Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 375/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 375/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 4943/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 375/CM
Ședința publică din 23 iunie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea apelului civil declarat de apelantul reclamant R. N., domiciliat în C., ., ., . civile nr. 2987 din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., . nr. 2.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților, prin reprezentanți, să depună la dosar concluzii scrise și apărătorului apelantului reclamant să ia cunoștință de practica judiciară depusă de reprezentantul intimatei pârâte, a amânat pronunțarea la 23 iunie 2015, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 25.06.2014 sub număr de dosar_, reclamantul R. N. a chemat în judecată pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sporului pentru muncă în condiții periculoase în procent de 15% din salariul de bază aferent perioadei de îmbarcare 1.06._12 și în procent de 10% din salariul de bază, aferent perioadei de îmbarcare 1.08._14 și la zi când a îndeplinit funcția de ofițer I maritim (căpitan secund) la bordul navei Ferry Boat Eforie, diferența de spor 5% din salariul de bază pentru munca în condiții grele aferentă perioadei de îmbarcare 1.08._14 și la zi, când a îndeplinit de asemenea funcția de ofițer maritim la bordul navei Eforie, obligarea pârâtei la plata acestor sporuri actualizate cu indicele de inflație la data plății efective plus dobânda legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că îndeplinește funcția de ofițer maritim I fiind îmbarcat la bordul navei Ferry Boat Eforie aparținând pârâtei. Conform Anexei 5 a contractului colectiv de muncă pârâta trebuia să plătească reclamantului pe lângă salariul de bază sporul pentru munca în condiții periculoase în procent de 15% din salariul de bază pentru perioada 1.06._12 și în procent de 10% din salariul de bază pentru perioada 1.08._14 și la zi precum și sporul pentru munca în condiții grele în procent de 15% din care i-a fost achitat un procent de 10% rămânând de achitat diferența de 5%.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului muncii și ale contractului colectiv de muncă - Anexa 5.
În susținerea cererii, au fost anexate înscrisuri în copie (filele 5-27).
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 30-37) prin care a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea potrivit legii a procedurii obligatorii a informării asupra avantajelor medierii, excepția prescrierii dreptului material la acțiune, în baza art. 268 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” S.A. - S. CFR Marfă M. Dobrogea și excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleiași sucursale. Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamantul a fost salariat al S.C. TMC CFR Ferry-Boat SA. societate absorbită de către pârâta S.N.T.F M. CFR Marfă SA. Urmare a reorganizării societății pârâte S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A. București prin divizare, în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 801/2007, privind înființarea Societății Comerciale de Transport Maritim și de Coastă CFR Ferry-Boat S.A. raporturile de muncă între reclamant și pârâta S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A. au încetat la data de 31.01.2008. Reclamantul a fost angajat pe funcția de comandant navă reținându-se că drepturile bănești aferente perioadei interesate în cauză se circumscriu perioadei în care S. Comercială de Transport Maritim și de Coastă CFR Ferry-Boat S.A. a funcționat ca filială a S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A. anterior absorbției din iulie 2012. Pentru soluționarea corectă și legală a cauzei, pârâta a arătat că trebuie avute în vedere contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă încheiate la nivelul unității angajatoare S. Comercială de Transport Maritim și de Coastă CFR Ferry-Boat S.A. în perioada 01.06._12.
S-a mai arătat că pârâta S.N.T.F.M. CFR MARFĂ S.A. nu a avut calitatea de angajator al reclamantului în perioada 01.06._12, însă pârâta S.N.T.F.M. CFR MARFĂ S.A. este succesor al angajatorului S.C. TMC CFR Ferry-Boat S.A. Urmare Scrisorii de Intenție și a Memorandumului Tehnic de înțelegere, semnate de Guvernul României în data de 29.09.2011, în cadrul celei de-a doua evaluări a acordului stand-by de tip preventiv încheiat cu Fondul Monetar Internațional, în baza mandatelor speciale, a Statutului CFR Marfă S.A., prin Hotărârea A. nr. 3/30.01.2012 s-a aprobat fuziunea CFR Marfă S.A, în calitate absorbantă cu S.C. Întreținere Reparații Vagoane S.A. și S.C. TRANSPORT MARITIM ȘI DE COASTĂ CFR FERRY-BOAT S.A. Tribunalul București, prin încheierea nr. 41 din 02.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ a respins cererea S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A. de înregistrare a mențiunilor referitoare la fuziunea prin absorbție a societăților comerciale IRV și TMC CFR Ferry-Boat. Prin decizia civilă nr. 1180/08.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul civil nr._ a fost admis recursul CFR Marfă S.A., a fost admisă cererea formulată de S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A. și s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii privind fuziunea prin absorbție a S.C. IRV S.A. și S.C. TMC CFR Ferry-Boat S.A. de către S.N.T.F.M. CFR Marfă ca societate absorbantă. Potrivit certificatului de radiere emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. la data de 29.06.2012, s-a solicitat ca instanța să ia act de radierea pârâtei S.C. TRANSPORT MARITIM ȘI DE COASTĂ CFR FERRY-BOAT S.A., identificată cu numărul de ordine în registrul comerțului J_ și CUI_. Față de cele prezentate, instanța a luat act de fuziunea prin absorbție a S.C. TMC CFR Ferry-Boat S.A., ca societate absorbită în cadrul S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A., în calitate de societate absorbantă, fiind înregistrate la data de 27.06.2012 în registrul comerțului mențiunile dispuse prin Decizia nr. 1180/08.05.2012 a Curții de Apel București, privind fuziunea prin absorbție, constatând totodată lipsa capacității procesuale a pârâtei S.C. TMC CFR Ferry-Boat S.A.
Funcție de probele administrate, au fost determinate raporturile de muncă interesate în cauză, valabilitatea contractelor individuale de muncă cu pârâtele și în ultimă instanță, aplicabilitatea corectă a contractelor colective de muncă. D. urmare, având în vedere înregistrarea mențiunilor privind fuziunea prin absorbție la 27.06.2012 și radierea din 29.06.2012 a S.C. TMC CFR Ferry-Boat S.A., instanța a reținut că raporturile contractuale de muncă sunt reglementate de Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivelul unității S.C. TMC CFR Ferry-Boat S.A. Astfel, s-a constatat că societatea absorbantă este S.N.T.F.M. CFR Marfă, care este succesor în drepturi și obligații al pârâtei S.C. TMC CFR Ferry-Boat S.A., având calitatea de societate absorbită, însă cererea de acordare a drepturilor bănești a fost soluționată prin raportare la CCM de unitate al angajatorului S.C. TMC CFR Ferry-Boat S.A. pentru perioada 01.06._12 și pentru perioada 30.06._14 s-a reținut că se aplică CCM 2012 - 2014 al S.N.T.F.M. CFR MARFĂ S.A.
Datorită problemelor economice ale S.C. TALC. CFR Ferry-Boat și implicit ale pârâtei absorbante S.N.T.F.M. CFR MARFĂ S.A., s-a constatat că personalul de siguranță de la bordul navelor EFORIE și M. nu a mai avut voiaje deoarece navele au intrat în conservare începând cu 01.06.2009. Pentru perioada 01.06._12 (data fuziunii) - perioadă în care ambele nave au fost în conservare, se aplică prevederile CCM LA NIVEL DE UNITATE pe anul 2011 al S.C. T.M.C. CFR FERRY -BOAT S.A. (societate angajatoare pentru această perioadă). Așa cum s-a negociat în CCM 2011-2012 la S.C. TMC CFR FERRY BOAT S.A. și s-a stabilit la ANEXA NR. 5 capitol V la SPOR PENTRU CONDIȚII PERICULOASE art. 4 menționează că „SPORUL PENTRU MUNCA ÎN CONDIȚII PERICULOASE SE VA ACORDA D. PE TIMPUL VOIAJELOR”. Din actul de conservare a celor două nave M. și EFORIE reiese că cele două nave nu au mai plecat în voiaj din 01 IUNIE 2009. Pârâta a considerat că cererea reclamantului este în mod evident nefondată, angajatorul stabilind condițiile de acordare a sporului de condiții periculoase doar pe perioada voiajelor, voiaje care nu au mai fost efectuate de către echipaj încă din iunie 2009. Pentru perioada 25.07.2012 (data încheierii contractului individual de muncă sub nr. C.Z. 2.1.3/3011/25.07._14 - perioadă în care ambele nave au fost în conservare se aplică prevederile CCM LA NIVEL DE UNITATE pe anul 2012-2014 al S.N.T.F.M. CFR MARFĂ S.A. (societate angajatoare pentru această perioadă).
În data de 20.04.2012 sub nr._ s-a încheiat și înregistrat CCM LA NIVELUL UNITĂȚII pentru anii 2012-2014. S-a arătat că în ANEXA NR. 5 (P.. 52 din CCM) se reglementează SISTEMUL DE SPORURI, la capitolul V „SPOR PENTRU CONDIȚII PERICULOASE” fiind prevăzute categoriile persoanelor care lucrează în condiții periculoase. Cele două nave M. și EFORIE nu au mai plecat în voiaj din 2009, deci nu au mai fost nave operative, iar personalul de siguranță de pe nave nu face parte din personalul căruia să i se acorde sporul de condiții periculoase, cererea reclamantului fiind neîntemeiată și pentru perioada 25.07.2012 (data încheierii contractului individual de muncă sub nr. CZ2.1.3/3011/25.07._14.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea diferenței de spor de 5% din salariu pentru munca în condiții grele aferentă perioadei 01.08._14 și la zi, pârâta a solicitat respingerea acestuia întrucât conform contractului individual de muncă, sporul pentru condiții de muncă grea feroviară este în procent de 10%.
În susținerea întâmpinării au fost depuse în copie înscrisuri (filele 48-58, 61-175).
La termenul de judecată din data de 6.10.2014 reclamantul și-a precizat cererea în sensul că solicită să se judece în contradictoriu cu S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. iar sporurile să fie acordate începând cu 25.06.2011. În aceste condiții, pârâta a renunțat la judecarea excepțiilor inadmisibilității cererii, a lipsei capacității procesuale și a calității procesuale pasive a Sucursalei. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la precizările reclamantului, instanța a respins-o ca rămasă fără obiect.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2987 din 27 noiembrie 2014 Tribunalul C. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. N., în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin Hotărârea A.G.A. din data de 30.10.2012 s-a aprobat fuziunea CFR Marfă S.A., în calitate de absorbantă cu S.C. Întreținere Reparații Vagoane S.A. și S.C. Transport Maritim și de Coastă CFR FERRY-BOAT S.A.
Prin Decizia civilă nr. 1180/08.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul civil nr. 5552/2012 (filele 88-86), s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului privind fuziunea prin absorbție a S.C. IRV S.A. și a S.C. TMC CFR Ferry-Boat S.A. de către pârâtă ca societate absorbantă, ultima fiind înscrisă în registrul comerțului la data de 28.06.2012 (fila 74).
În acest fel, societatea absorbantă S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A. a preluat drepturile și obligațiile decurgând din contractul individual de muncă încheiat de reclamant cu societatea absorbită S.C. TMC „CFR-FERRY BOAT” S.A.
Reclamantul a avut calitatea de salariat al S.C. TMC „CFR-FERRY BOAT” S.A., conform contractului individual de muncă nr. 173/01.02.2008 (filele 116-119), în funcția de comandant navă, nava Eforie, cu începere de la data de 01.02.2008 până la data de 28.06.2012. Începând cu data de 28.06.2012, reclamantul a devenit angajatul pârâtei S.N.T.F.M. CFR MARFĂ S.A., potrivit contractului individual de muncă nr. CZ2.1.3/3011/25.07.2012 (filele 126-128), în funcția de comandant navă, nava Eforie.
În ceea ce privește sporul pentru muncă în condiții periculoase, aferent perioadei 25.06._12, în care reclamantul a fost angajatul S.C. RMC FERRY BOAT S.A., s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile din Anexa nr. 5 din contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2011-2012 la nivelul S.C. TMC CFR-FERRY BOAT S.A., care la art. V (fila 114) prevăd că sporul pentru muncă în condiții periculoase se acordă în procent de până la 15% din salariul de bază, diferențiat pe categorii de personal și locuri de muncă. Sporul pentru munca în condiții periculoase se va acorda doar pe timpul voiajelor. Sporul se acordă numai pe perioada cât personalul navigant este îmbarcat, conform pontajului.
Pentru perioada ulterioară datei de 28.06.2012 (când a început activitatea la societatea absorbantă), și-a produs efectele art. V din Anexa nr. 5 din contractul colectiv de muncă încheiat pe anii 2012-2014 la nivelul S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A., potrivit căruia sporul pentru condiții periculoase pentru personalul din activitatea de transporturi maritime ferry boat este de 10% și se acordă numai pe perioada cât personalul navigant este îmbarcat (fila 154).
Din conținutul Hotărârii nr. 7/17.06.2009 a A. a S.C. TMC Ferry Boat S.A. (fila 62) și a dispoziției directorului S.C. TMC Ferry Boat S.A. nr. 1/18.06.2009 (fila 50), rezultă că, începând cu data de 1.06.2009, navele M. și Eforie au fost trecute în conservare. Or, având în vedere că, de la această dată, navele nu au mai fost operative, că îmbarcarea presupune efectuarea unui voiaj, iar potrivit art. 229 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, raportat la dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța a apreciat că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea sporului pentru muncă în condiții periculoase. De altfel, acest spor nu a mai fost prevăzut în contractul individual de muncă nr. CZ2.1.3/3011/25.07.2012 încheiat cu pârâta.
În ceea ce privește plata diferenței de 5 % din salariul de bază pentru munca în condiții grele aferent perioadei de îmbarcare 1.08._14 și la zi, instanța a reținut că sporul pentru condiții grele de muncă este menționat, începând cu data de 11.08.2014, în actul adițional nr. CZ2._/11.08.2014 la contractul individual de muncă nr. CZ2.1.3/3011/25.07.2012, în cuantum de 15%.
Sporul menționat este prevăzut și în Contractul Colectiv de Muncă 2012-2014 aplicabil societății pârâte în Anexa 5 art. II care prevede că sporul pentru condiții grele de muncă feroviară se acordă persoanelor care lucrează în condiții de efort fizic sau psihic ridicat, la temperaturi foarte scăzute sau ridicate, în mediu umed, cu viituri de apă, condiții de izolare, alte condiții de mediu deosebite sau nedorite, unde atragerea forței de muncă se face cu dificultate. Acest spor, astfel cum este prevăzut în contractul colectiv de muncă, nu are caracter permanent având în vedere că la alineatul 3 se stipulează că pentru perioada în care nu beneficiază de spor pentru condiții grele de muncă feroviară, acest personal va beneficia de spor pentru condiții de muncă feroviară în cuantum de 7%. Totodată în notă se arată că funcțiile și meseriile nominalizate pe activități specifice beneficiază de procentul prevăzut în activitatea respectivă numai dacă execută lucrări în această activitate.
Însă, în condițiile în care nava Eforie, al cărei comandant este reclamantul, se afla în conservare, s-a reținut că acesta nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de alin. 1 în perioada solicitată, astfel încât nu beneficiază de sporul pentru condiții grele de muncă în cuantum de 15%. Totodată s-a constatat că, deși în contractul colectiv de muncă se prevedea procentul de 7% pentru perioada în care angajatul nu beneficiază de spor pentru condiții grele de muncă feroviară, pârâta a făcut dovada acordării acestui spor în cuantumul de 10% (filele 71-73).
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul R. N.. În motivarea apelului său, acesta a arătat următoarele: fiind salariatul pârâtei, în perioada 25.06._14, a fost și este îmbarcat pe nava FERRY-BOAT EFORIE, aparținând pârâtei, îndeplinind funcția de comandant; potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă, pârâta trebuia să-i achite sporul pentru munca în condiții periculoase în procent de 15% din salariul de bază, aferent perioadei de serviciu 25.06._12 și în procent de 10% aferent perioadei de serviciu 1.08._14 și la zi; tot potrivit contractului colectiv de muncă, pentru perioada de serviciu 1.08._14 și la zi, pârâta trebuia să-i plătească și sporul pentru munca în condiții grele în procent de 15% din salariul de bază, din care i-a achitat doar un procent de 10%, rămânând de achitat un rest de 5%; soluția instanței de fond este nelegală, motivația pe care se întemeiază fiind eronată, procedându-se la o interpretare greșită a unor clauze din cuprinsul Anexei nr. 5 la contractul colectiv de muncă; s-au ignorat astfel dispoziții legale imperative și principii de bază din Codul muncii, legea contractelor colective de muncă și însuși contractul colectiv de muncă al unității; referitor la sporul pentru muncă în condiții periculoase în procent de 15% din salariul de bază aferent perioadei de serviciu 25.06._12, temeiul de drept se găsește în cuprinsul contractului colectiv de muncă pentru anii 2011-2012, respectiv art. 19 și Anexa nr. 5, capitolul V pag. 42 din lista personalului care lucrează în condiții periculoase, unde este menționat expres „Personalul navigant din activitatea de transporturi maritime, ferry-boat” cu un spor de 15% din salariul de bază; în cuprinsul acestui capitol din Anexa nr. 5 apar două clauze contradictorii; astfel, mai întâi, apare o mențiune că sporul pentru munca în condiții periculoase se va acorda pe timpul voiajelor, iar apoi, prin altă clauză, apare mențiunea că acest spor se acordă numai pentru perioada cât personalul navigant este îmbarcat; văzând aceste două clauze contradictorii, astfel cum sunt ele ordonate în cuprinsul capitolului respectiv, în loc să se procedeze la o interpretare corectă conform regulilor de interpretare din dreptul muncii, instanța de fond le-a combinat, conchizând eronat că din moment ce nava era în conservare și îmbarcarea ar presupune efectuarea de voiaje, reclamantul nu este îndreptățit la încasarea sporului pentru condiții periculoase; interpretarea instanței de fond cu privire la aceste două clauze contradictorii este nelegală pentru următoarele considerente:
- în primul rând trebuie reținut, așa cum instanțele românești cunosc și din practică că îmbarcarea și serviciul unui navigator pe o navă nu presupune și nu este același lucru cu voiajul acelei nave; un navigator este îmbarcat la bordul navei din momentul în care este angajat pe acea navă, efectuându-și serviciul respectiv, indiferent dacă nava întreprinde sau nu voiaje și indiferent dacă nava staționează sau este trasă la cheu în conservare;
- pe de altă parte, nava EFORIE aflată în conservare poate fi oricând operativă cu îndeplinirea unor proceduri tehnice și formalități prealabile, munca la bordul navei continuând și pe timpul cât nava se află în conservare;
- trebuie observat totodată că mențiunea de la pct. 4 nu este inserată în cuprinsul listei personalului care lucrează la locul de muncă în condiții periculoase sau în cuprinsul tabelului ce vizează personalul navigant cu sporul respectiv de 15%;
- această mențiune de la pct. 4 din Anexa nr. 5 vine în contradicție cu cea ulterioară care prevede că acest spor pentru condiții periculoase se acordă numai pentru perioada cât personalul navigant este îmbarcat și deci rămâne fără relevanță și lipsită de efect prima mențiune;
- între aceste două clauze contradictorii desigur că primează cea de-a doua clauză, conform căreia sporul respectiv se acordă numai pe perioada îmbarcării, în domeniul dreptului muncii, așa cum este statuat, interpretarea clauzelor contradictorii trebuind să conducă la aplicarea clauzei mai favorabile salariatului;
- Nava EFORIE se află în conservare din iunie 2009 și acordarea sporului pentru condiții periculoase nu a fost condiționată de existența voiajelor în niciunul din celelalte două contracte colective de muncă pentru anii 2009-2011 și 2012-2014.
Este de reținut că o navă în conservare, precum nava EFORIE, nu înseamnă o navă care stă la cheu fără activități din partea personalului navigant, ci implică obligatoriu, în afara serviciului de gardă, lucrări de întreținere, conservare, reparații cu mijloacele bordului, porniri periodice a agregatelor și instalațiilor navei, verificări periodice și eventuale probe de mare, manevre de deplasare a navei în incinta bazinului portuar de la o dană la alta, măsuri specifice de siguranță în caz de furtună sau alte evenimente fortuite, etc.; de aceea, condițiile grele și periculoase subzistă și pe perioada cât nava se află în conservare, această noțiune având o semnificație specifică și complexă în domeniul maritim; dar, ceea ce exclude definitiv aplicarea clauzei referitoare la acordarea acestui spor doar în voiaje este norma legală de la art. 19 din contractul colectiv de muncă, conform căreia sporul pentru munca în condiții periculoase, ca și cel pentru munca în condiții grele de muncă, are caracter permanent.
Referitor la sporul pentru munca în condiții periculoase în procent de 10% aferent perioadei de serviciu 1.08._14 temeiul de drept îl constituie art. 19 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2012-2014 și Anexa nr. 5, capitolul V, respectiv lista personalului care lucrează la locul de muncă în condiții periculoase (pct. 13, pag. 58-59, unde este menționat expres „"Personalul din activitatea de transporturi maritime, ferry-boat” cu un spor de 10% din salariul de bază); în legătură cu acest spor pentru anii 2012-2014 există mențiunea că se acordă numai pe perioada îmbarcării, fără a exista vreo altă mențiune contrară sau abuzivă ca în cazul precedent; deși pentru această perioadă de serviciu/îmbarcare nu mai există două clauze contradictorii, ci doar mențiunea că acest spor se acordă doar pe perioada îmbarcării, prima instanța respinge nelegal și acest capăt de cerere, motivat de aceeași confuzie făcută anterior, respectiv că îmbarcarea personalului navigant ar fi totuna cu efectuarea voiajului.
În ceea ce privește diferența de spor de 5% pentru condiții grele de muncă aferentă perioadei de serviciu 1.08._14 și la zi, izvorul de drept îl constituie art. 19 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2012-2014 și Anexa nr. 5 la acest contract, pag. 53-54 - lista funcțiilor și meseriilor cu condiții grele de muncă feroviară, respectiv „Funcții și meserii comune”, unde la rubrica „Transporturi maritime” sunt menționate funcțiile din cadrul personalului navigant cărora li se cuvin acest spor în procent de 15%.
Instanța de fond a respins nelegal și acest al treilea capăt de cerere, argumentând greșit că, din moment ce nava EFORIE se află în conservare, comandantul navei nu ar mai desfășura activități specifice funcției sale, speculându-se că existența aliniatului 3 de la art. II din Anexa nr. 5 ar însemna excluderea caracterului permanent al acestui spor; or, trebuia să se interpreteze corect că norma legală, imperativa de la art. 19 din contractul colectiv de muncă, potrivit căreia acest spor are caracter permanent, exclude efectele alin. 3 al articolului II din Anexa nr. 5; de unde și cum putea instanța de fond cunoaște că reclamantul nu a desfășurat activități specifice funcției sale la nava EFORIE aflată în conservare din moment ce societatea pârâtă căreia, în litigiile de muncă îi revine sarcina probei, nu a produs și nici nu putea produce vreo dovadă în acest sens; de unde și cum putea cunoaște aceeași instanță dacă reclamantul nu lucrează în anumite condiții grele, precum cele enumerate la art. II pct. 1 din Anexa nr. 5, din moment ce unitatea căreia, în litigiile de muncă îi incumbă sarcina probei, nu a făcut o astfel de dovadă a afirmațiilor sale.
Într-adevăr, însăși pârâta îi recunoaște reclamantului desfășurarea activității în condiții grele pentru că a prevăzut și în contractul individual de muncă acest spor pentru munca în condiții grele, doar nivelul procentual fiind mai redus ca în contractul colectiv de muncă; acest spor, ca și celelalte anterioare, nu este prevăzut în contractul colectiv de muncă doar că ceva eventual, la bunul plac al cuiva, supus arbitrariului, ci odată calificat prin art. 19 din CCM drept spor cu caracter permanent, el trebuie acordat întocmai, orice abatere de la acordarea acestuia neputând fi făcută decât printr-un act adițional la contractul colectiv de muncă, cu modificarea acelui art. 19 din CCM, înregistrat la organele abilitate și comunicat părților în condiții de legalitate, iar nu inserat abuziv în conținutul unei anexe la CCM, conținutul anexei neputând deroga sau fi în contradicție cu normele legale din contractul colectiv respectiv.
În probatoriu solicită proba cu înscrisuri.
În concluzie, solicită admiterea apelului și schimbarea în totalitate a soluției primei instanțe, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a următoarelor drepturi salariale:
1. Sporul pentru munca în condiții periculoase în procent de 15% din salariul de bază aferent perioadei de îmbarcare/serviciu 25.06._12 și în procent de 10% din salariul de bază aferent perioadei de îmbarcare/serviciu 1.08._14 și la zi;
2. Diferența de spor în procent de 5% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată în condiții grele aferentă perioadei de îmbarcare/serviciu 1.08._14 și la zi;
3. Obligarea pârâtei la plata acestor sporuri actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective + dobânda legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării acțiunii și data plății efective;
4. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru perioada 25.06._12 a produs efecte Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. Transport Maritim și de Coastă CFR Ferry-Boat S.A. pe anul 2011.
Conform Anexei nr.5, cap.V art.4 din contractul colectiv de muncă menționat mai sus, sporul pentru munca în condiții periculoase se va acorda doar pe timpul voiajelor.
Faptul că, printr-o altă clauză, se face referire la perioada de îmbarcare nu poate conduce decât la concluzia că cele două condiții erau cumulative, respectiv să opereze îmbarcarea și să se efectueze un voiaj.
Pentru perioada 01.08._14 a produs efecte Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.N.T.F.M.-CFR Marfă S.A. pe anii 2012-2014.
Potrivit Anexei nr.5, cap.V, art. 3 din acest contract sporul pentru condiții periculoase se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat în condițiile respective, care va fi definitivat și stabilit de către conducerea sucursalelor pentru fiecare loc de muncă.
Reclamantul nu a solicitat recunoașterea de către angajator a desfășurării activității în aceste condiții susținând că în cazul său conducerea unității nu ar fi stabilit în mod corect timpul efectiv lucrat în condiții periculoase ci a solicitat direct drepturile bănești, considerând că sporul ar fi trebui acordat ca regulă pentru toată perioada de activitate, afirmație incorectă, astfel încât pretențiile sale nu au suport faptic în aceste condiții.
Este adevărat că, în finalul capitolului V se menționează că sporul se acordă numai pe perioada cât personalul navigant este îmbarcat.
Dar, și în acest caz, cele două prevederi contractuale trebuie avute în vedere împreună, în sensul că se acordă sporul pe perioada îmbarcării dar numai în timpul cât personalul desfășoară efectiv activități în condițiile respective.
Aceste prevederi contractuale instituiau excepții cu caracter expres de la regula că sporurile prevăzute în contractul colectiv de muncă au caracter permanent.
Această concluzie este în acord cu prevederile care se referă la scopul pentru care se acorda acest spor pentru condiții periculoase, prevederi care se regăsesc în ambele contracte colective de muncă.
Astfel, acest spor se acorda pentru persoanele care „lucrează” în anumite condiții care presupuneau un anumit „grad de pericol”.
Este evident astfel că sporul pentru condiții periculoase era acordat personalului în perioada în care desfășura activitățile specifice funcției în condițiile respective, în cazul personalului navigant fiind vorba de realizarea de voiaje pe mare, activitate care presupune riscuri pentru sănătate și viață prin mediul și condițiile în care se desfășoară și prin izolarea față de uscat. În mod evident acest pericol nu există atunci când nava este acostată în port și în conservare.
În aceste perioade personalul era îmbarcat numai pentru a asigura echipajul minim de siguranță conform art.61 din OG nr. 42/1997, fără a desfășura însă activități de transport maritim.
Această împrejurare rezultă cu evidență și din împrejurarea că, din carnetul de marinar prezentat de reclamant, rezultă că acesta a fost îmbarcat perioade de câte un an și chiar mai mult de un an (de ex. perioada 24.02.2012 – 17.05.2013).
Din prevederile contractelor colective de muncă enunțate mai sus, rezultă fără echivoc că sporul pentru condiții periculoase se acordă doar pe perioada cât angajatul desfășoară activitatea în condiții periculoase, proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Începând cu 20.06.2009 navele „M.” și „Eforie” au fost trecute în conservare păstrându-se doar echipajul de siguranță. Această situație rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 12.05.2011 cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă 2011/2012, aspect necontestat de apelant.
Aceleași argumente sunt valabile și pentru sporul pentru condiții grele de muncă întrucât, prin norme care instituie o excepție cu caracter expres, se stabilește că sporul se acordă numai pentru perioada desfășurării activităților în considerarea cărora a fost acordat respectiv, astfel cum se stabilește la pct.II.1, condiții de efort fizic sau psihic ridicat, temperaturi extreme, în mediu umed, condiții de izolare, cu viituri de apă, alte condiții de mediu deosebite sau nedorite, condiții în care în mod evident nu se desfășoară activitatea la bordul unei nave aflate la cheu în conservare.
În aceste condiții, conducerea angajatorului a apreciat că ar trebui totuși acordat acest spor, însă față de condițiile desfășurării activității care nu presupuneau, astfel cum s-a arătat, condițiile de muncă stabilite în contractul colectiv de muncă, a acordat doar 10%, încadrându-se în limitele stabilite de contractul colectiv de muncă care prevedea un minim de 10% pentru acest spor.
De altfel, art. 19 din contractul colectiv de muncă aplicabil în perioada 2012 – 2014, la care face referire apelantul, califică aceste sporuri ca permanente în considerarea acordării lor pe toată perioada anului, subliniindu-se tocmai faptul că acest caracter permanent al sporului nu este determinat de timpul lucrat în aceste condiții ceea ce înseamnă că are caracter permanent indiferent de perioada lucrată în aceste condiții. Din faptul că, prin această prevedere contractuală, s-a urmărit ca timpul efectiv lucrat în aceste condiții să nu influențeze caracterul permanent al sporului rezultă tocmai faptul că este posibilă acordarea lui pe perioade diferite, corespunzător timpului lucrat în acele condiții care justifică acordarea lui. Din aceste prevederi legale rezultă așadar că instituirea caracterului permanent al sporurilor nu semnifică acordarea lor pentru toată activitatea desfășurată ci acordarea pe întreaga perioadă a anului, fără a exclude acordarea doar pe perioada în care angajatul lucrează efectiv în condițiile ce determină acordarea sporului.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant R. N., domiciliat în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2987 din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., . nr. 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23 iunie 2015.
PREȘEDINTE PT. JUDECĂTOR
R. A. M. B., aflată în CO,
cf. art. 426 alin. 4 C.p.c.,
semnează
PREȘEDINTE COMPLET
R. A.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond F.M.I.
Tehnored.dec.jud.apel R.A./17.08.2015/4 exp.
| ← Anulare act. Decizia nr. 377/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 356/2015.... → |
|---|
