Cereri. Decizia nr. 3373/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3373/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 3983/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3373
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de reclamantul B. N. și pârâta . SA împotriva sentinței civile nr. 888 din 04.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic M. E., pentru apelanta pârâtă . SA, lipsind apelantul reclamant B. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, potrivit dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, a apreciat că din dezbateri se impune a se lămuri și a se suplimenta probele referitoare la izvorul obligației apelantei pârâte de plată a sumei de 1198 lei, solicitând a se preciza dacă această obligație a fost înscrisă într-o hotărâre judecătorească și dacă în dispozitivul acelei hotărâri a fost consemnată suma de bani ca atare sau doar generic.
La interpelarea instanței, reprezentantul pârâtei a precizat că drepturile bănești reprezentând adaosuri materiale menționate în apel au fost pretinse de salariați, prin sindicat, și solicitate de la angajator fără a exista o hotărâre judecătorească.
Sindicatul s-a adresat unui executor judecătoresc și a solicitat executarea directă a contractului colectiv de muncă. Plata a fost făcută, așa cum s-a dovedit cu acte, în decembrie 2010, după care angajatorul a formulat contestații la executare soluționate irevocabil în 2012.
Părțile au comunicat că suma netă cuvenită fiecărui salariat este de 840 lei, sumă încasată personal și de d-na consilier juridic.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelurilor de față.
Consilier juridic M. E., pentru apelanta pârâtă . SA, a solicitat admiterea recursului, schimbarea sentinței și pe fond să se respingă în totalitate acțiunea, în raport de precizările pe care le depune.
S-a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că suma de 358 lei a fost reținută de două ori, acest impozit reținându-se doar o dată, respectiv în luna decembrie 2012 așa cum rezultă din statul de plată al acestei luni.
Cu privire la apelul reclamantului a pus concluzii de respingere a acestuia, în raport de concluziile scrise pe care le depune.
A susținut că din înscrisurile depuse rezultă că au fost respectate toate drepturile ce derivă din contractul de muncă al societății în ceea ce îl privește pe reclamant.
S-a mai precizat că societatea a cumpărat pentru reclamant imobile - construcții și terenuri, prin contracte de vânzare cumpărare în formă autentică, contracte menționate în concluziile scrise și pe care le-a atașat în copie.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj sub nr._ la data de 3.04.2013, reclamantul B. N. a chemat în judecată pârâta Societatea C. E. Oltenia SA, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată pârâta sa-i respecte clauzele contractuale atât din contractul individual 4056 din 26.08.2004, cât si clauzele din contractul_ din 5.09. 2004, să recalculeze toate drepturile bănești ce decurg din cele doua contracte conform clasei 28 pentru munca prestata din data de 31.05.2012 si pana in prezent si sa îi acorde diferența de drepturi salariale. Totodată, a solicitat acordarea antidotului pe care nu le-a primit din luna ianuarie 2013, asigurarea transportului de la domiciliu la locul de munca si retur sau contravaloarea acestuia, obligarea la plata sumei de 358 lei ce a fost reținuta de pârâtă din drepturile salariale aferente lunii decembrie 2012, obligarea pârâtei la plata taxelor si impozitelor către stat după recalcularea salariului său, conform clasei 28 din grila de salarizare, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 30.05.2013 reclamantul și-a precizat acțiunea (fila nr.57 din dosar) si a arătat că solicită:
stabilirea salariului în raport de clasa 28 de salarizare, conform contractului individual de muncă nr._ din 03.09.2004 și contractul individual de muncă nr.4056/26.08.2004 de la data de 31 mai 2012 și până în prezent;
achitarea contribuțiile de asigurări sociale și impozitul potrivit salariului în raport de clasa 28 de salarizare;
- acordarea diferenței dintre salariul acordat și salariul cuvenit în raport cu clasa 28 de salarizare, de la data de 31 mai 2012-prezent;
- acordarea antidotului, respectiv o jumătate de litru de lapte pe zi, începând cu luna ianuarie 2013 până în prezent, sau contravaloarea acestuia și acordarea acestui drept si in continuare;
- să i se pună la dispoziție mijloc de transport de la domiciliu până la locul de muncă, conform contractului individual de muncă, sau să i se plătească contravaloarea transportului de la data de 31 mai 2012 până în prezent, și în continuare,;
- să i se restituie suma de 358 lei, reținută pe statul de plată din decembrie 2012 pentru că această sumă i-a fost reținută și în anul 2010.
La data de 12.09.2013 reclamantul si-a modificat acțiunea(fila nr.92 din dosar), solicitând în plus față de cerințele inițiale obligarea pârâtei la plata a 3 zile in care a fost trimis in concediu fără plată in luna iunie 2013 si zilei de naștere, ce nu i-a fost acordată conform contractului colectiv de muncă. A mai arătat că nu i s-a acordat cota de energie si cota de cărbune, că i s-au calculat in mod eronat drepturile pentru concediul de odihnă.
Prin sentința nr. 888 din 4 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea ulterior completată si precizată.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 358 lei, reținută în mod necuvenit de pârâtă.
S-au respins restul pretențiilor reclamantului ca neîntemeiate.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 55 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că începând cu data de 26.08.2004, în baza contractului individual de muncă nr.4056/26.08.2004, reclamantul a fost angajat la S.C. C. E. Rovinari S.A.
La data de 31.05.2012 a fost înființată pârâta S.C. C. E. Oltenia S.A., ca urmare a fuziunea prin contopire a S.C. C. E. C. S.A., S.C. C. E. Rovinari S.A., S.C. C. E. Turceni S.A. și a Societății Naționale a Lignitului Oltenia S.A., de la această dată reclamantul devenind angajatul pârâtei.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind restituirea de către pârâtă a sumei de 358 lei, sumă ce ar fi fost reținută în mod necuvenit de aceasta, sub forma impozit pentru suma de 1198 lei, instanța a apreciat că este întemeiată, potrivit art. 169 alin.1 din Codul muncii și art.40 alin.1 pct.2 lit.f din Codul muncii.
În speță, în luna decembrie 2010 reclamantului i s-a acordat suma netă de 840 lei, reprezentând drepturi salariale rezultate din executări silite. Drepturile salariale brute rezultate din executări silite au fost în cuantum de 1198 lei.
Ulterior, din drepturile salariale aferente lunii decembrie 2012 reclamantului i s-a reținut cu titlu contribuții și impozite aferente sumei brute de 1198 lei, suma de 358 lei.
Așadar, s-a concluzionat că deși i s-a acordat reclamantului în decembrie 2010 suma netă de 840 lei, si nu suma brută de 1198 lei, reținându-se astfel diferența de 358 lei, reprezentând contribuții si impozite, pârâta a reținut, încă o dată, suma de 358 lei, în mod necuvenit.
În ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale conform clasei 28 de salarizare, acordarea diferenței de drepturi salariale rezultate din calculul salariului potrivit acestei clase de salarizare, plata contribuțiilor si impozitelor în raport de salariul aferent acestei clase, începând cu data de 31.05.2012 si in continuare, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Contractul individual de muncă al reclamantului a suferit modificări succesive, fiind încheiate între părți actele adiționale nr._/03.09.2004, nr.7562/01.11.2005, 3917/01.05.2006, nr.3917/01.04.2007, nr.3917/01.04.2008, nr.3917/01.06.2008, nr.3917/01.05.2009, nr.3917/ 01.08.2010, acte ce au fost semnate de reclamant.
Reclamantul susține existența a două contracte individuale de muncă pe care le-ar fi încheiat cu angajatorul, respectiv contractul individual de muncă nr.4056/26.08.2004 și contractul individual de muncă nr._/03.09.2004, în realitate între părți încheindu-se un singur contract individual de muncă, respectiv contractul nr.4056/26.08.2004. Înscrisul intitulat ,,contract individual de munca nr._/03.09.2004,, reprezintă un act adițional la contractul de muncă nr.4056/26.08.2004, cuprinzând modificări ale clauzelor contractului de muncă din data de 26.08.2004. Ar fi fost posibilă încheierea a două contracte individuale de muncă doar în situația în care raporturile de muncă întemeiate pe contractul individual de muncă nr.4056/26.08.2004 ar fi încetat, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin decizia nr.512/31.05.2012 emisă de S.C. C. E. Rovinari S.A. s-a decis ca, începând cu data de 31.05.2012, salariatul B. N. să își desfășoare activitatea în temeiul contractului individual de muncă încheiat cu S.C. C. E. Oltenia S.A., în calitate de nou angajator, ca efect al transferului determinat de fuziunea prin contopire a S.C. C. E. C. S.A., S.C. C. E. Rovinari S.A., S.C. C. E. Turceni S.A. și a Societății Naționale a Lignitului Oltenia S.A., contractul individual de muncă urmând a fi încheiat în aceleași condiții și să conțină aceleași prevederi cu cele menționate în contractul individual de muncă nr.4056/26.08.2004.
În aceeași decizie, la art.4 s-a menționat că decizia a fost emisă în scopul operării transferului salariatului de la S.C. C. E. Rovinari S.A. la S.C. C. E. Oltenia S.A., în conformitate cu prevederile Codului muncii, ale Legii nr.67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau a unor părți ale acestora și ale H.G. nr.1024/2011.
Tribunalul a citat dispozițiile cu art.173 din Codul muncii, ale art.5 alin.1 din Legea nr.67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau a unor părți ale și a arătat că s-au transferat noului angajator drepturile și obligațiile cedentului care decurg din contractual individual de muncă existent la data transferului, și, corelativ, drepturile reclamantului ce decurg din contractul individual de muncă nr.4056/26.08.2004, astfel cum acesta a fost modificat prin actele adiționale mai sus menționate. Acest contract a fost avut în vedere în decizia nr.512/31.05.2012 emisă de S.C. C. E. Rovinari S.A., prin care nu s-a făcut altceva decât să se aplice prevederile legale enunțate anterior, si nu să se acorde reclamantului alte drepturi inafara celor pe care le avea la data de 31.05.2012.
La data transferului reclamantul era încadrat în clasa de salarizare 13 D, căreia îi corespundea un salariu de bază brut de 1725 lei, după cum rezultă din ultimul act adițional nr.3917/1 august 2010 la contractul individual de muncă nr.4056/26.08.2004, semnat de reclamant.
Pârâta a respectat prevederea contractuală privind clasa de salarizare 13 D, remunerându-l pe reclamant cu drepturile salariale aferente acestei clase începând cu 31 mai 2012, ulterior acordându-i clasa de salarizare 13 B, căreia ii corespunde un salariu brut mai mare decât cel pentru clasa 13 D.
Tribunalul a apreciat că a retine că, potrivit deciziei nr.512/31.05.2012 emisă de S.C. C. E. Rovinari S.A., ar trebui să i se aplice reclamantului clasa de salarizare 27 din contractul individual de muncă nemodificat și toate prevederile contractului individual de muncă nemodificat, astfel cum acesta susține, ar însemna să se aplice inclusiv prevederea privind cuantumul salariului brut de 736,9 lei, iar aceasta ar duce la diminuarea drepturilor salariale si nu la majorarea lor.
Reclamantul a solicitat, în baza contractului individual de muncă nemodificat si a contractului colectiv de muncă nr.16/19.02.2004, acordarea alocației de cărbune în natură sau în numerar, precum și acordarea contravalorii cotei de energie, ambele pentru anul 2013.
După cum s-a reținut mai sus, nu au fost transferate pârâtei drepturile stabilite în favoarea reclamantului prin contractul individual de muncă nemodificat, invocate de reclamant în susținerea cererii. De asemenea, nici drepturile de care a beneficiat reclamantul în baza contractului colectiv de muncă nr.16/19.02.2004 nu au făcut obiectul transferului, conform art.5 alin.1 din Legea nr.67/2006, se transferă integral cesionarului drepturile și obligațiile cedentului, care din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului.
La data transferului contractul colectiv de muncă nr.16/19.02.2004 își incetase efectele, fiind aplicabil contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unitătii S.C. C. E. Rovinari S.A. pe 2007-2010, valabil până la data de 19.02.2013. Începând cu data de 13.02.2013 a devenit aplicabil contractul colectiv de muncă înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr.175/19.02.2013, încheiat la nivelul societății pârâte pe 2013-2014.
De altfel, în perioada ianuarie 2013-iunie 2013, conform extraselor din statele de plata, reclamantul a beneficiat de contravaloarea cotei de energie.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind acordarea în 2013 a 2 zile de concediu de odihnă, una pentru ziua de naștere a reclamantului, iar cealaltă pentru faptul că i s-a redus concediul cu o zi, întrucât a beneficiat de concediu medical de 10 zile, s-a retinut că acordarea unei zile de concediu de odihnă pentru ziua de naștere a reclamantului nu este prevăzută în contractul individual de muncă în forma existentă la data transferului întreprinderii, iar contractul colectiv de muncă nr.16/19.02.2004, invocat ca temei al cererii, nu este aplicabil.
În contractul colectiv de muncă pe 2013-1014, valabil la data de 11.04.2013 -ziua de naștere a reclamantului - nu este prevăzută acordarea unei zile de concediu pentru ziua de naștere.
Reducerea zilelor de concediu de odihnă cu o zi, ca urmare faptului că reclamantul a fost in concediu medical în timpul anului, este în conformitate cu prevederile art.144 alin.2 din Codul muncii, ce stabilește că durata efectivă a concediului de odihnă se stabilește in contractul individual de muncă cu respectarea legii si a contractelor colective aplicabile si se acordă proporțional cu activitatea prestată.
Același mod de stabilire a duratei concediului de odihnă este prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile în 2013, la art. 127 alin.4 din CCM pe 2007-2010, respectiv art. 129 alin.4 din C.C.M. pe 2013-2014.
Reclamantul a mai solicitat acordarea drepturilor salariale pentru trei zile de concediu fără plată în 2013. In acest sens s-a reținut că, prin Hotărârea nr.36 a Directoratului Societății C. E. Oltenia S.A., s-a aprobat reducerea programului de lucru de la 5 la 4 zile pe săptămână în luna iunie 2013, cu reducerea corespunzătoare a salariului, ca urmare a reducerii temporare a activității pentru motive economice, în conformitate cu art.52 alin.3 din Codul muncii si art.173 alin.2 si 3 din CCM la nivel de unitate.
În condițiile art.52 alin.3 din Codul muncii s-a apreciat că reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână în luna iunie 2013, cu reducerea corespunzătoare a salariului, s-a făcut de pârâtă cu respectarea legii si contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, astfel că cererea reclamantului nu este fondată.
Referitor la cererea privind transportul de la domiciliu la locul de muncă si retur, începând cu 31.05.2012, reclamantul a invocat prevederea din actul adițional la contractul individual de muncă nr._/03.09.2004 lit.d în care se menționează ,,Transport gratuit ruta Timișeni-2 km,, și contractul colectiv de muncă nr.16/19.02.2004, prevederi care nu erau însă aplicabile la data de 31.05.2012, data transferului la noua societate, astfel cum s-a reținut mai sus.
În contractul individual de muncă al reclamantului, cu modificările ulterioare, aplicabil la data de 31.05.2012, nu era prevăzut dreptul reclamantului la asigurarea transportului de la/la locul de muncă la/de la domiciliu, iar contractul colectiv de muncă nr.16/19.02.2004 expirase anterior realizării transferului drepturilor reclamantului.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la acordarea alimentelor de protecție pentru din luna ianuarie 2013 si până la data de 02.07.2013, s-a reținut că în aceasta perioadă C.C.M. nr.16/19.02.2004 invocat de reclamant nu era aplicabil, iar la data transferului, în contractul individual de muncă astfel cum era modificat nu era stabilit modul de acordare a alimentelor de protecție.
În contractul colectiv de muncă pe 2013-2014, la art.103 alin.1, s-a prevăzut acordarea alimentelor de protecție‚ modul de acordare urmând a fi stabilit, conform art.103 alin.2, prin hotărâre a comisiei paritare, formată din reprezentanți ai sindicatului și ai societății, ce au întârziat în adoptarea acestei hotărâri, astfel că alimentele de protecție s-au acordat începând cu 3.07.2013. Însă, așa cum s-a reținut, acest contract colectiv de muncă nu a fost invocat de reclamant ca fundament al pretențiilor sale, astfel că reglementările sale nu pot servi ca temei pentru soluționarea cererii, instanța neputând schimba cauza juridica a cererii de chemare in judecată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, s-a reținut că reclamantul, în baza art. 453 alin.1 și art. 452 Cod de procedură civilă, este îndreptățit la acordarea cheltuielilor de transport în sumă de 55 lei. S-a reținut contravaloarea biletelor de transport aferente zilelor în care reclamantul a fost prezent la judecarea cauzei, biletele de transport nedatate si cele din zilele în care reclamantul nu s-a prezentat in fața instanței neluându-se in considerare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, calea de atac fiind calificată drept apel, în raport de data introducerii acțiunii și de . noului cod de procedură civilă.
În motivarea apelului declarat de reclamant s-a susținut că instanța de fond face aplicarea art. 173 alin. 1 si 2 din Codul muncii in mod selectiv, favorizând cesionarul S.C. C. E. Oltenia. Cesionarul nu a respectat prevederile articolului mai sus menționat din Codul muncii, nu a dispus creșterea salariului conform contractului individual de muncă, de la clasa 28 la clasa 37, cum are un alt salariat, J. V. care lucrează pe aceeași linie tehnologica.
A susținut că eronat instanța de fond cataloghează contractul individual de munca nr._ din 03.09.2004 drept act adițional, că în mod greșit a apreciat că s-au depus tardiv cereri in timpul judecării procesului, deoarece reclamantul a depus cererea de chemare in judecata a cesionarului, in care a solicitat obligarea acestuia la acordarea tuturor drepturilor ce decurg din contractul_/03.09.2004 si recunoașterea valabilității acestuia. Tot ce a solicitat in timpul litigiului era in conformitate cu capătul de cerere ce făcea parte din drepturile cuvenite, ce erau diminuate de cesionar. Lista cu drepturile solicitate ce poarta specificarea ca nu este o completare a revendicărilor inițiale a fost depusă la insistentele instanței, când aceasta a motivat faptul ca acțiunea nu este destul de explicită.
Ținând cont de cele trei motive invocate a solicitat admiterea recursului si obligarea cesionarului la plata tuturor drepturilor pe care nu le-a acordat, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a criticat prin motivele de apel faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit că suma de 3581ei reprezentând impozitul calculat la suma bruta de 1198 lei s-a reținut de 2 ori, respectiv în luna decembrie 2010 și decembrie 2012.
Drepturile salariate care s-au acordat reclamantului B. N. sub formă de primă erau în sumă brută de 1.198 lei, din care acestuia i s-a acordat suma netă 840 lei în anul 2010 la solicitarea sindicatului din cadrul societății, fără a se retine impozitul la această sum .
La acea dată administrația Complexului E. Rovinari (așa cum se numea societatea în anul 2010) s-a opus acordării de bună - voie a acestei sume, considerând că nu trebuie acordate, deși aceasta reprezenta „o diferență la adaos evenimente” (respectiv diferență primă pentru sărbătorile de paști, diferență primă pentru ziua Minerului, diferență pentru sărbătorile de C.).
În aceste condiții, Sindicatul din cadrul societății a formulat în numele salariaților acțiuni judecătorești, solicitând Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale obligarea societății la achitarea către toți salariații a sumei nete de 840 lei.
Deoarece exista o situație incertă cu privire la soluțiile care urmau să fie pronunțate în acele cauze, suma brută de 1.198 lei a fost evidențiată scriptic în situația financiar contabilă a societății în anului 2010, pentru fiecare salariat în parte, în acel an fiind acordata salariaților, inclusiv petentului B. N. suma netă de 840 lei, dar fără afi reținut impozitul de 358 lei calculat la suma brută de 1198 lei .
Litigiile formulate de sindicat s-au terminat irevocabil în anul 2012, si Directoratul S. C. E. Oltenia a aprobat trecerea pe costurile societății a cheltuielilor rezultate din aceste procese, stabilind să fie reținut impozitul în sumă de 358 lei calculat la suma brută de 1.198 tei.
Prin Hotărârea nr. 33/02.11.20/2 Directoratului Complexului E. Oltenia S.A. a aprobat trecerea pe cheltuielile societății a sumelor reprezentând cheltuielile de executare izvorâte din litigiile finalizate irevocabil, care avea legătură cu prima acordată în sumă de 840 lei.
Conform Codului fiscal impozitul se reține o singură dată, și se calculează la întreaga sumă brută acordată fiecărui salariat salariatului.
Apelanta pârâtă a susținut că din actele depuse de societate la dosarul instanței reiese clar faptul că societatea a reținut de la petentul B. N. o singură dată impozitul în sumă de 358 lei, calculat la 1198 lei sumă brută și nu de două ori (respectiv o dată în luna decembrie 2010 și ulterior în luna decembrie 2012
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, și pe fondul cauzei respingerea în totalitatea a acțiunii formulată de contestatorul B. N. .
Apelul declarat de pârâtă este fondat, iar apelul declarat de reclamant nu este fondat, pentru următoarele considerente.
Suma de 358 lei a fost acordată de prima instanță reclamantului ca fiind impozit reținut de două ori, aplicat la suma de 1198 lei, atât în luna decembrie 2010 cât și luna decembrie 2012.
Cele reținute de prima instanță sunt eronate, considerându-se greșit că a fost realizată o dublă impozitare de către angajator.
Astfel, în urma lămuririlor date de angajator în recurs instanța reține că nu a existat hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se fi constatat că salariatul are dreptul la o anumită sumă de bani, reprezentând drepturi salariale restante ( premii pentru anul 2010), ci drepturile au fost pretinse de toți angajații Complexului E. Rovinari și achitate benevol de angajator, fără a fi obținut un titlu executoriu.
Societatea angajatoare a apreciat, față de cererea reprezentanților sindicali, că premiile pe care le datorează sunt în sumă brută de 1198 lei. Din totalul de 1198 lei venituri brute datorate de angajator reclamantului, s-a făcut o plată în luna decembrie 2010 de 840 lei, aceeași sumă fiind plătită pentru toți angajații aflați în situații similare.
Impozitul calculat la suma de 1198 lei este de 358 lei și se reține o singură dată, conform reglementărilor în materie fiscală, astfel că angajatorul a plătit suma netă de 840 lei în luna decembrie 2010 . În anul 2012 s-a făcut o reglare a plăților în contabilitatea unității, fiind aprobată de către conducerea SCE Oltenia ( noua denumire a angajatorului ) trecerea cheltuielilor pe costurile societății, la acea dată fiind consemnat în evidențele contabile că 358 lei pentru fiecare salariat reprezintă impozit. Este astfel evident că nu s-a făcut o dublă reținere a impozitului, ci angajatorul a recunoscut că are de plătit o sumă brută, de 1198 lei, din care a achitat ca sumă netă 840 lei, reținând o singură dată impozitul.
În condițiile în care reclamantul nu se află în posesia unui titlu executoriu în care să se menționeze că i se datorează o sumă determinată sau că trebuie să i se achite sumele brute, reținerea impozitului pentru suma achitată benevol de angajator, este legală.
Sub acest aspect sentința primei instanțe este greșită, situația de fapt fiind eronat reținută.
Potrivit art. 477 cod procedură civilă, efectul devolutiv al apelului este limitat la ceea ce s-a criticat prin motivele de apel, astfel că instanța de control judiciar este ținută de principiul disponibilității să analizeze doar criticile formulate. În cauză se constată că apelantul reclamant a invocat în apel doar aspecte care țin de calificarea actului încheiat între părți sub nr._/3.09.2004, aplicarea dispozițiilor art. 173 alin. 1 și 2 din codul muncii, cu incidență asupra încadrării salariale a reclamantului într-o anumită clasă de salarizare și calificarea cererilor depuse de reclamant ca fiind modificare a acțiunii .
Sub aspect procedural, se constată că reclamantul este în eroare atunci când critică sentința susținând că instanța a respins ca tardive unele dintre cererile sale. Prima instanță a consemnat în considerentele hotărârii că la 30.01.2014 s-a depus o cerere de precizare a pretențiilor reclamantului și în partea din considerente care constituie analiza acțiunii s-au analizat fiecare dintre drepturile solicitate. Prin dispozitivul sentinței s-a admis în parte acțiunea precizată și completată, nefiind respins ca tardiv formulat vreunul dintre capetele de acțiune.
Singura cerere pe care instanța nu a analizat-o pe fond a fost aceea prin care s-a solicitat acordarea diferenței de spor pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, considerându-se incidente prevederile art. 204 alin. 1 cod procedură civilă. Respingerea s-a făcut prin încheierea de ședință de la 6 februarie 2014 iar dispozițiile legale au fost corect aplicate, întrucât reclamantul avea posibilitatea de a-și completa sau modifica acțiune a doar până la primul termen când a fost legal citat.
Instanța de control constată că solicitarea de a fi acordat sporul pentru munca prestată în zilele de sâmbătă nu a făcut obiectul acțiunii inițiale și nici al vreunei completări făcute în termenul prevăzut, sub sancțiunea decăderii, de prevederile art. 204 alin. 1 cod procedură civilă.
Prin urmare, critica vizând aplicarea greșită a dispozițiilor procedurale nu este fondată.
În ceea ce privește calificarea actului încheiat între părți sub nr._/3.09.2004, se constată că reclamantul a încheiat cu C. E. Rovinari SA contractul de muncă nr. 4056 din 26.08.2004 pe durată nedeterminată, fiind stabilit un salariu de bază brut de 7369000lei, pentru clasa de salarizare 28. Cum raporturile de muncă se stabilesc în temeiul unui singur contract de muncă încheiat între părți, nu se poate susține că aceleași părți pot încheia mai multe contracte individuale de muncă, pentru același post, dacă primul contract nu a fost desființat, din orice motiv. Prin urmare, orice altă convenție încheiată între părți pe perioada de derulare a unui contract de muncă este calificată drept act adițional la primul contract, care vine să modifice parte din clauzele inițial convenite.
Calificarea actului nr._ din 3.09.2004 drept contract de muncă sau act adițional la acesta se face potrivit conținutului actului și voinței interne a părților, iar potrivit denumirii sale, și nici nu are relevanță juridică, deoarece între cele două convenții nu există diferență de forță juridică, ambele fiind obligatorii între părți iar clauzele care se aplică sunt cele care au rămas nemodificate din contractul inițial precum și cele modificate din actul adițional.
Comparând cele două convenții se constată că salariul de bază brut al reclamantului este același, ca și sporurile cu caracter permanent, fiind adăugat prin actul adițional ulterior dreptul reclamantului la transportul gratuit pe o distanță de 2 km, temeiul în baza căruia s-au negociat aceste drepturi fiind contractul colectiv de muncă nr. 16 din 19.02.2004, care și-a încetat efectele anterior datei de 31.05.2012. Așadar, odată cu încetarea contractului colectiv de muncă respectiv au încetat și toate drepturile recunoscute personalului salarizat care erau negociate prin contract.
Prin Decizia 512 din 31.05.2012, în temeiul HG 1024/2011 și a unor hotărâri ale Consiliului de Administrație al CE Rovinari, a avut loc transmiterea drepturilor și obligațiilor fostului angajator . către C. E. Oltenia SA, societate care a fost recunoscută prin hotărâre de guvern ca succesoare în drepturile societății cu care reclamantul a încheiat inițial contractul individual de muncă. În această decizie s-a prevăzut că reclamantul își va desfășura activitatea la noul angajator, ca efect al fuziunii prin contopire a mai multor societăți, noua societate preluând toate drepturile și obligațiile din contractul de muncă, așa cum era el în vigoare la data operării transferului.
Aceste aspecte de fapt și de drept au fost corect analizate de tribunal, care a apreciat că noul angajator nu putea prelua și obligațiile ce îi reveneau din contactele colective de muncă ale căror efecte au încetat anterior înființării sale și transferului reclamantului. Solicitarea reclamantului de a i se menține drepturile din CCM 16/2004 este astfel lipsită de temei legal, la nivelul angajatorului fiind aplicabil începând cu data de 13.02.2013 contractul colectiv de muncă 175/19.03.2013.
Dispozițiile art. 173 codul muncii nu au fost greșit aplicate de prima instanță, cum se susține prin motivele de apel. După ce contractul de muncă al reclamantului a fost preluat de noua societate înființată, acestui i s-au menținut drepturile salariale avute la data transferului, cu încadrarea în clasa de salarizare 13D. Faptul că în prezent reclamantul are clasa de salarizare 13B iar alți colegi au o clasă de salarizare mai mare nu se datorează aplicării defectuoase a contractului individual sau colectiv de muncă ori încălcării principiilor ce guvernează transferul în interesul serviciului și preluarea drepturilor și obligațiilor de către un nou angajator. Încadrarea reclamantului se face analizând strict contractul acestuia, iar nu prin raportare la alți angajați.
Având în vedere că alte aspecte din sentința primei instanțe nu au fost criticate, apreciind apelul declarat de reclamant ca nefondat potrivit art. 480 cod procedură civilă, acesta se va respinge.
Se va admite apelul pârâtei, fiind schimbată sentința în sensul că acțiune ase va respinge în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul pârât . SA cu sediul în Tg-J.,..1-15, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 888 din 04.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
Schimbă sentința, în sensul că respinge în tot acțiunea completată și precizată.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant B. N., cu domiciliul în ., ..114, județul Gorj, declarat împotriva aceleiași sentințe.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud.G.I.
Jud.fond N.C.B.
Teh.red. A.G./5 ex
Data: 01.10.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 937/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
