Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 953/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 953/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 12913/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 953/2014
Ședința publică de la 16 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător I. M.
Judecător C. M. Târlea
Grefier N. D.
x.x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă G. N. M.,împotriva sentinței civile nr.1313/11.03.2014,pronunțată de Tribunalul D. în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimatul reclamantul S. ORĂȘENESC CORABIA, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă G. N. M., reprezentat de avocat C. P. cu delegație de substituire pentru avocat R. S., lipsind intimatul reclamantul S. ORĂȘENESC CORABIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față:
Avocat C. P. pentru recurenta pârâtă G. N. M., a pus concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr.1313/11.03.2014 a admis în parte cererea precizată formulată de S. Orășenesc Corabia, în contradictoriu cu pârâta G. N. M..
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 46.440 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de personal pentru perioada 01.01.2010 – 13.06.2012.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanta G. N. M. a fost încadrată în funcția de medic rezident I, specialitatea anestezie terapie intensivă având locul de muncă la C. Anestezie Terapie Intensivă, din cadrul spitalului reclamant începând cu data de 01.01.2010. conform contractului individual de muncă 482/5472/09.12.2009. La aceeași dată, între părți, s-a încheiat și un act adițional la contractul individual de muncă, prin care reclamanta se obliga să funcționeze ca medic specialist, pe același post, o perioadă de minim 5 ani de la obținerea titlului de medic specialist anestezie terapie intensivă, în caz contrar aceasta fiind obligată să plătească despăgubiri unității reclamante reprezentând cheltuieli de personal în perioada pregătirii de rezidențiat.
S-au depus la dosar adeverințele nr. 6721/08.12.2009 emisă de DSP O. și nr._/28.11.2009 emisă de DSP D.
Având în vedere că la data de 28.04.2011 pârâta a formulat o cerere prin care a solicitat suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de 6 luni, cu data de 16.05.2011, cerere care i-a fost admisă, iar la data de 08.12.2011 pârâta a formulat o altă cerere de suspendare a contractului individual de muncă, înregistrată sub nr. 5107/08.12.2011 pentru a-și continua activitatea ca medic de terapie intensivă la S. Spire Harpenden din Anglia, cerere care i-a fost aprobată în baza art. 54 din Lg. Nr. 53/2003 și art. 42 lit b din CCM.
La data de 16.05.2012 pârâta a formulat o altă cerere prin care a solicitat prelungirea suspendării contractului individual de muncă pe o perioadă de încă 6 luni, începând cu data de 17.05.2012, întrucât își desfășoară activitatea la același spital din Anglia. În data de 16.05.2012 i se comunică pârâtei că membrii Comitetului director nu sunt de acord cu această nouă suspendare a contractului individual de muncă, întrucât nu mai îndeplinea condițiile impuse de art. 54 din Lg. nr. 53/2003 și art. 42 lit. b din CCM.
In data de 24.05.2012, pârâta a trimis cererea nr. 2115/24.05.2012 prin care solicită încetarea contratului individual de muncă, în baza art. 81 din Lg. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 18 din OG nr. 18/2009 privind organizarea și funcționarea rezidențiatului, rezidențiatul pe post se organizează în trimestrul IV al fiecărui an, în funcție de numărul de posturi solicitate de unitățile sanitare publice din rețeaua Ministerului Sănătății, precum și de ministerele cu rețea sanitară proprie în specialitățile prevăzute de Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală.
Din aceste prevederi legale reiese că această formă de rezidențiat este una specifică, prin aceea că impune celor care optează pentru această formă de rezidențiat obligația de a-și definitiva pregătirea de rezidențiat în unitățile sanitare care dețin posturile respective, și corelativ cu această obligație și aceea ca, după definitivarea rezidențiatului să lucreze o anumită perioadă în unitatea respectivă.
Obligația inserării unei astfel de clauze a fost instituită de art. 18 din OG nr. 18/2009 privind organizarea și funcționarea rezidențiatului, rezidențiatul pe post situație în care se află pârâta, obligația stabilită prin actul adițional fiind strâns legată de cea de medic rezident aflat în pregătirea rezidențiatului în forma reglementată de OG 18/2009, subzistă atât în cazul în care rezidentul care și-a desăvârșit rezidențiatul în conformitate cu ordonanța respectivă dar și în cazul în care din culpa sa, evident, nu și-a desăvârșit rezidențiatul, încetându-i atât calitatea de rezident în înțelesul ordonanței cât și contractul individual de muncă.
Contractul individual de muncă al pârâtei a încetat la cererea acesteia conform art. 55 lit. c din codul muncii.
Având în vedere dispozițiile art. 6 alin. 1 din OG nr. 18/2009 nici un medic, medic dentist sau farmacist nu poate fi în același timp rezident în mai multe specialități sau în forme de rezidențiat distincte.
(2) Calitatea de rezident încetează în următoarele situații:
b) pe durata pregătirii, pentru oricare dintre cazurile de încetare a contractului individual de muncă prevăzute de lege;
Raportat la aceste prevederi legale s-a constatatr că pârâtei i-a încetat calitatea de rezident astfel că aceasta este ținută să suporte obligația stabilită prin actul adițional, act ce face parte integrantă din contractul individual de muncă.
Nu poate fi primită apărarea pârâtei, în sensul că pârâta este în continuarea definitivării rezidențiatului în Anglia, deoarece, așa cum s-a arătat, aceasta avea obligația de a-și definitiva rezidențiatul conform legislației române, în unitatea al cărei post l-a ocupat prin optarea pentru definitivarea rezidențiatului pe post și nu în alt fel.
Acest fapt rezultă și din prevederile art. 27 alin. 2 din aceeași ordonanță, potrivit cărora rezidenții pe post își desfășoară și finalizează pregătirea potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtă la data de 10.10.2013 aceasta a solicitat instanței respingerea cererii ca neîntemeiată.
Apărarea acesteia în sensul că nu a încălcat în nici un fel contractul încheiat cu reclamanta, unde nu se prevede că ar avea obligația de a nu-i prezenta demisia pe perioada rezidențiatului, nu poate fi reținută.
Prin raportul de expertiză contabilă, expertul a concluzionat în sensul că pârâta, în calitate de angajată a Spitalului Orășenesc Corabia datorează acesteia suma de 46.440 lei pentru perioada 01.01.2010 – 13.06.2012, reprezentând cheltuieli de personal. În acest sens, instanța a constatat că potrivit textelor de lege care au reglementat organizarea și finanțarea rezidențiatului, atât la momentul încheierii actului adițional cât și ulterior, rezidențiatul a reprezentat o formă de pregătire profesională, prin contractul individual de muncă încheiat de părți, unitatea sanitară obligându-se să suporte cheltuielile pentru pregătirea în specialitate a medicului rezident, și să îi mențină postul vacant pe întreaga perioadă a stagiului.
Astfel, nerespectarea de către beneficiarul acestui stagiu de pregătire profesională, a clauzei inserate prin actul adițional, justifică recuperarea sumelor suportate de către angajator pe această perioadă.
Această clauză însă nu reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă, ce implică dreptul de liberă alegere a locului de muncă, a profesiei sau activității și, cu atât mai puțin o renunțare la drept sau limitare a acestuia, întrucât nu o împiedică pe pârâtă să aleagă încetarea contractului individual de muncă, însă cu respectarea tuturor obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă sau prin actele adiționale încheiate.
Ca urmare, la data încheierii acestui act, pârâta ar fi trebuit să cunoască sancțiunea la care ar fi putut fi expusă în cazul nerespectării clauzelor contractuale și, implicit, prevăzute de lege, neputându-se prevala de necunoașterea legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta G. N. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că instanța de fond își fundamentează motivarea nu pe situația concreta dedusă judecății și nu aprofundează motivele cuprinse în considerente, ci se limitează la a aprecia o situație generală și abstracta a unui medic rezident
În cauza nu se pot invoca prevederile OG 18/2009 atâta vreme cât părțile au înțeles să deroge de la norma generală și atâta vreme cât acest lucru este permis de către însăși principiile generale ale dreptului muncii.
Astfel, pârâta a invocat faptul că pentru atragerea răspunderii patrimoniale era necesar să fie întrunite toate elementele faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
A susținut că nu a săvârșit nici o faptă ilicită, deoarece deși legea, respectiv OG 18/2009 prevede că "Medicii, medicii dentiști și farmaciștii care promovează concursul de rezidențial pe post încheie un contract individual de muncă cu unitatea sanitară publica care a publicat postul respectiv, înainte de începerea pregătirii in rezidențial. Prin acest contract se prevede obligația de a lucra la unitatea sanitară publica cu care a încheiat contractul individual de muncă un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat", însăși reclamanta a modificat prevederea legala în contractul încheiat intre părți și a introdus condiția obținerii calității de medic specialist.
Sub acest aspect a făcut dovada ca a dobândit calitatea de medic specialist, astfel încât prevederile actului adițional, așa cum au fost modificate prin acordul de voință al părților, nu sunt aplicabile în speța de față.
Mai mult decât atât instanța de fond nu se pronunță pe apărarea pârâtei referitoare la derogarea prin acordul părților de la prevederile OG 18/2009.
Deși a invocat că principiile specifice ale dreptului muncii permit derogarea de la norma generală de drept și a solicitat ca în cauză instanță să se aprecieze fapta ilicită raportat la prevederile contractului individual de muncă, instanța nu argumentează în niciun fel de ce ele nu sunt aplicabile și de ce în speță s-ar aplica tot norma de drept generală.
Consideră că în mod greșit instanța refuză sa țină cont de actul adițional așa cum a fost încheiat el între părți și insistă asupra faptului că prin OG 18/2009 actul adițional ar fi trebuit să reia prevederile din lege.
Este evident că el nu a fost încheiat așa cum se stabilea prin OG 18/2009, iar răspunderea pârâtei a fost condiționată de dobândirea calității de medic specialist.
In aceste condiții, data fiind recunoașterea general acceptată a principiului "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", consideră că instanța de fond ar fi trebuit să aplice legea părților, iar nu să motiveze hotărârea pe un cadru general care nu se transpune situației.
De asemenea, deși pârâta a invocat în apărare inexistența vinovăției, raportată la prevederile contractuale derogatorii, instanța de fond apreciază neîntemeiat că s-ar fi prevalat în realitate de necunoașterea legii.
Arătă că nu aceasta este apărarea cu privire la inexistența vinovăției, ci aceea că lipsa vinovăției rezultă din cuprinsul actului adițional semnat.
Este eronată aprecierea instanței de fond că prin OG 18/2209 se stabilește obligația medicului rezident de a presta muncă în favoarea unității plătitoare un număr de ani egal cu perioada rezidențiatului, deoarece prevederea legală invocată în art. 18 este cu totul alta.
Art. 18 din OG 18/2009 stabilește următoarele:
"Prin acest contract se prevede obligația de a lucra la unitatea sanitara publică cu care a încheiat contractul individual de munca un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențial.
(8)Obligația prevăzută la alin. (7) se stabilește prin act adițional la contractul individual de muncă, in temeiul prevederilor art. 193 alin. (2) din Legea nr.53/2003 Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligației ASUMATE îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii in rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adițional la contractul individual de muncă."
Or, legea este foarte clară, în sensul că răspunderea salariatului este atrasă, nu în baza OG 18/2009, ci în baza obligației asumate prin actul adițional.
Textul de lege invocat de către instanța de judecată în motivarea sentinței stabilește în mod explicit că RĂSPUNDEREA ESTE UNA CONTRACTUALĂ IAR NU LEGALĂ.
In cazul de față, actul adițional prevede explicit că :".... Medic rezident…se obligă să lucreze ca salariat la Spitalului orășenesc Corabia pe postul ales…cel puțin 5 anide la data obținerii titlului de medic specialist ATI”
In acest caz care derogă de la cadrul general, obligația este asumată cu ocondiție si anume obținerea titlului de medic specialist ATI.
Apreciază că instanța de fond nu poate să nu țină cont de prevederile legale si contractuale si deși ne aflăm într-o situație atipică, să procedeze la o motivare generală fără a aprecia situația concretă dedusă judecății, iar că procedând astfel a pronunțat ohotărâre nelegală si netemeinică.
Mai mult decât atât, instanța argumentează incorect că ar fi avut o obligație legală a finalizării stagiului de pregătire. Subliniază că această obligație nu există în nicio normă de drept. Mai mult decât atât OG 18/2009 în art. 6 prevede expres încetarea calității de medic rezident pe durata pregătirii, pentru oricare dintre cazurile de încetare a contractului individual de muncă prevăzute de lege.
Nici în contractul individual du muncă nu se prevede o astfel de obligație, iar în actul adițional obligația de a presta muncă este afumată cu condiția dobândirii calității de medic specialist ATI ,iar răspunderea patrimonială poate fi atrasă numai pentru nerespectarea obligației astfel cum a fost asumată, iar nu trunchiat așa cum reține instanța de fond.
În aceste condiții apreciază ca nu există nicio faptă ilicită, deoarece nefinalizarea rezidențiatului este permisă prin lege, iar neexecutarea obligatiei de a presta muncă în folosul unității angajatoare este condiționată de dobândirea calității de medic specialist, conform legii părților.
În ceea ce privește apărarea cu privire laprejudiciul adus, raportat la suportarea cheltuielilor din bugetul de stat, iar nu de către unitatea plătitoare, instanța de fond omite să se pronunțe.
Astfel raportat la argumentele invocate, respectiv lipsa faptei ilicite, lipsa prejudiciului și lipsa vinovăției, consideră că se impune admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței pronunțate și respingerea cererii de chemare în judecată.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, se constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Prin dec.nr. 4246/23.04.2013 pronuntata de Curtea de Apel C. in dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de reclamantul S. Orasenesc Corabia impotriva sentintei pronuntate in primul ciclu procesual, casata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Asa cum rezulta din considerentele deciziei de casare, instanta de recurs a analizat atat situatia de fapt, cat si aplicarea legii de catre prima instanta, stabilind ca, raportat la prevederile legale incidente in speta, parata este tinuta sa suporte obligatia stabilita prin actul aditional, insa instanta de fond nu a analizat cuantumul exact al cheltuielilor solicitate de catre reclamant, ceea ce a si impus solutia de admitere a recursului si de casare a sentintei.
Din acest punct de vedere este de observat că toate criticile aduse in prezenta cale de atac sentintei pronuntate in cel de al doilea ciclu procesual privesc aspecte deja transate de catre instanta de recurs.
Astfel, aceasta a apreciat incidenta si relevanta dispozitiilor OG nr. 18/2009 privind organizarea și funcționarea rezidențiatului, ale carei prevederi au fost enuntate in cuprinsul deciziei pronunate, stabilind ca din economia acestor prevederi legale reiese că această formă de rezidențiat este una specifică, prin aceea că impune celor care optează pentru această formă de rezidențiat obligația de a-și definitiva pregătirea de rezidențiat în unitățile sanitare care dețin posturile respective, și corelativ cu această obligație și aceea ,ca după definitivarea rezidențiatului să lucreze o anumită perioadă în unitatea respectivă.
Totodata, a aratat instanta de recurs ca intre cele 2 obligații există astfel o strânsă legătură, scopul organizării unei astfel de forme de rezidențiat fiind acela ca în locurile deficitare, așa cum se arată chiar în ordonanța respectivă, să fie asigurate cadrele medicale corespunzătoare.
Curtea a reținut astfel că obligația stabilită prin actul adițional fiind strâns legată de cea de medic rezident aflat în pregătirea rezidențiatului în forma reglementată de OG 18/2009, subzistă atât în cazul în care rezidentul care și-a desăvârșit rezidențiatul în conformitate cu ordonanța respectivă dar și în cazul în care din culpa sa, evident, nu și-a desăvârșit rezidențiatul, încetându-i atât calitatea de rezident în înțelesul ordonanței cât și contractul individual de muncă.
În speță, contractul individual de muncă al pârâtei a încetat la cererea acesteia conform art.55 lit. c din codul muncii.
Raportat la aceste prevederi legale, s-a constatat că pârâtei i-a încetat calitatea de rezident astfel că aceasta este ținută să suporte obligația stabilită prin actul adițional, act ce face parte integrantă din contractul individual de muncă.
Nu a fost primită apărarea pârâtei, în sensul că aceasta este în continuarea definitivării rezidențiatului în Anglia, deoarece, așa cum s-a arătat, aceasta avea obligația de a-și definitiva rezidențiatul conform legislației române, în unitatea la cărei post l-a ocupat prin optarea pentru definitivarea rezidențiatului pe post și nu în alt fel.
Asadar, cum indeplinirea conditiilor legale pentru antrenarea raspunderii paratei a fost stabilită prin decizie de casare, nu mai este posibilă formularea unor critici pe acest aspect în calea de atac a recursului după rejudecare, întrucât un astfel de demers ar ignora efectele pe care le produce autoritatea de lucru judecat a dezlegărilor jurisdicționale irevocabile în interiorul aceluiași proces, conform prevederilor art. 315 C. pr. civ. (art. 501 NCPC).
În acest sens, modalitatea în care instanța de recurs, prin decizia de casare, dă dezlegare unui aspect litigios se impune, fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării. Aceasta datorită efectului pozitiv al lucrului judecat potrivit căruia statuările irevocabile ale unei hotărâri judecătorești se impun, deopotrivă, părților și instanței ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăți anterioare, care a tranșat definitiv un aspect al litigiului.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 312 C.Proc.Civ., recursul urmeaza a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă G. N. M., împotriva sentinței civile nr.1313/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul D.– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimatul reclamantul S. Orășenesc Corabia.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2014
Președinte, Judecător, Judecător,
R. M. I. M. C. M. Târlea
Grefier,
N. D.
Red.jud.R.M.
Jud.fond R.S.G.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 19._
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
