 5/2013, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. „M. E.”, cu sediul în localitatea Costinești, ., județul C., având ca obiect – contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din 31.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 07.04.2015, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra cererii de apel de față:
Prin cererea formulată de reclamanta N. E. S. în contradictoriu cu pârâta Școala G. „M. E." Costinești înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ se contestă decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr.534/17.09.2013 și decizia de rectificare nr.569/4.11.2013, decizii pe care reclamanta le consideră netemeinice și nelegale solicitând anularea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă nr. 534/17.09.2013; anularea deciziei nr. 569/04.11.2013 prin care se rectifică decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr. 534/17.09.2013; obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale cuvenite și neîncasate începând cu data de 01.07.2013 și până la zi, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și virarea contribuțiilor aferente acestora către bugetul de stat.
În motivare, reclamanta a arătat că este angajată a Școlii Gimnaziale „M. E." Costinești, fostă Școala cu clasei I - VIII Constinești, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 133/23.09.2010 îndeplinind funcția de profesor - limba și literatura română. Anterior acestei date, în anul școlar 2009 - 2010 reclamanta a fost încadrată pe același post pe durată determinată, 01.09._10, în baza contractului individual de muncă nr. 57/21.09.2009 încheiat ca urmare a detașării dispusă prin decizia de detașare nr. 460(1 )/28.08.2009.
Ca urmare a încetării perioadei de detașare a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 133/23.09.2010.
A mai arătat reclamanta că în cursul anului 2013, în perioada 14.01. - 30.06., a beneficiat de concediu fără plată pentru studii având în vedere faptul că urma cursurile de perfecționare profesională, respectiv masterat în Managementul Instituțiilor Publice organizat în cadrul Facultății de D. și Științe Administrative a Universității Ovidius C..
S-a mai susținut că la data de 17.09.2013 directorul Școlii Gimnaziale „M. E." Costinești a emis, în mod unilateral și abuziv decizia nr. 534 potrivit cu care contractul individual de muncă este suspendat.
Potrivit prevederilor art. 52 codul muncii, legea cadru care reglementează raporturile de muncă, angajatorul are posibilitatea, din inițiativa sa, să dispună suspendarea contractului individual de muncă în anumite cazuri strict limitative. Toate situațiile prevăzute la lit. a - e din art. 52 au o limită de timp pentru care se poate dispune această suspendare. Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect faptul că angajatul nu prestează activitatea pentru care este angajat, iar angajatorul nu achită drepturile salariale cuvenite. La al. 2 al aceluiași articol prevede în mod expres faptul că în urma reglementării situației juridice a angajatului și restabilirea situației anterioare, angajatul are dreptul la toate veniturile salariale de care nu a beneficiat pe perioada suspendării.
Toate măsurile dispuse de angajator cu privire la încheierea, derularea, modificare, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă sunt reflectate în decizii emise de către acesta.
Deciziile emise de angajator trebuie să îndeplinească condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, să indice motivele de fapt și de drept pe care angajatorul le-a avut în vedere la emitere. Lipsa uneia dintre condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ atrage nulitatea absolută a deciziei.
Reclamanta a apreciat că decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr. 534/17.09.2013 este lovită de nulitate absolută deoarece nu întrunește toate condițiile de formă și de fond prevăzute de lege.
În acest sens s-a învederat faptul că în decizie se face vorbire de un Raport al Comisiei de cercetare disciplinară nr. 02.09.2013, raport de care reclamanta nu are cunoștință.
Totodată s-a indicat ca temei de fapt și Procesul Verbal al Consiliului de Administrație din data de 17.09.2013, ședință la care reclamanta fost convocată și nu a participat.
S-a indicat ca temei de drept pentru emiterea deciziei art. 264 lit. b) din codul muncii astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 40/2011.
În ceea ce privește art. 264 lit. b) din codul muncii, astfel cum a fost modificat și renumerotat, se face precizarea că acest articol cuprinde doar alineate și reglementează infracțiunea de stabilire a salariului angajaților sub salariul minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut de lege, infracțiune care este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau amendă penală.
Din analiza art. 1 al deciziei nr. 534/17.09.2013 rezultă că se suspendă un contract individual de muncă care urmează să fie încheiat ulterior deciziei de suspendare, respectiv contractul individual de muncă care urmează să fie încheiat la data de 21.09.2013 și care urmează să fie înregistrat sub nr. 57.
Reclamanta a menționat că a încheiat contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată începând cu 23.09.2010, condiții în care se observă că decizia suspendă un contract viitor. Această greșeală de dactilografiere se încearcă a fi remediată prin emiterea deciziei nr.569/4.11.2013 care însă nu reflectă realitatea juridică.
A mai susținut reclamanta că suspendarea unilaterală a contractului individual de muncă fără ca această suspendare să aibă o limitare în timp este de natură să aducă grave prejudicii angajatului.
Se mai susține că suspendarea contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată nu este prevăzută de codul muncii ca sancțiune disciplinară.
În condițiile în care decizia de suspendare este o decizie de sancționare reclamanta a apreciat că aceasta este lovită de nulitate deoarece nu respectă condițiile de formă și de fond prevăzute de art.252 alin.2 c.muncii. În aceste sens se indică faptul că nu este descrisă fapta, prevederile încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, temeiul de drept, termenul de contestare și instanța competentă să soluționeze contestația.
Totodată, reclamanta a mai susținut că decizia nu se încadrează nici în reglementările speciale. Astfel conform art.280 alin.4 din Legea nr.1/2011 și în conformitate cu Regulamentul privind organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de disciplină abaterile disciplinare se cercetează de o comisie formată din 3-5 membri, personalul didactic din cadrul comisiei având funcția didactică cel puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea.
Referitor la cercetarea disciplinară efectuată aceasta trebuia efectuată sub sancțiunea nulității absolute, iar salariul trebuia convocat. În situația reclamantei această convocare nu a avut loc.
Se mai susține că deși aveau cunoștință din dosarul personal și din discuțiile purtate așa zisele convocări au fost comunicate la o adresă la care reclamanta nu locuia efectiv.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulata de către reclamanta împotriva Deciziei de suspendare a contractului individual de munca nr. 534/17.09.2013 si a Deciziei de rectificare nr.569/04.11.2013 emise de către Scoală Gimnaziala "M. E." Costinești, ca nelegală și nefondată.
S-a arătat că reclamanta N. E. S. s-a transferat la cerere pe postul/catedra de Limba si Literatura R., cu predare in limba romana la Școala cu clasele I-VIII Costinești, nivelul de învățământ gimnazial, mediul rural, potrivit Deciziei nr. 681/14.05.2010 emisă de către Inspectoratul Școlar Județean C..
În data de 23.09.2010, intre reclamanta si instituția de învățământ s-a încheiat contractul individual de munca nr. 133/23.09.2010, salariata asumându-și obligația respectării contractului colectiv de muncă la care a aderat, contractul individual de muncă și normele legale.
Ca urmare a petiției nr.2/7.01.2013, de acordare a concediului fără plata pentru studii conform art.279 din Legea nr. 1/2011, 3 ani într-un interval de 7 ani, pentru perioada 14.01._13, Consiliul de Administrație al unității de învățământ aprobă cererea în ședința de lucru din 11.01.2013. Cererea a fost înregistrată sub nr. 33/14.01.2013 și la Inspectoratul Școlar al Județului C., for superior care a dispus aprobarea efectuării concediului fără plata in perioada 14.01._13. Din economia actului ( adresa nr. 33/14.01.2013, ultim aliniat), reiese că " în această perioadă i se rezervă catedra/postul de Limba și Literatura Romană de la Școala G. "M. E. Costinești pe care era titulară".
Pârâta a susținut că reclamanta a menționat în cererea sa din data de 07.01.2013, că a mai beneficiat, conform prevederilor art.279 din Legea nr. 1/2011, de următoarele concedii fără plată:
- perioada 25.09._07, în baza act nr.443/22.09.2006 I.Ș.J. C.;
- perioada 01.09._09, în baza act nr. 1077/03.09._.Ș.J. C..
Pârâta a solicitat ca instanța să constate că perioada de acordare a concediului fără plata este între 14.01._13, iar o altă cerere de prelungire a concediului fără plată nu s-a înregistrat. Fiindu-i comunicată adresa nr.33/14.01.2013 eliberată de I.S.J. C., contestatoarea avea obligația de diligență, în scopul respectării dispozițiilor legale și Statutului personalului didactic preuniversitar.
Și unitatea de învățământ a primit adresa I.Ș.J. C. nr. 33/2013 și pe cale de consecință, a emis Decizia nr. 505/14.01.2013 de suspendare pe perioada 14.01._13, angajata aflându-se în concediu fără plată.
Față de această situație, pentru respectarea Legii nr. 1/2011, Școala gimnazială și I.S.J. Constanta a vacantat un post de suplinitor (pe perioadă determinată a efectuării concediului fără plată) pentru catedra de Limba și Literatura Romană.
Se mai arată că în data de 17.06.2013, cu adresa nr. 483/17.06.2013, unitatea de învățământ semnalează reclamantei că "în data de 01.07.2013 va expira perioada de concediu fără plată", iar în perioada 01.07._13 urmează să activeze.
Prin urmare, școala emite decizia nr.527/01.07.2013 de încetare a suspendării contractului individual de muncă și reluarea activității cu data de 01.07.2013.
Datorită neprezentării la școală a reclamantei N. E. - S., unitatea de învățământ a adus la cunoștință cazul I.Ș.J. C. prin adresa nr.62/08.07.2013.
În data de 23.07.2013, Școala G. "M. E.” Costinești a formulat d-nei profesoara N. E.-S., după 22 de zile de absențe nemotivate de la locul de muncă, adresa nr.525/23.07.2013, prin care era invitată să-și reia activitatea școlară. Totodată, pârâta a arătat că s-a efectuat o deplasare la adresa cunoscută din actul de identitate, și după mai multe interpelări, s-a ajuns la o adresă din localitatea Eforie Nord, .. 3, unde a fost găsit soțul salariatei, în persoana dl. N. I. care a refuzat primirea actului (adresa nr. 525/23.07.2013), prilej cu care a fost întocmit și semnat de cadrele didactice prezente, procesul verbal nr.46/23.07.2013. Actul a fost comunicat prin poștă la adresa din localitatea Eforie Nord, .. 3.
A mai arătat pârâta că situația creată a fost analizată în prima ședință a Consiliului de Administrație al scolii din data de 23.07.2013. Consiliul profesoral din cadrul Școlii Gimnaziale "M. E." Costinești s-a autosesizat și a propus Consiliului de Administrație, demararea procedurilor pentru cercetarea disciplinară, sens în care s-a întocmit Referatul de sesizare nr.565/2.09.2013.
S-a mai susținut de către pârâtă că, încălcând contractului colectiv de muncă, contractul individual de munca si normele legale, angajata nu a comunicat nici un document pentru a-si justifica absentele de la program, atât unității de învățământ cât și I.S.J. Constanta, instituții care au aprobat efectuarea concediului fără plată, în perioada 14.01._13.
În data de 1.09.2013 a avut loc deschiderea anului școlar 2013/2014, iar reclamanta nu s-a prezentat la Școala G. "M. E." Costinești.
Comisia de cercetare disciplinară din cadrul unității de învățământ, legal constituita potrivit art.93 din Legea nr.1/2011, numită prin Decizia nr. 530/27.08.2013, s-a reunit în ședința de lucru din 12.09.2013 și a hotărât demararea procedurii cercetării disciplinare a salariatei conform Proces-verbal nr.50 din 12.09.2013.
În data de 12.09.2013, salariata a fost convocată la sediul școlii, potrivit adresei nr.580/12.09.2013 (comunicată la adresa din ..3, localitatea Eforie Nord). Salariata nu s-a prezentat la audiere, iar Comisia de cercetare disciplinară, legal formată în baza Deciziei nr.533/17.09.2013, a încheiat Procesul-verbal din data de 17.09.2013. În conformitate cu dispozițiile legale, a prezentat spre aprobare organului colectiv de conducere a unității de învățământ, Raportul nr.565/2.09.2013.
Actele au fost comunicate salariatei prin poștă, conform dovezilor ce atestă primirea de către destinatar.
S-a mai arătat că unitatea de învățământ a emis Decizia nr.534/17.09 2013 și ulterior Decizia nr. 569/04.11.2013 de îndreptare a erorii materiale strecurată în conținutul Deciziei nr. 534/17.09.2013.
Intenția angajatorului de a suspenda contractul individual de muncă nr.133/23.09.2010 pentru clarificarea poziției d-nei profesoara - titular și edificarea catedrei de Limba și Literatura Romană de la Școala gimnazială este neîndoielnică, de vreme ce, în data de 18.10.2013, salariata a fost convocată la școală (cu confirmare de primire /adresa nr.681/18.10.2013), în vederea justificării absențelor înregistrate.
Pârâta a apreciat că unitatea de învățământ a comunicat documente și la adresa din Eforie Nord, ..3, destinație la care salariata a semnat de primire acte, însă a refuzat să se prezinte la toate invitațiile școlii.
Este de neînțeles ipostaza creată de către d-na profesor, care refuza cu obstinație să se prezinte la locul de muncă începând cu data de 01.07.2013 și nu-și susține legal poziția (nu justifica inacțiunea), dar a solicitat în instanță anularea deciziilor și obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale începând cu 01.07.2013.
Cercetând Adeverința eliberată de către Universitatea Ovidius, Facultatea de D. și Științe Administrative, care certifica la data de 29.10.2012, că reclamanta frecventează anul I-cursuri de zi - M., precum și perioada deja efectuată de concediu fără plată, procedura legala de urmat era să solicite unității și Inspectoratului Școlar Județean, prelungirea perioadei de concediu fără plată. În circumstanțele date, în situația în care sunt urmate cursurile de mașter, cu durata consacrată de lege, contestatoarea beneficiază de concediu legal fără plată
Contestatoarea a supus controlului judiciar deciziile angajatorului, nemulțumită de suspendarea intervenită/menținută, sfidând toate normele de conduită statuate prin legea specială și statut, abandonând crezul profesional, căci în realitate, elevii din mediul rural și colectivul profesoral au avut de suferit.
Independent de documentația emisă de către unitatea de învățământ contestatoarea avea știința de perioadă de acordare a concediului fără plată pentru studii și implicit a rezervării postului/catedra titular de Limba și Literatura Romană (aspecte stabilite de legiuitor și aprobate de către Inspectoratul Școlar Județean C.) în perioada 14.01._13. Instanța a constatat că reclamanta nu poate face dovada că a predat la catedra școlii începând cu data de 01.07.2013, unitatea fiind cea care a invitat-o să-și reia activitatea școlară, singura care a depus eforturi pentru restabilirea relațiilor de muncă. În situația în care prestarea activității în favoarea elevilor școlii era un deziderat al reclamantei profesoare/titular la catedra de Limba și Literatura Romană, aceasta nu a fost împiedicată niciun moment s-o facă, din data de 01.07.2013 și până la momentul deciziei școlii.
A mai susținut pârâta că alegațiile reclamantei nu pot fi primite de către instanță, în mod neserios se afirmă că "se interzice salariatului, prin orice mijloace de care dispune, să presteze activitatea pentru care a fost încheiat contractului individual de munca ", dar nu se lămurește perioada de inactivitate 1.07._13, fapta imputată salariatei, când unitatea și I.Ș.J. C. au așteptat să revină la catedră.
Conchizând, contestația ce are ca obiect acordarea drepturilor de natură salarială actualizate cu rata inflației este profund nejudicioasă și neîntemeiată, reclamanta N. E.-S. nu a urmărit decât menținerea titulaturii printr-un tertip consacrat, aspect dovedit cu acte, conjunctura în care, unitatea de învățământ și Inspectoratul Școlar Județean C. au fost puse în situația grea, de a asigura elevilor din mediul rural, programa prevăzută la catedra de Limba și Literatura Romană de către Ministerul Educației Naționale.
Prin sentința civilă nr. 2749 din 5 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamanta N. E. S., în contradictoriu cu pârâta Școala G. „M. E.” Costinești, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este angajată a unității de învățământ pârâte Școala cu clasele I-VIII Costinești începând din data de 1.09.2010 pe perioadă nedeterminată în funcția de profesor limba și literatura română (fila 18).
Prin cererea înregistrată sub nr.2/7.01.2013 reclamanta a solicitat aprobarea concediului fără plată pentru studii pentru perioada 14.01._13
Prin decizia nr.505/14.01.2013 emisă de instituția pârâtă s-a hotărât suspendarea contractului individual de muncă pentru perioada 14.01._13, angajata aflându-se în concediu fără plată.
La data de 1.07.2013 pârâta a emis decizia nr.527/1.07.2013 prin care s-a stabilit că începând cu data de 1.07.2013 îi încetează suspendarea contractului individual nr.7/21.09.2013 .
Pârâta a încercat să comunice reclamantei 3/17.06.2013 prin care i se aducea la cunoștință că în perioada 1.07._13 este în activitate având în vedere că începând cu data de 1.07.2013 îi expiră perioada de concediu fără plată pentru studii .
Ulterior, la data de 25.07.2013 pârâta a reușit să comunice reclamantei această înștiințare.
La data de 2.09.2013 s-a întocmit referatul nr.565/2.09.2013 prin care urma a se solicita Consiliului de Administrație demararea procedurii de cercetare disciplinară.
La data de 17.09.2013 directorul unității pârâte a emis decizia nr.533/17.09.2013 prin care s-a constituit Comisia de cercetare disciplinară. La data de 17.09.2013 a fost întocmit raportul de cercetare disciplinară care a stat la baza emiterii deciziei nr.534/17.09.2013 emisă de directorul Școlii Gimnaziale M. E. Costinești prin care se arăta că începând cu 17.09.2013 se suspendă contractul individual de muncă al reclamantei nr.57/21.09.2013 . Prin decizia nr.569/4.11.2013 a fost îndreptată eroarea materială din decizia nr.534/17.09.2013 cu privire la data contractului individual de muncă nr.57/21.09.2013 în 21.09.2009.
Raportat la mențiunile din cuprinsul deciziei contestate care are la bază așa cum s-a arătat raportul Comisiei de disciplină, decizia nr.534/17.0.2013 rectificată prin decizia nr.569/4.11.2013 nu este o decizie de sancționare disciplinară astfel încât nu este supusă rigorilor pe care legea le prevede pentru aceste din urmă decizii în ceea ce privește conținutul formal al acestora referitor la descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat, temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea, termenul în care poate fi contestată, instanța competentă să analizeze contestația. Totodată și celelalte critici referitoare la procedura cercetării disciplinare a reclamantei nu pot fi verificate excedând prezentei cauze atât timp cât pentru luarea măsurii suspendării legea nu prevede obligativitatea efectuării cercetării disciplinare.
Calificând natura juridică a acestui act, instanța a procedat la verificarea criticilor de netemeinicie invocate de către reclamantă.
Instanța, raportat la mențiunile cuprinse în raportul nr.565/2.09.2014, a constatat că temeiul juridic al adoptării măsurii suspendării îl reprezintă dispozițiile art.51.alin2 din codul muncii potrivit cărora ”Contractul individual de muncă poate fi suspendat în situația absențelor nemotivate ale salariatului, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum și prin regulamentul intern.”
Având în vedere că decizia contestată nu este așa cum s-a arătat o decizie de aplicare a unei sancțiuni disciplinare, emiterea deciziei era în competența directorului unității de învățământ care potrivit art. 97 din Legea nr.1/2011 Directorul exercită conducerea executivă a unității de învățământ nefiind ținut de decizia Consiliului de Administrație sau a Consiliului profesoral al unității ale căror atribuții sunt stabilite de același act normativ.
Problema care trebuie clarificată este caracterul nemotivat al absențelor reclamantei de la școala.
Așa cum s-a arătat până la data de 1.07.2013 reclamanta a beneficiat, ca urmare a propriei solicitări, de concediu fără plată pentru studii.
Conform art.154 din codul muncii:
„(1) Salariații au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională.
(2) Concediile pentru formare profesională se pot acorda cu sau fără plată.”
Potrivit art.158 din codul muncii: „Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual și este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce privește drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.”
Efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic di învățământ este reglementată de Ordinul nr.5559/2011. Astfel potrivit art.6 „Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite cu consultarea reprezentantului/reprezentanților organizației/ organizațiilor sindicale din unitatea/instituția de învățământ, afiliate la federațiile sindicale reprezentative, sau, după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale.
(2) Programarea concediilor de odihnă se face în primele două luni ale anului școlar ori universitar de către consiliul de administrație sau de către senatul universității. Perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare cadru didactic se stabilesc de consiliul de administrație sau de senatul universității, în funcție de interesul învățământului și al celui în cauză.
(3) La programarea concediilor de odihnă ale cadrelor didactice conducerea unității/instituției are în vedere, în măsura în care este posibil, și specificul activității soțului/soției.
(4) Programarea concediului de odihnă se dispune prin decizie a directorului/rectorului unității/instituției de învățământ.”
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că anterior programării concediului de odihnă salariatul trebuie să își manifeste opțiunea cu privire la perioada de efectuare a concediului de odihnă atât timp cât această programare se efectuează cu consultarea reprezentantului/reprezentanților organizației/ organizațiilor sindicale din unitatea/instituția de învățământ, afiliate la federațiile sindicale reprezentative, sau, după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale, ținându-se seama de interesul salariatului.
Atât timp cât reclamanta nu a formulat o cerere de precizare a perioadei de efectuare a concediului de odihnă, instanța a apreciat că aceasta nu poate susține pentru a oferi un caracter justificat al absențelor sale că s-a aflat în concediu de odihnă.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca justificată măsura de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantei. Împrejurarea că aceasta nu cuprinde perioada de timp pentru care s-a dispus măsura nu este de natură a conduce la anularea acesteia. De altfel, raportat la temeiul de fapt al emiterii acestei decizii –respectiv absența nejustificată de la locul de muncă –această măsură nu poate fi limitată în timp și dăinuie atât timp cât durează cauza care a determinat adoptarea măsurii.
Instanța a respins cererea de anulare a deciziei contestate formulată și, pe cale de consecință, accesoriu privind obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale cuvenite ș neîncasate și virarea contribuțiilor aferente acestora către bugetul de stat.
Împotriva sentinței civile nr. 2749 din 5.11.2014, pronunțată de Tribunalul C., în termen legal a declarat apel reclamanta N. E.-S. care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamanta arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției nulității absolute a actelor contestate, deși s-a făcut referire la această excepție chiar în practicaua hotărârii (pag 2, penultimul alineat).
Consideră ca fiind admisibilă excepția nulității absolute având în vedere următoarele aspecte:
a) prin emiterea deciziei contestate, nr. 534/17.09.2013, nu s-a suspendat contractul de muncă care era în derulare, respectiv nr. 133/23.09.2010, ci fostul contract nr. 57/21.09.2013.
b) ulterior s-a emis decizia nr. 569/04.11.2013 de rectificare a primei decizii, prin care se rectifică contractul suspendat nr. 57/21.09.2013 în 57/21.09.2009, contract care era încheiat de drept. Chiar și așa, decizia de rectificare nr. 569/04.11.2013 a fost comunicată la data de 18.10.2013;
c) prin adresa nr. 80/21.10.2014 a Școlii Gimnaziale „M. E.” Costinești (fila 162 dosar fond), pârâta însăși recunoaște că nu au fost convocate ședința Consiliului Profesoral la data de 02.09.2013 și nici ședința Consiliului de Administrație la data de 17.09.2013, prin urmare nu se pot prezenta procesele-verbale ale acestora. Ori, chiar pe aceste acte se bazează emiterea deciziei contestate.
d) suspendarea contractului individual de muncă s-a făcut în conformitate cu art. 264 alin b) din Codul Muncii vechi care prevedea că: „Art. 264. - (1) Sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinara sunt: a) avertismentul scris; b) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăși 10 zile lucrătoare."
e) conform legiuitorului, decizia de suspendare trebuie să cuprindă: cauza/motivele care au dus la suspendarea contractului de muncă, perioada suspendării, temeiul de drept, termenul în care această decizie poate fi contestată, precum și instanța competentă, unde sancțiunea poate fi contestată. Ori, în decizia contestată, se are în vedere un Raport al Comisiei de Cercetare Disciplinară, controversat, nr. 565/02.09.2013 (două documente cu același număr și în acest document, deși are număr de înregistrare la data de 02.09.2013 se face referire la fapte întâmplate ulterior acestei date). Mai mult, în acest raport, nu se propune suspendarea contractului individual de muncă, ci din contră, desfacerea contractului de muncă conform art. 280 alin. 2 lit. f) din Legea nr.1/2011, actualizată. Contrar acestora, directorul școlii, invocă ca și temei de drept, suspendarea contractului de muncă în conformitate cu art. 264 C. Muncii vechi și nu așa cum se precizează în întâmpinare de pârâtă art. 51 alin. 2 Codul Muncii nou.
f) decizia este emisă de directorul Școlii Gimnaziale „M. E.” Costinești și nu de Consiliul de Administrație al acestei unități, așa cum era legal, conform Legii nr.1/2011 și a Metodologiei de aplicare a acesteia, art. 93: „Hotărârile privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea, răspunderea disciplinară și disponibilizarea personalului didactic se iau la nivelul unității de învățământ de către consiliul de administrație, cu votul a 2/3 din totalul membrilor, Directorul unității de învățământ (doar) emite deciziile conform hotărârilor consiliului de administrație. Angajatorul este unitatea de învățământ."
g) legiuitorul prevede suspendarea contractului individual de muncă, conform art. 51 alin 2 Codul Muncii, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum și prin regulamentul intern. Ori, regulamentul intern aplicabil este ROFUIP din 2005 care nu prevede nici o situație de suspendare a contractului individual de muncă.
Pe fondul cauzei, reclamanta arată că deși instanța nu a fost investită, aceasta s-a pronunțat calificând natura juridică a deciziei contestate ca nefiind o decizie de sancționare disciplinară. Ori, pârâta Școala G. „M. E.” Costinești a urmărit, a calificat, a întreprins toate măsurile și a emis o decizie tocmai pe considerentul că absențele acesteia ar fi de natura abaterii disciplinare de la bun început.
Decizia contestată a fost o decizie de sancționare emisă ca efect al cercetării disciplinare, defectuos întocmită, și nu a fost o decizie de suspendare a contractului individual de muncă conform art. 51 alin 2 Codul Muncii nou.
Instanța de fond a constatat că emiterea deciziei contestate era în competența directorului unității de învățământ. Or, conform Legii nr. 1/2011 și a Metodologiei de aplicare a acesteia (art. 93): „Hotărârile privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea, răspunderea disciplinară și disponibilizarea personalului didactic se iau la nivelul unității de învățământ de către consiliul de administrație, cu votul a 2/3 din totalul membrilor. Directorul unității de învățământ emite (doar) deciziile conform hotărârilor consiliului de administrație. Angajatorul este unitatea de învățământ."
Deși instanța de fond nu a fost investită, aceasta s-a pronunțat "pe caracterul nemotivat al absențelor reclamantei la școală". Așa cum s-a arătat și în acțiune, reclamanta a beneficiat în perioada 14.01,_13 de concediu de pregătire profesională fără plată pentru studii, având în vedere faptul că urma cursuri de pregătire profesională, respectiv masterat în Managementul Instituțiilor Publice organizat în cadrul Facultății de D. si Științe Administrative a Universității „Ovidius” C..
Conform art. 158 din Legea nr. 1/2011, actualizată: "Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual și este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce privește drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul", iar art. 267 din același normativ prevede că: „(1) Cadrele didactice beneficiază de concediu anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, cu o durată de 62 de zile lucrătoare…”.
Acordarea concediului de odihnă nu era facultativă, ci obligatorie începând cu data de 01.07.2013, având în vedere faptul că reclamanta avea dreptul la 51 de zile lucrătoare de concediu, iar de acesta trebuia să beneficieze până la începerea anului școlar. Apărarea pârâtei că zilele de concediu medical din anul școlar 2012-2013 ar diminua numărul de zile ale concediului de odihnă sunt neavenite având în vedere Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat m sensul că zilele de concediu medical nu diminuează numărul zilelor de concediu de odihnă.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis apelul ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 534/17.09.2013 emisă de Directorul Școlii Gimnaziale „M. E.” Costinești s-a dispus începând cu 17.09.2013 suspendarea contractului individual de muncă nr. 57/21.09.2013 al salariatei N. E. – S. în conformitate cu art. 264 lit.b) din Codul Muncii, modificat prin Legea nr. 40/2011.
Prin decizia civilă nr. 569/04.11.2013 s-a modificat conținutul art. 1 al deciziei nr. 534/17.09.2013 cu privire la data contractului individual de muncă nr. 57 din 21.09.2013 în 21.09.2009, întrucât datorită unei greșeli de dactilografiere s-a trecut eronat data contractului individual de muncă.
Prin decizia nr. 534/17.09.2013 s-a indicat ca temei de drept pentru emiterea deciziei art. 264 lit.b) din Codul muncii astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 40/2011.
În ceea ce privește art. 264 din Codul muncii astfel cum a fost modificat și renumerotat, acest articol cuprinde doar alineate și reglementează la al.(2) infracțiunea constând în refuzul repetat al unei persoane de a permite potrivit legii, accesul inspectorilor de muncă în oricare dintre spațiile unității sau de a pune la dispoziția acestora documentele solicitate potrivit legii.
Temeiul juridic indicat de angajator în decizia contestată nu are nicio legătură cu suspendarea contractului individual de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 79 din Codul muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Verificarea legalității și temeiniciei deciziei emise de angajator se realizează de către instanțele de judecată.
Pentru a se putea verifica legalitatea și temeinicia deciziei angajatorului, legiuitorul îl obligă pe angajator să emită decizia în scris și în cuprinsul acesteia să precizeze anumite elemente care sunt supuse cenzurii judecătorului.
Neindicarea motivelor în fapt și în drept sau indicarea lor greșită atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere, nefiind posibil ca angajatorul să le schimbe în proces și nici să fie stabilite de instanța judecătorească.
La emiterea deciziei nr. 534/17.09.2013 de suspendare a contractului individual de muncă s-a avut în vedere raportul Comisiei de cercetare disciplinară nr. 565/ 02.09.2013, de unde s-ar putea trage concluzia că ar fi vorba de o decizie de sancționare disciplinară, însă suspendarea contractului individual de muncă nu este enumerată printre sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară, iar decizia nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 76 Codul muncii, ceea ce atrage de asemenea nulitatea absolută a deciziei.
Prin art. 264 lit.b) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, înainte de a fi modificat prin Legea nr. 40/2011 se prevedea printre sancțiunile disciplinare și suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de 10 zile, însă aceste dispoziții au fost modificate odată cu . Legii nr. 40/2011 fiind eliminată această sancțiune disciplinară.
Toată procedura care a avut loc anterior emiterii deciziei contestate, respectiv, constituirea comisiei de cercetare disciplinară, convocarea reclamantei, în vederea cercetării disciplinare, referatul de sesizare în vederea demarării cercetării disciplinare, raportul comisiei de cercetare disciplinară, conduce la concluzia că decizia contestată este o decizie de sancționare disciplinară.
Prima instanță, a constatat că temeiul juridic al suspendării îl reprezintă dispozițiile art. 51 al.2 din Codul muncii, fără a avea în vedere faptul că acest caz de suspendare este reglementat de legiuitor la inițiativa salariatului nu a angajatorului, iar suspendarea poate avea loc în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum și prin regulamentul intern, ori în cauză prin aceste înscrisuri nu se prevede nicio situație de suspendare a contractului individual de muncă.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 al.2 C.pr.civ., Curtea a admis apelul formulat și a schimbat în parte sentința apelată în sensul anulării deciziilor pârâtei nr. 534/17.09.2013 și nr. 569/4.11.2013 și obligării pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor salariale, actualizate cu indicele de inflație la data plății cu virarea contribuțiilor aferente acestora la bugetele publice, aferente perioadei 17.09.2013 (dată la care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă) până la data pronunțării prezentei decizii.
Curtea nu a obligat pârâta la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.07.2013 până la 17.09.2013, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că a prestat activitate după data de 01.07.2013.
Prin cererea înregistrată sub nr. 2/7.01.2013 la Unitatea Școlară G. „M. E.”, reclamanta N. E.-S. a solicitat aprobarea concediului fără plată pentru studii pentru perioada 11.01._13.
După încetarea suspendării contractului individual de muncă, respectiv a concediului fără plată pentru studii, reclamanta nu a făcut dovada că a prestat activitate în favoarea pârâtei în perioada 01.07._13, pentru a putea dispune obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru această perioadă.
Potrivit art. 453 C.pr.civ., Curtea a obligat intimata pârâtă la 1500 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă N. E.- S., domiciliată în localitatea Eforie Nord, ..3, județul C., împotriva sentinței civile nr. 2749 din 05.11.2014, pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul civil nr._ 5/2013, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. „M. E.”, cu sediul în localitatea Costinești, ., județul C..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite în parte cererea.
Anulează deciziile pârâtei nr. 534/17.09.2013 și 569/4.11.2013.
Obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale, actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății, cu virarea contribuțiilor aferente acestora la bugetele publice, aferente perioadei începând de la 17.09.2013 până la data pronunțării prezentei decizii.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.04.2015.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S.-S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – D.I.F.
Red.dec.-jud.J.Z./7.05.2015
Dact.gref.G.M./5ex./08.05.2015
| ← Suspendarea provizorie a executarii. Sentința nr. 1/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 140/2015.... → |
|---|
