Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 356/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 356/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 5738/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.356/CM
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.F.R. CĂLĂTORI S.A. – cu sediul procesual ales în municipiul C., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.178 din data de 29 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant B. I. - cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat B. D. – cu sediul în municipiul C., . nr.128A, ., . obiect – contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanta pârâtă - consilier juridic R. Laurenția – în baza delegației nr.CT13/1/268/22.06.2015 iar pentru intimatul reclamant – avocat B. D. – în baza împuternicirii avocațiale nr.422/22.06.2015 emisă de Baroul C. și depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată că pârâta la prima instanță a avut indicat un domiciliu procesual ales în municipiul C., ., ., județul C. iar hotărârea a fost comunicată la sediul din municipiul București, ..38, sector 1, motiv pentru care apelul este declarat în termen.
Întrebați fiind, în conformitate cu art. 390 Cod procedură civilă, dacă mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat, reprezentanți prezenți ai părților arată că nu mai au excepții de invocat sau chestiuni prealabile de adus în discuție și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei pentru dezbateri.
Curtea, socotindu-se lămurită în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul apelantei pârâte având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru considerentele dezbătute pe larg în cererea de apel.
Apărătorul intimatului reclamant având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii apelate.
Solicită a se avea în vedere că pentru intervalul orar 21,48 – 22,09, s-a considerat de către apelanta pârâtă că intimatul reclamant a funcționat cu motorul în gol fără a putea face dovada că acel consum este peste cel normal.
În acest sens, apărările formulate de apelanta pârâtă legate de posibilitatea ca locomotiva să fii prezentat anomalii de funcționare în acest interval orar din pricina uzurii componentelor, nu a fost combătută de angajator.
Pe de altă parte, martorul audiat în cauză confirmă însă că în ipoteza mențineri la cald a locomotivei consumul poate fi diferit, în funcție de turația motorului – fila 75 dosar fond.
Cu privire la acest aspect, instanța de fond constată în mod corect faptul că angajamentul pe care reclamantul și l-ar fi asumat în legătură cu acoperirea prejudiciului nu poate constitui o probă a vinovăției acestuia, atâta timp cât în nota de relații, angajatul susține că nu se face vinovat pentru supraconsumul de 9,8 Kg de motorină.
Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei reprezentând onorariu avocat – conform chitanței . nr.582/19.06.2015.
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelului civil promovat în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta SNTFC CFR Călători SA, constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 178/29.01.2015, Tribunalul C., secția I civilă, a admis cererea formulată la 29.07.2014 de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta SNTFC CFR Călători SA, dispunând anularea deciziei pârâtei nr. T81/1/4/560/01.07.2014 și obligarea pârâtei să restituie reclamantei sumele reținute în baza deciziei contestate și să plătească cheltuieli de judecată de 300 lei.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia de sancționare nr. T81/1/4/560 din data de 01.07.2014 emisă de pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A., reclamantul B. I., având funcția de mecanic de locomotivă automotor II în cadrul societății pârâte], a fost sancționat disciplinar cu „Reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de trei luni”, conform art. 248 al. 1 lit. c) din Codul muncii.
În sarcina reclamantului s-a reținut că în data de 11.03.2014, cu ocazia citirii instalației ICL la locomotiva DA 1376 aparținând Depoului Medgidia, cu ocazia menținerii calde a locomotivei DA 1376, în intervalul orar 2148-2209 s-a consumat nejustificat o cantitate de 9,8 kg de motorină.
În cuprinsul deciziei au fost menționate prevederile încălcate și anume: Instrucțiuni pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar nr. 201/2007, art. 11 lit. c), fișa postului aferentă funcției de mecanic de locomotivă nr. 1/2380/21.05.2012, pct. 2.1-atribuții, al. 1, 2, 3, 12, 23, 24 și 27, Regulamentul Intern al Depoului Medgidia-art. 14, art. 15 al. 2 lit. v), Statutul Disciplinar al personalului din transporturi, art. 30 lit. i) din Decretul nr. 360/1976.
Pentru a preveni abuzurile și a crea o modalitate de control a împrejurărilor în care angajatorul acționează în această materie, dar și pentru a contura un mijloc real de protecție a salariaților, legiuitorul a impus anumite condiții stricte de formă și de fond în care un asemenea act să poată fi emis.
Sub aspect formal, decizia trebuie să cuprindă în conținutul său, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată si instanța competentă la care sancțiunea poate fi atacată.
Este imperativ ca prin decizie să se precizeze în mod concret care sunt faptele incriminate, care sunt normele încălcate prin conduita sancționată, din ce motiv au fost înlăturate apărările prezentate, respectiv termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă unde salariatul trebuie să-și îndrepte acțiunea în cazul în care înțelege să conteste măsura.
Omiterea oricăreia dintre mențiunile obligatorii prezentate anterior atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară a salariatului, prevederile din legislația muncii oferind o protecție consistentă salariaților în fața unor posibile sancționări abuzive, obligând angajatorii să acționeze cu transparență și celeritate ori de câte ori aplică astfel de măsuri.
În atare împrejurare se poate observa că un prim criteriu de apărare în contextul soluționării cererii de anulare a unei decizii de sancționare disciplinară în instanță îl reprezintă verificarea îndeplinirii condițiilor arătate.
La dosar a fost anexată convocarea în vederea cercetării disciplinare, iar reclamantul a semnat nota de relații de la filele nr. 36/37.
În aceste condiții, instanța a reținut că angajatorul s-a conformat prevederii art. 251 din Codul muncii, reclamantul fiind convocat în scris în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Sunt prezente și celelalte elemente prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, motiv pentru care instanța a trecut la verificarea temeiniciei deciziei contestate.
Sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, instanța a reținut că probatoriul administrat în cauză nu confirmă întrunirea elementelor răspunderii în persoana reclamantului.
Astfel cum susține pârâta în întâmpinare, din procesul-verbal nr. M181/1/3/940/18.03.2014 încheiat cu ocazia citirii și interpretării înregistrărilor instalației ICL de pe locomotiva DA 1376, rezultă că, deși curba de variație a turației motorului rămâne constantă (motorul diesel funcționează la mers în gol), curba de consum variază anormal și anume crește în intervalul orar 2148-2209.
Pârâta a determinat supraconsumul nejustificat de motorină de 9,8 kg prin introducerea în programul informatic CICLOP a datelor de funcționare a locomotivei, înscrise în foaia de parcurs de către reclamant. Pârâta a comparat valorile consumului normat rezultat cu valorile înregistrate pe diagrame.
Instanța a mai reținut și că pârâta a făcut dovada verificării metrologice a calculatorului de debit (fila nr. 32), situație în care prejudiciul este probat de angajator.
Răspunderea patrimonială a salariatului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raportului juridic de muncă. Salariatul are o răspundere individuală exclusiv pentru fapta personală ilicită, aflată în legătură cu munca acestuia, prin care cu vinovăție a produs angajatorului un prejudiciu, existând un raport de cauzalitate între fapta si prejudiciu.
Din analiza prevederilor art. 254 alin.1 din Codul Muncii rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: a) calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; c) prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; d) raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; e) vinovăția (culpa) salariatului.
Angajamentul pe care reclamantul și l-ar fi asumat în legătură cu acoperirea prejudiciului nu poate constitui o probă a vinovăției acestuia, de vreme ce în nota de relații angajatul susține că nu se face vinovat pentru supraconsumul de 9,8 kg motorină (fila nr. 36).
În condițiile în care în intervalul orar 2148-2209 locomotiva funcționa cu turația de mers în gol (staționare), instanța nu poate determina acțiunea/omisiunea ilicită și nici legătura de cauzalitate directă a faptei cu prejudiciul.
Pârâta a evocat o discrepanță între curba de variație a turației motorului care rămâne constantă (motorul diesel funcționează la mers în gol) și curba de consum care a variat anormal în sensul creșterii consumului, în intervalul orar menționat.
Decizia se întemeiază pe o prezumție absolută de culpă a angajatului, care intră în contradicție cu art. 272 din Codul muncii, conform cu care sarcina probei incumbă angajatorului.
Or, revine angajatorului obligația de a proba întrunirea condițiilor răspunderii în persoana salariatului.
În acest context, apărările formulate de contestator, legate de posibilitatea ca locomotiva să fi prezentat anomalii de funcționare în intervalul orar 2148-2209 din pricina uzurii componentelor nu a fost combătută de angajator decât prin argumentul că locomotiva nu a rulat.
Martorul audiat în cauză confirmă însă că și în ipoteza menținerii la cald a locomotivei consumul poate fi diferit, în funcție de turația motorului (fila nr. 75). Martorul a mai precizat că asemenea anomalii de funcționare au fost aduse la cunoștința conducerii, însă nu s-au luat măsuri.
Pe de altă parte, nici determinările ulterioare efectuate în prezența salariatului nu pot susține o altă concluzie, de vreme ce nu rezultă clar ce acțiune sau omisiune a reclamantului, concretizată în încălcarea unei obligații din fișa postului a creat premisele supraconsumului.
Din răspunsul la interogatoriu (fila nr. 74) reiese că se impută reclamantului și nerespectarea obligației de urmărire a funcționării instalației ICL, cu privire la care ar fi fost instruit, însă această faptă nu este evidențiată în decizia de sancționare disciplinară.
Instanța a reținut în consecință că pârâta nu a dovedit întrunirea cumulativă a elementelor răspunderii în persoana reclamantului, motiv pentru care instanța a admis contestația reclamantului și a anulat decizia de sancționare nr. T81/1/4/560/01.07.2014, cu consecința obligării pârâtei la restituirea către reclamantă a sumelor reținute în baza deciziei contestate.
Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte părțile în legătură cu activitatea lor procesuală. Având în vedere că una dintre părți se face vinovată de declanșarea activității judiciare, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, deoarece este în culpă procesuală, prin atitudinea sa în proces determinând aceste cheltuieli.
În cauză, reclamantul a făcut dovada suportării cheltuielilor de judecată (chitanța . nr. 509/19.01.2015), iar prin hotărâre s-a statuat asupra temeiniciei acțiunii sale, motiv pentru care instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței anexate la dosar.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SNTFC CFR Călători SA, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii cererii.
În motivarea cererii de apel, apelanta pârâtă a arătat că instalația ICL reprezintă o instalație de înregistrare a consumului de combustibil prin care se urmărește cantitatea de motorină din rezervorul principal și din motorul diesel, evidențiate pe o diagramă sub forma unor curbe de consum. Instalația are integrat un sistem de măsurare a cantității de combustibil în privința căruia a fost emis certificatul de aprobare de model nr. 106/25.06.2007. Apelanta a făcut și dovada verificării metrologice a calculatorului de debit. Orice anomalie de funcționare a locomotivei ar fi fost înregistrată pe diagrame. Nu poate intra în calcul influența vreunuia dintre factorii invocați de reclamant întrucât consumul nejustificat de motorină se înregistrează cu locomotiva care staționează și are motorul pornit (la turația de mers în gol).
Intimatul este direct răspunzător de cantitatea de motorină cu care este alimentată locomotiva, răspunderea acestuia fiind angajată pentru orice caz de supraconsum neadus la cunoștința angajatorului. În privința cantității de motorină, intimatul are atribuții de gestionar, răspunderea sa intervenind în condiții similare gestionarilor propriu-ziși, ceea ce presupune inversarea sarcinii probei și instituirea unei prezumții de culpă a salariatului.
În serviciul din 6/7.02.2014, în timpul menținerii în stare caldă a locomotivei DA1376 în Depoul Medgidia, se constată că în intervalul orar 21.48 – 22.09 motorul diesel funcționează la turația de mers în gol și înregistrează un consum anormal de 22 kg de motorină, față de consumul normat de 12,2 kg, stabilit prin aplicația Ciclop. Astfel, intimatul a realizat un supraconsum de 9,8 kg de motorină. La analizarea înregistrărilor instalației ICL se constată un consum anormal al motorului diesel în condițiile unei funcționări a motorului la turația de mers în gol, respectiv curba consumului specific nu este în concordanță cu curba turației motorului diesel.
2. Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, susținând aspectele reținute în cadrul sentinței apelate.
3. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și a fost depus la dosar un extras din regulamentul de organizare și funcționare al Sucursalei Regional de Transport Feroviar de Călători C..
III. Analiza apelului:
1. Prin decizia contestată, intimatul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni, reținându-se în sarcina sa consumul nejustificat a 9,8 kg de motorină cu ocazia menținerii calde a locomotivei DA 1376 la 6/7.02.2014 în Depoul Medgidia, între orele 21.48 și 22.09.
Consumul pretins nejustificat a fost calculat ca diferență între consumul normat și consumul înregistrat în motorul diesel, fapt ce rezultă din procesul-verbal nr. ML81/1/3/940/18.03.2014.
Din răspunsul apelantei la întrebarea nr. 9 la interogatoriul administrat în fața primei instanțe se reține că aceasta a determinat consumul normat prin programul informatic Ciclop. Se înțelege că această determinare s-a făcut ulterior faptelor pentru care intimatul a fost sancționat și nu există vreo dovadă că acesta ar fi participat în vreun fel la determinare ori că ar fi cunoscut încă dinaintea efectuării manevrei care este consumul normat, pentru a putea sesiza încă de la momentul respectiv că s-a produs un consum nejustificat.
2. Raportat însă la conținutul faptei pentru care a fost angajată răspunderea disciplinară a intimatului, chestiunea esențială în cauză este aceea a cunoașterii și înțelegerii împrejurărilor în care s-a produs consumul pretins nejustificat de motorină.
În mod obișnuit, împrejurările se analizează separat de fapta în sine, acestea fiind de natură să caracterizeze fapta, odată ce existența acesteia a fost dovedită. Când însă fapta reținută în sarcina salariatului constă în producerea unui anume rezultat ca urmare a utilizării unui utilaj, cum este în speță consumul nejustificat de combustibil, existența acestei fapte depinde în mod decisiv de împrejurările în care s-ar fi realizat respectivul consum de motorină, întrucât în funcție de acele împrejurări se poate stabili dacă acesta este cert că s-a produs și dacă poate fi considerat nejustificat.
Astfel, dincolo de faptul că intimatul a încălzit motorul locomotivei în intervalul menționat mai sus, consumând o anumită cantitate de motorină, ar fi trebuit înțeles cum ar fi făcut acesta, în mod culpabil, să consume o cantitate mai mare decât cea care ar fi trebuit consumată.
Din decizia contestată rezultă că apelanta nu s-a preocupat de aflarea modalității practice în care s-ar fi produs consumul pretins nejustificat de motorină.
Ipoteza unei sustrageri de combustibil este exclusă, neexistând nici dovezi și nici acuzații în acest sens în cuprinsul deciziei contestate, astfel că în mod logic singura modalitate de realizare a unui consum nejustificat de motorină ar fi aceea a manevrării greșite a locomotivei. Totuși, nici în acest sens nu există dovezi și nici acuzații clare din partea apelantei.
Mai mult decât atât, apelanta nu a fost în măsură să explice care ar fi putut fi cauza consumului anormal al motorului diesel, respectiv a neconcordanței curbei consumului specific cu curbe turației motorului diesel, pentru a se putea conchide că ceastă cauză este imputabilă intimatului. Altfel spus, dacă este vorba despre un consum anormal și o neconcordanță, ar fi trebuit lămurite motivele pentru care acestea s-au produs, întrucât în caz contrar acest lucru nu se poate imputa salariatului.
3. Răspunderea disciplinară este o formă de răspundere personală (pentru fapta proprie) și subiectivă (dependentă de culpă), astfel că ea nu poate fi angajată decât pentru săvârșirea de către salariat a unei fapte comisive sau omisive, nu însă și pentru că un fapt apreciat ca fiind anormal s-a produs în împrejurări nelămurite, fără ca salariatul să fie în realitate acuzat de nimic concret, adică să se releve ce anume a făcut sau a omis să facă.
Răspunderea mecanicului de locomotivă nu poate fi extinsă asupra motorinei consumate de către motorul locomotivei în cadrul unei manevre efectuate în conformitate cu atribuțiile de serviciu, în condițiile în care este de notorietate că înregistrarea unui anumit consum nu depinde în totalitate de factori umani, iar mecanicului nu i se reproșează decât consumul produs de funcționarea motorului, nu și vreo faptă concretă.
Simpla constatare că s-a înregistrat un consum nejustificat al motorului diesel la turația de mers în gol, respectiv că curba de consum specific a motorului diesel nu mai este în concordanță cu curba de turație a motorului diesel, nu relevă automat vreo eroare de manevrare din partea intimatului. În acest sens, mecanicul poate controla consumul doar prin durata pornirii motorului și prin turația (accelerarea) imprimată motorului, putându-i-se reproșa cel mult turația excesivă sau lăsarea prea mult timp a motorului pornit, nu și consumul care are o altă explicație decât turația sau simpla pornire a motorului.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât apelanta a susținut chiar prin cererea de apel că s-a înregistrat un consum anormal al motorului diesel în condițiile unei funcționări a motorului la turația de mers în gol, respectiv curba consumului specific nu este în concordanță cu curba turației motorului diesel. Or salariatul nu poate fi ținut răspunzător pentru o funcționare anormală a motorului ori pentru o neconcordanță între doi parametri care în mod normal trebuia să fie concordanți, chestiuni care relevă o funcționare defectuoasă fie a instalației de măsurare, fie a motorului. Chiar dacă apelanta a negat aceste aspecte prin decizia de sancționare, ele sunt singurele care pot explica un fapt anormal, în lipsa formulării și dovedirii vreunei acuzații concrete cu privire la o faptă săvârșită de salariat.
Simpla expunere de către apelantă a acestor chestiuni, după ce în decizia de sancționare a descris abaterea consemnând doar existența unui consum nejustificat de motorină, nu numai că nu echivalează cu afirmarea săvârșirii unei anumite fapte de către intimat, deci cu o acuzație concretă, dar tinde să înlăture orice implicare a acestuia, câtă vreme nu este acuzat de nimic concret, iar motorul a înregistrat un consum anormal, deci nu a funcționat corect. Faptul nefuncționării corecte a unor aparate sau capacități de producție nu constituie o abatere disciplinară a salariaților care lucrează cu ele.
Constatând astfel că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus ale instanței de apel, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
În baza art. 453 alin. 1 C. proc. civ., față de soluția de respingere a apelului, curtea va obliga apelanta să plătească intimatului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.F.R. CĂLĂTORI S.A. – cu sediul procesual ales în municipiul C., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.178 din data de 29 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant B. I. - cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat B. D. – cu sediul în municipiul C., . nr.128A, ., ..
Obligă apelanta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2015.
Președinte, Pt.Judecător,
M. S. S. J. Z.
aflat în C.O., semnează
cf.art.426 alin.4 C.pr.civ.,
Președinte de complet,
M. S. S.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – A.N.
Red.dec.Jud.M.S.S./4 ex.
Data: 16.07.2015
Emis 2 comunicări/17.07.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 375/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 345/2015. Curtea... → |
|---|
