Obligaţie de a face. Decizia nr. 32/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 32/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.32/CM
Ședința publică din 27 Ianuarie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. S. S.A. C., cu sediul în Incinta Port C., D. 34, județul C., împotriva sentinței civile nr. 999 din 25 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. C., domiciliat în C., ., ., ., județul C., având ca obiect obligația de a face,
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant personal și asistat de avocat M. C. T., care depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 175/20.12.2013 și chitanța . nr. 2094/15.10.2014 – reprezentând onorariu avocat, lipsind apelanta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 155 și urm. cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul intimatului reclamant susține că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de susținerile apărătorului declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Având cuvântul apărătorul solicită respingerea apelului formulat de pârâtă și menținerea hotărârii apelate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Solicită instanței să aibă în vedere că prezenta cauză este un litigiu de muncă, iar sarcina probei a fost răsturnată, întrucât pârâta nu a îndeplinit obligațiile prev. de codul muncii – art. 40 alin. 2 lit. h și art. 34 alin. 5, motiv pentru care se impune respingerea apelului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA :
Asupra apelului de față:
Cu nr._ din 07.01.2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului C. acțiunea formulată de reclamantul S. C. în contradictoriu cu parata . obligarea paratei la eliberarea unei adeverințe din care sa reiasă remunerația primită pentru sporul acordat pentru orele festive, festive suplimentare si zilele declarate nelucrătoare efectuate pe durata angajării.
In motivarea acțiunii, reclamantul arata ca este îndreptățit a primi adeverința solicitată, întrucât are posibilitatea valorificării acestor venituri la calculul pensiei.
In drept, reclamantul invoca dispozițiile art. 154 CM, art. 155 CM, D-L nr. 68/1990, L nr. 57/1974, OUG nr. 4/2005, Legea nr. 263/2011D nr. 389/1972.
In dovedire, reclamantul a folosit proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare, parata . solicitat respingerea acțiunii, întrucât sporurile pretinse nu au avut caracter permanent si nu au fost prevăzute in contractul colectiv de muncă.
Pârâta a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 999/25.04.2014, Tribunalul C. a admis acțiunea reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârât . fost obligată parata sa elibereze reclamantului o adeverința din care sa rezulte daca acesta, pe durata angajării la . beneficiat de sporuri pentru orele festive, pentru orele festive suplimentare si pentru zilele declarate nelucrătoare, precum si remunerația acordata pentru aceste sporuri și să plătească reclamantului cheltuieli de judecata de 200 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul S. C. a fost angajat al pârâtei în perioada 10.01.1994 – 01.06.2010, acest aspect nefiind contestat de parata.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. h) C. Mc., angajatorul are obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. De asemenea, potrivit art. 34 alin. 5 C. Mc., la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Prin urmare, în cazul neeliberării adeverinței solicitate, angajatorul sau deținătorul arhivei acestuia poate fi acționat în judecată pentru a fi obligat să își execute obligația legală.
În speță, reclamantul a solicitat pârâtei eliberarea unei adeverințe care să cuprindă sumele aferente orelor festive, pentru orele festive suplimentare si pentru zilele declarate nelucrătoare.
Prin adresa nr._/19.09.2013, . îi comunică reclamantului că sporurile solicitate nu au avut caracter permanent și nu s-a virat pentru acestea CAS individual, ci doar la nivel de unitate.
Instanța constată că textele legale mai sus citate nu condiționează obligația de eliberare a adeverinței de utilitatea acesteia la stabilirea pensiei fostului salariat, acest aspect nefăcând obiectul cenzurii de către fostul angajator.
În consecință, constatând neîndeplinirea de către pârâtă a obligației prevăzute de art. 40 alin. 2 lit. h) și art. 34 alin. 5 C. Mc., instanța o va obliga să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte dacă acesta, pe durata angajării la . beneficiat de sporuri pentru orele festive, pentru orele festive suplimentare și pentru zilele declarate nelucrătoare, precum si remunerația acordată pentru aceste sporuri.
In temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecata de 200 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., invocând în esență următoarele: societatea și-a îndeplinit întocmai și la timp toate obligațiile stabilite de Codul muncii eliberând reclamantului documentele solicitate; mai înainte de introducerea acțiunii, în calitate de angajator, cu respectarea prevederilor art. 34(5) și art. 40 (h) din Codul muncii, societatea a comunicat reclamantului un număr de patru adeverințe pentru a-i servi la Casa Județeană de pensii C., respectiv: adeverința nr._/29.11.2013 cuprinzând salariile brute realizate de acesta în perioada anilor 1994 – 2001; adeverința nr. 9163/03.12.2010 cuprinzând încadrarea în grupele de muncă și lucrul în condiții speciale; adeverința nr. 9159/03.12.2010 privind sporul de muncă prestată în timpul nopții; adeverința nr.961/03.12.2010 privind sporurile cu caracter permanent realizate de reclamant pe perioada 1994 -2010; prin întâmpinarea depusă s-a arătat că cele trei sporuri (pentru orele festive, festive suplimentare și pentru zilele declarate nelucrătoare) nu au fost prevăzute niciodată și nu sunt prevăzute în CCM la nivel de unitate și nici în contractul individual de muncă al reclamantului; aceste sporuri nu au fost stabilite prin C.I.M. sau CCM la nivel de unitate; în cadrul societății nu se acordă și nu s-a acordat niciodată spor pentru ore festive sau pentru orele festive suplimentare, deci nu se poate elibera o adeverință în acest sens. În schimb, se poate elibera o adeverință din care să reiasă sporul de ore suplimentare și ore suplimentare lucrate (ce nu face obiectul acțiunii de față); prin adeverința nr._/29.11.2013 societatea i-a comunicat toate veniturile brute realizate de reclamant în cuprinsul cărora sunt incluse și sporurile pentru orele suplimentare lucrate de reclamant; faptul că în cuprinsul adresei S. nr._/19.09.2013, serviciile de specialitate ale societății au menționat și faptul că, sporul pentru orele festive sau festive suplimentare nu au avut un caracter permanent, nu au fost sporuri de lucru sistematic peste orele de program, nu poate fi interpretat în sensul că S. SA nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 40 alin. 2 lit.h și art. 34 alin. 5 din Codul muncii; față de numărul mare de adeverințe eliberate reclamantului, în cuprinsul cărora sunt date toate lămuririle necesare, consideră că ar fi excesivă interpretarea dată de instanța de fond că societatea nu și-a îndeplinit obligațiile din codul muncii pentru că nu i-a eliberat o adeverință din care să rezultă dacă reclamantul a beneficiat de sporuri pentru orele festive, pentru orele festive suplimentare și pentru zilele declarate nelucrătoare, deși astfel de sporuri nu se acordă și nu s-au acordat niciodată de societate; nNici obligarea societății la plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat nu este întemeiată.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În drept se invocă disp. art. 466 și urm. cod pr.civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, se are în vedere că în conținutul adresei nr._/29.09.2013 emisă de pârâtă, semnată de directorul general, directorul economic și responsabilul din cadrul serviciului personal și organizare, s-a arătat că „sumele reprezentând ore de muncă prestate în zile de sâmbătă, duminică și sărbători legale, au fost doar forme de retribuire pentru orele suplimentare realizate peste programul normal de lucru, nu au avut caracter permanent și nu au fost sporuri de lucru sistematic peste program așa cum sunt cele prevăzute în Anexa nr. 15 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010 aprobate prin HG nr.257/2011 și nu s-a virat pentru acestea CASS individual ci doar la nivel de unitate”.
Acest răspuns a fost comunicat reclamantului în referire la cererea sa pentru eliberarea unei adeverințe referitoare la sumele „orelor suplimentare și ore festive”.
Rezultă așadar că apelanta pârâtă nu contestă că reclamantul a beneficiat de aceste venituri ci apreciază doar că aceste venituri nu îndeplinesc condițiile pentru a fi valorificate în calculul pensiei, motiv pentru care se refuză atestarea încasării lor.
Or, trebuie avut în vedere că potrivit art.120 al.1 din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) respectiv art.123 al.1 din Codul Muncii, munca suplimentară este remunerată cu un spor la salariu, același drept existând conform art.137 al.5 și art.142 al.2 din Codul Muncii.
Așadar, reclamantul utilizează în mod corect termenul de „spor” referindu-se la drepturile salariale cuvenite pentru munca suplimentară și cea desfășurată în zile libere.
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 19/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit cu caracter obligatoriu că „în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Ca urmare, reclamantul are interesul să obțină o adeverință care să ateste toate veniturile încasate în timpul activității și plata contribuțiilor la fondul de asigurări sociale.
Susținerile pârâtei referitoare la faptul că sporurile în cauză nu au avut caracter permanent și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor exced competențelor sale.
Astfel, angajatorul este dator, pentru motivele arătate, să elibereze adeverința care să ateste veniturile realizate de fostul angajat precum și dacă s-au achitat sau nu s-au achitat contribuțiile corespunzătoare pentru asigurări sociale.
Valorificarea adeverinței respective, în sensul de a calcula punctajul mediu anual al asiguratului și raportat la acele venituri sau, din contră, excluderea acelor venituri din calculul pensiei, cade în sarcina caselor județene de pensii.
Angajatorul atestă doar o anumită situație, faptul că fostul său angajat a avut anumite venituri și dacă s-a achitat sau nu contribuția la fondul asigurărilor sociale, ceea ce nu înseamnă că obligă în vreun fel casa județeană de pensii să țină cont de aceste venituri în calcul pensiei, asumându-și răspunderea numai pentru datele care rezultă din evidențele sale contabile privind veniturile încasate de fostul salariat și plata contribuțiilor sociale.
Problema valorificării sau nu a acestor venituri în calcularea pensiei excede limitelor prezentului litigiu.
Pentru ca o persoană să poată beneficia de un calcul corect al drepturilor de pensie, în condițiile în care art. 165 alin. (2) din Legea nr.263/2010 stabilește modul în care se pot dovedi veniturile obținute în perioada contributivă, este necesar să se rețină în favoarea asiguratului și un drept de a i se elibera o adeverință care să ateste datele necesare pentru calculul pensiei, drept căruia îi corespunde obligația corelativă a deținătorului fondului arhivistic de a elibera o astfel de adeverință.
În caz contrar, dreptul asiguratului la prestații de asigurări sociale ar fi afectat și nu ar mai avea un caracter efectiv câtă vreme ar fi pus practic în imposibilitate de a dovedi elementele esențiale pentru calculul pensiei indicate în art. 96 din Legea nr.263/2010.
Deținătorul fondului arhivistic are însă obligația de a atesta doar acele date care rezultă din fondul arhivistic pe care îl deține iar nu și date care nu rezultă din acest fond arhivistic și numai pe baza susținerilor unei persoane.
Pentru aceste motive, se constată că în mod corect Tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta, ca o consecință, la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu art.450 Cod.pr.civ..
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. S. S.A. C., cu sediul în Incinta Port C., D. 34, județul C., împotriva sentinței civile nr. 999 din 25 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. C., domiciliat în C., ., ., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2015.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: C.S.A.
Tehnored.dec.jud.A. R.
23.02.2015 – 4 ex.
Emis 2 .
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 63/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 37/2015.... → |
|---|
