Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 346/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 346/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 94/36/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 346/CM
Ședința publică din 16 iunie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta A. N., domiciliată în comuna Lumina, ., județul C. și cu domiciliul procesual ales în O., ., județul C., la Cabinet de Avocat P. F., împotriva deciziei civile nr. 506/CM din 10 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de concediere, în contradictoriu cu intimata S.C. R. R. S.A., cu sediul în Năvodari, ., Pavilion Administrativ, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă revizuienta A. N., personal și asistată de avocat P. F., în baza împuternicirii avocațiale . nr._ din 2015 depuse la dosar și intimata S.C. R. R. S.A., reprezentată de avocat N. A. M., în substituire pentru avocat N. C., în baza delegației de substituire F.N. din 16 iunie 2015 pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Cererea de revizuire este declarată și motivată în termenul legal prevăzut de lege și scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-a evidențiat faptul că la dosar s-au depus de revizuienta A. N., note scrise și deciziile nr. 228/CM din 07 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ și nr. 229/CM din 07 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Întrebate fiind părțile, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația părților, prin apărători, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul revizuientei A. N., având cuvântul solicită admiterea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 1 și 5 Cod procedură civilă așa cum a fost formulată.
În speță, litigiul de muncă vizează discriminarea. Revizuienta A. N. deși se află într-o situație absolut identică cu colegii săi, ale căror hotărâri judecătorești le-a depus pentru acest termen la dosar, s-a judecat prima, înaintea lor. Aceasta a formulat plângere la C.N.C.D. pentru concedierea sa pe criterii discriminatorii care trebuia soluționată conform art. 20 alin. 7 din Legea nr. 137/2000 în termen de maxim 90 de zile, însă C.N.C.D. s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 15 din 14 ianuarie 2015, la 270 de zile de la sesizare, în sensul că „desființarea posturilor persoanelor care au fost inițiatorii unor procese împotriva societății reclamante reprezintă discriminare”.
Aspectul importat de reținut este că hotărârea C.N.C.D. exista dar nu a putut fi depusă la dosarul cauzei, deoarece nu era semnată de toți membri.
Primul motiv de revizuire vizează nepronunțarea instanței asupra motivului principal de nelegalitate, respectiv discriminarea. Cererea trebuia soluționată în contradictoriu cu C.N.C.D., lucru care nu s-a realizat.
Cel de-al doilea motiv de revizuire îl reprezintă înscrisul nou, respectiv hotărârea C.N.C.D., care deși exista nu a putut fi depusă la dosar datorită lipsei semnăturilor membrilor.
Apărătorul intimatei S.C. R. R. S.A., având cuvântul solicită respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește primul motiv de revizuire, respectiv că instanța nu a analizat caracterul discriminatoriu al măsurii desființării postului, urmează a se avea în vedere că cererea de chemare în judecată a avut ca și capete de cerere constatarea nulității absolute a deciziei de concediere, reintegrarea și acordarea drepturilor bănești cuvenite, nu și constatarea caracterului discriminatoriu al măsurii desființării postului, sens în care câtă vreme instanța de fond nu și-a însușit argumentele reclamantei din cererea de chemare în judecată ca și apărări de fond apreciază că nu se poate susține că instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, respectiv existența înscrisului nou și anume hotărârea C.N.C.D., urmează a se avea în vedere că acest înscris nu îndeplinește condițiile art. 509 pct. 5 Cod procedură civilă, deoarece a fost emis ulterior hotărârii pronunțate de către instanța de apel, respectiv la data de 14.01.2015. Pe de altă parte, situația de fapt constatată prin acest înscris a fost analizată atât de către instanța de fond cât și de către instanța de control judiciar.
De asemenea, urmează a se reține că această hotărâre a fost contestată de către S.C. R. R. S.A. la Curtea de Apel București și are termen de judecată la data de 16 iunie 2015. Câtă vreme nu vorbim de către o hotărâre judecătorească definitivă ci de către un înscris care se află în procedura de contestare apreciază că acesta nu poate avea valoare de adevăr absolut și cu atât mai puțin de îndrumare a instanței de judecată mai cu seamă că instanța trebuie să analizeze legalitatea și temeinicia deciziei prin prisma reglementărilor prevederilor din Codul muncii.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de revizuire.
CURTEA
Cu privire la cererea de revizuire de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._, A. N. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 506/10.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. invocând următoarele aspecte:
Arată că a contestat decizia de concediere invocând ca motiv de nelegalitate discriminarea, sens în care cererea a fost soluționată cu participarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Precizează că la data de 04.04.2014 a făcut plângere și la C.N.C.D. pentru concedierea sa pe criterii discriminatorii care trebuia soluționată conform art. 20 (7) din Legea nr. 137/2000 în termen de maxim 90 de zile.
La data de 14.01.2015 (la 270 de zile de la sesizare, în loc de 90 de zile conform legii) s-a pronunțat de către C.N.C.D. Hotărârea nr. 15/14.01.2015 prin care s-a hotărât că „desființarea posturilor persoanelor care au fost inițiatorii unor procese împotriva societății reclamate reprezintă discriminare”.
Prin decizia care face obiectul prezentei revizuiri, instanța a lăsat total nesoluționată această problemă a discriminării și nici măcar nu a soluționat cererea în contradictoriu cu C.N.C.D., neexistând nici cel mai mic considerent asupra principalului motiv de nelegalitate - discriminarea.
Instanța a arătat că această concediere a fost efectivă - suprimarea posturilor din organigramă, având o cauză reală și serioasă fiind impusă de reorganizarea internă, fără a menționa vreun cuvânt pe discriminare ca și critică principală.
Apreciază că hotărârea C.N.C.D. reprezintă un înscris nou, ce nu a putut fi înfățișat instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Deși din august 2014 era finalizată ancheta urmând ca părțile să primească hotărârea în septembrie 2014, datorită stării de boală a unor membri apoi, concedii de odihnă și sărbătorile care au urmat, aceasta nu a putut fi semnată, cu toate că termenul de soluționare era de 90 de zile iar în fapt a durat 270 de zile adică de trei ori mai mult.
Analizând cererea de revizuire de față, în raport de motivele invocate Curtea constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamanta A. N. a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. R. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei de concediere nr. 341/30.12.2013 și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, reactualizate până la data reintegrării efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administrație s-a decis desființarea celor 5 posturi de maistru petrolist din structura Instalație Epurare Ape Uzate. Ulterior, doar patru maiștri au primit notificări și apoi decizii de concediere, numitul P. F. fiind salvat de la concediere și mutat în cadrul unei alte secții.
A concluzionat reclamanta în sensul că desființarea postului ocupat nu a avut o cauză reală și serioasă, ci a fost întemeiată pe motive discriminatorii legate de persoana salariatului, în condițiile în care societatea pârâtă a efectuat angajări și a înființat posturi pe care nu le-a propus celor concediați.
Prin sentința civilă nr. 1576 din data de 02 iulie 2014, Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de reclamanta A. N. în contradictoriu cu pârâta S.C. R. R. S.A.
A anulat decizia de concediere nr. 341/31.12.2013 emisă de pârâtă și a dispus reintegrarea reclamantei în postul anterior ocupat și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi cuvenite, de la data concedierii și până la efectiva reintegrare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administrație al S.C. R. R. S.A., a fost aprobată noua organigramă a societății, valabilă cu începere de la aceeași dată, din cuprinsul căreia au fost suprimate cele 5 posturi de maistru petrolist, figurând în schimb 10 posturi de operator la tratarea apei tehnologice.
În condițiile în care prin decizia menționată nu se face nici o referire la motivele care au determinat desființarea posturilor de maistru petrolist, printre care și cel ocupat de reclamantă, s-a avut în vedere singurul înscris emanat de la societatea pârâtă prin care se indică în concret aceste motive, respectiv cel intitulat justificarea tehnico-economică privind intenția de reorganizare a activității de exploatare și întreținere a instalației de epurare ape uzate.
În limitele art. 65 Codul muncii, instanța de fond a analizat legătura directă dintre măsura de reorganizare dispusă și realizarea, obiectivelor propuse de unitate și care, din punct de vedere formal, constituie o justificare suficientă a desființării posturilor, reținând că în caz contrar, s-ar permite angajatorului ca sub pretextul unei restructurări a activității, ce poate fi apreciată în mod exclusiv din perspectiva oportunității, să dispună desființarea unor posturi din motive care țin de persoana salariatului, iar măsura astfel luată să fie exceptată de la controlul instanței de judecată.
În speță, din examinarea probelor administrate, s-a constatat că desființarea posturilor de maistru petrolist a fost însoțită de o . măsuri dispuse de pârâtă, prin care scopul declarat al eficientizării activității nu a fost nici pe departe atins, fiind astfel răsturnată prezumția de bună-credință de care beneficiază angajatorul ce procedează la reorganizarea propriei activități.
Desființarea unor posturi, din motive de oportunitate care exced limitelor controlului judecătoresc, însoțită de înființarea concomitentă a aceluiași număr de posturi, care, deși diferite, preiau mare parte dintre atribuțiile posturilor desființate, constituie o împrejurare ce fundamentează concluzia unei false restructurări, implicit a unei cauze nereale a desființării posturilor. În mod evident, unitatea pârâtă avea nevoie de acel număr suplimentar de cinci salariați în cadrul Instalației Ape Uzate, din moment ce atribuțiile preluate de la maiștrii petroliști concediați nu au putut fi exercitate de operatorii existenți deja în schema de personal.
Pe de altă parte, această eventuală nevoie a suplimentării posturilor de operatori, putea fi complinită prin transformarea posturilor de maistru petrolist, corespunzătoare numeric și ocupate de persoane care aveau pregătirea necesară, astfel cum rezultă atât din fișa posturilor respective, cât și din declarațiile martorului audiat la propunerea reclamantului.
Împrejurările concrete în care a intervenit concedierea a fundamentat concluzia instanței în sensul că pârâta a procedat în fapt la o desființare formală a posturilor de maistru petrolist, iar pentru acoperirea nevoii reale de personal a înființat cinci posturi de operator tratare apă tehnologică, ce au preluat cea mai mare parte a atribuțiilor aferente posturilor desființate.
În consecință, s-a constatat că desființarea postului ocupat de reclamantă nu a avut o cauză reală și serioasă, întrucât societatea nu a realizat o restructurare efectivă a activității, ci doar a transferat atribuțiile acestui post către un post nou înființat, având însă o altă denumire. În această modalitate, a fost creată o aparență de legalitate în favoarea unei situații care decurgea din hotărârea arbitrară a societății de îndepărtare a reclamantei, pentru motive legate în mod exclusiv de persoana acesteia.
Pentru toate aceste motive, instanța a stabilit că decizia de concediere contestată nu respectă condițiile de legalitate și temeinicie impuse de art. 65 alin.1 Codul muncii, motiv pentru care a dispus anularea acesteia, cu consecința reintegrării reclamantei în funcția anterior deținută și obligării pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii și până la efectiva reintegrare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâta S.C. „R. R.” S.A., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
A solicitat a se lua act de poziția sa procesuală în sensul că hotărârea pronunțată de prima instanță este una nelegală și netemeinică, instanța de fond procedând la analizarea în fapt a oportunității menținerii sau nu a posturilor de maistru petrolist, prerogativă ce aparține strict angajatorului.
Într-adevăr, măsura concedierii intimatei A. N. a fost luată pe fondul desființării funcției de maistru petrolist industria chimică în cadrul Instalației Epurare Ape Uzate din cadrul S.C. „R. R.” S.A.
Cu toate că instanța de fond a învederat că nu poate să aprecieze dacă o măsură organizatorică în general este sau nu necesară și oportună, totuși actul de judecată s-a îndreptat strict către oportunitatea desființării postului ocupat de către intimată în raport cu motivația eficientizării activității societății din punct de vedere economic, prin înlocuirea intimatei cu altă persoană ce a preluat în parte atribuțiile acesteia din urmă.
În altă ordine de idei, instanța de fond trebuia să se limiteze la cercetarea măsurii concedierii intimatei în sensul de a verifica dacă această măsură s-a realizat strict cu respectarea dispozițiilor art.65 din Codul muncii republicat, analiza trebuind a fi realizată independent de factori subiectivi ce ar putea avea legătură cu persoana angajatului, ori dacă reorganizarea activității și reașezarea structurii impun cu adevărat reducerea acelui loc de muncă.
Ceea ce nu a înțeles instanța de fond este că angajatorul a luat măsura desființării unor locuri de muncă din cadrul societății, printre care și cel al intimatei, pentru că activitățile desfășurate prin intermediul acestui loc de muncă au fost restrânse pe fondul necesității centralizării coordonării activităților de exploatare și întreținere a instalației, în vederea asigurării unei supravegheri unitare, fiind o măsură organizatorică care nu a urmărit persoana acesteia ci locul său de muncă.
Totodată, poziția de maistru petrolist ale cărui responsabilități operaționale privind continuitatea fluxului tehnologic, asigurării documentelor necesare pentru buna funcționare a instalației, puteau fi exercitate de către operatorul la tratarea apei tehnologice, acesta având pregătirea necesară pentru îndeplinirea acestor atribuții, astfel încât au fost eliminate suprapunerile de atribuții.
Astfel, pe de o parte din atribuțiile maistrului petrolist au fost trecute în sarcina operatorilor, celelalte atribuții fiind exercitate de către șeful de secție industrie prelucrătoare, iar pe de altă parte desființarea postului de maistru ține exclusiv de oportunitatea măsurii, și vizează prerogativa exclusivă a angajatorului de a-și organiza activitatea în raport cu propriile nevoi și cu scopurile societății în sine.
Însă, concedierea intimatei reclamante A. N. a fost dispusă din motive care țin de organizarea activității societății, motive care se regăsesc explicit prevăzute în Codul muncii și care sunt transpuse în realitatea de fapt prin justificarea supusă aprobării administratorului unic al societății.
Prin decizia civilă nr. 506/10.12.2014 Curtea de Apel C. a admis apelul formulat și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul respingerii cererii ca nefondată.
Instanța de control judiciar a reținut că la baza emiterii acestei decizii a stat decizia Consiliului de Administrație nr.3/09.08.2013 prin care a fost aprobată modificarea organigramei societății, în sensul desființării a 5 locuri de muncă de maistru petrolist Industria Chimică din structura de personal a Instalației de E. Ape Uzate.
Decizia de concediere a fost motivată de reorganizarea internă a societății determinată de necesitatea centralizării coordonării activității de exploatare și întreținere a Instalației Epurare Ape Uzate, în vederea asigurării unei supravegheri unitare atât a operațiilor care deservesc această instalație cât și a activității de exploatare și întreținere a acesteia.
Din organigramele depuse la dosarul de fond anterioare și ulterioare concedierii rezultă că au fost suprimate 5 posturi de maistru petrolist, printre care și al reclamantei.
Concedierea reclamantei a avut o cauză reală și serioasă fiind impusă de necesitatea eficientizării propriei activități, fiind dispusă din motive care țin de organizarea internă a activității societății și nu din motive care să aibă legătură cu persoana reclamantei.
S-a înlăturat susținerea reclamantei potrivit căreia atribuțiile postului de maistru petrolist - industria chimică sunt identice cu cele de operator - Instalație Tratare Ape Uzate.
Din compararea atribuțiilor celor două posturi rezultă că maistrul petrolist are atribuții de coordonare, planificare, verificare, supraveghere, în timp ce operatorul - tratarea apei tehnologice are activități cu preponderență executive (operare/executare/participare).
Atribuțiile postului de maistru petrolist - industria chimică care țin de coordonarea activității au fost preluate de șeful secției industrie prelucrătoare astfel cum apare consemnat în decizia de concediere, în scopul eliminării suprapunerii de atribuții.
În cazul concedierii dispuse în baza art. 65 din Codul muncii - angajatorul nu are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante -, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 6/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii (actual art. 76 alin.1 lit. d) din Codul muncii).
În doctrină și jurisprudență s-a subliniat în mod constant că pentru a se reține îndeplinirea condiției impuse de art. 65 alin. 2 din Codul muncii este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea.
Prin urmare, concedierea reclamantei a fost efectivă, având o cauză reală și serioasă fiind impusă de reorganizarea internă a activității, respectiv centralizarea activității și comasarea de responsabilități.
Decizia de reorganizare a activității, oportunitatea desființării unor posturi, este atributul exclusiv al Consiliului de Administrație, care poartă responsabilitatea asigurării eficienței și rentabilității economice a societății, acestea neputând fi cenzurate de către instanță, care poate doar verifica dacă punerea în aplicare a acestor măsuri este efectuată cu respectarea dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive a fost admis apelul pârâtei și respinsă cererea reclamantei de anulare a deciziei de concediere.
Din considerentele instanței de fond dar și ale Curții de Apel C., rezultă că decizia contestată nu a fost analizată din perspectiva discriminării și în condițiile în care instanța de fond a anulat decizia numai în considerarea faptului că desființarea postului ocupat de reclamantă nu respectă limitele art. 65 Codul muncii, rezultă că aceasta a analizat numai legătura directă dintre măsura de reorganizare dispusă și realizarea obiectivelor propuse de unitate și care, din punct de vedere formal, constituie o justificare suficientă a desființării posturilor.
Atâta vreme cât în hotărârea apelată nu s-a reținut discriminarea reclamantei în raport de ceilalți salariați și nici instituția pârâtă nu a criticat sentința sub acest aspect, Curtea de Apel C. nu putea extinde cercetarea la alte aspecte cu care nu a fost investită fiind ținută în controlul său jurisdicțional de limitele investirii.
Mai mult decât atât, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării putea cel mult să formuleze un punct de vedere, în cazul în care i-ar fi fost cerut de către instanță, dar nu a fost menționat în dosarul instanței de fond astfel că, nu se pune problema omiterii unei părți din citativ nici la judecata apelului.
Potrivit art. 509 pct. 1 Cod procedură civilă „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.
Art. 509 pct. 5 Cod procedură civilă prevede și posibilitatea revizuirii când „după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.
În speța de față, nu ne aflăm în niciuna din situațiile reglementate mai sus deoarece instanța de control judiciar nu a omis să se pronunțe pe un capăt de cerere iar hotărârea C.N.C.D. a fost obținută ulterior pronunțării deciziei, nefiind un înscris doveditor reținut de partea potrivnică.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 213 Cod procedură civilă cererea de revizuire de față va fi respinsă că nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta A. N., domiciliată în comuna Lumina, ., județul C. și cu domiciliul procesual ales în O., ., județul C., la Cabinet de Avocat P. F., împotriva deciziei civile nr. 506/CM din 10 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. R. R. S.A., cu sediul în Năvodari, ., Pavilion Administrativ, județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16 iunie 2015.
PTR. PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A., aflat în CO, M. B.
cf. art. 426 alin. 4 C.p.c.,
semnează
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ
N. S.
GREFIER
M. D.
Red.dec.jud.M.B./08.07.2015
Tehnored.gref.M.D./13.07.2015/5 exp.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 345/2015. Curtea... | Suspendarea provizorie a executarii. Sentința nr. 1/2015.... → |
|---|
