Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 191/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 3748/254/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.191/CM
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. B.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă L. A. – domiciliată în localitatea Pecineaga, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.683 din data de 21 martie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. „T. H. RESTAURANTE MAREA N. S.A. – cu sediul în municipiul M., ., județul C., având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut cauzei se prezintă apelanta reclamantă L. A. personal, iar pentru intimata pârâtă răspunde – consilier juridic I. G. – în baza delegației nr.6332/24.08.2014 depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată învederează instanței că Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General al Poliției Române – Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul de Investigare a Criminalității Economice – Biroul de Investigare a Criminalității Economice M., a comunicat relațiile solicitate.
Fiind întrebată, apelanta reclamantă având cuvântul, precizează că a renunțat la apărătorul său desemnat din oficiu.
Curtea aduce la cunoștință apelantei reclamante că s-a comunicat de către Biroul de Investigare a Criminalității Economice M. că nu a contestat semnătura de pe actele de angajare și nici de pe statele de plată. În atare situație, documentele în original referitoare la angajarea sa, ridicate inițial în vederea dispunerii unei expertize grafoscopice, au fost predate în data de 18 februarie 2015, la sediul S.C. THR Marea N. S.A., în baza unui proces verbal. La data de 24 februarie 2015 dosarul penal a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria M. cu propunerea de clasare a cauzei privind plângerea penală formulată de L. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii, prevăzută de art.323 Cod penal. Prin urmare, dosarul penal nu mai prezintă importanță, întrucât nu se mai efectuează cercetări în funcție de ce a declarat și cererile formulate.
Reprezentantul intimatei pârâte precizează că statele de plată le deține atât în original cât și în copii conforme cu originalul și le prezintă instanței pentru confruntare.
Apelanta reclamantă vizualizând statele de plată susține că semnătura de pe acestea nu este a sa. Solicită ca intimata pârâtă să depună condicile de prezență, întrucât acestea sunt conforme cu realitatea deoarece a semnat condicile de prezență și nu statele.
Curtea verificând originalele statelor de plată și extrasul din condica de prezență (depunându-se și copii de pe acestea), constată că sunt identice copiile cu originalul; dispune restituirea originalului și păstrarea copiilor înscrisurilor la dosar.
Întrebați fiind atât apelanta reclamantă cât și reprezentantul intimatei pârâte, în conformitate cu art. 390 Cod procedură civilă, dacă mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat, aceștia arată că nu mai au excepții de invocat sau chestiuni prealabile de adus în discuție și solicită acordarea cuvântului pe fondul apelului pentru dezbateri.
Curtea, socotindu-se lămurită în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apelanta reclamantă având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și acordarea drepturilor salariale pe perioada mai - august 2014, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii apelate.
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelului civil promovat în cauză.
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ /15.10.2013, reclamanta L. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. THR Marea N. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 156 lei reprezentând indemnizația pentru 3,9 zile de concediu, a sumei de 1920 lei reprezentând salariul dublu cuvenit potrivit art. 137 din Codul muncii pentru 24 de zile de repaus săptămânal lucrate consecutiv în lunile iunie, iulie și august 2013 și a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 1 mai-20 august 2013.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a lucrat în funcția de cameristă la Hotelul C. în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, respectiv 1 mai -1 septembrie 2013. Se susține că acest contract a fost semnat la data de 13 mai 2013 și conținutul l-a cunoscut la data de 27 august, iar pe baza promisiunilor șefei de hotel a acceptat să lucreze în zilele de repaus săptămânal, precum și în zilele libere legale de Rusalii și Sfânta M.. Reclamanta a susținut că nu a fost retribuită și nici nu i-au fost acordate zile libere, iar pârâta nu i-a achitat întreaga indemnizația de concediu corespunzătoare perioadei efectiv lucrate.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului Muncii.
Cererii i-au fost anexate, în copie, adresa nr. 9524/2013 emisă de pârâtă și fluturaș de salariu pentru luna august 2013.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei M., întemeiată pe dispozițiile art. 95 Cod procedură civilă coroborat cu art. 208 din Legea nr. 62/2011, excepția nulității cererii de chemare în judecată, motivată prin aceea că cererea nu este semnată și întemeiată în drept pe dispozițiile art. 194 lit. f și art. 196 alin.1 Cod procedură civilă, și excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, motivată prin aceea că nu i-a fost atașată dovada participării la ședința de informare cu privire la avantajele medierii și întemeiată în drept pe dispozițiile art. 601 alin.1 lit. e din Legea nr. 192/2006.
Pârâta a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea ca nefondată a cererii formulate de către reclamantă motivând că reclamantei i-au fost acordate 5 zile de concediu, apoi alte 3 zile, cele două zile de sărbători legale i-au fost compensate în bani la lichidarea drepturilor salariale, iar pentru zilele de sâmbătă și duminică lucrate în perioada 01.06.-20.08.2013 i-au fost acordate zile libere în cursul săptămânii. Se mai arată că drepturile salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă nr. 293 din 30.04.2013 i-au fost acordate reclamantei potrivit foii colective de prezență întocmită de șeful locului de muncă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, 194, 196 Cod procedură civilă, Legea nr. 62/2011, Legea nr. 53/2003, Legea nr. 192/2006.
Întâmpinării i-au fost anexate, în copie, înscrisuri: contractul individual de muncă nr. 293 din 30.04.2013 și actul adițional din 07.06.2013, decizia nr. 293/20.08.2013, dovada comunicării prin scrisoare recomandată raport per salariat, foi colective de prezență.
Prin sentința nr.2292/04.12.2013, Judecătoria M. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat, în favoarea Tribunalului C., competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta L. A..
La Tribunalul C. cauza a fost înregistrată sub nr._ la 19.12.2013, iar reclamanta a formulat precizări cu privire la obiectul cererii sale, solicitand plata următoarelor sume: 156 lei reprezentând indemnizația pentru 3,9 zile de concediu; 1920 lei reprezentând salariul dublu cuvenit potrivit art. 137 din Codul muncii pentru 24 de zile de repaus săptămânal lucrate consecutiv în lunile iunie, iulie și august 2013; 80 lei – reprezentând sporul de 100% pentru zilele de sărbătoare 24.06.2013 și 15 .08 2013; 216 lei – salariu neacordat pentru luna mai 2013, precum și suma de 234 lei – cheltuieli de judecată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă nu a mai fost analizată, raportat la art.196 alin 2 C.p.c., având în vedere că reclamanta a semnat cererea în fața instanței, iar excepția prematurității a fost respinsă prin încheierea de ședință pronunțată la data de 28.02.2014.
Prin sentința civilă nr. 683/21.03.2014,Tribunalul C. a respins acțiunea reclamantei ca nefondată reținând următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte în perioada 01.05._13. Conform contractului individual de muncă, salariata avea dreptul la 23 zile de concediu de odihna, dar proporțional cu timpul muncit, aceasta avea dreptul la 8 zile de concediu de odihnă.
Potrivit statelor de plată, fluturașului de salariu pentru luna august 2013 și foilor colective de prezență, reclamanta a efectuat 3 zile CO în perioada 03.06._13, 2 zile CO în perioada 01.07._13 și 3 zile CO au fost compensare în bani cu suma de 120 lei.
Din adresa nr.9524/02.10.2013 emisă de pârâtă (fila14), suma de 200 lei achitată către reclamantă în luna august 2013 reprezintă o corecție a salariului brut și se compune din 120 lei - reprezentând 3 zile CO neefectuat [modul de calcul este următorul: 840 lei (salariul brut) /21 zile lucrătoare in luna x 3 (număr zile CO ) = 120 lei] și 80 lei reprezentând compensarea in bani a doua zile de sărbători legale, respectiv Sfânta M. si Rusalii [modul de calcul este următorul: 840 lei (salariul brut) /21 zile lucrătoare in luna x 2 (număr zile sărbători legale) = 80 lei].
Plata acestor drepturi salariale este recunoscută de către reclamantă prin precizările depuse la dosarul cauzei la data de 11.11.2013.
În ceea ce privește plata sumei de 1920 lei reprezentând salariul dublu cuvenit potrivit art. 137 din Codul muncii pentru 24 de zile de repaus săptămânal lucrate consecutiv în lunile iunie, iulie și august 2013, se constată următoarele:
Din analiza foilor colective de prezență în luna iunie 2013 reclamanta a lucrat în zilele de repaus săptămânal și a primit zile libere în alte zile lucrătoare respectiv: 14, 19, 20, 25, 26, 27. Totodată aceasta a beneficiat de un spor la salariu în cuantum de 2%, conform art.60 alin 2 din Contractul Colectiv de munca încheiat la nivel THR pentru anii 2013-2014.
În luna iulie 2013 reclamanta a lucrat in zilele de repaus săptămânal și a primit zile libere în alte zile lucratoare respectiv: 11, 12, 19, 20, 26, 27 și a beneficiat de un spor la salariu in cuantum de 2%.
În luna august 2013 reclamanta a lucrat in zilele de repaus săptămânal și a primit zile libere în alte zile lucratoare respectiv:1, 2, 8, 9, 15, 19 și a primit spor la salariu in cuantum de 2%.
S-a constatat astfel, că angajatorul a făcut dovada respectării dispozițiilor contractuale, care au fost reglementate conform art. 137 din Codul muncii.
Referitor la solicitarea de a se plăti drepturile salariale pentru zilele de sărbători legale - Rusalii si Sfânta M. – s-a reținut că acestea au fost achitate - suma de 80 lei, cu ocazia lichidării drepturilor salariale. (fluturașul pentru luna august 2013).
Cu privire la suma de 216 lei reprezentând diferența de salariu
neacordat în luna mai 2013, s-a constatat că susținerile reclamantei, în sensul ca aceasta a lucrat 21 zile pentru care avea dreptul la 566 lei, insa a primit numai 350 lei nu sunt reale. Conform statului de plata aferent lunii mai, semnat de reclamantă, aceasta a încasat un salariu de 566 lei.
Potrivit art.272 din Legea nr.53/2003 republicată, în conflictele de muncă sarcina probei incumbă angajatorului. În cauză, pârâta a făcut dovada achitării efective a drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada de referință, prin documente justificative astfel că, instanța a constatat că cererea reclamantei nu este fondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta L. A. la 05.06.2014.
În motivarea cererii de apel, se arată că instanța deși a reținut că a fost încheiat pe perioada 01 mai – 01 septembrie 2013, că a fost semnat (o singură semnătură, fără dată) la data de 13 mai 2013 iar conținutul l-a cunoscut în data de 27 august, nu-și amintește nimic de faptul că angajatorul respectiv (baroana L. S.) a încălcat în mod grosolan prevederile art.16 alin.2 și 3 din Codul muncii în care se prevede că acest contract se întocmește de angajator și se înmânează angajatului înainte de începerea lucrului.
Cât despre actul adițional nici nu a avut cunoștință, însă angajatorul a avut grijă, în apărare să trimită instanței un exemplar la fel, cu falsificarea semnăturii sale.
Menționează că în perioada derulării contractului a lucrat de la 01 iunie – 20 august 2013, 81 de zile fără avea zile libere sau concedii nu așa cum în apărare S.C. THR Marea N. prezintă pontaje și state false. Arată că evidența primară a muncii s-a ținut pe bază de condici de prezență pe care le-a semnat atât la intrare în program cât și la ieșire după care șefa hotelului „C.” numita Tincuța M. urma să întocmească pontajele și respectiv contabilitatea statelor.
Având în vedere prevederile art.168 al.2 din Codul muncii – documentele justificative privind plata salariilor se păstrează și se arhivează de angajator.
Solicită instanței de a pune în vedere intimatei pârâte să prezinte aceste condici în original cu semnăturile sale, iar atunci se va vedea cât de false sunt acele pontaje. Cu privire la state, precizează că acestea nici nu au existat. Acestea au fost întocmite ulterior la solicitarea instanței. Apelanta reclamantă precizează că la momentul când primea banii semna niște fițuici sau chiar deloc. În motivarea hotărârii, instanța mai arată că diferența de salariu privind suma de 216 lei pentru luna mai 2013 unde a lucrat 21 de zile și avea dreptul la 566 lei, a primit numai 350 lei, ceea ce nu este real și că, conform statului de plată aferent lunii mai 2013, semnat de reclamantă, aceasta a încasat un salariu de 566 lei, cum în mod greșit reține instanța de fond.
Anexează două copii ale statului fictiv prezentat instanței de angajator și solicită la prima ședință publică să i se arate unde este semnătura sa. Menționează că toate statele de plată și pentru celelalte luni, respectiv iunie, iulie, august 2013 nu au semnăturile sale și nici nu a primit fluturaș, excepție făcând luna august la lichidare și acela încâlcit să nu poți înțelege nimic.
În motivarea hotărârii instanței de fond se mai arată că i s-au acordat toate drepturile salariale. S-a înțeles și interpretat greșit. Cu excepția lunii mai 2013 a primit drepturile salariale pentru timpul de lucru normal, respectiv pentru cele 20 sau 21 de zile lucrătoare din lună.
Având în vedere prevederile art.168 al.1 din Codul muncii – plata salariului se dovedește prin semnătura statului de plată, fluturaș, alte documente.
Apelanta reclamantă solicită instanței a solicita angajatorului prezentarea de dovezi, state semnate de aceasta, fluturași.
Se mai menționează că în lunile iunie, iulie, august 2013 a beneficiat de un spor de 2% din salariu, conform prevederilor Contractului colectiv de muncă. Precizează că această prevedere trebuie stipulată și în contractul său individual de muncă, iar în ceea ce privește contractul colectiv de muncă, nici nu a avut cunoștință de existența acestuia, nici nu l-a solicitat așa cum se afirmă în motivare.
În consecință, solicită instanței de apel să pună în vedere angajatorului să prezinte: condici de prezență unde așa cum a arătat în prima parte, le-a semnat zi de zi fiind cea mai bună dovadă că în perioada de referință nu a primit nicio zi liberă și nici concediu; copii de pe state cu semnătura sa și certificate, dovezi cu sporul de 2% acordat. De asemenea, consideră fondată cererea sa, deoarece documentele justificative depuse de pârâtă, sunt false și incomplete (condici de prezență lipsă).
Având în vedere cele arătate, solicită reexaminarea cererii sale și obligarea S.C. THR Marea N. prin hotărârea ce se va pronunța de a-i acorda sumele arătate în mod detaliat în anexă, depusă la dosar în data de 04 martie 2013.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată: Conform precizărilor formulate la instanța de fond, reclamanta solicită de la pârâtă suma de 156 lei reprezentând indemnizația pentru 3,9 zile de concediu; 1920 lei reprezentând salariul dublu cuvenit potrivit art. 137 din Codul muncii pentru 24 de zile de repaus săptămânal lucrate consecutiv în lunile iunie, iulie și august 2013; 80 lei – reprezentând sporul de 100% pentru zilele de sărbătoare 24.06.2013 și 15 .08 2013; 216 lei – salariu neacordat pentru luna mai 2013.
Această cerere trebuie analizată și în calea de atac deoarece potrivit art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă nu se poate schimbă nici cadrul procesual și nici obiectul cererii, după cum nu se pot formula pretentii noi.
Având în vedere că cererea reclamantei a fost înregistrată la instanța de fond după . noului Cod de procedură civilă, instanța a dispus citarea recurentei cu mențiunea de a preciza calea de atac pe care înțelege să o declare împotriva sentinței civile nr.683/21.03.2014, iar la primul termen de judecată din 30.09.2014 a calificat cererea ca fiind apel în conformitate cu dispozițiile art.215 Codul muncii astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012.
La același termen de judecată, în complet legal constituit, instanța a analizat cererea de ajutor public judiciar depusă de reclamanta la dosar și a solicitat depunerea documentelor necesare în susținerea acestei cereri în raport de prevederile art. 14 din OUG nr. 15/2008 care dispun în sensul că “Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris și va cuprinde mențiuni privind obiectul și natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul și starea materială a solicitantului și a familiei sale, atașându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale, precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată. Cererea va fi însoțită și de o declarație pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor”.
Cererea de ajutor public judiciar s-a soluționat în favoarea reclamantei prin încheierea din 28.10.2014 fiind desemnat un aparator din oficiu de către Baroul C. însă lipsa justificata de acesta pentru termenul din 25.11.2014 a determinat amânarea cauzei pentru un alt termen de judecată când s-a pus în discuție cererea de probatorii formulată de apelanta reclamantă respectiv depunerea de către societatea intimată a documentelor originale care atestă prezenta reclamantei la locul de muncă și plata drepturilor salariale.
La termenul de judecată din 17.02.2015 s-a prezentat apărătorul reclamantei care a precizat că renunță la probele solicitate prin cererea de apel însă, intimata a prezentat originalul statelor de plată și al foilor colective de prezență pentru a fi confruntate cu copiile depuse la dosar precizând totodată că reclamanta a formulat o plângere penală împotriva societății la poliția de pe lângă Judecătoria M., iar în acest dosar se efectueză o expertiză grafoscopică pentru verificarea documentelor care sunt contestate și în prezenta cauză civilă.
Din oficiu instanța a solicitat Politiei Municipiului M. relații privind această expertiză precum și despre stadiul cercetărilor penale.
Prin adresa nr._/11.03.2015 Inspectoratul General al Politiei Romane- Serviciul de Investigatii M. a arătat că numita L. A. a formulat plangere penala împotriva directorului THR Marea Neagra SA pentru fals și uz de fals, iar după prezentarea documentelor pe care le contesta, aceasta a precizat că “ de fapt obligarea societății la achitarea sumei de 2000 lei pe care ea considera că ar mai avea-o de primit este singurul lucru pe care îl reclama în cadrul plangerii, mentionanad că nu contesta semnaturile de pe actele de angajare și nici de pe statele de plată după ce acestea i-au fost prezentate de către organelle de urmarire penala “.
S-a menționat că s-au restituit documentele originale reținute în vederea efectuarii expertizei grafoscopice iar dosarul penal a fost inaintat Parchetului de pe lângă Judecatoria M. cu propunerea de clasare a cauzei.
În aceste condiții, instanța a procedat la confruntarea înscrisurilor originale prezentate în instanța de către reprezentantul intimatei, cu copiile depuse la dosar și au fost prezentate și apelantei – care a renuntat la aparatorul desemnat de Baroul C. –
Curtea a constatat că pe condica de prezenta și pe statele de plată apare semnatura reclamantei (copiile depuse fiind conforme cu originalul) însă apelanta nu-și recunoaste semnatura contestand că cele prezentate nu sunt originale.
În conformitate cu dispozițiile art. 302-303 Cod procedură civilă instanța a verificat semnaturile reclamantei de pe copiile statelor de plată și ale condicii de prezenta cu cele din exemplarul original și a constatat că ele sunt identice, respectivele documente fiind fără stersaturi sau adaugiri.
Analizând probele administrate în prezenta cauză Curtea va respinge apelul ca nefondat având în vedere că pretențiile reclamantei nu sunt dovedite cu nici un mijloc de proba.
Este adevărat că în materia conflictelor de muncă sarcina probei revine angajatorului însă, acesta a depus toate înscrisurile care atestă că plata drepturilor salariale s-a făcut în raport de zilele lucrate iar pentru zilele lucrate în zile de repaus saptamanal sau de sărbători legale s-au acordat zile libere în compensare așa cum rezultă din foile colective de prezenta depuse la dosar și cum a reținut și instanță de fond.
Reclamanta nu a adus dovezi în susținerea pretentiilor sale rezumandu-se la a afirma că statele sunt false deși în fața organelor de urmarire penala a precizat că nu contesta semnaturile de pe actele de angajare și nici de pe statele de plată.
Pentru aceste considerente, Curtea va reține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 683/21.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. și în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă L. A. – domiciliată în localitatea Pecineaga, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.683 din data de 21 martie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. „T. H. RESTAURANTE MAREA N. S.A. – cu sediul în municipiul M., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2015.
Președinte, Judecător,
M. B. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – R.I.S.
Red.dec. jud. M.B./30.03.2015
Tehnored.m.r.Gref.G.I./4 ex.
Data: 30.03.2015
Emis 2 comunicări/30.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 271/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Anulare act. Decizia nr. 377/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
