Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2970/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2970/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-08-2014 în dosarul nr. 4603/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2970
Ședința publică de la 26 August 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător M. C. B.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul B. M., cu domiciliul în Dr. Tr. S., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2934 din 16 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă CN – ADMINISTRAȚIA PORTURILOR DUNĂRII FLUVIALE S.A. G., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant B. M., asistat de avocat M. A., și consilier juridic C. E., reprezentând-o pe intimata pârâtă CN – ADMINISTRAȚIA PORTURILOR DUNĂRII FLUVIALE S.A. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: intimata pârâtă a depus întâmpinare, ce a fost înregistrată sub nr._/22.08.2014.
Apelantului reclamant, prin apărător, i-a fost comunicată întâmpinarea.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat A. M., pentru apelantul reclamant, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, în raport de care a pus concluzii de admitere a apelului, anularea sentinței civile atacate și suspendarea executării deciziei nr. 84/12.06.2014 până la soluționarea în mod definitiv a dosarului nr._ .
A considerat că sunt îndeplinite cele trei condiții ale ordonanței de urgență. Astfel, apelantului nu i-au mai fost acordate drepturile salariale, prejudiciul fiind astfel deja produs, decizia de delegare producând efecte. A considerat că apelantului i-a fost încălcat un drept, cel salarial, acesta, deși prezent la serviciu, a fost trecut de angajator absent. Urgența propriuz-zisă constă în protejarea acestor drepturi salariale.
În privința legăturii cu fondul, a arătat că decizia contestată este o decizie de delegare, ce este considerată abuzivă, iar sarcinile sunt de serviciu, nu în legătură cu serviciul.
În privința vremelniciei, a arătat că se solicită suspendarea până la rămânerea definitivă a hotărârii.
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic E. C., pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat și nelegal, considerând că cererea nu are un obiect, deja fiind soluționat fondul contestației, însă nu a fost comunicată hotărârea.
A arătat că nu este îndeplinită niciuna din cele trei condiții ale ordonanței președențiale.
A solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată, a căror dovadă o va face după încheierea ședinței de judecată.
Avocat A. M., pentru apelantul reclamant, a precizat că hotărârea pronunțată în contestație a fost deja atacată de către apelant.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin sentința nr.2934 din 16 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins acțiunea formulată de contestatorul B. M. – CNP:_, cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M. în contradictoriu cu intimata CN A. SA G., cod unic de înregistrare_, cu sediul în ., localitatea G., jud. G..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
În speță reclamantul B. M. a fost angajatul pârâtei în funcția de inginer șef în baza contractului individual de muncă nr. 9413/29.11.2007, modificat prin actul adițional nr. 1/12.02.2012, încheiat pe durată nedeterminată, cu loc de muncă la CN A. G..
Conform statului de funcțiuni, reclamantul este inginer șef în compartimentul CN A. SA G. iar potrivit fișei de post depuse la dosar rezultă că acesta în calitate de inginer șef cu loc de muncă sucursala Dr. Tr. S. coordonează din punct de vedere tehnic întreaga activitate a companiei, respectiv din toate porturile societății de la Baziaș și până la Cernavodă.
Prin decizia nr. 84/12.06.2014 emisă de angajator reclamantul a fost delegat începând cu data de 23.06.2014 pe o perioadă de 60 de zile calendaristice la sediul central al CN A. SA G. pentru a superviza din punct de vedere tehnic Proiectul ,, Dezvoltare Platformă Multimodală în Portul G. și Conesiuni cu hinterland” din cadrul programului ,, Connecting Europe Facility „
Conform deciziei de delegare s-a menționat că pe perioada delegării reclamantul a fost cazat la pontonul dormitor al CN A. SA G. și a beneficiat de toate celelalte drepturi prevăzute în contratul colectiv de muncă și de art. 44 alin 2 din CM, din actele dosarului rezultând ca aceasta este prima delegare în anul calendaristic.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii invocate de intimată întemeiată pe disp. legii 62/1996 privind medierea instanța a respins-o, având în vedere că prin Decizia CCR nr. 26/2014 publicată în M.OF. nr. 464/25.06.2014, Curtea Constituțională a decis că sunt neconstituționale dispozițiile art. 2 alin 1și (1) indice 2 din Legea 192/2006 privind medierea respectiv dispozițiile care prevedeau că părțile sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii precum și respingerea în caz de neîndeplinire a acestei obligații a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Cu privire la motivele de nelegalitate ale deciziei de delegare invocate de către reclamant instanța a reținut că aceste au fost neîntemeiate.
Decizia în speță a respectat toate condițiile reglementate de art. 42-43 din CM respectiv s-a dispus de către angajator executarea temporară de către reclamantul salariat al unor lucrării sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu, în afara locului său de muncă.
Conform fișei de post reclamantul are ca atribuție de serviciu supervizarea programului în discuție din punct de vedere tehnic, astfel că implicit trebuie să fie prezent unde sarcina de serviciu necesită prezența sa, ca atare susținerile ca pârâta nu a respectat fișa postului au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.
Totodată oportunitatea măsurii delegării salariatului rămâne exclusiv la aprecierea angajatorului care poară răspunderea pentru buna organizare a muncii.
Decizia de delegare este luată pe un termen legal de până la 60 de zile calendaristice în 12 luni, perioadă pentru care delegarea este o măsură obligatorie luată exclusiv prin dispoziția angajatorului și ca atare nu este necesar acordul salariatului conform art. 44 alin 1 CM .
Astfel elementele esențiale ale contractului - felul muncii și salariul nu au fost modificate așa cum susține reclamantul ci numai locul obișnuit de muncă, respectiv delegarea s-a dispus la sediul angajatorului fiind necesară prezența sa pentru supervizarea proiectului în discuție, pentru buna desfășurare a acestei activități.
Nici susținerea reclamantului în sensul că nu este inclus în colectivul din unitatea de implementare a proiectului nu concluzionează nelegalitatea deciziei de delegare câtă vreme conform fișei postului are chiar atribuția de serviciu de a superviza din punct de vedere tehnic programele anuale ale companiei .
Dispozițiile art. 42-42 CM permit angajatorului să modifice unilateral locul muncii salariatului cu îndeplinirea a două condiții: această modificare să fie temporară - cel mult 60 de zile conform art. 46 CM ( și încă 60 de zile dar cu acordul salariatului) și salariatul să execute lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu .
În speță angajatorul a respectat aceste două condiții atât în ceea ce privește perioada maximă de 60 de zile cât și desfășurarea activității în aceeași funcție de inginer șef și a atribuțiilor de serviciu, acesta fiind obligat să organizeze să coordoneze și să răspundă de activitatea de evaluare și cerificare a calității serviciilor asigurate de companie, ca atare supervizarea unui proiect al pârâtei face parte din atribuțiile curente de serviciu.
Nici susținerile reclamantului privind starea sa de sănătate nu au atras nelegalitatea măsurii dispuse câtă vreme Mun. G. a dispus de rețea medicală adecvată pentru a trata problemele medicale.
În consecință s-a reținut că măsura delegării contestatorului a îndeplinit toate condițiile de legalitate prevăzute de CM, inclusiv asigurarea conform art. 44 alin. 2 CM de către angajator, a plății cheltuielilor de transport și cazare, precum și dreptul la indemnizația de delegare în condițiile prevăzute de lege și de contractul individual de muncă, aprecierea oportunității fiind aportul angajatorului.
Luând în considerare cererile de mai sus s-a a respins excepția inadmisibilității invocate de pârâtă și contestația formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului este criticată soluția instanței de fond, întrucât în mod greșit s-a reținut că nu ar fi aplicabilă procedura ordonanței președințiale în cazul conflictelor de muncă, întrucât această procedură își găsește aplicare în orice materie. Urgența nu este sinonimă cu celeritatea specifică litigiilor de muncă.
Apelantul arată că sunt îndeplinite condițiile ce vizează această procedură. Astfel, în ceea ce privește urgența se arată că este greșită motivarea instanței referitoare la faptul că în cererile ce vizează conflictele de muncă nu poate fi îndeplinită această condiție. În absența unei hotărâri de suspendare a deciziei 84/12.06.2014, prin punerea acesteia în aplicare apelantul arată că i s-ar paraliza exercițiul normal al drepturilor sale civile, fapt ce i-ar aduce un prejudiciu care nu s-ar mai putea repara, iar angajatorul nu i-a mai plătit salariul.
Referitor la caracterul provizoriu, apelantul arată că măsurile pe care le solicită a fi dispuse nu sunt de natură să conducă la rezolvarea fondului, ci să mențină o situație de fapt până la soluționarea pe fond. Se arată că s-a solicitat prin prezenta cerere de ordonanță președințială obligarea intimatului pârât la suspendarea executării deciziei 84/12.06.2014, privind delegarea pe o perioadă de 60 de zile la sediul central CNAPDF SA G..
În ceea ce privește neprejudecarea fondului apelantul arată că și această condiție este îndeplinită.
Se mai arată că existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului ar fi trebuit cercetată de instanța de fond prin raportare la dispoz. art. 41 alin.1 -3, lit b Codul M uncii cu privire la modificarea locului muncii care se poate realiza doar prin acordul părților.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, admiterea cererii de ordonanță președințială ca fiind temeinică și legală.
În drept invocă dispoz. art. 999 C.pr.civilă, dispozițiile NCPC și Codul Muncii.
La data de 22 august 2014 intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului. Se arată că la data de 25 iulie 2014, Tribunalul M. a pronunțat sentința 2935/2014 în dosarul_ ce a avut ca obiect contestație împotriva deciziei 84/12.06.2014.
Față de această situație, intimata a solicitat respingerea apelului, întrucât cererea apelantului reclamant a rămas fără obiect.
Apelul este nefondat.
Potrivit art.996 alin. 1 din NCPC, instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Potrivit alin.2, teza a II-a al art. 996, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
În cauza de față, apelantul reclamant a formulat cererea de ordonanță președințială solicitând suspendarea executării deciziei 84/12.06.2014, privind delegarea sa pe o perioadă de 60 de zile la sediul central al CNAPDF SA G..
Prin sentința nr.2935/25.07.2014 s-a soluționat fondul contestației apelantului reclamant împotriva deciziei nr. 84/12.06.2014.
În alin. 2 al art. 996 se arată că ordonanța președințială este provizorie, iar dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. Deși articolul nu precizează, soluționarea litigiului asupra fondului presupune pronunțarea unei hotărâri definitive sau pronunțarea unei hotărâri executorii. În ambele cazuri, încetează efectele ordonanței președințiale.
În cauza de față a fost pronunțată sentința nr.2935/25.07.2014 a Tribunalului M. în dosarul_ prin care s-a soluționat fondul contestației depusă de apelantul reclamant împotriva deciziei 84/12.06.2014.
In cauzele ce vizează conflictele de muncă, potrivit art. 289 Codul Muncii, hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept .In cauză, hotărârea 2935/25.07.2014 este o hotărâre executorie prin care a fost soluționat fondul contestației la dec 84/12.06.2014.
Prin urmare, soluționându-se fondul contestației ,prezenta cerere de ordonanță președințială a rămas fără obiect.
Trecând peste acest aspect, prezenta cerere de ordonanță președințială nu îndeplinește nici celelalte condiții prevăzute de art. 996 alin. 1 și 2 din Noul Cod de proc. civ.
În mod tradițional se consideră că pentru a fi admisibilă o cerere de ordonanță președințială trebuie îndeplinite cele trei condiții și anume: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
In ceea ce privește prima condiție, cea a urgenței, apelantul reclamant nu se încadrează în niciuna din cele trei situații menționate de prevederile alin. 1 al art. 996, respectiv: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara ori înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
La aprecierea urgenței este necesar să aibă în vedere caracterul cert al viitoarei pagube sau piedici, întrucât articolul de lege nu se referă la posibile pagube sau piedici. Dacă se solicită luarea măsurii fără a fi incident unul dintre cazurile grabnice menționate, cererea de ordonanță nu este admisibilă.
În cauza de față apelantul reclamant nu a arătat în mod clar și concis care este dreptul care s-ar păgubi prin întârziere. În mod corect instanța de fond a arătat că prejudiciul despre care menționează apelantul reclamant nu este unul care nu se poate repara în sensul art. 996 NCPC, pe durata delegării salariatul păstrându-și toate drepturile prevăzute în contractul de muncă potrivit art. 42 alin. 2 Codul muncii.
Mai este de reținut faptul că decizia 84 a fost emisă la12.06.2014, iar apelantul reclamant este delegat la sediul central al CN A. SA G. începând cu 23.06.2014. Ori prezenta cerere de ordonanță președințială a fost formulată abia la 27.06.2014, ulterior chiar și momentului în care acesta trebuia să se prezinte la sediul central al unității. Ori, trecerea unui interval mare de timp de la momentul producerii evenimentului ori al nașterii situației care justifică urgența și până la momentul introducerii cererii de ordonanță președințială constituie un motiv de respingere a acesteia. Pentru a fi admisibilă cererea este nevoie de reacția promptă a persoanei care solicită luarea unei măsuri provizorii, într-un caz grabnic. Altfel, pretențiile acesteia vor putea fi cercetate doar pe calea dreptului comun.
Pe de altă parte, fiind vorba de un litigiu de muncă, soluționarea procesului se face cu precădere . și previzibil, determinat de celeritatea judecății specifică acestui tip de litigii, astfel că sunt nefondate criticile apelantului ce vizează reținerile cu privire la acest aspect de către instanța de fond.
Nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei, întrucât caracterul provizoriu al măsurilor dispuse este afirmat atât în alin.1 cât și în alin 5, teza ultimă ale art. 996 Noul cod pr. Civ. Astfel, este vorba de conținutul reversibil al măsurilor luate . Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Ori, solicitând suspendarea executării deciziei 84 din 12..06.2014 privind delegarea pe o perioadă de 60 de zile la sediul central al unității, se constată că cererea nu poate avea un caracter provizoriu al măsurilor dispuse, nefiind vorba de un conținut reversibil al măsurilor ce s-ar putea lua .
În ceea ce privește neprejudecarea fondului se reține că obiectul prezentei cereri și situația de fapt invocată expuse mai sus nu permit respectarea acestei exigențe. Suspendarea executării deciziei de delegare presupune o analiză chiar a fondului cauzei. Deci, nici această condiție nu este îndeplinită, cu atât mai mult cu cât între timp s-a soluționat și fondul contestatiei la dec 84/12.06.2014.
În aceste condiții se apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de apelant, astfel că în baza art. 480 alin. 1 teza I Noul Cod Pr. Civ. va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. M., cu domiciliul în Dr. Tr. S., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2934 din 16 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă CN – ADMINISTRAȚIA PORTURILOR DUNĂRII FLUVIALE S.A. G..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 August 2014
Președinte, C. R. | Judecător, M. C. B. | |
Grefier, C. C. |
Red.Jud.C.R.
Tehn.I.C./Ex.4/28.08.2014
Jud.Fond/ A.C. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 419/2014.... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 13-05-2014, Curtea de... → |
|---|
