Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 571/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 571/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 571/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.571/CM
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta reclamantă S.C. „I. 2005” SRL – cu sediul în municipiul C., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.689 din data de 06 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. I. D. – domiciliat în localitatea Hârșova, ., ., . prin avocat B. F. curator special – cu sediul în municipiul C., ..38, ., județul C., având ca obiect – acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28 octombrie 2015 și data de 04 noiembrie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 24.12.2013 sub numărul_ reclamanta . a chemat în judecată pârâtul M. I. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 8.460,42 lei, reprezentând prejudiciul cauzat societății reclamante, urmare neexecutării atribuțiilor ce ii reveneau potrivit Contractului individual de munca perfectat intre părți si Fisei Postului precum și obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, in calitate de angajator, a încheiat cu pârâtul M. I. D. contract individual de muncă conform CIM nr. 597/01.07.2013. In temeiul raporturilor de munca astfel stabilite, societatea a pus la dispoziția pârâtului, in vederea executării obligațiilor ce ii reveneau potrivit Contractului individual de munca anterior menționat si Fisei postului, autocamionul înmatriculat sub nr._, proprietatea societății, vehicul ce i-a fost predat la data de 21.08.2013, astfel cum rezulta din cuprinsul Procesului - verbal de predare - primire întocmit cu aceasta ocazie.
Reclamanta a mai arătat că la data de 11.01.2014, a primit de la partenerul sau contractual Levimob Inter SRL solicitarea de efectuare a activității de transport pentru cantitatea de 25 tone grâu vrac, de la Oltenița in Portul Constanta, astfel cum rezulta din Contractul - Comanda de transport nr. 8/11.01.2014 fapt pentru care societatea ar fi trebuit sa încaseze pentru aceasta activitate de transport tariful in cuantum de 11 Euro/ tona marfa transportata (la care se adaugă TVA). Pârâtul s-a prezentat la locul unde marfa ar fi trebuit încărcată in mijlocul de transport (silozul aparținând societății Romsiloz Cereale SRL, situat in Oltenița, jud. Călărași), insa, după debutul operațiunilor de încărcare, paratul a procedat brusc la oprirea lor, constatând ca trei dintre anvelopele matrice ale autovehiculului de transport ar fi fost grav avariate. Paratul nu a înțeles să înștiințeze conducerea societății reclamante asupra celor constatate (desi o astfel de obligație ii revenea potrivit atribuțiilor înscrise in Fisa postului) si a abandonat mijlocul de transport in curtea silozului, fără a asigura securitatea acestuia si lăsând cheile in contact. P. la momentul opririi operațiunilor de încărcare de către parat, in mijlocul de transport fusese încărcată doar cantitatea de 5,84 tone marfa. Despre acest fapt societatea a fost înștiințată de administratorul societății Romsiloz Cereale SRL. In aceeași zi a fost desemnata o echipa formata din trei salariați ai societății angajatoare sa se deplasat la Oltenița pentru a constata cele întâmplate si pentru a recupera mijlocul de transport. Salariații ajunși la fata locului au constatat ca cele trei anvelope ale autocamionului de transport fuseseră deteriorate datorita modalității de montare a lanțurilor antiderapante apreciat fiind ca total improprii .De asemenea, au constatat ca doua dintre cele trei lanțuri antiderapante fuseseră rupte, ca urmare a modalității necorespunzătoare de folosire, precum si faptul ca rezervorul vehiculului era gol. După remedierea defecțiunilor găsite, angajații societății au dorit continuarea operațiunilor de încărcare a mărfurilor, in scopul încărcării autocamionului la capacitatea sa, insa conducerea silozului le-a adus la cunoștința ca întreaga cantitate de grâu ce formase obiect al solicitării inițiale fusese transportata la Constanta cu ajutorul mijloacelor de transport aparținând altor societăți.
La termenul de judecată din data de 22.09.2014, instanța a încuviințat citarea pârâtului prin publicitate în conformitate cu dis. art.167 NCPC. În apărare, pârâtul prin curator, a formulat întâmpinare (filele 68-70), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata întrucât reclamanta nu poate dovedi exact starea de fapt din data de 06.02.2014 si nici nu sunt probe din care sa reiasă că pârâtul nu a comunicat cu conducerea societății. Constatarea celor trei angajați ai unității nu are valoarea unei probe judiciare a apreciat paratul prin reprezentantul sau legal, si doar pe baza unei expertize tehnice de specialitate s-ar putea stabili daca anvelopele au fost distruse ca urmare a neglijentei acestuia. S-a apreciat ca pe baza unor probe independente și care nu izvorăsc de la reclamantă nu se poate trage concluzia că anvelopele și lanțurile antiderapante au fost distruse de activitatea pârâtului motiv pentru care nu i se poate imputa acestuia contravaloarea lor. Referitor la lipsa combustibilului din rezervor, această împrejurare nu reiese din nicio probă ci este doar susținerea, reclamantei, ba mai mult de atât reclamanta a calculat un consum estimativ pentru respectiva dată, apreciem noi că în mod eronat, deoarece calculul respectiv nu a ținut cont de faptul ca deplasarea s-a făcut pe timp de iarnă, cu anvelopele defecte, cu lanțuri antiderapante, cum de altfel nu s-a făcut nici dovada cantității găsite în rezervorul autocamionului. Toate probele depuse de către reclamantă în susținerea acțiunii izvorăsc în mod direct de la aceasta, putând fi înscrisuri constituite pro causa. In ceea ce privește solicitarea reclamantei privind obligarea paratului la plata beneficiul nerealizat de societatea parata, având in vedere ca nu se cunosc situația de fapt si evenimentele petrecute intre reclamant si parat, acesta din urma a solicitat ca ultimul capăt de cerere sa fie analizat de către instanță sub acest aspect .
Prin sentința civilă nr.2863 din data de 19 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. I. 2005 SRL, împotriva pârâtului M. I. D., ca neîntemeiată.
A obligat reclamanta la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare constând în remunerația cuvenită curatorului special.
Hotărârea s-a comunicat către Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în ., C., în vederea punerii în executare a creanței fiscale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținur următoarele:
Între părțile litigante din prezenta cauză au existat raporturi de muncă, paratul având stabilite punctual atribuții și obligații prin fișa fostului (filele 11-13).
La data de 11.01.2014, urmare a contractului – comanda de transport nr.8/11.01.2014 societatea reclamanta a primit de la partenerul sau contractual Levimob Inter SRL solicitarea de efectuare a activității de transport pentru cantitatea de 25 tone grau vrac, de la Oltenița in Portul Constanta, fapt pentru care societatea ar fi trebuit sa încaseze pentru aceasta activitate de transport tariful in cuantum de 11 Euro/tonă marfă transportată (la care se adaugă TVA). Pentru efectuarea acestei activități a fost desemnat M. I. D. in calitate de conducător auto al autocamionului înmatriculat sub nr._ .
La data de 06.02.2014 paratul s-a prezentat la silozul aparținând societății Romsiloz Cereale SRL, insa după debutul operațiunilor de încărcare a constatat ca trei dintre anvelopele autocamionului sunt grav avariate.
S-a reținut de către reclamantă că paratul nu a înțeles să înștiințeze conducerea societății reclamante asupra celor constatate si a abandonat mijlocul de transport in curtea silozului, fără a asigura securitatea acestuia și lăsând cheile in contact.
Urmare a acestei atitudini a pârâtului, societatea reclamantă a constituit o comisie de disciplina pentru a cerceta faptele si împrejurările in care s-a produs prejudiciul creat societății. Neprezentarea angajatului la cercetarea disciplinara si faptele reținute de către comisia de disciplina in sarcina acestuia s-au soldat cu întocmirea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de muncă a lui M. I. D. nr. 1534/03.03.2014, reținându-se in sarcina acestuia vinovăția pentru avarierea autocamionului înmatriculat sub nr._ prin montarea greșită de către acesta a lanțurilor de iarnă, abandonarea la silozul societății ., neexecutarea atribuțiilor de serviciu ce ii reveneau potrivit contractului individual de munca si fisei postului, precum si lipsa nejustificata a unei cantități de 491,89 litri combustibil din rezervor .
Prin cererea de față reclamanta a pretins obligarea paratului la plata contravalorii in cuantum total de 8.460,42 lei compus din: 4.139,94 lei, reprezentând contravaloarea celor trei anvelope distruse, ca urmare a montării necorespunzătoare a lanțurilor antiderapante de către parat (1.379,98 lei x 3 bucăți); 198 lei, reprezentând contravaloarea celor doua lanțuri antiderapante rupte (99,2 lei x 2 bucăți), ca urmare a folosirii lor necorespunzătoare de către parat; 2.946,43 lei, reprezentând contravaloarea combustibilului lipsa in rezervor, 1.176,05 lei, reprezentând beneficiul nerealizat de societatea reclamanta ca urmare a neefectuării operațiunii de transport pentru întreaga cantitate de 25 tone grâu ce a format obiect al Contractului - Comanda de transport nr. 8/11.01.2014.
Potrivit art.254 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătură cu munca lor.
Răspunderea patrimonială a salariatului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raportului juridic de munca. Salariatul are o răspundere individuală exclusiv pentru fapta personala ilicita, aflata in legătură cu munca acestuia, săvârșită in culpa, care a produs angajatorului un prejudiciu, existând un raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
In accepțiunea art.254 Codul Muncii, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, susceptibila de a atrage răspunderea patrimoniala a salariatului este orice acțiune sau inacțiune săvârșită in exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu atribuțiile de serviciu ale salariatului astfel cum acestea rezulta din fișa postului, normele legale sau regulamentul intern .
Elementele răspunderii patrimoniale trebuie dovedite integral, in conformitate cu art. 272 Codul muncii, de angajator, care va trebui sa probeze neîndeplinirea de către salariat a unei obligații ce-i revenea, vinovăția acestuia in comiterea faptei si prejudiciul produs (care poate consta . activului sau o majorare a pasivului).
In cauza de fata fisa postului probează fără echivoc faptul că atribuțiile de serviciu ale acestuia presupuneau obligația de a întocmi necesarul de aprovizionare cu piese de schimb, materiale, anvelope, combustibil – litera m) (fila 11).
Ceea ce s-a imputat in concret paratului în legătură cu prejudiciul suferit de către societate este faptul ca a montat greșit lanțurile antiderapante pe roti, ceea ce ar fi condus la avarierea anvelopelor prin tăierea acestora si ruperea lanțurilor.
Nu poate fi reținută in sarcina pârâtului culpa pentru montarea defectuoasa a lanțurilor atât timp cât nu s-a putut proba pe de o parte că montarea acestora era o atribuție ce cădea in sarcina acestuia iar pe de altă parte că această montare a fost necorespunzătoare. Singurele probe aduse in sprijinul dovedirii vinovăției paratului au fost declarația numitului Ciotîrnel L. (fila 22) care constata avarierea anvelopelor, declarație nedatată si neînregistrată in registrul de corespondenta al societății si declarația de martor a aceleiași persoane, in calitate de lucrător al grupului de firme din care face parte si societatea reclamanta care reia același punct de vedere, respectiv faptul ca avarierea anvelopelor s-a produs ca urmare a montării greșite de către pârât a lanțurilor antiderapante. De asemenea procesul verbal depus la dosar (fila 21), fără a fi datat, este doar un proces verbal de constatare care nu face dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită a salariatului și prejudiciul produs societății reclamante.
Întrucât probele aduse in sprijinul dovedirii vinovăției pârâtului nu îmbrăca caracterul unor probe concludente si pertinente, prin imposibilitatea probării culpei paratului in montarea lanțurilor, acestea neprovenind de la o persoana autorizata care sa poată confirma cele susținute, instanța nu le va considera suficiente pentru antrenarea răspunderii pârâtului pentru prejudiciul reprezentant contravaloarea celor trei anvelope distruse, ca urmare a montării necorespunzătoare a lanțurilor antiderapante de către parat, si prejudiciul reprezentând contravaloarea celor doua lanțuri antiderapante rupte.
In ceea ce privește solicitarea privind contravaloarea combustibilului lipsa in rezervor, dincolo de nedovedirea vinovăției pârâtului, acesta intra la categoria pierderilor suferite de angajatori care se încadrează in riscul normal al serviciului, potrivit art.254 alin.2. Acest consum de combustibil este firesc in condițiile in care paratul a avut de efectuat un parcurs pe ruta Bacău - Oltenița aferent perioadei 31.01._14, in condiții de iarnă si cu staționare timp de doua zile, conform declarațiilor martorului, fără să aibă la dispoziție o alta varianta de cazare si de încălzire. Întrucât la dosar reclamanta nu a adus nici o proba care sa reprezinte un calcul atestat de un specialist care sa reflecte un consum nejustificat de carburant, solicitarea privind reținerea culpei paratului este nefondata.
Reclamanta a invocat si existenta unui prejudiciu constând în beneficiul nerealizat, potrivit art.1531 Cod civil. Nota de calcul (fila 33) menționează contravaloarea acestui beneficiu nerealizat, dar nici o probă nu dovedește existența acestuia, nefiind prezentate dovezi în acest sens, cum ar fi înregistrări contabile.
Prin decizia nr.1534/3.03.2014, pârâtul a fost concediat disciplinar, abaterile disciplinare constatate de reclamantă fiind nerespectarea prevederilor contractului individual de muncă și ale fișei postului. Sub acest aspect, decizia de concediere nu are decât valoarea unui înscris probator, a cărui analiză se face coroborat cu celelalte probe, condițiile răspunderii patrimoniale urmând a fi examinate prin raportare la ansamblul probator, decizia de concediere nedovedind decât concedierea și motivele ei, dar nu și că aceste motive au fost automat întemeiate.
În ceea ce privește refuzul pârâtului de a se prezentat în instanță în vederea administrării interogatorului, în principiu, tăcerea nu produce efecte juridice decât dacă este însoțită de fapte neechivoce și puternice, de natură să demonstreze voința de a se obliga a debitorului. Instanța a constatat că pârâtul, deși a fost citat, nu s-a înfățișat la termenul de judecată fixat în acest sens. Totuși, acest lucru nu poate constitui, în cazul de față, o mărturisire deplină (așa cum se indică în art. 358 NCPC), dat fiind că nu a fost probat raportul juridic (răspunderea patrimonială), la care s-ar referi această mărturisire.
Răspunderea patrimonială a salariatului nu poate fi atrasă decât în condițiile art. 254 din Codul muncii, care presupune că răspunderea patrimonială nu poate fi angajată în lipsa unei fapte ilicite și a unui prejudiciu cauzat de salariat angajatorului prin acea faptă ilicită, cu vinovăție.
Având în vedere că în speță reclamanta nu a făcut dovada acestor elemente ale răspunderii patrimoniale, în sensul expus în considerentele de mai sus, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În baza art. 49 din OUG nr. 80/2013, instanța a obligat reclamanta la plata către stat a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare constând în remunerația cuvenită curatorului special, hotărârea urmând a fi comunicată către Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în ., C., în vederea punerii în executare a creanței fiscale.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel apelanta reclamantă S.C. I. 2005 SRL, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice sub următoarele aspecte:
Consideră că în mod greșit, interpretând și aplicând eronat dispozițiile legale în materie, precum și probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, în speță, nu ar fi fost dovedită întrunirea condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului și pentru obligarea sa la repararea prejudiciului creat societății reclamante.
La data de 11.01.2014, societatea reclamantă a primit de la partenerul său contractual Levimob Inter SRl solicitarea de efectuare a activității de transport pentru cantitatea de 25 tone de grâu vrac, de la Oltenița în Portul C., astfel cum rezultă din Contractul – Comanda de transport nr.8/11.01.2014.
După cum reiese din înscrisul anterior menționat, societatea reclamantă ar fi trebuit să încaseze pentru această activitate de transport tariful în cuantum de 11 Euro/tonă marfă transportată (la care se adaugă TVA).
La data solicitată de partenerul contractual al reclamantei (06.02.2014), pârâtul s-a prezentat la locul unde marfa ar fi trebuit încărcată în mijlocul de transport (silozul aparținând societății Romsiloz Cereale SRL, situat în Oltenița, județul Călărași), însă, după debutul operațiunilor de încărcare, pârâtul a procedat brusc la oprirea lor, constatând că trei dintre anvelopele matrice al autovehiculului de transport ar fi fost grav avariate, sens în care urmează a se observa Raportul managerului de transport din data de 10.02.2014, Raportul comisiei de cercetare disciplinară nr.1931/28.02.2014, Procesul verbal din data de 06.02.2014 (semnat de numiții D. G., T. M. și Șocarici G.), ca și declarația martorului Ciotîrnel L., audiat la instanța de fond.
Pârâtul nu a înștiințat societatea reclamantă asupra celor constatate (deși o astfel de obligație îi revenea potrivit atribuțiilor înscrise în Fișa postului) și a abandonat mijlocul de transport în curtea silozului mai sus arătat, fără a asigura securitatea acestuia și lăsând cheile în contact, împrejurări de fapt ce rezultă din probatoriile mai sus arătate.
Cu această ocazie, salariații ajunși la fața locului au constatat că cele trei anvelope ale vehiculului de transport fuseseră deteriorate datorită modalității total improprii, în care pârâtul montase lanțurile antiderapante, sens în care urmează a se observa procesul verbal din data de 06.02.2014, celelalte înscrisuri la care a făcut referire anterior, ca și declarația martorului Ciotîrnel L..
De asemenea, au constatat că două dintre cele trei lanțuri antiderapante fuseseră rupte, ca urmare a modalității necorespunzătoare de folosire, precum și faptul că rezervorul vehiculului era gol.
Astfel, sub un prim aspect, subliniază reclamanta că, în cuprinsul Fișei postului, au fost menționate atribuții referitoare la obligația salariatului de a verifica starea tehnică a autovehiculului mai înainte de a pleca în cursă, d a menține vehiculul în stare de funcționare corespunzătoare pe întreaga durată a cursei, de a exploata și întreține autovehiculul în așa fel încât să fie asigurată funcționarea acestuia, precum și să respecte dispozițiile legale în vigoare privind circulația pe drumurile publice.
Pe de altă parte, chiar în situația în care s-ar admite că obligația de montare a lanțurilor antiderapante nu ar fi fost cuprinsă între atribuțiile care îi reveneau pârâtului, urmează a se observa că această obligație îi revenea salariatului în conformitate cu dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice (art.102 pct.28 din O.U.G.95/2002).
Pe de altă parte, subliniază apelanta reclamantă că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că, în speță, lipsa combustibilului din rezervorul autovehiculului predat pârâtului ar „intra la categoria pierderilor suferite de angajatori care se încadrează în riscul normal al serviciului, potrivit art.254 al.2”.
În acest sens, subliniază că nu poate fi reținută ipoteza avută în vedere de judecătorul fondului, în sensul că lipsa combustibilului s-ar datora distanței parcurse, staționărilor repetate, precum și condițiilor meteorologice nefavorabile, întrucât a depus la dosarul cauzei raportul GPS din care rezultă distanța parcursă, durata călătoriei, durata staționării, consumul și viteza maximă, date din a căror corelare rezultă o cantitate lipsă de motorină de 491,89 litri, mult prea substanțială pentru a prezuma că a fost consumată pe parcursul staționării vehiculului cu motorul pornit pentru a se încadra în noțiunea de „risc normal al serviciului”.
Nu în ultimul rând, apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că, în speță, nu ar fi făcut dovada existenței prejudiciului în cuantum de 1.176,05 lei, reprezentând beneficiul nerealizat de societatea reclamantă ca urmare a neefectuării operațiunii de transport pentru întreaga cantitate de 25 tone de grâu ce a format obiectul Contractului – Comanda de transport nr.8/11.01.2014.
În acest sens, societatea reclamantă a înțeles a depune la dosarul cauzei Contractul de prestări servicii nr.39/01.11.2013, Contractul – comanda de transport nr.8/11.01.2014, scrisoarea de transport, precum și factura nr.0593/11.02.2014, înscrisuri ce au fost înregistrate în evidența financiar - contabilă a societății reclamante.
Prin fapta ilicită astfel săvârșită, pârâtul a cauzat societății reclamante un prejudiciu (real, cert, actual și direct), în cuantum total de 8.460,42 lei, compus din:
- 4.139,94 lei, reprezentând contravaloarea celor trei anvelope distruse, ca urmare a montării necorespunzătoare a lanțurilor antiderapante de către pârât (1.379,98 lei x 3 bucăți), anvelopele fuseseră achiziționate de societatea reclamantă la prețul de 1.112,89 lei, fără TVA (1.379,98 lei, cu TVA inclus), potrivit facturii nr.521/28.06.2013;
- 198 lei, reprezentând contravaloarea celor două lanțuri antiderapante rupte (99,2 lei x 2 bucăți), ca urmare a folosirii lor necorespunzătoare de către pârât; lanțurile antiderapante fuseseră achiziționate de societatea reclamantă la prețul determinat de 80,65 lei fără TVA (99,20 lei, cu TVA inclus), astfel cum rezultă din factura fiscală nr._/13.12.2013;
- 2,946,43 lei, reprezentând contravaloarea combustibilului lipsă în rezervor, conform raportului întocmit de coordonatorul de transport al societății reclamante, pe baza datelor furnizate de sistemul GPS și de foaia de parcurs al vehiculului;
- 1.176,05 lei, reprezentând beneficiul nerealizat de societatea reclamantă ca urmare a neefectuării operațiunii de transport pentru întreaga cantitate de 25 tone de grâu ce a format obiectul Contractului – Comanda de transport nr.8/11.01.2014, calculat astfel: (25 tone de grâu comandate – 5,84 tone transportate) x 61,38 lei/tonă transportată = 1.176,05 lei).
Față de toate aspectele anterior menționate, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii și obligării pârâtului la plata sumei de 8.460,42 lei, reprezentând prejudiciul cauzat societății reclamante, urmare neexecutării atribuțiilor ce îi reveneau potrivit Contractului Individual de Muncă perfectat între părți și Fișei postului).
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.254 din codul muncii salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vină în legătură cu munca lor.
Răspunderea patrimonială a salariatului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raportului juridic de muncă.
Salariatul are o răspundere individuală exclusiv pentru fapta personală ilicită, aflată în legătură cu munca acestuia, săvârșită din culpă, care a produs angajatorului un prejudiciu existând un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Elementele răspunderii patrimoniale trebuie dovedite integral în conformitate cu art.272 codul muncii, de angajator, care va trebui să probeze neîndeplinirea de către salariat a unei obligații ce-i revenea, vinovăția acestuia în comiterea faptei și prejudiciul produs.
În mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului și pentru obligarea sa la repararea prejudiciului creat societății.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat că tăierea anvelopelor autovehiculului de transport a avut loc din caza montării necorespunzătoare a lanțurilor de către pârât.
Declarația martorului Ciotîrnel L. care a constatat avarierea anvelopelor nu este suficientă pentru a face dovada culpei pârâtului.
Acesta nu a făcut decât să constate avarierea anvelopelor și să presupună că avarierea ar fi putut avea drept cauză montarea necorespunzătoare.
În ceea ce privește consumul de combustibil, trebuie avut în vedere că transportul s-a derulat în perioada 31.01.2014 – 06.02.2014, pe o vreme extrem de geroasă, pârâtul a rămas înzăpezit, astfel că a stat cu mașina pornită pentru a se încălzi.
Consumul de combustibil depus la dosar de către pârâtă nu este întocmit de către un specialist care să justifice consumul real de combustibil pe timp de iarnă.
În ceea ce privește beneficiul nerealizat de societate ca urmare a neefectuării operațiunii de transport pentru întreaga cantitate de grâu, nici acesta nu poate fi imputat pârâtului, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că avarierea anvelopelor și imposibilitatea încărcării autovehiculului au avut loc din culpa pârâtului.
Pentru considerentele arătate mai sus potrivit art.480 al.1 Cod procedură civilă Curtea a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă S.C. „I. 2005” SRL – cu sediul în municipiul C., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.689 din data de 06 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. I. D. – domiciliat în localitatea Hârșova, ., ., . prin avocat B. F. curator special – cu sediul în municipiul C., ..38, ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud. fond – F.M.I.
Red.dec.Jud.J.Z./02.12.2015
Tehnored.Gref.G.I./5 ex.
Data: 03.12.2015
Emis 3 comunicări/04.12.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 161/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 164/2015.... → |
|---|
