Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 67/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 67/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZTIA CIVILĂ NR.67/CM
Ședința publică din 15 Decembrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. S. S.
Judecător M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienții reclamanți B. S. C., C. A., C. M., C. (fostă Ș.) L. A., F. V., F. B., I. A., I. I., J. R., P. G., R. E., S.- M. V., S. I., S. V., T. M., V. D., B. G. (moștenitor legal al numitei B. G. V.), B. G. C. (moștenitor legal al numitei B. G. V.), B. A. (moștenitor legal al numitei B. G. V.), toți cu domiciliul procesual ales la Palatul de Justiție, C. de A. G. situat în G., ., etaj 2, camera 224, județul G., la reprezentantul convențional B. S. C., A. E. A., A. D. I., domiciliați în G., .. 19, . A. A., domiciliată în G., ., . (moștenitori legali ai defunctului A. I.) împotriva deciziei civile nr. 51 din 21 septembrie 2015 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. DE A. G., cu sediul în G., ., județul G., și M. JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, cu sediul în București, ., sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conform art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Cererea de revizuire este motivată și scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței următoarele: revizuienții au îndeplinit dispozițiile instanței stabilite prin fișa de măsuri a dosarului, în sensul că la data de 27.10.2015 au depus la dosar un tabel cu semnăturile tuturor revizuienților, la data de 07.12.2015 au depus motivele cererii de revizuire însoțită de un tabel nominal cu persoanele care îți însușesc exercitarea acestei căi de atac, la data de 9.11.2015 reclamanții B. G., B. A. și B. C., în calitate de moștenitori legali ai defunctei B. G. Valentința au depus la dosar cerere prin care arată că își însușesc calea de atac a revizuirii; la data de 04.12.2015 prin e-mail și la data de 07.12.2015, prin poștă, intimata C. de A. G. a depus la dosar întâmpinare ce a fost comunicată părților; la data de 09.12.2015 reclamanții A. A. E., A. I. D. și B. A. A. în calitate de moștenitori ai defunctului A. I., au depus la dosar cerere prin care arată că își însușesc cererea de revizuire promovată.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța socotindu-se lămurită asupra cauzei și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de revizuire de față.
CURTEA :
Deliberând asupra cererii de revizuire formulate de reclamanții B. S. C., C. A., C. M., C. (Ș.) L. A., F. V., F. B., I. A., I. I., J. R., P. G., R. E., S.-M. V., S. I., S. V., T. M., V. D., B. G., B. G. C., B. A., A. E. A., A. D. I. și B. A. A., constată următoarele:
I. Decizia contestată:
P. decizia civilă nr. 51/CM/21.09.2015, pronunțată în dosarul nr._, C. de A. C., secția I civilă, a admis recursul pârâtei C. de A. G. și a modificat sentința recurată nr. 162/30.01.2014 a Tribunalului G., secția I civilă, în sensul că prin admiterea contestației la titlu și stabilirea întinderii titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 717/4.05.2009 a Tribunalului G., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 938/R/14.10.2009 a Curții de A. G., pârâții M. Justiției și Libertăților Cetățenești și C. de A. G. vor fi obligați să plătească reclamanților B. S. C., C. A., C. M., C. (Ș.) L. A., F. V., F. B., I. A., I. I., J. R., P. G., R. E., S.-M. V., S. I., S. V., T. M. și V. D. câte 18.044 lei reprezentând: 14.368 lei drepturi stabilite conform sentinței civile nr. 717/04.05.2009 și actualizate cu indicele de inflație până la 30.07.2013, precum și 3.676 lei dobânzi legale calculate până la 31.08.2013. Totodată, pârâții au fost obligați să achite moștenitorilor legali ai def. B. G. V., respectiv reclamanților B. G., B. G. C. și B. A., suma totală de 18.044 lei, cu același titlu, respectiv moștenitorilor legali ai def. A. I., respectiv reclamanților A. E. A., A. D. I. și B. A. A., suma totală de 18.044 lei, cu același titlu.
În motivarea deciziei, curtea a reținut următoarele:
După cum s-a statuat constant în literatura juridică, pe calea contestației la executare formulate în temeiul art. 399 și urm. cod proc. civilă 1865 (incident în cauză) nu se pot aduce modificări titlului executoriu, de natură să repună în discuție fondul raportului litigios care a primit o dezlegare intrată în puterea lucrului judecat.
Indiferent dacă se evocă neregularități în procedura execuțională, intervenirea unor fapte juridice ulterioare sau lipsa unor dispoziții clare, neechivoce în dispozitivul titlului ce se execută, hotărârea judecătorească irevocabilă, învestită cu forță executorie, nu mai poate fi ,,reformată’’ în cursul executării ei, într-o manieră care să conducă la distorsionarea sau la alterarea statuărilor sale.
Aceleași argumente vor fi avute în vedere și în speța de față, întrucât deși aparent susceptibil de interpretări diferite, în esență dispozitivul sentinței civile nr. 717/04.05.2009 a Tribunalului G. (irevocabilă conform deciziei nr. 938/R/14.10.2009 a Curții de A. G.) nu poate fi pus în aplicare decât în strictă raportare la enunțul său și la considerentele intrate în puterea lucrului judecat, care îl susțin.
Titlul executoriu arată, așadar, că fiecare reclamant al respectivei acțiuni era îndreptățit să primească ,,o despăgubire egală cu cuantumul stimulentelor primite în perioada 2006 – 2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției’’.
Sub un prim aspect, este fără dubiu faptul că titulatura de ,,consilier juridic asimilat magistraților’’ - folosită în cuprinsul titlului - trebuie definită prin prisma celei regăsite în actele normative incidente și care vizează în realitate categoria ,,personalului de specialitate juridică asimilat magistraților’’.
Astfel, dispozițiile art. 86 și art. 87 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată se referă la ,,personalul de specialitate juridică din M. Justiției’’ care este asimilat, în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, judecătorilor și procurorilor.
Conform art. 13 alin. 2 din H.G. nr. 83/2005 de organizare și funcționare a Ministerului Justiției – act normativ în vigoare la data soluționării dosarului_, reînregistrat ca_ la Tribunalul G. – personalul aferent fiecărui compartiment din structura organizatorică se stabilea prin ordin al ministrului justiției, iar conform art. 14 alin. 2, atribuțiile și răspunderile funcțiilor din structura Ministerului Justiției se stabileau prin fișele posturilor, anexe la regulamentul de organizare și funcționare.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare – în vigoare la data soluționării dosarului civil_ al Tribunalului G. – prevedea în Anexa 1 lit. B modul de calcul al drepturilor ,,personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor’’, indicându-se totodată și posturile care intră în componența acestei categorii (consilier al ministrului justiției; director general în cadrul MJ; directori și directori adjuncți ai direcțiilor de specialitate juridică din cadrul CSM și MJ; șefi de serviciu și de birou de specialitate juridică, funcțiile de execuție ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților).
În același context, Regulamentul privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică, aprobat prin OMJ nr. 1483/2006, ca și toate celelalte acte normative emise în legătură cu activitatea acestui personal (inclusiv în cadrul altor instituții - CSM, INM, M. Public, Direcția Agentului Guvernamental din MAE, Autoritatea Națională pentru Cetățenie etc.), promovarea și evaluarea acestor salariați, utilizează sintagma ,,personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor’’.
H.G. nr. 83/2005, cu modificările aduse prin H.G. nr. 1267/2007, prevedea prin art. 112 (abrogat ulterior prin H.G. nr. 485/2008) că fac parte din categoria ,,personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor’’ și consilierii ministrului justiției și consilierii diplomatici, numiți în funcție prin ordin al ministrului justiției.
În fine, prevederile art. 24 alin. 1 și 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul MJ nr. 1419/C din 6 octombrie 2005 confirmă faptul că în această sferă se includea atât personalul de specialitate juridică având funcții de execuție, cât și salariații cu funcție de conducere (șefi de servicii/ birouri, directori de direcții, șefi ai compartimentelor din minister, încadrați și salarizați ca atare, conform O.U.G. nr. 177/2002, ulterior potrivit O.U.G. nr. 27/2006).
Această titulatură, de ,,personal de specialitate juridică asimilat magistraților’’ era deopotrivă consacrată în reglementările anterioare privind sistemul judiciar - art. 43 și art. 44 din Legea nr. 92/1992 republicată și O.U.G. nr. 177/2002.
Denumirea s-a păstrat și în actele normative ulterioare emiterii titlului executoriu – Legea nr. 284/2010, Anexa VI ,,Familia ocupațională de funcții bugetare Justiție’’; Legea nr. 252/2013 privind sistemul de probațiune; OMJ nr 120/2011 privind Regulamentul de organizare și funcționare a Ministerului Justiției.
Raportarea la reglementările anterioare, contemporane ori ulterioare momentului soluționării cauzei (vizând recunoașterea dreptului la despăgubire) confirmă, în acord și cu adresa nr. 5866/2008/_ din 24.04.2015 a Ministerului Justiției, comunicată Curții de A. C. în dosarul de față, că în statul de personal nu există funcția de ,,consilier juridic asimilat magistraților’’, ci cea corespunzătoare codului_ în Clasificarea Ocupațiilor din România, de ,,personal de specialitate juridică asimilat magistraților’’.
Din această perspectivă au fost, totodată, depuse de către M. Justiției precizări în legătură cu persoanele regăsite în Anexa adresei din 29.03.2012, care fac parte din această categorie de personal și care au beneficiat de stimulente financiare în perioada de referință, menționându-se că titulatura de ,,consilier juridic asimilat magistraților’’ este una folosită generic pentru a defini una și aceeași categorie, a personalului de specialitate juridică asimilat magistraților.
P. urmare, întrucât titlul executoriu nu se referă la stimulentele primite doar de către salariații consilieri juridici din cadrul Ministerului Justiției, ci utilizează în acest sens sintagma ,,consilier juridic asimilat magistraților’’, C. a reținut că sfera angajaților la care urma a se raporta probatoriul în prezenta cauză este cel al celui încadrat, pe funcții de execuție ori de conducere, ca personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.
Interpretarea dată înlătură, în consecință, critica recurentei C. de A. G. cu privire la modalitatea în care expertul judiciar a cules și valorificat informațiile necesare evaluării acestor despăgubiri, pentru că din prezentarea prevederilor actelor normative menționate reiese cu prisosință faptul că există o distincție netă între cei angajați ca și ,,consilier juridic’’ și cei care aparțin categoriei ,,personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor’’ și care, prin voința legiuitorului, include diferite posturi de conducere și de execuție (șefi de servicii și de birouri, directori de direcții, șefi ai compartimentelor din minister, consilieri ai ministrului, judecători și procurori detașați în cadrul MJ etc.).
Este motivul pentru care în mod corect expertiza s-a raportat și la persoanele cu aceste funcții, regăsite în anexa adresei menționate și pentru care emitentul actului (M. Justiției) a consemnat nominal apartenența la categoria salarială care prezenta interes în cauză.
Astfel fiind, critica legată de raportarea datelor la alte categorii de salariați decât cea vizată de titlu a fost respinsă.
Sub un al doilea aspect, instanța de recurs a reținut însă că drepturile acordate prin titlu, ca efect al înlăturării situației de discriminare, nu s-au raportat la unul dintre salariații care au ocupat un post de natura celui menționat, în perioada de referință, aflat pe o funcție de conducere ori beneficiar al mai multor stimulente în decurs de un an.
Parcurgând considerentele soluției pronunțate, s-a constatat că instanța și-a întemeiat soluția pe aplicarea principiului decurgând din prevederile O.G. nr. 137/2000, iar nu prin raportare la un anume criteriu individual de evaluare a acestor despăgubiri.
Disocierea este clară, întrucât dacă la data pronunțării titlului, dispozitivul acestuia se raporta la un criteriu de evaluare concret, perfect definit, avut în vedere cu ocazia cercetării procesului, executarea nu se putea îndepărta de la aplicarea acelui criteriu; dacă însă instanța a dispus cu valoare de principiu asupra drepturilor clamate și a statuat că valoarea despăgubirilor trebuie raportată la un etalon, executarea nu se poate raporta la un caz particular stabilit aleatoriu de către creditor, ci va trebui să pornească de la unitatea de măsură universal valabilă oricăreia dintre situațiile particulare cărora li se aplică titlul.
Astfel fiind, sintagma ,,o despăgubire egală cu cuantumul stimulentelor primite în perioada 2006 – 2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției’’ nu putea primi interpretarea cerută de reclamanți în obiecțiunile la raportul de expertiză și însușită de către instanța de fond, în sensul că ea viza situația particulară a unui anume director de direcție/judecător detașat care a primit cele mai multe/ mai consistente drepturi de această natură în perioada de referință, în cadrul MJ. Acest tip de susțineri era compatibil cu judecata pe fond a dreptului, în cadrul dosarului_, când reclamanții puteau pretinde, în raport de probatoriul administrat, că principiul non-discriminării trebuie aplicat față de standardul cel mai înalt la care instituția publică și-a recompensat salariații asimilați judecătorilor și procurorilor – titlul executoriu urmând ca, găsind întemeiate pretențiile, să includă în dispozitiv acest criteriu special de raportare în evaluarea despăgubirilor.
Nu este însă cazul de față, motiv pentru care în mod greșit prin sentința recurată s-a reținut că expertul judiciar urma să aibă în considerare împrejurarea că mulți dintre angajații MJ ca personal de specialitate juridică asimilat magistraților au încasat aceste stimulente în fiecare lună, iar nu doar o singură dată pe an.
Titlul executoriu nu permitea o asemenea interpretare extensivă, elaborată prin invertirea unui caz particular într-unul general și prin maximizarea cuantumului despăgubirilor în urma raportării lor la un criteriu preferențial, ales de către creditori și neavut în vedere de către hotărârea ce se execută. Sentința civilă nr. 717/04.05.2009 a Tribunalului G. nu dispune că reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri la nivelul celor primite de către ,,oricare dintre consilierii juridici asimilați magistraților’’, ci vizează clar un etalon, o raportare standard la ceea ce au primit ca medie toți salariații din această categorie, fiind irelevant faptul că unii s-au bucurat de beneficiul unor stimulente financiare mai mari și mai frecvente, iar alții nu au primit deloc asemenea sume în decurs de un an.
Continuând raționamentul privitor la modalitatea de aplicare a prevederilor art. 400 alin. 1 teza a doua cod proc. civilă 1865, instanța a avut totodată în vedere că titlul executoriu nu stabilește că reclamanții sunt îndreptățiți să primească suma mediilor lunare a valorii stimulentelor acordate anumitor salariați (algoritm care schimbă datele problemei, câtă vreme împarte cuantumul total al stimulentelor acordate lunar doar la beneficiarii lor, nu la numărul total de salariați din această categorie, angajați în aceeași lună).
Or, este fără dubiu faptul că, astfel cum s-a arătat mai sus, titlul executoriu trebuie respectat în litera și spiritul său atât de către debitor, cât și de creditor, neputând fi reinterpretat într-o modalitate care excedează dispozițiilor sale.
Modelul adoptat în prima variantă a expertizei judiciare urma a fi, prin urmare, considerat corect, debitorul recurent achiesând la acest algoritm întrucât el opera cu un criteriu general, adică deopotrivă aplicabil oricărui angajat din această categorie - a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor - și care conducea la calculul tipic al unei medii în raport de numărul de salariați de aceeași natură (indiferent de încadrarea pe posturi de conducere ori de execuție), angajați în aceeași perioadă de timp.
Contrar acestei viziuni, varianta a II-a, acceptată prin sentința recurată, pornea de la un criteriu particular, excepțional (cazul anumitor salariați din anumite funcții, care au obținut sume mai consistente și cu o frecvență mai mare în același interval de timp față de colegii lor), pentru a induce calculul atipic al unei sume de medii lunare în raport de aceiași salariați aflați într-o situație particulară, iar nu în funcție de toți angajații din această categorie, a personalului de specialitate juridică asimilat.
Fără a mai relua argumentele pentru care dispozitivul titlului ce se execută trebuia interpretat într-o notă de bază, pornind de la un criteriu abstract, aplicabil fiecăruia dintre salariații față de care s-a invocat discriminarea, C. a constatat că nu pot fi primite considerentele intimaților reclamanți, potrivit cu care expertul a greșit atunci când s-a raportat la numărul total de salariați, pentru că într-o asemenea variantă media obținută ar fi mult mai mică decât ceea ce au primit efectiv anumiți angajați. Este real că, utilizând criterii diferite, calculul este considerabil modificat, însă titlul executoriu nu pretinde despăgubirea față de persoanele nominalizate prin întâmpinare și nici față de media sumelor primite lunar de către aceleași persoane.
În egală măsură, sunt tardive susținerile intimaților privitoare la împrejurarea că expertul ar fi trebuit să aibă în vedere că beneficiarii acestor stimulente nu erau în realitate în număr de 523, ci mai puțini, pentru că împărțirea a preluat, la numitor, de mai multe ori, aceeași persoană (beneficiarii nefiind luați nominal în evidență, ci repetitiv de către expert în funcție de numărul beneficiilor acordate de angajator). C. a reținut că aceste aserțiuni nu pot fi evocate în judecata recursului celeilalte părți și în afara termenului consacrat de disp. art. 212 alin. 2 cod proc. civilă, de depunere a obiecțiunilor sau de solicitare a unei noi expertize, motivat, la primul termen după depunerea lucrării, în fața instanței de fond.
Față de aceste considerente, prima critică a recurentei C. de A. G. este găsită întemeiată, pentru că – fără a fi necesară o reevaluare, într-o eventuală casare, a probei administrate la fond (în raport de primul aspect tranșat) – teza interpretării greșite a expertizelor depuse se dovedește a fi fondată.
Pe cale de consecință, interpretarea titlului executoriu urma a fi conformă variantei I a lucrării depuse de d-na expert, pârâții (aflați în teza art. 48 alin. 2 cod proc. civilă) urmând a fi obligați să plătească sumele astfel determinate în primul raport.
Cât privește critica legată de modalitatea efectivă de stabilire a întinderii drepturilor pentru succesorii legali ai def. B. G. V., instanța constată că ea este întemeiată prin prisma dispozițiilor art. 953 Cod civil, fiind o evidentă omisiune a instanței de fond în elaborarea dispozitivului cât privește însumarea drepturilor cuvenite moștenitorilor, iar nu atribuirea lor separată, pentru fiecare, într-un cuantum egal cu cele ale celorlalți reclamanți.
Același raționament urmează a fi incident și în situația decesului d-lui judecător A., intervenit în cursul judecății și pentru care reformarea soluției va viza normele menționate.
II. Cererea de revizuire:
1. Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire reclamanții B. S. C., C. A., C. M., C. (Ș.) L. A., F. V., F. B., I. A., I. I., J. R., P. G., R. E., S.-M. V., S. I., S. V., T. M., V. D., B. G., B. G. C., B. A., A. E. A., A. D. I. și B. A. A., solicitând schimbarea acesteia, cu consecința rejudecării recursului.
În motivarea cererii, revizuenții reclamanți au invocat art. 322 pc. 2 C. proc. civ., arătând că instanța de recurs s-a pronunțat plus petita, acordând mai mult decât a cerut însăși recurenta, apărările formulate în cauză de debitoarea C. de A. G., atât în fond, cât și în recurs, pornind de la recunoașterea sumei de 25.827 lei. La momentul promovării contestației la titlu, debitoarea plătea creditorilor de bună voie această sumă, pe care a recunoscut-o prin întâmpinare, iar în recurs a emis o adeverință în acest sens. Cu toate acestea, instanța de recurs a stabilit un cuantum inferior sumei recunoscute de debitor, ajungându-se la situația absurdă a creării în propria contestație a unei situații mai grele decât cea anterioară.
Pe calea contestației la titlu se are în vedere lămurirea titlului executoriu nu din perspectiva validității, ci a înțelesului, întinderii și aplicării sale. Răspunsul intimatei debitoare la contestație, prin întâmpinarea prin care a precizat că a calculat sumele datorate în cuantum de 25.827 lei pentru fiecare creditor, a avut caracterul unei recunoașteri parțiale a pretențiilor. Cu toate acestea, prin decizia contestată a fost stabilit un cuantum inferior, de 18.044 lei pentru fiecare creditor, creându-se pentru contestatori o situație mai grea decât anterior contestării. Existența și rațiunea principiului fundamental al dreptului constând în neagravarea situației în propria cale de atac sunt de a nu descuraja partea nemulțumită să exercite o cale de atac prevăzută de lege prin perspectiva obținerii unei soluții mai puțin favorabile decât ceea ce o nemulțumește.
Efect al soluției pronunțate de instanța de recurs, starea de discriminare recunoscută pe cale judiciară reclamanților potrivit considerentelor titlului executoriu, fără de care n-r fi posibilă înțelegerea dispozitivului, este pe cale să se risipească, fiind inadmisibil să se contrazică printr-o nouă hotărâre ceea ce s-a constatat anterior și a dobândit putere de lucru judecat. Mai mult, s-au creat și condițiile unei noi discriminări în raport cu situația unor creditori, colegi ai contestatorilor, cărora pe calea unei contestații vizând un titlu executoriu identic li s-a stabilit un cuantum deosebit al despăgubirilor, aspectul fiind invocat prin apărările formulate în cauză. Situația generată de decizia a cărei revizuire se cere este și de natură pune în discuție caracterul efectiv al accesului la justiție, procesul civil fiind pornit la cererea unei părți având reprezentarea neînrăutățirii situației sale în propria acțiune.
Și C. Europeană de Drepturilor Omului a reamintit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod concret examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea din cauza Albina contra României, par. 30).
2. P. întâmpinare, intimata C. de A. G. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, arătând că instanța de recurs s-a pronunțat strict în limitele învestirii, lămurind potrivit solicitării revizuenților întinderea titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 717/4.05.2009 a Tribunalului G.. Este adevărat că anterior pronunțării deciziei civile nr. 51/CM/21.09.2015, intimata a plătit revizuenților, în baza propriilor calcule, mai mult decât a stabilit instanța de recurs, însă nu se poate reține încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, întrucât recursul a fost promovat de C. de A. G., iar procedura lămuririi întinderii titlului executoriu nu este o cale de atac. La acest moment nu se mai poate discuta de recunoșterea unui debit sau de disponibilitatea angajatorului de a plăti o sumă mai mică sau mai mare, ci de corectitudinea cu care s-a calculat acea sumă, în temeiul titlului executoriu.
Intimatul M. Justiției nu a formulat apărări față de cererea de revizuire.
3. În cadrul judecății în revizuire a fost atașat dosarul de fond și de recurs nr._ și au fost depuse la dosar întâmpinarea formulată de C. de A. G. la 12.03.2013, adresa Curții de A. G. nr. 464/I/A/_.
III. Analiza cererii de revizuire:
1. Potrivit art. 322 pc. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Dintre cele trei ipoteze ale acestei prevederi legale, în speță este invocată cea de-a treia, respectiv că instanța a dat mai mult decât s-a cerut.
Incidența cazului de revizuire invocat trebuie analizată prin raportare la obiectul cauzei, respectiv soluționarea unei contestații la titlu vizând lămurirea întinderii titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 717/4.05.2009 a Tribunalului G., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 938/R/14.10.2009 a Curții de A. G..
P. acest titlu executoriu, intimații din prezenta cauză au fost obligați la plata unei despăgubiri egale cu cuantumul stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, sumă actualizată cu rata inflației la data plății, și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculată cu începere de la data nașterii dreptului la acțiune până la data plății efective.
Contestația la titlu a avut ca obiect stabilirea întinderii titlului executoriu, respectiv precizarea sumelor pe care fiecare reclamant le are de încasat.
2. Așa cum în mod corect au arătat și revizuenții, pe calea contestației la titlu se are în vedere lămurirea titlului executoriu nu din perspectiva validității, ci a înțelesului, întinderii și aplicării sale.
Altfel spus, lămurirea titlului executoriu presupune determinarea înțelesului și întinderii acestuia, adică interpretarea în concret a dispozițiilor sale, operațiune în urma căreia rezultă adevăratul său înțeles, respectiv adevărata sa întindere. Înțelesul și întinderea unui titlu executoriu, chiar dacă necesită o operațiune de lămurire din partea instanței de judecată, rezultă în mod obiectiv din interpretarea titlului executoriu. Acest lucru este valabil și dacă se administrează probe suplimentare în vederea lămuririi titlului, întrucât prin aceasta nu se pune în discuție titlul, ci se dă eficiență dispozițiilor sale.
Când lămurirea presupune determinarea cuantumului sumei datorate în baza titlului executoriu, această sumă nu poate fi decât una singură, întrucât dacă s-ar admite că ar fi posibile mai multe modalități valabile de lămurire, deci că ar putea fi determinate mai multe sume reprezentând cuantumul aceleiași creanțe, atunci autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu ar fi pusă la îndoială, ceea ce nu poate fi admis. În concluzie, chiar dacă titlul executoriu necesită să fie lămurit sub aspectul determinării cuantumului sumei datorate, această sumă nu poate fi corect calculată decât într-un singur mod, generându-se în mod valabil un singur rezultat.
Așa fiind, o instanță învestită cu o cerere de lămurire ori cu o contestație la titlu vizând lămurirea întinderii titlului executoriu sub aspectul determinării sumei datorate are sarcina de a evidenția acel singur mod corect de calcul, respectiv singura sumă datorată. D. urmare, indiferent de susținerile, părerile, calculele proprii prezentate de părți pe parcursul judecății, limitele învestirii instanței includ posibilitatea lămuririi titlului executoriu în singurul mod corect care rezultă în urma judecății respectivei cereri.
De aceea, faptul că suma determinată de instanța de recurs este mai mică decât aceea calculată de intimata C. de A. G. nu înseamnă că au fost depășite limitele învestirii, întrucât instanța a dat exact ceea ce s-a cerut, adică a lămurit întinderea titlului executoriu, stabilind cu autoritate de lucru judecat, singura sumă pe care a apreciat-o corectă.
Chiar și într-un caz în care s-ar putea tranzacționa valabil asupra drepturilor deduse judecății, instanța care lămurește întinderea unui titlu executoriu nu ar putea stabili această întindere în funcție de părerile sau recunoașterile părților, ci numai în funcție de prevederile titlului. Părțile pot în principiu tranzacționa în faza de executare asupra sumei care se va plăti pentru stingerea datoriei, dar aceasta nu înseamnă că o instanță ar putea, lămurind întinderea unui titlu executoriu, să ateste faptul că acesta prevede altceva decât prevede în realitate.
Caracterul corect al sumei stabilite de instanța de recurs ca fiind datorată, în privința calculelor efectuate ori a modului de interpretare în concret a titlului executoriu, constituie rezultatul judecății instanței de recurs și excede cazului de revizuire invocat, neputând fi repus în discuție.
3. Din perspectiva cererii de recurs, curtea constată că recurenta C. de A. G. a criticat sentința pronunțată în fond arătând printre altele că, „în mod eronat, instanța învestită cu soluționarea cauzei pe fond a apreciat că algoritmul de calcul al despăgubirilor cuvenite contestatorilor în perioada 2006-2008, potrivit completării la răspunsul la obiecțiuni depus la 8.01.2014, este cel care se impune a fi reținut și nu cel din expertiza inițială”.
P. decizia a cărei hotărâre se cere, curtea de apel a stabilit întinderea titlului executoriu la nivelul rezultând din expertiza inițială (fila 13 din volumul 2 al dosarului de fond – 18.044 lei), pronunțându-se astfel în limitele învestirii sale prin cererea de recurs.
4. În ceea ce privește principiul neagravării situației în propria cale de atac, curtea reține că atât procedura de lămurire prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., cât și contestația la titlu vizând lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu prevăzută de art. 399 alin. 1 teza a II-a și art. 400 alin. 2 C. proc. civ., aceasta din urmă exercitată în cauza de față, nu constituie căi de atac.
Căile de atac sunt prevăzute în codul de procedură civilă la titlurile IV (Apelul) și V (Căile extraordinare de atac), iar principiul neagravării situației în propria cale de atac este prevăzut de lege în cazul apelului la art. 296 teza a II-a C. proc. civ. și în cazul recursului la art. 315 alin. 4 C. proc. civ.
Lămurirea întinderii titlului executoriu în cadrul unei contestații la titlu, prin determinarea în concret a sumei datorate, nu constituie o cale de atac, atât pentru că nu face parte dintre căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă în cadrul titlurilor IV și V, care vizează această materie, cât și pentru că pe această cale nu se tinde la reformarea sau retractarea titlului executoriu, ci dimpotrivă la punerea în executare a acestuia în mod corect. Părțile nu urmăresc prin această procedură să conteste titlul executoriu sau să provoace ineficiența totală sau parțială a acestuia, ci să afle corecta sa întindere spre a-l executa întocmai.
De aceea, în cazul analizat nu există o situație mai grea sau mai ușoară pentru vreuna dintre părți, întrucât, după cum a fost arătat mai sus la punctul III.2, întinderea corectă a titlului executoriu este una singură.
5. Criticile revizuenților referitoare la existența unei situații de discriminare și la nesocotirea art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta este interpretat prin Hotărârea din cauza Albina contra României, nu pot fi primite întrucât exced cazului de revizuire analizat și tind la transformarea cererii de revizuire într-un recurs bazat pe pretinsa încălcare a formelor de procedură, respectiv pretinsa încălcare sau aplicare greșită a legii, prevăzute ca motive de recurs la art. 304 pc. 5 și 9 C. proc. civ., ceea ce nu este permis.
Analiza cererii de revizuire presupune cercetarea cazului de revizuire invocat, strict prin raportare la conținutul său, din considerentele mai sus expuse rezultând că acesta nu este incident în cauză, întrucât instanța de recurs s-a pronunțat în limitele învestirii, fără a da mai mult decât s-a cerut.
Constatând astfel că nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 322 pc. 2 C. proc. civ., astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții reclamanți B. S. C., C. A., C. M., C. (fostă Ș.) L. A., F. V., F. B., I. A., I. I., J. R., P. G., R. E., S.- M. V., S. I., S. V., T. M., V. D., B. G. (moștenitor legal al numitei B. G. V.), B. G. C. (moștenitor legal al numitei B. G. V.), B. A. (moștenitor legal al numitei B. G. V.), toți cu domiciliul procesual ales la Palatul de Justiție, C. de A. G. situat în G., ., etaj 2, camera 224, județul G., la reprezentantul convențional B. S. C., A. E. A., A. D. I., domiciliați în G., .. 19, ., B. A. A., domiciliată în G., ., . (moștenitori legali ai defunctului A. I.) împotriva deciziei civile nr. 51 din 21 septembrie 2015 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. DE A. G., cu sediul în G., ., județul G., și M. JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. S. S. M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Tehnored.dec.Jud.M.S. S.
06.01.2016 – 2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 604/2015.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 63/2015.... → |
|---|
