Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 424/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 424/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 424/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 424/CM
Ședința publică din 28 septembrie 2015
Complet specializat pentru
cauze privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE M. G.
Judecător Vanghelița T.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 152, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.505/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea, Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. M., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă d-na cons.jur. V. M. pentru apelantul pârât O.C.P.I. Tulcea, lipsind intimata reclamantă G. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu disp.art. 154 și următoarele Cod proc.civ.;
- apelul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxelor de timbru; la data de 25.09.2015 intimata reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.
După referatul grefierului de ședință, instanța, procedând la verificarea calității reprezentantului apelantului pârât, constată că O.C.P.I. Tulcea este reprezentată în proces de d-na cons.jur. V. M., conform delegației depuse la dosar.
Referitor la concluziile depuse de către d-na G. M.,prin care învederează că în prezent nu mai este angajata apelantei pârâte, întrucât s-a pensionat în luna iunie 2015, instanța apreciază că această chestiune nu au are relevanță în prezenta cauză deoarece soluția instanței de fond a fost pronunțată în luna martie 2015.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, în conformitate cu disp.art. 392 Cod proc.civ. instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Având cuvântul, reprezentantul apelantei pârâte pune concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat, cu consecința respingerii contestației formulate de reclamanta intimată, pentru argumentele expuse în cuprinsul cererii de apel.
În conformitate cu disp.art. 394 alin.1 Cod proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 7.10.2014 pe rolul Tribunalului Tulcea, sub nr._, reclamanta G. M. a solicitat anularea deciziei nr. 49/10.09.2014 emisă de O. de C. și Publicitate Imobiliară Tulcea.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în calitate de angajat al O.C.P.I. Tulcea în funcția de tehnician cadastru tr. IA în cadrul Serviciului C. în data de 10.09.2014 a fost sancționată în mod abuziv cu avertisment scris concluzionându-se în decizie că a încălcat nejustificat instrucțiunile, normele, deciziile directorului și ale șefului de serviciu, principiile care guvernează conduita profesională, respectiv prioritatea interesului public mai presus decât interesul personal, precum și principiul profesionalismului.
S-a mai arătat pe cale de excepție că decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută întrucât aceasta nu cuprinde toate elementele impuse în mod obligatoriu prin dispozițiile art. 252 alin. 2 Codul muncii, mai exact nu cuprinde precizarea prevederilor din statutul de personal; de asemenea angajatorul invocă dispozițiile art. 8 lit. a, i, l, unde sunt enumerate obligațiile salariatului, iar în cadrul art. 141, art. 142, art. 142 din ROI pagina 41, la capitolul sancțiuni disciplinare nu precizează prevederile din ROI care au fost încălcate, în altă ordine de idei, nu precizează care este abaterea disciplinară pentru care a fost sancționată în baza art. 141, 142, 143 din ROI și nu descrie fapta raportată la încadrarea din art. 141 din ROI.
S-a mai arătat pe fondul cauzei că, având în vedere că abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariați, că aplicarea sancțiunii disciplinare se face de regulă numai după efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile sau în cazul avertismentului scris, angajatorul are obligația de a acorda angajatului posibilitatea de a-și demonstra nevinovăția față de acuzațiile invocate, respectiv printr-o notă explicativă.
Privind referatul nr. 4374/28.08.2014 cu propunerea de sancționare pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu în sensul că până la data începerii concediului de odihnă, angajata avea obligația să verifice și să avizeze anexele aferente Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, pentru unitățile administrativ teritoriale, sarcina pe care angajatorul o considera nerespectată în acest sens invocând un termen de 10 zile înainte de a începe efectuarea concediului de odihnă, și faptul că la plecarea în concediu nu s-a întocmit un raport privind stadiul verificări anexelor aferente Legii nr. 165/2013.
S-a mai învederat că, referitor la condiția stipulată în cererea de concediu nr. 3848/30.07.2014, contestatoarea nu a avut cunoștință de această condiție menționată pe cererea de concediu și că cererea a formulat-o într-un exemplar pe care l-a înaintat spre aprobare, după care Serviciul Resurse Umane i-a adus la cunoștință că cererea a fost aprobată.
În ceea ce privește punctul doi din decizie, angajatorul precizează că acordarea unui concediu de odihnă chiar și reprogramat, în cazul contestatoarei în cadrul instituției se acordă doar condiționat, or Codul muncii arată că acordarea unui concediu de odihnă este un drept necondiționat al angajatului.
Potrivit dispozițiile art. 148 din Codul muncii se poate constata că un concediu de odihnă nu poate fi condiționat de realizarea unor obiective profesionale: efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator (în speța, conform tabelului si mai apoi reprogramat); prin programările colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncă; prin programare individuală se poate stabili data efectuării concediului sau, după caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioadă care nu poate fi mai mare de 3 luni.
În ceea ce privește acuzația că a privat interesul personal, în detrimentul celui public, contestatoarea arată că faptele sunt intenționat distorsionate, pentru că inițial a fost programată pentru concediul de odihnă (conform tabelului anexat), în luna mai 2014, dar pentru că au primat interesul public și lucrările de la birou, a acceptat să-l reprogrameze la finalul lunii august și începutul lunii septembrie 2014, fapt ce denotă și din textul legii, că orice condiție sau rezoluție a directorului nu poate condiționa efectuarea unui concediu la termenul fixat.
Se mai susține că înainte de a pleca în concediu, contestatoarea a lăsat un raport cu stadiul lucrărilor pe care angajatorul intenționat refuză să-l recunoască, profitând de faptul că aceasta nu i-am dat un număr de înregistrare și că lucrările de care face vorbire angajatorul nu i-au fost înaintate cu o adresa care să indice un termen de final.
S-a mai arătat că angajatorul în decizie susține că există un referat și că contestatoarea a încălcat o înșiruire de prevederi, fără însă să facă dovada în concret care sunt documentele ce trebuiau avizate și pe care nu aceasta nu le-a avizat, deci nu există o descriere clară a faptelor.
Raportat la sarcina de serviciu, respectiv înregistrarea documentațiilor tehnice cadastrale înaintate de către inspectori, menționată ca și atribuție de serviciu, contestatoarea arată că angajatorul în decizie nu a precizat în concret ce documente nu a înregistrat și în fișa postului în cadrul atribuțiilor specifice verificarea și avizarea anexelor aferente Legii nr. 165/2013 întrucât este o persoana cu studii medii.
Se mai arată că în conformitate cu Legea nr. 165/2013 /normele din 19.06.2013 A.N.C.P.I. Tulcea îndrumă din punct de vedere tehnic Comisiile Locale pentru inventariere, Comisii din care fac parte și contestatoarea, însă aceasta nu are atribuții de avizare și nu și-a neglijat atribuțiile de serviciu conform fișei postului, iar angajatorul nu a descris faptele în concret în Decizie și nu a făcut dovada distinct, care sunt documentele pe care nu le-a avizat, iar introducerea în RNC este o atribuție pe care astăzi o au două persoane cu studii superioare specializate în programe de calculator.
În drept, contestatoarea își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr. 53/2003, art. 148, art. 251, art. 252 alin. 2 și a dispozițiilor NCPC.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr. 4531/10.009.2014, decizia privind sancționarea disciplinară a contestatoarei și alte înscrisuri.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
S-a arătat că, referitor la nulitatea absolută a deciziei contestate, invocată de contestatoare, decizia privind sancționarea disciplinară a doamnei G. M., tehnician cadastru tr. IA în cadrul Serviciului C. cuprinde toate mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 252 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare, respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
S-a mai susținut că, contestatoarea a fost sancționată pentru săvârșirea următoarelor fapte care constituie abatere disciplinară: neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, respectiv faptul că nu a verificat și avizat anexele aferente Legii nr. 165/2013, faptul că nu a înregistrat documentațiile tehnice cadastrale verificate de inspectori, în Registrul Numerelor Cadastrale pentru a-și urma fluxul integrat, precum și faptul că nu a întocmit un raport privind stadiul verificării anexelor aferente Legii nr. 165/2013, prin urmare art. 2 din decizia contestată conține pe larg descrierea faptelor ce constituie abatere disciplinară.
În ceea ce privește prevederile din statutul de personal, regulamentul intern care au fost încălcate de contestatoare, dispozițiile art. 3 coroborate cu temeiurile legale din preambulul deciziei sunt edificatoare în acest sens.
Cu privire la cercetarea disciplinară prealabilă invocată de contestatoare, s-a susținut că dispozițiile art. 251 alin. (1) din Codul Muncii, text de lege menționat și în decizia contestată, instituie o excepție de la regula cercetării disciplinare prealabile, statuând că în cazul avertismentului scris această cercetare nu mai este necesară.
Astfel, fiind în prezența unei sancțiuni constând în „avertisment scris” și raportat la regula de drept potrivit căreia „excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare”, în mod corect, sancționarea salariatei s-a realizat fără cercetare prealabilă.
Potrivit dispozițiilor art. 148 din Codul muncii cu modificările și completările ulterioare, „efectuarea concediului de odihnă se realizează pe baza unei programări colective și individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor.
Se mai susține că la nivelul O.C.P.I. Tulcea, programările de concediu se fac conform art. 120 din Regulamentul Intern al instituției, în mod individual, la sfârșitul anului pentru anul imediat următor. Programările sunt stabilite de angajator cu consultarea salariatului, în speță, contestatoarea a propus angajatorului efectuarea concediului său de odihnă pentru anul 2014 în următoarele date: 19-30 mai, 13-20 iunie și 11-31 decembrie 2014, fapt cu care angajatorul a fost de acord.
Se mai învederează că, contestatoarea nu și-a efectuat concediul conform programării individuale, ci la o altă dată, respectiv începând cu data de 18 08.2014, aspect dovedit de cererea de concediu depusă la dosarul cauzei, și de această dată, angajatorul a acceptat acordarea concediului într-o altă perioadă decât cea din programarea individuală, însă pentru a nu se produce o destabilizare a activității instituției a condiționat plecarea în concediu de îndeplinirea tuturor atribuțiilor care îi reveneau, potrivit fișei postului și dispozițiilor șefilor ierarhici.
Literatura juridică a considerat că plecarea salariatului în concediu de odihnă cu nesocotirea dispoziției conducerii nu constituie abuz de drept, ci o încălcare a atribuțiilor ce revin salariatului, fapt ce poate atrage sancțiunea disciplinară, prin urmare, neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către contestatoare înainte de plecarea în concediu de odihnă reprezintă o încălcare a dispozițiilor Regulamentului Intern, a fișei postului (pct. II), fapt ce atrage aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
S-a mai arătat că, contestatoarea nu a făcut dovada că a întocmit raportul de activitate privind Legea nr. 165/2013, depunerea unui înscris la dosarul cauzei fără nicio dovadă de comunicare nu poate fi luat în considerare, existând suspiciunea de a fi întocmit oricând, chiar și în ziua formulării cererii de chemare în judecată.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Tulcea a pronunțat decizia civilă nr. 505 din 31.03.2015, prin care a admis contestația formulată de G. M. în contradictoriu cu O. de C. și Publicitate Imobiliară Tulcea și a anulat decizia nr. 49/10.09.2014 emisă de pârâtă, ca netemeinică și nelegală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei în funcția de tehnician cadastru tr. IA în cadrul Serviciului C. al O.C.P.I. Tulcea, fiind sancționată disciplinar cu avertisment scris, conform deciziei nr. 49 din 10.09.2014 emisă de către pârâtă, întrucât nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu raportat la verificarea și avizarea anexelor aferente Legii nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, pentru unitățile administrativ-teritoriale pentru care reclamanta a fost responsabilă prin Ordinul Prefectului Județului Tulcea nr. 172/21.06.2013.
În decizie a fost reținut faptul că, la plecarea în concediu reclamanta nu ar fi întocmit un raport privind stadiul verificării anexelor aferente Legii nr. 165/2013, a documentațiilor tehnice cadastrale neînregistrate în Registrul Numerelor Cadastrale, astfel încât reclamanta ar fi încălcat „prioritatea interesului public mai presus decât interesul personal, precum și principiul profesionalismului, principiu conform căruia are „obligația de a îndeplini atribuțiile de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, corectitudine și conștiinciozitate”.
În urma probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut caracterul neîntemeiat al sancțiunii aplicate reclamantei, întrucât pretinsele întârzieri în verificarea și înregistrarea anexelor prevăzute în Legea nr. 165/2013, nu au fost cauzate de angajații O.C.P.I. Tulcea, ci de problemele întâlnite în teren, cu ocazia efectuării lucrărilor de către executanții lucrărilor de cadastru, respectiv suprapuneri și neconcordanțe ale limitelor, iar atribuția impusă reclamantei de a opera direct cu Registrul Național de C. nu a fost preluată de inspectorii de specialitate după plecarea ei în concediu.
Împrejurarea că reclamanta nu și-a efectuat concediul conform programării, ci de la data de 18.08.2014, când i-a fost aprobat de către unitate, nu are nicio relevanță, întrucât nu s-a dovedit faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit din culpă obligațiile de serviciu ce-i reveneau conform fișei postului.
În ceea ce privește evidența Registrului Numerelor Cadastrale, prin concluziile depuse la dosar pârâta a recunoscut că forul ierarhic superior (A.N.C.P.I.) i-a solicitat sistarea înregistrărilor respective, solicitare la care pârâta s-a supus.
Prin urmare, reclamanta nu se face vinovată de neefectuarea înregistrărilor în Registrul Numerelor Cadastrale, fapt ce o exonerează pe reclamantă de răspundere.
Date fiind cele relatate, instanța de fond reține că reclamanta nu se face vinovată de săvârșirea unei abateri disciplinare.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 505 din 31.03.2015 a declarat apel O. de C. și Publicitate Imobiliară Tulcea.
Motivează apelul arătând că în mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamantei și a dispus anularea deciziei de sancționare.
Instanța de fond a ignorat apărările pârâtei, nu a luat în considerate toate probele administrate în cauză și nu a înlăturat motivat apărările acesteia.
Excepția nulității absolute a deciziei de sancționare invocată de către intimata reclamantă este nefondată, întrucât aceasta cuprinde imposibilitatea exercitării atribuțiilor de către alți colegi, fapt ce conduce la dezechilibre în desfășurarea activității.
Apelanta critică susținerea instanței de fond că apărările acesteia sunt contradictorii, întrucât nu se poate imputa instituției încălcarea normelor legale, în condițiile în care nefinalizarea situațiilor prevăzute de Legea nr. 165/2013 atrage răspunderea O.C.P.I. Tulcea.
De asemenea, nu este răspunzătoare pentru nefinalizarea la timp a anexelor întocmite conform Legii nr. 165/2013.
Privitor la neînregistrarea documentelor tehnice în Registrul Numerelor Cadastrale, aceasta se datorează culpei reclamantei, care nu și-a îndeplinit această atribuție în cadrul serviciului din care făcea parte.
Referitor la raportul de activitate privind Legea nr. 165/2013, apelanta susține că reclamanta nu și-a îndeplinit această atribuție, probele administrate în cauză nu au înlăturat aspectele menționate în decizia de sancționare. Salariata a fost sancționată conform deciziei de sancționare pentru săvârșirea următoarelor fapte:
1) nu a verificat și avizat anexele aferente Legii 165/2013;
2) nu a înregistrat documentațiile tehnice cadastrale verificate de inspectori în Registrul Numerelor Cadastrale pentru a-și urma fluxul integrat;
3) nu a întocmit un raport privind stadiul verificării anexelor aferente Legii nr. 165/2013.
Ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către reclamantă, în mod justificat aceasta a fost sancționată disciplinar, și nu cum a reținut instanța de fond, că neîndeplinirea acestor atribuții de serviciu nu pot fi calificate abateri disciplinare.
Pentru cele relatate a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
Intimata reclamantă G. M. a fost angajată în cadrul O.C.P.I. Tulcea în funcția de tehnician cadastru tr. IA în cadrul Serviciului C..
Prin Ordinul nr. 172 din 21.06.2013 emis de Prefectul județului Tulcea s-au constituit comisiile locale de inventariere a terenurilor de la nivelul unităților administrativ-teritoriale din județul Tulcea având componența potrivit anexelor de la nr. 1 la nr. 51, anexe care fac parte integrantă din prezentul ordin.
Din aceste comisii a făcut parte și reclamanta, care a avut drept obiectiv întocmirea situației terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere în domeniul public sau privat al statului sau al unității administrativ-teritoriale care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, în termenul și condițiile art. 6 din Legea nr. 165/2013.
În baza deciziei nr. 49 din 10.09.2014 emisă de apelanta pârâtă O. de C. și Publicitate Imobiliară Tulcea a fost sancționată disciplinar cu „avertisment scris”, pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, întrucât nu a verificat și avizat anexele aferente Legii nr. 165/2013, nu a înregistrat documentațiile tehnice cadastrale verificate de inspectori în Registrul Numerelor Cadastrale pentru a-și urma fluxul integrat, precum și faptul că nu a întocmit un raport privind stadiul verificării anexelor aferente Legii nr. 165/2013 înainte cu 10 zile de plecarea în concediu.
Această decizie de sancționare a fost contestată de reclamanta G. M. la Tribunalul Tulcea, care în urma soluționării a fost admisă, hotărâre care a fost atacată cu apel de către pârâtă.
Susținerea apelantei potrivit cu care instanța de fond a ignorat apărările acesteia și nu a luat în considerare probele administrate în cauză este nefondată, întrucât au fost analizate temeinic probele administrate în cauză și a înlăturat motivat apărările sale.
În mod corect instanța de fond a reținut că apărările apelantei sunt contradictorii, aceasta susținând pe de o parte că desfășurarea activității de avizare se realizează exclusiv de către persoana desemnată prin ordinul prefectului, neputând fi înlocuită de către altă persoană, deoarece ordinul de constituire a comisiei nu cuprinde membrii supleanți, iar pe de altă parte, că lucrările neefectuate de aceasta au fost redistribuite unor alte persoane, îngreunând activitatea acestora.
Prin urmare, apărările apelantei sunt contradictorii, astfel cum a reținut și instanța de fond; apelanta a încălcat legea eludând dispozițiile ordinului prefectului și nu intimata.
Sancțiunea aplicată intimatei nu-i este imputabilă, întrucât din probele administrate în cauză, astfel cum a reținut instanța de fond, rezultă că acele întârzieri în verificarea și afișarea anexelor prevăzute de Legea 165/2013 nu au fost cauzate de angajații O.C.P.I. Tulcea, ci de problemele întâlnite pe teren cu ocazia efectuării măsurătorilor de către executanții de cadastru, respectiv suprapuneri și neconcordanțe, iar pe de altă parte, atribuția impusă intimatei de a opera direct în Registrul Național de C. (RNC) s-a dovedit a constitui o evidență dublă, întrucât inspectorii de specialitate nu accesează direct RNC, ci folosesc programul informatic (E – TERRA) special conceput pentru efectuarea înregistrărilor respective.
Corect a reținut instanța de fond că intimata la plecarea în concediu nu a întocmit un raport privind stadiul verificării anexelor aferente Legii nr. 165/2013 și a documentațiilor tehnice cadastrale neînregistrate prin RNC date fiind situațiile întâlnite pe teren, astfel cum s-a relatat mai sus, fapt ce nu a justificat sancționarea sa.
În soluționarea prezentei cauze este lipsită de relevanță împrejurarea că reclamanta nu și-a efectuat concediul conform programării, astfel cum prevăd dispozițiile art. 148 Codul muncii, dar aceasta a plecat în concediu cu acordul unității.
Se constată că la plecarea în concediu nu au fost încălcate dispozițiile art. 140 din Codul muncii.
În ceea ce privește neînregistrarea documentelor tehnice cadastrale verificate de inspectori în RNC, prin concluziile depuse la dosar apelanta pârâtă a recunoscut că forul ierarhic superior i-a solicitat sistarea înregistrărilor respective, cerere la care a dat curs în virtutea relației de subordonare.
În atare situație, se constată că reclamanta nu a comis nicio abatere disciplinară, în concluzie, sentința apelată este legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 480 (1) Cod proc.civ. va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelantul pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 152, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.505/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea, Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. M., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2015.
Președinte, M. G. | Judecător, Vanghelița T. | |
Grefier, C. M. |
Jud.fond D.N.-G.
Red.dec.jud. T.V. 19.10.2015
Tehnored.gref.M.C. 20.10.2015/4 ex.
| ← Contestaţie act. Decizia nr. 397/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 74/2015.... → |
|---|
