Acţiune în constatare. Decizia nr. 3173/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3173/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 1138/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3173
Ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier A. P.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienta GUȘEȚELU A. –I. împotriva deciziei civile nr. 2030/20.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimata D. S. VETERINARA SI PENTRU SIGIURANTA ALIMENTERLOR D..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat solicitarea revizuientei de judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, luând act de solicitarea revizuientei de judecare a cauzei în lipsă și apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra cererii de revizuire formulată în cauză.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire:
Prin sentința civilă nr. 7915/11.12.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2013, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Gușețelu A. -I., în contradictoriu cu pârâta D. S. VETERINARA SI PENTRU SIGIURANTA ALIMENTERLOR D..
S-a constatat încheiat pe durată nedeterminată contractul individual de muncă nr.129/17.06.2008, începând cu 01.01.2011.
A fost obligată pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanța a reținut că reclamanta Gușețelu A. – I. este salariata Direcției Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Animalelor D. în baza contractului individual de muncă nr.129/2008 prelungit anual prin actele adiționale nr. 2/2009, 3/2010, 4/2011, 5/2012.
Potrivit art. 82 Codul Muncii:
" (1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. 1, angajatorii au posibilitatea de a angaja în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de munca pe durata determinată.
(3) Contractul individual de muncă pe durata determinată poate fi prelungit în condițiile prevăzute la art. 83 și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau lucrări.
(4) Intre aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinată.
(5) Contractele individuale de muncă pe durata determinate încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe perioada determinate sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare." (a se vedea și Directiva 1999/70/CE a Consiliului Europei din 28.06. 1998 privind acordul cadru cu privire la munca pe durata determinată, încheiat între Confederația Europeana a Sindicatelor, Uniunea Confederațiilor din Industrie și a Angajatorilor din Europa și Centrul European al Întreprinderilor cu Participare Publica (nr. 175 din 10 iulie 1999).
In ipoteza încălcării dispozițiilor imperative ale art. 82 Codul Muncii, continuarea prestării muncii de către salariat în aceleași condiții și cu acordul tacit al angajatorului conduce la transformarea caracterului actului bilateral în contract individual de muncă pe perioada nedeterminată.
Potrivit art.84 Codul Muncii "[Durata] (1) Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 luni.
(2) In cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de munca al salariatului titular."
În condițiile în care angajatorul nu a respectat prevederile art. 84 alin. 1 Codul Muncii referitoare la termenul maxim pentru care o persoana poate fi angajată pe durată determinată si atâta timp cât contractul individual de muncă a continuat executarea și după perioada maxima prevăzută de lege, natura reală a acestuia este cea a unui contract pe durata nedeterminată, motiv pentru care instanța a admis acțiunea reclamantei.
Conform art. 453 alin. 1 Cod proc. civ. instanța a obligat pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecata în sumă de 500 lei, constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că solicitarea reclamantei de constatare ca fiind încheiat pe durată nedeterminată a contractului individual de muncă nr. 129/17.06.2011 nu are suport legal, deoarece acest contract individual de muncă este încheiat în temeiul art.81 lit.e) din Codul muncii ("în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale") și, drept urmare, este unul legal, ținând cont de prevederile art.84, alin(2), lit.c), potrivit cărora interdicția încheierii a mai mult de 3 contracte pe durată determinată nu este aplicabilă, printre altele, „ în cazul în care încheierea unui nou contract individual de muncă pe durată determinată se impune datorită unor motive obiective prevăzute expres de legi speciale;"
A susținut apelanta că, așa cum a arătat și în întâmpinarea depusă la prima instanță, contractul individual de muncă nu poate fi încheiat nedeterminat, întrucât acesta are ca bază Ordinul nr.64/2007 emis de președintele ANSVSA București și o asemenea măsură trebuie reglementată de ordonatorul principal de credite, respectiv emitentul actului legislativ.
Totodată, a criticat sentința apelată pe considerentul că instanța de fond nu a avut în vedere niciun text legal invocat în apărare, prin care informa că nu poate să se încheie nedeterminat CIM .
Față de motivele invocate, a solicitat reanalizarea probelor depuse și a motivelor invocate la dosarul cauzei, admiterea apelului declarat, casarea în întregime a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată în fond .
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466, alin(l) noul Cod de procedură civilă.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Prin decizia nr.2030 din 20 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2013, s-a admis apelul declarat de pârâta D. S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., cu sediul în C., .. 30, Județul D., împotriva sentinței civile nr. 7915/11.12.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimata reclamantă GUSETELU A. -I., cu domiciliul în C., N. C., nr. 15, ., Jud. D..
S-a schimbat în tot sentința, în sensul că s-a respins acțiunea.
S-a reținut că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale reglementând încheierea, executarea și prelungirea contractului individual de muncă.
Cu privire la durata unui contract individual de muncă, art.12 din Codul Muncii prevede că regula o constituie încheierea acestuia pe durată nedeterminată, iar excepția încheierea pe durată determinată.
Potrivit 82 din C.Muncii:
„(1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
(2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condițiile prevăzute la art. 83, și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.
(4) Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.
(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.”
Textul de lege enunțat instituie, în primul rând, interdicția încheierii succesive a mai mult de trei contracte individuale de muncă pe durată determinată. Pe de altă parte, din interpretarea acestuia se deduce concluzia că un contract individual de muncă pe durată determinată, constituind excepția de la regula prevăzută de art.12 alin.1 C.muncii, prelungirea acestuia este posibilă numai în cazuri excepționale, limitativ prevăzute de lege, respectiv de art.83 din C.muncii.
În speță, contractul individual de muncă nr.129/17.06.2011 încheiat de reclamantă cu D.S.V.A D. pe durată determinată, a fost prelungit succesiv prin mai multe acte adiționale, fiind în derulare și în prezent.
Însă, din înscrisurile depuse la dosar reiese că, în cazul reclamantei, prelungirea contractului individual de muncă pe durată determinată era posibilă, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art.83 C.Muncii, mai precis la lit.h din acest articol – „în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.”
Sub acest aspect, s-a reținut că activitatea reclamantei în cadrul apelantei, aceea de efectuare a controlului oficial sanitar veterinar, este reglementată de un act normativ special, și anume de OG nr.42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.215/2007, care la art.19 alin.3 prevede că: „Controlul oficial prevăzut la alin. (1) și (2), activitățile desfășurate în laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și alte activități desfășurate în condițiile art. 48 alin. (5) se asigură de personal de specialitate angajat în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat, în condițiile legii, cu direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza tarifelor stabilite conform art. 48.”
De asemenea, în conformitate cu art.19 alin.4 din ordonanță, „ Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), încheiate pe perioada maximă prevăzută de legislația în vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părților, atât timp cât există condițiile care au stat la baza încheierii acestora, în măsura asigurării resurselor financiare prevăzute în acest sens, până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii.”
În cauză, contractul individual de muncă pe durată determinată încheiat de reclamantă cu Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D. a fost prelungit după expirarea perioadei maxime prevăzute de Codul muncii, prin acte adiționale ulterioare încheiate cu acordul ambelor părți, constatându-se că există condițiile care au stat la baza încheierii acestuia.
D. urmare, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată a fost prelungit în condițiile legii, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art.83 alin.1 lit h din C.muncii, prin raportare la art. 19 alin. 4 din OG nr.42/2004, astfel încât prima instanță a apreciat, în mod greșit, că acest contract a fost încheiat în afara situațiilor expres prevăzute de lege.
Referitor la reținerea primei instanțe în sensul că, din analiza specificului activității reclamantei prin prisma legislației speciale în domeniu ar rezulta că activitatea de control sanitar-veterinar are un caracter permanent, Curtea a apreciat că prevederile legale în materie și probele administrate în cauză nu conduc la această concluzie.
Astfel, prin Ordinul 64/2007 emis de Autoritatea Sanitar Veterinară, astfel cum a fost completat prin Ordinul nr.112/2011 ( la care prima instanță a făcut referire în argumentarea soluției) s-a aprobat Norma sanitară veterinară privind organizarea și desfășurarea activității de control oficial sanitar-veterinar efectuat de către personalul de specialitate în unitățile care produc alimente de origine animală, dar niciuna dintre prevederile acestei Norme nu impune condiția ca această activitate să aibă caracter permanent, instituind numai necesitatea efectuării unor controale de o anumită frecvență în unitățile menționate.
Dimpotrivă, art.7 alin.2 din Ordinul menționat prevede expres că „ Personalul de specialitate care efectuează controale oficiale în unitățile înregistrate/autorizate sanitar-veterinar care produc, prelucrează, depozitează și/sau distribuie alimente de origine animală este încadrat pe o perioadă determinată la nivelul serviciului/biroului de control oficial al siguranței alimentelor din cadrul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București.”
Din aceste norme, din dispozițiile art.19 alin.3 și 4 din OG nr.42/2004 care reglementează condițiile de desfășurare a activității de control sanitar veterinar de stat pe baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată determinată, din clauza înscrisă atât în contractul individual de muncă, precum și în fiecare dintre actele adiționale la acesta încheiate de comun acord de părți conform căreia „durata contractului este determinată”, clauză cunoscută și însușită de către reclamantă fără nici un fel de obiecțiuni, reiese lipsa caracterului permanent al activității desfășurate de aceasta.
Pe de altă parte, chiar și în cazul în care s-ar reține caracterul permanent al acestei activități, consecința ar fi aceea a transformării postului ocupat de reclamantă pe durată determinată în post cu durată nedeterminată și ocuparea acestuia prin concurs, în condițiile legii, aceasta fiind modalitatea de angajare a personalului contractual pe durată nedeterminată în cadrul instituției pârâte pentru exercitarea activității de control sanitar veterinar, astfel cum reiese clar din dispozițiile art.19 alin.4 din OG nr.42/2004.
În concluzie, Curtea a reținut că acțiunea reclamantei în ceea ce privește contractul individual de muncă nu este întemeiată, întrucât nu se poate reține existența unui motiv de nelegalitate a clauzei privind durata muncii, contractul fiind încheiat pe durată determinată și prelungit în condițiile legii.
Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire revizuienta GUȘEȚELU A. –I. criticând-o pentru nelegalitate.
A considerat revizuientul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut întrucât nu a ținut seama de motivele de apel formulate, încălcând dispozițiile art.477 alin 1 Cod procedură civilă
Astfel, potrivit dispozițiilor art.477 alin.1 Cod procedură civilă, "(1) instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum si cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. (2) Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauza atunci când apelul nu este limitat la a numite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau daca obiectul litigiului este indivizibil".
Față de prevederile legale menționate, rezultă că pentru a stabili care sunt limitele în care se dorește rejudecarea pricinii, instanța are obligația de a verifica dacă cererea de apel conține motivele de fapt și de drept, astfel cum prevăd dispozițiile art. 470 alin.1 lit.c) Cod procedura civila. Dacă acestea nu au fost indicate, limitele rejudecării sunt cele prevăzute de art. 476 alin.2 Cod procedura civila, respectiv, "numai pe baza celor invocate la prima instanța".
Dacă, însă, au fost formulate motive de apel, instanței îi revine sarcina de a rejudeca pricina ținând cont de prevederile art.477 alin.1 sau alin.2 Cod procedură civilă. Apelanta, prin motivele invocate a stabilit expres limitele judecării apelului. Singura critica adusa hotărârii Tribunalului D. a fost aceea că "Instanța de fond nu a apreciat nici un text legal invocat do Către parata, prin care informa că nu poate să încheie nedeterminat CIM".
Din felul în care apelanta a formulat motivele de apel, nu rezultă că aceasta este nemulțumită de hotărârea instanței de fond ci numai se învederează instanței faptul că, contractul individual de mancă nu poate fi încheiat pe durată nedeterminată întrucât o asemenea măsură trebuie reglementată de către ordonatorul principal, respectiv emitentul actului legislativ.
Procedând astfel, apelanta a determinat incidența în cauză a prevederilor art.477 alin.1 Cod procedura civila, limitând efectul devolutiv al apelului.
Instanța avea îndatorirea să analizeze apelul numai sub aspectul acesta, respectiv dacă apelanta ar putea să încheie un contract pe durată nedeterminată fără ca această măsura să fie reglementată de către ordonatorul principal de credite, respectiv ANSVSA București.
Procedând altfel, a considerat revizuientul că subzistă cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin.1 Cod procedura civila: " s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. "
De asemenea, prin apelul declarat s-a solicitat casarea hotărârii Tribunalului D., soluție posibilă numai în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 488 Cod proc. civila. A susținut revizuientul că au fost încălcate două principii fundamentale ale procesului civil. Astfel, a fost încălcat Principiul legalității consacrat de art. 7 Cod procedura civila potrivit căruia " Procesul civil se desfășoară în condițiile legii."
De asemenea, a fost încălcat principiu! prevăzut de art.9 Cod procedura civilă, Dreptul de dispoziție al părților - potrivit căruia, obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apărările părților
S-a solicitat admiterea cererii și schimbarea în totalitate a hotărârii Curții de Apel C..
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Cererea de revizuire este nefondată.
Potrivit disp.art.509 alin.1 punct 1 NCPC, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Curtea constată că acest motiv de revizuire nu este incident în cauză, întrucât instanța de control judiciar a examinat legalitatea hotărârii apelate în limitele investirii de către intimată prin cererea de apel, conform disp.art.477 Cod pr.civilă.
Astfel prin cererea de apel intimata a învederat următoarele:
”... solicitarea de constatare a încheierii unui contract de muncă pe durată nedeterminată nu are temei legal, contractul individual de muncă fiind un contract încheiat în temeiul Codului muncii art.81 lit.e și drept urmare ținând cont de prevederile art.84 alin.2 lit.c :dispozițiile alin.1 nu sunt aplicabile.......c) în cazul în care încheierea unui nou contract individual de muncă pe durată determinată se impune datorită unor motive obiective prevăzute expres de legi speciale.
Așa cum precizam prin întâmpinarea formulată la dosarul cauzei, contractul individual de muncă nu poate fi încheiat nedeterminat întrucât acesta are ca bază Ordinul nr.64/2007 emis de președintele ANSVSA București și o asemenea măsură trebuie reglementată de ordonatorul principal.
Instanța de fond nu a apreciat niciun text legal invocat de pârâtă, prin care informa că nu se poate să încheie nedeterminat CIM.”
Intimata în calitate de apelantă, a considerat că în mod greșit a fost admisă acțiunea solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii.
Rezultă așadar că în apel criticile intimatei au vizat și lipsa de temei legal a acțiunii, aceasta indicând anumite articole din Codul muncii în temeiul cărora a fost încheiat și prelungit contractul individual de muncă pe perioadă determinată încheiat cu revizuienta, criticând astfel hotărârea primei instanței și sub alte aspecte decât cele invocate de revizuientă.
În analiza acestor critici, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale din Codul muncii care reglementează încheierea, executarea, prelungirea și încetarea contractului individual de muncă.
Instanța de apel a analizat solicitarea contestatoarei revizuiente prin raportare la art.82 Codul muncii reținând că din interpretarea sa reiese că un contract individual de muncă pe durată determinată, constituie excepția de la regula prevăzută de art.12 alin.1 Codul muncii, iar prelungirea acestuia este posibilă numai în cazuri excepționale, limitativ prevăzute de lege, respectiv de art.83 din Codul muncii. În speță, contractul individual de muncă nr.90/05.05.2007 încheiat pe durată determinată, a fost prelungit succesiv prin mai multe acte adiționale, fiind în derulare și în prezent și că în cazul reclamantei, prelungirea contractului individual de muncă pe durată determinată era posibilă, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art.83 Codul Muncii, mai precis la lit.h din acest articol – „ în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.” Or, activitatea reclamantei în cadrul apelantei, aceea de efectuare a controlului oficial sanitar veterinar, este reglementată de un act normativ special, și anume de OG nr.42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.215/2007.
În raport de aceste precizări Curtea, constatând că dispozițiile procedurale invocate de revizuentă nu sunt incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta GUȘEȚELU A. –I. împotriva deciziei civile nr. 2030/20.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimata D. S. VETERINARA SI PENTRU SIGIURANTA ALIMENTERLOR D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, A. P. |
Red.jud.N.D.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.R.S.G.
J.a.O.C.G.
L.B.
16.09.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 533/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 419/2014.... → |
|---|
