Suspendarea provizorie a executarii. Sentința nr. 1/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 96/36/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1/CM
Ședința publică din data de 16 Februarie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - M. S. S.
Grefier - M. G.
Pe rol, judecarea cererii de suspendare provizorie a sentinței civile nr. 248 din 06.02.2015 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, formulată de reclamanta MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în București, .. 79-81, sector 1, în contradictoriu cu pârâta D. G., domiciliată în G., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic A. T. pentru reclamanta Ministerul Public – P. de pe L. Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind intimata pârâtă D. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod proc. civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constatând că în cauza de față temeiul de drept al cererii este art. 450 al.5 C.pr.civ. pune în discuție sub un prim aspect să se precizeze dacă există cerere de suspendare a executării până la soluționarea cererii de suspendare provizorie, formulată pe dreptul comun, și sub un al doilea aspect dacă suspendarea provizorie se poate solicita până la sosirea dosarului în apel, adică alt moment decât soluționarea cererii de suspendare.
Reprezentanta reclamantei învederează că nu există o altă cerere de suspendare. S-a optat pentru prezenta cale, respectiv cererea de suspendare provizorie cale de ordonanță președințială a hotărârii tribunalului până la sosirea dosarului de apel, după ce apelul va fi promovat, în baza art. 450 al.5 C.pr.civ. coroborat cu art. 996 și urm. C.pr.civ, urmând ca odată cu promovarea apelului să se formuleze și cererea de suspendare a executării, în baza art. 450 al.1 C.pr.civ. Cealaltă cerere de suspendare nu poate fi promovată decât pe calea apelului. După depunerea cererii de apel, dacă se va mai formula o altă cerere de suspendare practic hotărârea ce se va pronunța în prezenta suspendare își va înceta valabilitatea. Mai arată că în materia litigiilor de muncă, hotărârea tribunalului este executorie și societatea angajatoare este pusă într-o situație pe care practic legea nu o acoperă și pentru acest motiv cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 450 al.5 C.pr.civ. Prin urmare, consideră că nu se poate cere altfel suspendarea provizorie a executării sentinței înainte de sosirea cererii de apel la instanța de apel. Nu contează dacă este formulată sau nu cererea de suspendare pe dreptul comun pentru că prin dispozitivul hotărârii pe care o veți pronunța sunteți obligat să spuneți momentul până la care această suspendare provizorie își produce efectele. Mai arată că la dosar s-a depus și practică judiciară în referire la suspendarea provizorie. Hotărârea pronunțată în suspendarea provizorie oferă valabilitate până la sosirea cererii de apel. Totodată arată că nu mai sunt alte înscrisuri de depus în cauză de cât cele de la dosar. Fiind în materia litigiilor de muncă, neexecutarea sentinței în 15 zile ar atrage răspunderea penală a angajatorului. Prin urmare, apreciază că este corectă calea ordonanței președințiale de formulare a cererii de suspendare provizorie.
Instanța pune în discuția părții admisibilitatea sau inadmisibilitatea cererii de suspendare provizorie promovată de reclamant raportat la faptul că nu există o cerere de suspendare a executării până la soluționarea apelului și acordă cuvântul asupra acestei chestiuni și în continuare asupra fondului cererii de suspendare provizorie.
Reprezentanta reclamantei, având cuvântul apreciază prezenta cerere ca fiind admisibilă chiar dacă nu s-a formulat cerere de suspendare a executării potrivit art. 450 al.1 C.pr.civ. Consideră că legea permite formularea unei cererii de suspendare provizorie pe cale de ordonanță președințială a sentinței în baza art. 450 al.5 C.pr.civ. raportat la art. 966 și urm. C.pr.civ.
Pe fondul cererii de suspendare provizorie solicită a se avea în vedere situația de fapt reținută în decizia de sancționare a pârâtei. Astfel că o eventuală reintegrare a contestatoarei în cadrul Serviciului Teritorial G. ar conduce la o perturbare gravă a activității acestui serviciu. În fapt, în urma controlului în grefa serviciului au fost identificate următoarele: 16 documente având caracter clasificat, fie purtau viza pentru înregistrare însă nu erau înregistrate, fie nu erau nearhivate, fără sigiliu, fie erau înregistrate dar nu erau predate procurorului de caz; 316 documente aflate tot în gestiunea contestatoarei provenite de alte instituții sau alte solicitări nepuse la dosare penale respective care nu purtau rezoluția procurorului șef, ori purtau această rezoluție și nu erau predate mai departe procurorilor la dosare și 41 de dosare penale, care după soluționarea lor de către procuror, fie nu aveau efectuate mențiunile corespunzătoare și obligatorii în registrul de evidență al cauzelor, fie nu au fost înaintate comunicările obligatorii, o parte din dosare fiind disjunse și nu erau trimise către unitățile de parchet investite de dispoziție de mai bine de 1 an în vederea soluționării.
Apreciază că urgența nu rezidă doar din reintegrarea contestatoarei, fie ea și provizorie până la judecarea apelului. O reintegrare a acesteia ar crea un prejudiciu în raport de starea conflictuală pe care o are cu absolut întreg colectivul Serviciului Teritorial G., respectiv o disfuncționalitate a acestui serviciu. Ar fi un prejudiciu chiar și față de activitatea specifică a Direcției Naționale Anticorupție, ținând cont de dosarele penale avute în instrumentare de această unitate de parchet, care presupune în primul rând confidențialitatea acestora, dar și de modalitatea de desfășurare a unei proceduri penale care se bazează și pe încrederea personalului, manifestată între angajați săi, respectiv la Serviciul Teritorial G..
Totodată, având în vedere și jurisprudența Curții de Apel Pitești, solicită admiterea prezentei, cu consecința dispunerii în baza art. 450 al.5 C.pr.civ. a suspendării executării provizorii a sentinței civile nr. 248/2015 a Tribunalului C. până la sosirea dosarului de fond în apel, fără cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare cu privire la cererea de suspendare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de suspendare provizorie a executării formulată de Ministerul Public – P. de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la 10.02.2015, reclamanta Ministerul Public – P. de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. G. suspendarea provizorie, pe cale de ordonanță președințială, în baza art. 450 alin. 5 coroborat cu art. 996 și urm. C. proc. civ., a sentinței civile nr. 248/6.02.2015 a Tribunalului C., până la soirea dosarului la Curtea de Apel C., după promovarea apelului, urmare a comunicării sentinței civile mai sus menționate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin această sentință civilă a fost anulată decizia de sancționare disciplinară nr. 396/12.12.2013, s-a dispus reintegrarea pârâtei în funcția deținută anterior concedierii, iar reclamanta a fost obligată să plătească acesteia despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, începând cu data desfacerii CIM și până la data efectivei reintegrări.
Prin decizia nr. 396/12.12.2013, pârâta a fost sancționată pentru întârziere nejustificată în efectuarea lucrărilor, atitudini ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de procurori, față de colegi, avocați, experți, justițiabili sau orice altă persoană cu care intră în relații, nerespectarea confidențialități lucrărilor care au acest caracter, neglijență gravă ori neglijențe repetate în rezolvarea lucrărilor și omisiunea gravă de a-și îndeplini atribuțiile ce îi revin potrivit legii.
Reclamanta a mai arătat că cererea de suspendare provizorie trebuie analizată având în vedere complexitatea activității desfășurate de DNA, punându-se problema iminentului și majorului prejudiciu pe care ceasta îl va avea în condițiile executării sentinței civile nr. 248/2015 a Tribunalului C.. Reintegrarea unei persoane în raport de care a existat o stare conflictuală generată de concediere, mai ales în împrejurările specifice date, ar putea crea o disfuncționalitate activității curente a reclamantei, ținând cont de dosarele penale sensibile instrumentate, confidențialitatea acestora și modalitatea de desfășurare a unor proceduri penale care se bazează și pe încrederea manifestată în/între angajații săi. Reîntoarcerea provizorie a pârâtei în colectivul în care a avut disensiuni în mod constant ar crea o stare de vădită tensiune și ar aduce însemnate prejudicii activității operative în sine, datorită neîncrederii pe care procurorii, ofițerii de poliție judiciară și ceilalți grefieri ar manifesta-o față de aceasta. Suma pe care ar trebui să o achite reclamanta cu titlu de salarii restante este considerabilă și ar trebui să fie plătită unei persoane care nu a prestat activitate, ceea ce trebuie avut în vedere cu atât mai mult cu cât eventuala admitere a apelului ar prepune o restabilire a situației anterioare, iar în acest context este foarte probabil să nu se poată recupera sumele ce urmează a fi plătite. Prin temporizarea executării sentinței până la judecarea apelului interesele pârâtei nu sunt afectate, lipsa de folosință a sumei reprezentând salariul indexat majorat și actualizat fiind compensată cu aplicarea indicelui de inflație asupra sumei pe care o va primi în contextul unei respingeri a apelului.
După ce a expus abaterile reținute prin decizia de concediere, reclamanta a mai arătat că în privința martorilor audiați de prima instanță nu s-a avut în vedere art. 315 alin. 1 pc. 3 C. proc. civ., care prevede că nu pot fi martori cei aflați în dușmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părți, cei doi martori aflându-se într-o stare ce ar putea fi denumită „de dușmănie” cu reclamanta.
2. Fiind citată, pârâta nu a formulat apărări.
3. La dosar au fost depuse un certificat de pe minuta sentinței civile nr. 248/2015 a Tribunalului C., decizia nr. 396/12.12.2013, procesul-verbal denumit „acte de constatare privind finalizarea cercetării prealabile potrivit art. 87 din Legea nr. 567/2004” din 14.11.2013, referate și informări privind activitatea de grefă întocmite la Serviciul Teritorial G. al DNA, facturi.
4. Prin rezoluție după primirea dosarului, curtea a solicitat reclamantei să depună dovada cererii de apel, a cererii de suspendare a executării până la soluționarea apelului și a cererii de executare a sentinței civile nr. 248/2015, dacă este cazul, precum și să depună cauțiunea prevăzută de art. 718 alin. 2 și 3 C. proc. civ., subsecvent formulării unui calcul al despăgubirilor în vederea stabilirii acesteia.
Ca urmare a precizărilor depuse de reclamantă la 12.02.2015, prin încheierea de la acea dată curtea a revenit asupra dispoziției referitoare la cauțiune, constatând că reclamanta este scutită de plata cauțiunii în baza art. 92 alin. 6 C. proc. civ.
La termenul din 16.02.2015, curtea a pus în discuția părților inadmisibilitatea cererii raportat la faptul că nu există o cerere de suspendare a executării până la soluționarea apelului, precum și faptul dacă se poate cere suspendarea executării până la un alt moment decât până la soluționarea cererii de suspendare, așa cum prevede art. 450 alin. 5 C. proc. civ.
Reclamanta, prin consilier juridic, a arătat că cererea este admisibilă, întrucât cererea de suspendare a executării provizorii în baza art. 450 alin. 1 C. proc. civ. poate fi solicitată abia prin cererea de apel, după comunicarea hotărârii, or aceasta nu a fost comunicată încă, fiind pronunțată la 6.02.2015.
5. Analizând chestiunea mai sus menționată a inadmisibilității cererii, curtea are în vedere art. 274 C. Mc., care prevede că „hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept”.
Ipoteza normativă a acestui text legal cuprinde toate hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă dintre cele prevăzute de art. 266 C. Mc., între care se află și cele cu privire la încetarea contractelor individuale de muncă, cum este și cazul sentinței civile nr. 248/2015 a Tribunalului C., prin care a fost soluționat în primă instanță un conflict de muncă referitor la concedierea disciplinară a pârâtei, ceea ce reprezintă o formă de încetare a contractului individual de muncă.
Aceeași ipoteză trebuie înțeleasă în contextul procedural istoric în care a fost adoptată, respectiv în condițiile vechiului cod de procedură civilă, care prevedea în această materie, o dată ce potrivit codului muncii hotărârile erau definitive și deci nesusceptibile de apel, caracterul executoriu al acestora, chiar dacă erau susceptibile de recurs (art. 300 alin. 1 prevăzând că recursul suspendă executarea doar în alte cazuri expres și limitativ prevăzute).
În condițiile noului cod de procedură civilă nu se mai poate susține caracterul definitiv al hotărârii primei instanțe, care este supusă numai apelului potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011 (deci nu este definitivă de la pronunțare față de prevederile art. 634 C. proc. civ.), dar caracterul executoriu de drept al aceleiași hotărâri s-a păstrat, în condițiile art. 637 alin. 1 C. proc. civ. (nou).
În acest sens se reține nu numai că art. 274 C. Mc. nu a fost abrogat în contextul intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă, ci și că acest din urmă act normativ și legile de punere a sa în aplicare nu conțin prevederi incompatibile cu caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești prin care sunt soluționate în primă instanță conflictele de muncă de natura celor prevăzute de art. 266 C. Mc.
În acest sens, după ce art. 448 alin. 1 C. proc. civ. prevede că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept atunci când au ca obiect: „2. plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum și a sumelor cuvenite, potrivit legii șomerilor; 3. despăgubiri pentru accidente de muncă”, același text (pc. 10) conferă caracter executoriu de drept și „în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie”.
Așadar, noul cod de procedură civilă nu a urmărit să limiteze caracterul executoriu de drept al hotărârilor primei instanțe la o . cazuri prevăzute expres și limitativ în cuprinsul său, ci a menținut în vigoare prevederile cuprinse în legi speciale adoptate anterior intrării sale în vigoare, care prevedeau acest caracter executoriu de drept.
Mai mult decât atât, prin trimiterea la alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executore, art. 448 alin. 1 pc. 10 C. proc. civ. a conferit și acelor cazuri regimul juridic de drept comun al executării provizorii, ceea ce presupune inclusiv aplicabilitatea art. 450 C. proc. civ.
Așa fiind, hotărârile pronunțate în primă instanță în soluționarea conflictelor de muncă, astfel cum sunt acestea definite de art. 266 C. Mc., care sunt executorii de drept potrivit art. 272 C. Mc., se încadrează în categoria hotărârilor prevăzute de art. 448 C. proc. civ., astfel încât suspendarea executării provizorii a acestora este reglementată de art. 450 C. proc. civ.
6. Potrivit art. 450 alin. 1 C. proc. civ., „suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul cererii de apel”; alin. 2-4 ale textului reglementează depunerea și soluționarea cererii de suspendare.
În continuare, art. 450 alin. 5 C. proc. civ. prevede că, „până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. 4” (cauțiunea).
Legea reglementează astfel două căi procedurale de suspendare a executării provizorii: suspendarea executării provizorii („vremelnice” în terminologia vechiului cod de procedură civilă) până la soluționarea apelului, potrivit art. 450 alin. 1-4 C. proc. civ., și suspendarea provizorie a executării provizorii („vremelnice”) până la soluționarea cererii de suspendare a executării provizorii, potrivit art. 450 alin. 5 C. proc. civ.
Aceste două căi procedurale se constituie într-un mecanism juridic menit să ofere părții care a pierdut procesul în primă instanță posibilitatea suspendării executării provizorii a hotărârii, în perspectiva posibilă a reformării ei de către instanța de apel, acoperind inclusiv situațiile în care există urgență, iar soluționarea cererii de suspendare prevăzută de art. 450 alin. 1 C. proc. civ. este temporizată din diverse motive.
Premisa suspendării executării provizorii potrivit art. 450 alin. 1 C. proc. civ. este reprezentată de existența unei hotărâri executorii apelate, deci inclusiv de existența unui apel încă nesoluționat, de vreme ce, potrivit textului legal, suspendarea poate fi solicitată „fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel”.
În continuare, premisa suspendării provizorii a executării, pe calea ordonanței președințiale, chiar înainte de sosirea dosarului, potrivit art. 450 alin. 5 C. proc. civ., este reprezentată de existența unei cereri de suspendare a executării formulată potrivit art. 450 alin. 1 C. proc. civ. și încă nesoluționată.
În lipsa unei cereri de suspendare a executării formulată în baza art. 450 alin. 1 C. proc. civ. și încă nesoluționată, o cerere de suspendare provizorie a executării formulată în baza art. 450 alin. 5 C. proc. civ. este inadmisibilă, întrucât nu este întrunită ipoteza acestei prevederi legale, ipoteză care conturează o condiție de admisibilitate a cererii. Numai dacă această condiție este îndeplinită se trece la cercetarea celorlalte condiții, respectiv urgența și vremelnicia, precum și în continuare a aparenței dreptului.
Atâta timp cât art. 450 alin. 5 C. proc. civ. prevede posibilitatea suspendării provizorii a executării „până la soluționarea cererii de suspendare”, referindu-se la cererea prevăzută de art. 450 alin. 1 C. proc. civ., existența unei asemenea cereri face parte din ipoteza normativă a art. 450 alin. 5 C. proc. civ. În lipsa unei cereri de suspendare formulate în baza alin. 1, suspendarea în baza alin. 5 s-ar dispune până la soluționarea unei cereri care nu există.
Faptul că o cerere de suspendare a executării s-ar putea formula în viitor, concomitent cu un apel sau subsecvent acestuia, nu conduce la altă concluzie, întrucât o hotărâre judecătorească poate avea la bază doar situația de fapt existentă la data pronunțării, nu și o situație de fapt viitoare, a cărei evoluție nu poate fi asumată de către instanță ca fiind certă. Mai mult, în cazul unei măsuri vremelnice precum suspendarea executării, momentul până la care hotărârea produce efecte trebuie să fie determinabil pe baza unei situații de fapt certe, or în cauză nu există certitudinea că vor exista un apel și o cerere de suspendare formulată în baza art. 450 alin. 1 C. proc. civ., reclamanta având din acest punct de vedere doar un drept de care poate dispune din punct de vedere procesual.
7. Sub acest aspect, solicitarea suspendării provizorii a executării silite până la sosirea dosarului la Curtea de Apel C., după promovarea apelului, deci până la un alt moment decât cel prevăzut de art. 450 alin. 5 C. proc. civ., nu este de natură să suplinească lipsa unei cereri de suspendare a executării formulate în baza art. 450 alin. 1 C. proc. civ.
Astfel, suspendarea executării provizorii nu poate fi obținută altfel decât utilizând mijloacele procedurale prevăzute de art. 450 C. proc. civ., astfel încât partea interesată nu poate obține suspendarea executării pe o perioadă mai lungă decât cea prevăzută de lege în mod expres sau implicit, adică până la soluționarea apelului în cazul alin. 1, respectiv până la soluționarea cererii de suspendare formulată în baza alin. 1, în cazul alin. 2.
Potrivit principiului disponibilității, partea interesată ar putea obține suspendarea executării până la un moment mai apropiat decât cel menționat mai sus, însă această apropiere a momentului respectiv trebuie să fie certă. Raportat la datele speței, această certitudine, înțeleasă ca stare de fapt concretă, nu se regăsește.
Astfel, dacă executarea ar fi suspendată provizoriu până la sosirea dosarului la instanța de apel, rămâne deschisă opțiunea reclamantei de a formula doar apel, nu și cerere de suspendare potrivit alin. 1, caz în care nu se va putea dovedi că s-a respectat alin. 4, respectiv că suspendarea a durat doar până la soluționarea cererii de suspendare formulată în baza alin. 1.
De asemenea, după formularea apelului, până la înaintarea dosarului la instanța de apel, rămâne deschisă opțiunea reclamantei de a formula cerere de suspendare în baza alin. 1 direct la instanța de apel, în timp ce dosarul se află încă la prima instanță. Pentru acest caz, alin. 2 teza a II-a a art. 450 C. proc. civ. prevede că „la cerere se va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii”, rezultând că înaintarea dosarului nu este necesară pentru soluționarea cererii de suspendare formulată în baza alin. 1, care ar ajunge să se judece astfel înainte de sosirea dosarului la instanța de apel. Așa fiind, o ordonanță președințială de suspendare provizorie a executării până la sosirea dosarului la instanța de apel ar ajunge să aibă efect până la un moment ulterior soluționării cererii de suspendare întemeiate pe alin. 1.
Nu în ultimul rând, în lipsa unei cereri de apel, care la acest moment nu există, dosarul nu ar mai fi înaintat deloc la instanța de apel, caz în care o ordonanță președințială de suspendare a executării până la sosirea dosarului la această instanță nu ar fi vremelnică, deși caracterul temporar este de esența nu numai a ordonanței președințiale, ci și a suspendării executării ori a oricărei alte proceduri. Cu atât mai mult nu s-ar respecta în acest caz cerința prevăzută de art. 450 alin. 5 C. proc. civ. ca suspendarea provizorie să dureze numai până la soluționarea cererii de suspendare, fiind avută în vedere cererea prevăzută de art. 450 alin. 1 C. proc. civ.
8. A rezultat din considerentele de mai sus că cererea de suspendare provizorie, pe calea ordonanței președințiale, a executării provizorii, formulată în baza art. 450 alin. 5 C. proc. civ., este inadmisibilă în lipsa unei cereri de suspendare a executării formulată în baza art. 450 alin. 1 C. proc. civ., până la soluționarea căreia să fie suspendată provizoriu executarea, atât pentru că existența unei cereri de suspendare întemeiată pe alin. 1 constituie o ipoteză a aplicării alin. 5 și astfel o cerință de admisibilitate a cererii întemeiate pe acest din urmă text legal, cât și pentru că alegerea unui alt moment până la care să dureze suspendarea provizorie, respectiv sosirea dosarului la instanța de apel după promovarea apelului, nu asigură respectarea cerinței prevăzute de alin. 5 ca suspendarea provizorie să dureze doar „până la soluționarea cererii de suspendare”, fiind vorba despre cererea formulată în baza alin. 1.
În consecință, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
Curtea a apreciat că hotărârea de față este susceptibilă de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare având în vedere prevederile art. 999 alin. 1 și 31 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare provizorie a sentinței civile nr. 248 din 06.02.2015 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, formulată de reclamanta MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în București, .. 79-81, sector 1, în contradictoriu cu pârâta D. G., domiciliată în G., ., ., ., ca inadmisibilă.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2015.
Președinte,
M. S.-S. Grefier,
M. G.
Red.jud.M.S.-S./
17.02.2015
Emis 2 .> 18.02.2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 346/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 224/2015. Curtea... → |
|---|
