Acţiune în constatare. Decizia nr. 2608/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2608/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 14171/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2608
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-pârâtă ., cu sediul în C., ..80, județul D., împotriva sentinței civile nr.1572 din 25.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. V., cu domiciliul în Mun. C., ., .. 2, ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă N. V., reprezentat de avocat D. A., lipsind apelanta pârâtă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen, apelanta-pârâtă . a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ., intimata-reclamantă N. V. a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/27.05.2014, apelanta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare, după care;
Avocat D. A., pentru intimata-reclamantă N. V., depune la dosar practică judiciară și chitanța nr.58/26.05.2014, reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat D. A., pentru intimata-reclamantă N. V., solicită respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Susține că reclamanta și-a desfășurat activitatea în condiții grele de muncă, în meseriile de lăcătuș, bobinator controlor și electrician, lucrând cu materiale toxice și periculoase, noxe, astfel că se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform Instrucțiunilor 1040/1967 pentru aplicarea Lg. 27/1996 și Ordinului 50/1990. Mai arată că, datorită condițiilor grele în care reclamanta și-a desfășurat activitatea, aceasta a fost diagnosticată în anul 2006 cu neoplasm – tumoare malignă pielea feței, fiind operată, iar în anul 2010 recidivând. De asemenea, prin motivele de apel, apelanta confundă pe reclamantă cu o altă persoană atunci când face mențiunea că aceasta a solicitat acordarea grupei a doua de muncă pentru perioadele 1979-2001, fapt neadevărat, deoarece reclamanta a lucrat în perioada 1959-1988, o diferență de timp de 20 de ani, iar dacă nu era îndreptățită pentru acordarea acestei grupe de muncă nu ar fi venit la o vârstă înaintată să solicite aceste drepturi. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 18.10.2013, reclamanta N. V. a chemat în judecată pe pârâta ., pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate că activitatea desfășurată în cadrul pârâtei, în funcția de bobinator, lăcătuș, electrician, controlor la Fabricile Aparataj (atelierul galvanizare ), Transformatoare( atelier bobinaj ) și Locomotive ( Atelierul Construcții Montaj ) în perioada 24.07._88 se încadrează în grupa a II-a de muncă și să fie obligată pârâta să îi elibereze adeverință în acest sens.
În motivare, a arătat că a fost angajat ca cadrul pârâtei în funcția de lăcătuș de la 24.07._61 la atelierul galvanizare unde făcea operațiuni de decapare cu acizi, acoperirea metalelor pe cale chimică și galvanică și pentru aceste operațiuni folosea acid sulfuric acid clorhidric, acid azotic, substanțe foarte toxice.
În perioada 05.10._65 a desfășurat activitatea în funcția de bobinator la fabrica TRAFO, unde a lucrat cu materiale cum ar fi conductori de cupru izolați cu fibre de sticla impregnate cu rășini și lacuri de impregnare materiale toxice și cancerigene, iar în perioada 12.10._77 a avut funcția de electrician montator la Fabrica locomotive unde a lucrat cu cositor, pastă decapantă, acid clorhidric solvenți chimici executa conexiunile aparatelor și prizelor de la locomotive folosind cositor, pasta decapanta și sacâz.
Reclamanta a arătat în acțiunea formulată că în perioada 15.10._88 a îndeplinit funcția de controlor, atelierul bobinaj KLM fabrica de transformatoare unde a lucrat în aceleași condiții ca și în perioada când a avut funcțiile de bobinator, lăcătuș și electrician montator, condiții care presupuneau noxe profesionale: zgomot și vibrații puternice, radiații chimice ce au dat naștere unor boli de natură profesională, pârâta refuzând să îi acorde grupa a II a de muncă pentru perioada 24.07._88.
În perioada sus amintită a arătat că a desfășurat activitate pe toată durata timpului de muncă de 8 ore /zi.
A depus la dosar în copie carnetul de muncă, cartea de identitate, lista locurilor de muncă cu risc profesional, adeverința de la DSP D. privind situația bolilor profesionale, practică judiciară.
La data de 18.11.2013, pârâta S.C. ELECTROPUTERE S.A. C. a depus la dosar întimpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, reclamanta nu se încadrează în prevederile legale în materia acordării grupei a II-a de muncă.
A arătat că activitatea desfășurată de reclamantă în mai multe locuri de muncă în diferite funcții, locurile sale de muncă nu au fost nominalizate de către comisia de nominalizare a locurilor de muncă a persoanelor ce se încadrează în grupa a II-a de muncă și ca urmare cererea este neîntemeiată.
Pârâta a depus la dosar tabelul nominal cu persoanele nominalizate în grupa a II-a de muncă, înainte și după anul 1990.
Reclamanta la data de 10.02.2014 a formulat precizare la acțiune prin care a arătat că își întemeiază acțiunea și pe Instrucțiunile 1040/1967, pentru aplicarea Legii nr. 27/1966 pct. 17 și 24.
La solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat proba cu 2 martori, fiind audiați astfel martorii S. C. și Sfîrloaga O. ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1572 din 25.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta N. V., în contradictoriu cu pârâta S.C. ELECTROPUTERE SA C..
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 24.07._88 se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100 % din timpul de lucru conform Ordinului 50/1990, anexa 2 pct. 3 art. 47, art. 49 și art. 69 și pct. 160 și Instrucțiunile 1040/1967 pentru aplicarea Legii nr. 27 /1966 pct. 17 si 24.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte S.C. Electroputere S.A. C., în meseria de bobinator, lăcătuș, electrician, controlor la Fabricile Aparataj (atelierul galvanizare ), Transformatoare( atelier bobinaj ) și Locomotive (atelierul construcții montaj ) în perioada 24.07._88
Activitatea reclamantei s-a desfășurat în funcția de lăcătuș de la 24.07._61 la atelierul galvanizare, funcția de bobinator la fabrica TRAFO, electrician montator la Fabrica locomotive, funcția de controlor, atelierul bobinaj KLM
Prin acțiune reclamanta a solicitat să se constate că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă pe perioada 24.07._88 în procent de 100 % din programul de lucru, conform Ordinului 50/1990, anexa 2 pct. 3, art. 47, art. 49 și art. 69 și pct. 160.
Prin precizarea la acțiune reclamanta a arătat că își întemeiază acțiunea și pe Instrucțiunile 1040/1967, pentru aplicarea Legii nr. 27/1966 pct. 17 si 24.
Pentru perioada 24.07._88 pârâta nu a încadrat activitatea reclamantei în grupa a II-a de muncă, susținând că locurile sale de muncă nu au fost nominalizate de către comisia de nominalizare a locurilor de muncă a persoanelor ce se încadrează în grupa a II-a de muncă conform art. 6 din Ordinul 50 / 1990 de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unitate.
Instanța a apreciat că refuzul pârâtei de a încadra activitatea reclamantei în grupa a II-a de muncă este nejustificat, argumentele din întimpinare, referitoare la nivelul scăzut de noxe de la locul de muncă al reclamantei fiind nedovedite.
Astfel, din declarația martorilor S. C. și Sfîrloaga O. a rezultat că activitatea reclamantei consta în tratarea chimică a pieselor cu cupru – argint, galvanizarea acestora tratarea tolelor în cuptoare de tratare, ocazie cu care se emanau gaze toxice, efectuarea de operațiuni de decapare și operațiuni de lipire cu sacâz și cositor.
Întreaga activitate a reclamantei se desfășura în aceleași condiții pe parcursul întregului program de lucru al unei zile.
Susținerea pârâtei că reclamanta nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece nu a fost nominalizat de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art. 6 din Ordinul 50/1990, nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea în grupele de muncă se face în funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-pârâtă Societatea Comercială Electroputere SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, deoarece instanța nu a ținut cont de actele depuse la dosar și nici nu a luat în considerare apărările făcute prin întâmpinare.
În fapt, intimata-reclamanta a chemat în judecată S.C. ELECTROPUTERE S.A. pentru a fi obligată unitatea să-i acorde acesteia grupa a II-a de muncă pe perioadele solicitate.
Solicită să se observe că intimata-reclamantă a chemat în judecată pe pârâta Electroputere pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată în perioadele 24.07._88 se încadrează în grupa a II-a în procent de 100%, conform Ordinului 59/1969 și Ordinului 50/1990 și solicită ca prin admiterea acțiunii, să se constate că activitatea desfășurată de intimata-reclamantă în perioadele 14.08._79; 01.03._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, să fie obligată să îi elibereze o adeverință în acest sens.
Față de cererea intimatei-reclamante instanța la data de 10.02.2014 a admis precizarea la acțiune prin care a arătat că își întemeiază acțiunea și pe Instrucțiunile 1040/1967, pentru aplicarea Legii nr. 27/1966, pct.17 și 24 și fără să fie citată cu precizarea respectivă, instanța judecă și dă soluția cu încadrarea în grupa a II-a de muncă începând cu 24.07.1959, data angajării și nu a solicitării de 14.08.1979, pe care o știa si noi și care a făcut și apărările.
Totodată, motivează instanța că întreaga activitate a intimatei-reclamante s-a desfășurat în aceleași condiții și face aplicarea atât a Ordinului 50/1990 cât și a Instrucțiunilor 1040/1967 la comun, fără să arate la care locuri de muncă și în ce perioadă se aplică fiecare.
Spune aceasta deoarece intimata-reclamantă, în perioada 24.07._61, a lucrat ca lăcătuș la Fabrica (Divizia) Aparataj Electric; in perioada 05.10._65 a lucrat ca bobinator la Fabrica (Divizia) Transformatoare; din 28.02._77 a lucrat ca electrician montator la Fabrica Divizia Locomotive, iar din 15.10._88 a îndeplinit funcția de controlor tehnic de calitate (CTC-ist) la Fabrica Transformatoare.
Solicită să se observe că a lucrat în patru locuri de muncă și în tot atâtea meserii, ce n-au legătură între ele, nici meseriile nici locurile de muncă ce au avut locații diferite.
Electroputere, prin fabricile respective ce aveau obiecte de activitate diferite, la unele locuri de muncă a acordat grupe de muncă la altele nu, astfel:
Pentru locul de muncă Galvanizare ce se găsea în Fabrica Aparataj, ce executa galvanizări pentru toată platforma Electroputere, arată că a fost încadrat la grupa a II-a de muncă după data de 18.03.1969, perioadă în care intimata-reclamanta nu mai era prezentă în Uzina Electroputere.
Pe perioada cât a lucrat ca bobinator la Fabrica Transformatoare (alt loc de muncă și altă meserie) această activitate nu se găsește în anexele în nici un ordin sau instrucțiune și nici nu se poate susține că un bobinator ar face galvanizare (pct. 17 din instrucțiunile 1040) sau ar fi lucrat la fabricarea rășinilor sau lacurilor, la lipit mică ori impregnarea hârtiilor electroizolante (pct. 24 din instrucțiunile 1040), deoarece intimata-reclamanta executa bobinajul transformatoarelor unde conductorul ce intra în componența bobinelor este izolat cu hârtie, nu cu bandă de sticlă, precum bobinajul motoarelor electrice și nici activitățile prevăzute în anexa II a Ord.50/1990 la pct.47, 49, 69 și 160 nu sunt specifice unui bobinator trafo.
Ca electrician montator al blocurilor aparate din atelierul montaj al Fabricii locomotive intimata-reclamanta lucra la bancul de lucru și executa montarea aparatelor de control, executa cablajul electric, monta papuci la capetele firelor electrice, activități ce nu se găsesc în nici un ordin sau instrucțiuni, iar cositorirea și decaparea cu pastă decapantă în a cărei compoziție intra colofoniu(sacaz), nu este prevăzută în anexele sau pozițiile nici unei anexe din ordine sau instrucțiuni.
Pe perioada cât a fost controlor tehnic de calitate, în atelierul debitare tole și împachetaj a secției KLM din Fabrica Transformatoare, nu se poate face încadrarea la grupa de muncă prin aplicarea punctului 3 din Ord.50/1990 deoarece activitatea de debitare tole din tabla de siliciu cu o grosime de 0,3 mm ori împachetarea acestor tole pentru formarea miezului magnetic nu au fost încadrate la grupa de muncă pentru că aceste activități nu se regăsesc în anexele Ord.50/1990.
Susține că instanța nu a avut în vedere sau a omis sa ia în considerație că locurile de muncă în care a prestat activități intimata-reclamanta nu au fost încadrate în grupa de muncă de către unitate, deci nu s-a aplicat Ordinul 50/1990 pe perioada existenței lui de către Electroputere.
Instanța aplica principii și judecă în baza unor norme de lege abrogate de mulți ani de dragul unor principii ce nu se regăsesc în conținutul art.6 din Codul civil care are o formulare scurtă ce nu dă dreptul la nicio interpretare și anume: Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare.
Instanța acceptă precizări la cerere și judecă fără să le comunice pentru a se face apărarea.
Având în vedere că nu au fost aplicate cerințele impuse de Ordinul 50/1990 pentru a se încadra în grupa de muncă activitățile desfășurate de intimata-reclamantă și că Electroputere nu a acordat grupa de muncă la unul din aceste locuri de muncă (excepție galvanizarea dar după 18.03.1969), solicită să se constate că reclamanta a lucrat în condiții normale de grupă de muncă, drept pentru care solicită să se pronunțe o hotărâre de respingere a cererii intimatei-reclamante.
Pentru acestea, în temeiul art.480 Cod proc. civ., solicită să se admită apelul, să se caseze hotărârea atacată și să se rejudece pricina în fond.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Apelanta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.
Apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Curtea sesizează că prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat acordarea beneficiului gr. a II a de muncă pentru perioada 24.07._88, conform Ordinului 59/1969 și Ordinului 50/1990, prin cererea datată 10.02.2014 fiind indicat ca temei de drept al acțiunii și Instrucțiunea 1040/1967 pentru punerea în aplicare a Legii 27/1996.
Cum modificarea cererii de chemare în judecată a avut loc la primul termen de judecată, nu era necesar acordul expres al pârâtei pentru a se examina acțiunea și prin prisma noului temei de drept invocat de reclamantă, în acest sens fiind dispozițiile art. 204 C.proc.civ.
Examinând pe fond sentința în raport de criticile formulate și probele administrate în dosar, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a constatat că în perioada 24.07._88 activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în grupa a II a de muncă potrivit anexei II, pct. 47,49,69,160 din Ordinul nr.50/1990 si Intructiunilor 1040/1967, pentru aplicarea legii 27/1966, pct. 17, 24.
Până la data de 01.04.2001 încadrarea activității în grupele de muncă s-a făcut potrivit Ordinului nr. 50/1990, completat și modificat.
Potrivit art.2 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr. 2.
Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexele nr. 1 și 2.
Potrivit art. 5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
De asemenea potrivit art. 6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Mai mult, potrivit art. 7 din același ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
La art. 14 se menționează că pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11.860/1969, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor. Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Reiese din economia acestor prevederi legale că, încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportat la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate, fără a fi necesară existența buletinelor de determinare a noxelor pentru perioadele menționate expres, însă angajatorul împreună cu sindicatele erau singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă iar pentru perioadele ulterioare aceste determinări erau necesare, dar la rândul lor trebuiau confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.
În speță, se reține că angajatorul a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, însă nici locul de muncă nici activitatea prestată de reclamant, nu au fost încadrate în grupa II de muncă.
Nu s-a dovedit că neacordarea beneficiului gr. a II a de muncă reclamantului ar avea la bază convenția abuzivă dintre Sindicat și reprezentantul societății pentru eludarea principiul legalității încadrării în grupă.
Declarațiile martorilor audiați în cauză nu pot fi valorificate ca și probă pertinentă deoarece descrierea condițiilor de muncă este mult prea generală, iar înscrisurile ce atestă determinările toxicologice și factorii de risc sunt mult ulterioare perioadei în care reclamanta a avut calitatea de salariată a intimatei.
De asemenea, simpla existență a condițiilor deosebite de muncă într-un sector de activitate nu este un motiv suficient pentru acordarea automată a grupei a II-a de muncă, pentru aceasta fiind necesar ca activitatea prestată să fie menționată de Ordinul 50/1990 si Intructiunea 1040/1967, îndeplinirea procedurii prevăzută de același Ordin, nominalizarea pentru acordarea grupei, un anumit nivel al noxelor, etc.
În raport de aceste considerente, Curtea constată neîntemeiată solicitarea reclamantei privind încadrarea în condiții de grupa a II-a de muncă și obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței care să ateste această situație pentru perioadele anterior enunțate, astfel că în baza art.480 alin.2 cod procedură civilă, va fi admis apelul, va fi schimbată sentința, în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă ., cu sediul în C., ..80, județul D., împotriva sentinței civile nr.1572 din 25.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. V., cu domiciliul în Mun. C., ., .. 2, ., având ca obiect acțiune în constatare.
Schimbă sentința civilă nr.1572 din 25.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, respinge acțiunea formulată de reclamanta N. V..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
4 ex./26.06.2014
Jud. fond M. N.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 620/2014.... → |
|---|
