Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 604/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 604/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 604/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.604/CM
Ședința publică din 18 Noiembrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta pârâtă S.C. O. T. S.A., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 504 din 9 martie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți G. C., A. C.-M., S. M., B. E., Z. I. C., C. D., S. S., S. D. L., A. M., O. L. T. ȘI M. D. reprezentați de S. O. T., cu sediul în C., . și cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, ., . avocat B. I. C., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 10 noiembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 18 noiembrie 2015, când a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 30.09.2014 sub număr de dosar_, reclamanții G. C., A. C.-M., S. M., B. E., Z. I. C., C. D., S. S., S. D. L., A. M., O. L. T., M. D. prin S. O. T. a solicitat in contradictoriu cu pârâta . sa se dispuna obligarea acesteia la plata primei de P. pentru anul 2014, cu cheltuieli de judecată.
In considerentele de fapt, reclamanții au arătat că au calitatea de salariați ai pârâtei. Drepturile solicitate le-au fost conferite în temeiul contractului individual de muncă, anexa 1, pct. 5. S-a învederat că pârâta nu a înțeles să respecte prevederile legale și convenționale, pe considerentul că nu avea disponibilitate finaciară.
În susținerea cererii s-au depus în copie înscrisuri (filele 6-26).
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 29-32) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat în esență că nu a putut fi efectuată plata primei de P. deoarece nivelul cheltuielilor cu personalul realizat la data de 31.03.2014 este net superior față de nivelul cheltuielilor cu personalul calificat, astfel că se înregistrează o depășire a cheltuielilor cu personalul în cuantum de 814.000 lei.
În susținerea întâmpinării au fost depuse înscrisuri (filele 33-81).
La termenul de judecată 23.02.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 504 din 9 martie 2015, Tribunalul C. a admis în parte cererea formulată de reclamanții G. C., A. C.-M., S. M., B. E., Z. I. C., C. D., S. S., S. D. L., A. M., O. L. T., M. D. prin S. O. T. C. în contradictoriu cu pârâta . C. și a obligat pârâta la plata către fiecare reclamant a primei de P. aferentă anului 2014, în cuantum de 1000 lei. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de salariați ai pârâtei. Prin anexa 1, pct. 5 din contractul individual de muncă (fila 10), valabil începând cu 1.01.2014, a fost prevăzută o primă de P., în cuantum de 1000 lei.
Aceste prevederi contractuale, după încheierea si . a se executa, având putere de lege între părțile contractante.
Contractul constituie legea părților în condițiile art. 10 Codul muncii și este aplicabil fiecărui salariat al societății care a încheiat contractele individuale de muncă. Din moment ce părțile semnatare ale acestor contracte nu au înțeles sa condiționeze achitarea acestor drepturi de îndeplinirea altor criterii, nici pârâta nu se poate prevala de ele. Faptul că nu s-a încheiat un contract colectiv de muncă pentru anul 2014 nu înlătură obligativitatea contractelor individuale de muncă încheiate cu salariații, în cadrul cărora s-a menționat acordarea primei de P.. Acordarea primei de P. era condiționată doar de calitatea de salariat al societății, suma de bani respectivă fiind acordată, cu ocazia Paștelui, angajaților.
În aceste condiții, nu poate fi reținută, drept o cauză exoneratoare a obligațiilor decurgând din contractul individual de muncă, nici afirmația societății pârâte potrivit căreia nu a putut fi efectuată plata primei de P. deoarece nivelul cheltuielilor cu personalul realizat la data de 31.03.2014 este net superior față de nivelul cheltuielilor cu personalul calificat, astfel că se înregistrează o depășire a cheltuielilor cu personalul în cuantum de 814.000 lei. Pierderile economice ale societății nu o exonerează pe aceasta de obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, atâta vreme cât acesta este unul valabil încheiat și nu și-a încetat aplicabilitatea.
Pentru aceste considerente instanța a admis cererea principală și a obligat pârâta la plata către fiecare reclamant a primei de P. pe anul 2014.
Referitor la capătul accesoriu de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că reclamanții au depus la dosar, pentru dovedirea acestora, factura nr. 550/1.09.2014 și extrasul de cont din data de 1.10.2014 (filele 144, 145), în cuprinsul cărora nu este indicat numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care s-a plătit onorariul de apărător. Mai mult decât atât, în extrasul de cont este menționat, la descrierea tranzacției, asistență judiciară august 2014, ori, conform împuternicirii avocațiale (fila 5), contractul de asistență juridică a fost încheiat la data de 30.09.2014.
În aceste condiții, instanța a apreciat că înscrisurile depuse la dosar nu pot fi considerate un document justificativ care poate sta la baza stabilirii și acordării cheltuielilor de judecată, în lipsa unor elemente esențiale din care să rezulte că plata a fost făcută pentru serviciile prestate de avocat în acest dosar.
Pentru aceste considerente, în lipsa unor dovezi în acest sens, existente la dosar la momentul soluționării cauzei, instanța a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta . C., invocând următoarele: prin art. 2 la Protocolul nr. 161/18.12.2013 încheiat intre conducerea societății si S. O. T., s-a hotărât ca "în situația in care în primul trimestru al anului 2014 se înregistrează depășiri privind cheltuielile cu salariile prevăzute in BVC pe anul 2014, ajutorul social cu ocazia sărbătorilor de Paste va fi acordat diminuat"; contrar celor afirmate de către instanța de judecata, exista o condiționare a acordării acestui drept, astfel ca, in conformitate cu prevederile literei J, pct. 2 c din contractul individual de munca semnat cu salariații societății, adaosurile la salariu menționate in Anexa 1 la CIM se acorda „cu încadrarea in limitele prevederilor bugetare aprobate", in concluzie, acordarea acestor prime se poate face numai cu condiția de a nu depăși valorile din BVC aprobat pe anul 2014; la fila nr. 2 a actelor adiționale încheiate la CIM, se specifica în mod expres faptul ca „prevederile anexelor 1 si 2 sunt valabile pana la încheierea contractului colectiv de munca la nivel de unitate", in speța de fata pana la data de 01.06.2014; astfel ca părțile, de comun acord au stabilit condiția primordiala in temeiul căreia se acorda aceasta prima: cu încadrarea în limitele bugetului aprobat de către Guvern. In mod greșit instanța de fond nu a vrut sa tina cont de înțelegerea părților; prin Adresa nr. 4919/16.04.2014 conducerea societății a hotărât amânarea acordării primei de Paste din următoarele considerente: „situația economica reala a societății, previziunile nefavorabile privind veniturile pe lunile Aprilie si Mai 2014, acordarea primei de Paste este condiționata de încadrarea in limitele prevederilor bugetare aprobate pentru anul 2014, conform li.J pct. 2 tit. c) din actele adiționale la contractele individuale de munca semnate de salariații societății si valabile începând cu data de 01.01.2014; aceasta măsura va duce la recuperarea unei părți din depășirea înregistrata pe cheltuieli cu salariile, încercarea de a evita adoptarea altor masuri de reducere a cheltuielilor de personal"; din dorința de a stinge prezentul litigiu si de a încerca o soluționare amiabila a acestuia, conducerea societății a invitat S. O. T. la o întrevedere pentru a se stabili cuantumul diminuat al primei de Paste, conform protocolului nr._/18.12.2013 și a obligativității de încadrare in prevederile BVC 2014 aprobat prin HG nr. 313/2014; în data de 03.06.2014, părțile întrunite in sala de consiliu a societății, nu au putut ajunge la o înțelegere, sens in care sa încheiat procesul verbal din data de 03.06.2014; conform procesului verbal, la începutul ședinței s-a înmânat Președintelui Sindicatului O. T. Adresa cu nr.146/02.06.2014 cu privire la situației economico-financiara a societății estimata la data de 31.05.2014; prin acesta am învederat faptul ca la 30.04.2014 activitatea societății in luna aprilie s-a încheiat cu o pierdere in suma de 278.000 lei, ca urmare a nerealizării cu 7% a veniturilor totale planificate, respectiv, cu 579.000 lei mal puțin decât planificarea BVC pentru Aprilie 2014; pentru luna mai se estima o pierdere de 905.000 lei, determinata ca urmare a comparării informațiilor economico-financiare planificate prin BVC pentru luna mai 2014 cu datele cantitativ-valorice de la 31.05.2014; conform BVC aprobat la luna mai 2014 era prevăzut un profit brut in suma de 50 mii lei, iar in luna iunie un profit in suma de 415 mii lei; mai mult decât atât, începând cu 19.05.2014, OMV Petrom a intrat in revizie tehnica pentru 30 de zile, urmând ca activitatea sa fie reluata la finele lunii iunie 2014, ceea ce va duce la încasări diminuate pentru societatea noastră; ținând cont de actualul context, respectiv nerealizarea veniturilor totale planificate precum si depășirea indicatorului cheltuieli totale, inclusiv cheltuielile cu personalul, conducerea societății a solicitat amânarea acordării primei de Paste pana la încheierea primului semestru si, funcție de acesta, acordarea diminuata a primei in 2 sau 3 transe funcție de posibilitățile societății; președintele Sindicatului Oii T. nu a fost de acord cu acesta propunere, deși a semnat protocolul din data de 18.12.2013, prin care a fost de acord cu acordarea diminuata a primei de Paste; prin adresa nr. 4919/16.04.2014, conducerea a comunicat salariaților ca acordarea primei de Paste se amână până când vor exista rezerve reale si sustenabile la capitolul cheltuieli cu personalul; plata primei de Paste nu s-a putut efectua către salariații OII T. S.A. deoarece, așa cum rezulta si din Adresa nr. 494/14.06.2014, emisa de către Serviciul Financiar - Bugete al societății, nivelul cheltuielilor cu personalul realizat la 31.03.2014 este net superior fata de nivelul cheltuielilor cu personalul planificat, astfel ca se înregistrează o depășire a cheltuielilor cu personalul in cuantum de 814.000 lei; fata de cele prezentate anterior, subliniază ca in BVC 2014 la capitolul CI litera b - Sporuri, prime si alte bonificații aferente salariului de baza, depășirea este spectaculoasa, totalizând o creștere de 25.05% peste nivelul bugetat; ANAF, în urma controalelor efectuate de-a lungul timpului la societate a dispus sancționarea contravenționala a Directorului General pentru "depășirea in structura a nivelului de cheltuieli cu personalul aprobat in bugetul de venituri si cheltuieli", in acest sens invocându-se prevederile art. 6, alin. 4 din OUG nr. 79/2008 conform căruia "cheltuielile totale, inclusiv cele aferente fondului de salarii, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite; aceasta prevedere legala a fost preluata si de art. 10 (l) lit.a) din OUG 26/2013; în dovedire, a anexat Procesul verbal de control nr._/22.04.2013; prin Decizia nr.73/07.08.2014, Consiliul de Administrație al OII T. S.A. a dispus "conducerii executive adoptarea unul complex de masuri in vederea reducerii cheltuielilor cu personalul, printre care reducerea programului de lucru de la 5 la 4 zile pe săptămâna, astfel încât, pana la sfârșitul anului, aceste cheltuieli sa se încadreze in limitele bugetare"; mai mult decât atât, a depus la dosarul cauzei "execuția bugetului de venituri si cheltuieli" pe luna aprilie si mai 2014 care atesta fără putere de tăgada depășirea nivelului cheltuielilor cu salariile, depășire care s-a menținut inclusiv pana in luna octombrie a anului 2014; în consecința, atâta timp cat datele financiare arata ca se înregistrează pierderi, iar Consiliul de administrație a trasat sarcina conducerii executive de a reduce nivelul cheltuielilor cu salariile (cheltuieli care includ si primele acordate salariaților), considera ca au făcut dovada ca O. T. S.A. este în imposibilitate de a acorda contravaloarea primei de Paste către angajați, întrucât societatea nu realizează venituri care să susțină o astfel de cheltuiala.
F. de aspectele prezentate apreciază ca Sentința civila nr. 504/09,03.2015 a Tribunalului Constanta in dosar nr._, este netemeinica si nelegala si solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate si rejudecând, să se dispună respingerea cererii de chemare in judecata.
In drept, se invocă dispozițiile art. 466 si următoarele NCPC.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, sens în care au reiterat, în esență, susținerile formulate în cererea introductivă.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 cod pr.civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum corect a reținut și prima instanță, în anexa 1 pct.5 la contractul individual de muncă al reclamanților s-a stabilit dreptul acestora la plata unei prime cu ocazia sărbătorii Paștelui.
În aceeași anexă se stabilesc excepțiile de la acordarea acestei prime sau situațiile în care se acordă în cuantum diminuat. Între aceste situații nu se regăsește și situația economică dificilă a societății.
Apelanta nu a dovedit conform art. 272 din Codul Muncii că vreunul dintre reclamanți s-ar afla în una din respectivele situații.
Deși invocă o situație economică dificilă și imposibilitatea plății acestei prime, reprezentanții societății (director general, director economic, director comercial, director tehnic, șef serviciu resurse umane) au semnat împreună cu reprezentanții Sindicatului O. T. procesul - verbal din 18.12.2013 înregistrată la societate sub nr._/18.12.2013 și la organizația sindicală sub nr.162/18.12.2013 prin care au stabilit în mod expres că pentru sărbătoarea de Paști se va acorda fiecărui salariat un ajutor social de 1.000 lei.
Acest proces - verbal cuprinde mențiunea că hotărârile luate, inclusiv cele privind stabilirea valorii ajutorului pentru Paști, au fost adoptate în vederea încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cu aplicabilitate de la data aprobării bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2014.
Așadar, societatea s-a angajat să plătească aceste venituri al căror cuantum a fost stabilit tocmai pentru a se fundamenta bugetul pentru anul 2014, așa încât susținerile apelantei referitoare la lipsa alocărilor bugetare nu poate fi primită.
Neacordarea primei pentru Paști constituie o nerespectare a prevederilor din contractul individual de muncă și a obligațiilor asumate de angajator, prin reprezentanții săi, consemnate în procesul - verbal din 18.12.2013.
Apelanta invocă conținutul unui proces - verbal înregistrat sub nr.161/18.12.2013 însă, contrar art. 272 din Codul Muncii nu a făcut dovada existenței și conținutului acestuia.
Mai mult, în concluziile orale prezentate în fața Curții, reprezentantul convențional al apelantei a recunoscut că procesul - verbal înregistrat sub nr.161/18.12.2013 a fost indicat din eroare neavând legătură cu cauza, reiterând însă susținerile din apel în concluziile scrise depuse.
Indiferent însă de aceste susțineri, apelanta nu a dovedit că un proces - verbal înregistrat sub nr.161/18.12.2013 ar viza situația drepturilor reclamanților.
După încheierea și ., contractul individual de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante (art.40 al.2 lit.c) din Codul muncii). Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate de cele două părți.
Susținerea apelantei că în lipsa fondurilor alocate în bugetul societății aceste drepturi salariale nu se cuvin reclamanților este lipsită de justificare întrucât contravine însăși principiului forței obligatorii a contractelor în sensul că, potrivit acestei opinii eronate, ar însemna că angajatorul, ca parte a contractului individual de muncă, ar putea să se exonereze de obligațiile asumate prin voința sa unilaterală.
O dispoziție legală aplicabilă este însă și cea cuprinsă în art. 161 din Codul Muncii potrivit cu care „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor” în timp ce art.160 din Codul Muncii stabilește că „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”.
Ca urmare, obligația stabilită în sarcina angajatorului în contractul individual de muncă și prin procesul - verbal înregistrat sub nr.162/18.12.2013 nu poate fi lipsită de efecte prin simplul refuz de executare din partea debitorului, manifestat în omisiunea de a constitui fondul necesar.
Dimpotrivă, în temeiul prevederilor contractuale și legale indicate anterior, pârâta avea obligația de a aloca în propriul beget sumele necesare executării obligațiilor asumate. Bugetul de venituri și cheltuieli reprezintă instrumentul prin care se asigură executarea obligațiilor asumate prin acte juridice – contractul colectiv de muncă, sau stabilite de lege, neputând fi folosit ca un instrument de negare a unor obligații corelative unor drepturi salariale asumate de angajator prin contractul colectiv de muncă, întrucât, în acest mod, drepturile salariaților ar fi întotdeauna incerte iar contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă ar fi în mod evident golite de conținut și forță juridică ceea ce contravine prevederilor legale enunțate deja.
În cauză, apelanta invocă norme privind execuția bugetară pornind de la premisa inexistenței unor alocări bugetare pentru executarea obligației asumate prin contractul individual de muncă, însă situația premisă invocată îi este imputabilă, întrucât trebuia sa cuprindă în propriul buget sumele necesare și, astfel, nu poate invoca propria culpă pentru a se exonera de obligația asumată.
Faptul că bugetul său este aprobat de alte instituții este de asemenea lipsit de relevanță întrucât executarea asumată de apelantă în calitate de persoană juridică, raportat la prevederile necondiționate din contractul individual de muncă, nu este condiționată de capacitatea acesteia de a obține fondurile necesare. În plus, obligațiile asumate de aceasta prin contractul individual de muncă trebuie respectate și de instituțiile care aprobă bugetul societății. În caz contrar, acordul de voință exprimat de recurentă la încheierea contractului individual de muncă ar fi lipsit de orice valoare dacă, în realitate, s-ar considera că pentru a produce efecte este nevoie de aprobarea de către instituții ale statului, prin buget, a veniturilor necesare pentru executarea obligațiilor asumate, iar contractul individual de muncă ar rămâne lipsit de efecte juridice ceea ce contravine art.40 al.2 lit.c) din Codul muncii.
Bugetul societății, indiferent în ce procedură este fundamentat și aprobat, trebuie să asigure în primul rând executarea obligațiilor de plată a drepturilor salariale datorate, astfel cum impune art. 161 din Codul Muncii, ceea ce constituie o obligație legală opozabilă inclusiv instituțiilor care aprobă bugetul angajatorului.
Ca urmare, nu se poate reține motivul neincluderii sumelor necesare în bugetul pârâtei.
Apelanta pârâte susține imposibilitatea executării obligației determinată de lipsa veniturilor, cauzată de situația economică dificilă.
Dar, lipsa posibilităților materiale nu poate constitui o cauză care să exonereze debitoarea de obligațiile asumate în contractul individual de muncă. A accepta o astfel de opinie ar însemna că contractul individual de muncă este afectat de o condiție pur potestativă, respectiv ca obligațiile asumate în contractul individual de muncă să fie condiționate de posibilitatea debitoarei de a le executa, o condiție care depinde numai de voința sa, condiție care este lovită de nulitate.
Astfel, contractul individual de muncă nu stabilește plata primei/ajutorului pentru sărbătoarea de P. în funcție de posibilitățile de constituire a fondului necesar, pentru a concluziona că plata ar fi fost condiționată de alocarea fondurilor necesare de către societate ci, dimpotrivă, stabilea fără echivoc obligația de a plăti aceste sume.
Dar, apelanta nu susține că nu ar fi avut nici un fel de venituri în anii respectivi.
Acestea confundă noțiunea de venit cu noțiunea de profit, susținând că au avut pierderi în perioada relevantă.
Or, textul contractual nu se referă la profit, ceea ce ar fi fost și imposibil de vreme ce constituirea fondului de salarii se face prin alocări lunare în cursul anului iar nu după stabilirea rezultatelor financiare pentru diferite perioade.
Față de prevederile art.161 din Codul Muncii, folosirea veniturilor în alte scopuri, cu ignorarea obligației de a constitui fondul necesar plății drepturilor salariale este imputabilă recurentei care nu poate invoca propria culpă pentru a se exonera de îndeplinirea obligației asumate.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. O. T. S.A., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 504 din 9 martie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți G. C., A. C.-M., S. M., B. E., Z. I. C., C. D., S. S., S. D. L., A. M., O. L. T. ȘI M. D. reprezentați de S. O. T., cu sediul în C., . și cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, ., . avocat B. I. C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: F.M.I.
Tehnored.dec.jud.A. R.
08.01.2016 – 4 ex.
Emis 2 .
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 552/2015. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 67/2015.... → |
|---|
