Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 275/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 6896/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 275/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. P.
Judecător: M. C.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA- SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTA REȚINUTRE ȘI REPARATII CF C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 6297/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. T. REGIONALA CF C. PTR. BADANAC A., A. T., P. M., P. DORULEȚ, D. I., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, iar prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantei pârâte de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința apelată, Tribunalul D. a respins excepția prescripției invocate de parata in întâmpinare.
A luat act de cererea de renunțare formulată de reclamant S. T. REGIONALA CF C., pentru membrii de sindicat B. I. A., A. T., P. M., P. DORULEȚ, D. I. privind acordarea salariului suplimentar pe anul 2010 si ajutorul pentru sărbătoarea de C. 2010.
A admis acțiunea formulata de reclamant S. T. REGIONALA CF C., cu sediul in C., ., jud. D. pentru B. I. A., A. T., P. M., P. DORULEȚ, D. I. cu domiciliul procedural ales pentru comunicarea actelor de procedura la sediul reclamantei S. T. REGIONALA CF C., cu sediul in C., ., jud. D. in contradictoriu cu paratul C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA, cu sediul in Bucuresti, .. 38, sector 1, si pârât C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA- SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTA REȚINUTRE ȘI REPARATII C., cu sediul in C., ., jud. D..
A obligat pârâta către fiecare reclamant, la plata salariului suplimentar pe anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, conform art. 30 din CCM la nivel de grup de unitati feroviare valabil pe anii 2006 – 2008, prelungit prin act adițional.
A obligat pârâta către fiecare reclamant la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorii de P. pentru anul 2010 și premierea pe anul 2010 de Ziua Feroviarului, echivalente fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional.
A obligat pârâta către fiecare reclamant să plătească drepturile salariale solicitate mai sus, calculate la valoarea salariului de bază minim brut de 700 lei, corespunzător clasei unu de salarizare, conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 – 2010.
A obligat pârâta la daune interese pentru aceste sume constând în actualizarea lor în raport de dobânda legală și rata inflației calculate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtă, instanța a constatat că este neîntemeiată și a respins-o, deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, ("salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri" așa cum prevede art. 160 din codul muncii), astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 al. 1 lit. c codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Reclamanții solicită drepturi bănești, respectiv salariul suplimentar pe anul 2009, fata de care este invocata excepția prescripției, pentru care dreptul la acțiune s-a născut începând cu 01.01.2010, data de la care, potrivit art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional, pârâții aveau obligația să plătească salariul suplimentar pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, termenul de prescripție de 3 ani începând să curgă de la data la care pârâții trebuiau să plătească sumele respective și nu au făcut-o. Înainte de această dată reclamanții nu puteau să anticipeze dacă pârâții își vor îndeplini sau nu obligația.
Potrivit art. 30 alin 2 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional, salariul suplimentar se poate acorda si trimestrial, in baza hotărârii consiliului de administrație.
Prin urmare, legea a stabilit doar termenul de la care începe să curgă obligația pârâților de plată, fără să menționeze expres și termenul final până la care trebuiau să plătească, condiții în care se înțelege că aveau la dispoziție întregul an 2010 pentru a-și îndeplini obligația de plată, (fiind vorba de un ajutor bănesc ce se acorda anual).
Ca urmare acțiunea reclamanților formulată la 01.04.2013 precum și acțiunile formulate pe parcursul întregului an 2013 se situează în limita termenului de 3 ani de prescripție.
In ceea ce privește cererea de renunțare a reclamanților B. I. A., A. T., P. M., P. DORULEȚ, D. I. membri de sindicat, la judecarea capetelor de cerere privind salariul suplimentar pe anul 2010 si ajutorul material cu ocazia sărbătorii de C. 2010, instanța a luat act de aceasta, in baza art. 406 Cod proc civila.
Pe fondul cauzei instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv", iar potrivit art. 43 alin.2 litera a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2008-2010 s-a prevăzut că "alte venituri sunt al 13 lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor".
Conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare".
Aceste prevederi contractuale nu au fost aplicate de unitatea pârâtă, pe argumentarea că drepturile salariale solicitate nu sunt reluate și în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar obligația de a aplica CCM încheiat la nivel superior ar fi incidentă doar în cazurile în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează însă acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum se prevede în dispozițiile art. 3 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 („(1) Clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora. (3) În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse.” ), precum și în dispozițiile art. 3 din CCM unic la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 prelungit până la 31.01.2011 (Clauzele prezentului contract colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s-a încheiat prezentul contract colectiv de muncă și pentru perioada când din diverse motive nu există CCM la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia. Părților le revine obligația de a respecta prevederile cuprinse în prezentul CCM").
Pe de altă parte potrivit Codului muncii, în forma aplicabilă în 2009 - 2010 contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate nu puteau să prevadă drepturi cu caracter inferior celor reglementate de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior (de ramură sau de grup de unități).
În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Acțiunea reclamantului este întemeiată pe prevederile CCM la nivel de grup de unități și cele din CCM la nivel de ramură, contracte superioare care se aplică cu prioritate față de CCM la nivel de unitate.
Obligația de a constitui fondul pentru plata salariului suplimentar este stabilită în sarcina paratei. Pârâta nu poate să justifice încălcarea unei obligații prin încălcarea altei obligații asumate, nu poate să invoce propria culpă în nerespectarea obligațiilor ce îi reveneau.
Ca urmare instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de prevederile art. 30 și 71 din CCM la nivel de grup de unități.
Cu privire la valabilitatea CCM la nivel de grup de unități instanța a reținut următoarele:
CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și potrivit art. 4 din cuprinsul său s - a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, producând efecte timp de 24 de luni. Acesta a produs efecte și după expirarea termenului stabilit inițial, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din CCM –ul respectiv potrivit cărora valabilitatea contractului se prelungea până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, dacă nici una din părți nu denunța contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.
Pe de altă parte instanța a reținut că prin acte adiționale succesive părțile semnatare ale CCM la nivel de grup de unități au hotărât prelungirea valabilității până la 31.01.2011, așa cum rezultă din copia actului adițional nr. 629/04.01.2011.
Așadar, CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost valabil și în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile bănești.
Ca urmare instanța a reținut că în perioada 2009 – 2010 pârâta trebuia să respecte prevederile CCM la nivel de grup de unități și să acorde salariaților salariul suplimentar pentru anii 2009 - 2010 și ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști 2010, C. 2009 – 2010 și Ziua Feroviarului 2010, calculate în conformitate cu prevederile art. 30 și art. 71 din CCM la nivel de grup de unități, ținând în același timp seama și de prevederile art. 41 alin. 3 litera a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 referitoare la salariul de bază minim brut de 700 lei, în funcție de care trebuie stabilit cuantumul drepturilor cuvenite pentru fiecare salariat.
Pârâta a încălcat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din anii 2006– 2008 și prevederile art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă”, precum și prevederile art. 236 alin 4 din codul muncii potrivit cărora „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților” și a produs reclamantului un prejudiciu material pe care este obligată să îl acopere, în temeiul art. 253 din codul muncii potrivit cărora „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu constând pe de o parte în contravaloarea drepturilor bănești reglementate de CCM la nivel de grup de unități, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale și lipsa de folosință a acestora, instanța a obligat pârâta și la actualizarea sumei cu indicele de inflație, plus dobânda legală aferentă, de la data nașterii dreptului până la data plății efective, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.
Față de cele arătate mai sus, instanța a admis cererea, a obligat pârâta sa plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anul 2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare al reclamantului din luna decembrie a anului respectiv conform art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional, precum și ajutorul material cu ocazia sărbătorii de P. 2010 și Ziua Feroviarului 2010 echivalent fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional, sume actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective plus dobânda legală aferentă, sumele cuvenite urmând a fi calculate și cu respectarea prevederilor art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 – 2010, actualizată și cu dobânda legală aferentă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA- SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARATII CF C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu privire la capetele de cerere referitor la acordarea salariului suplimentar pentru anii 2009-2010, plata ajutoarelor materiale de Ziua Feroviarilor pentru anul 2010, P. pentru anul 2010 si C. pentru anul 2010 s-au făcut următoarele precizări.
Reclamantul prin acțiunea formulată a solicitat obligarea Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR"-SA la plata unor drepturi salariale prevăzute atât în CCM CNCF CFR SA 2009 - 2010 cât și în Contractul Colectiv de Munca la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, respectiv Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de R. Transporturi.
De asemenea s-a învederat faptul că pentru anii 2009-2010 la nivel de CNCF „CFR"- SA a fost încheiat Contract Colective de Muncă, contract ce are ca părți semnatare CNCF „CFR"-SA și reprezentanții organizațiilor sindicale și anume: Federația Națională Feroviară Mișcare Comercial, Federația Națională „Drum de F.", Federația Națională a Sindicatelor din Transporturi „ELCATEL", Federația Automatizări Feroviare și Federația Mecanicilor de Locomotivă din România.
Contractul Colectiv de Munca sus menționat a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale cu numărul 2591/06.06.2009 și prelungit prin Actul Adițional înregistrat la Agenția Naționala pentru Prestații Sociale sub nr. 1718/22.04.2010.
Acest contract colectiv de muncă produce efecte și este aplicabil salariaților CNCF „CFR"-SA.
Prin actul adițional menționat mai sus s-a stabilit că, contractul colectiv se prelungește până la 31. Ianuarie 2011 în aceleași condiții, acest act reprezentând voința părților, respectiv a administrației și a partenerilor sociali.
Astfel, urmare negocierilor colective, reprezentanții administrației și reprezentanții organizațiilor sindicale semnatare ale contractelor colective de muncă aplicabile salariaților din CNCF „CFR"-SA, de comun acord, au convenit modificarea clauzelor acestui contract.
S-a precizat că în urma negocierilor colective de muncă, motivat de faptul că au cunoștință de situația economică cu care se confruntă compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreună cu CNCF „CFR" SA Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009-2010 cu prevederea că:
„In anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. și de Ziua Feroviarilor". (art.65 alin.3)
Prin Actul Adițional înregistrat la Agenția Naționala pentru Prestații Sociale sub nr.1718/22.04.2010 s-a modificat art.65 alin.3 cu mențiunea ca:
„Pentru anul 2009, 2010 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Ziua Feroviarului".
De asemenea, prin același act adițional s-a stabilit că: „Pentru anul 2010 salariul suplimentar nu se acordă".
Pe de altă parte, ignorarea voinței pârâților cu scopul obținerii de către reclamantă a unor foloase pe care chiar părțile semnatare ale contractului au înțeles să nu le primească, respectiv acorde, reprezintă si de această dată o încălcare a forței obligatorii a contractului, neexistând astfel nici un temei al pretențiilor salariatului cu privire la sumele pretinse.
Prin urmare, motivat de înțelegerea pârâților (patronat - sindicate) s-a solicitat instanței să constatate că nu există temei legal pentru acordarea ajutorului material pentru Ziua Feroviarilor, P. și C. pentru anii 2009, 2010.
S-a apreciat astfel că acest motiv este de ordine publică deoarece instanța nu poate trece peste voința pârâților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art.969 din vechiul Cod civil.
Astfel că orice contract și contractul colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care a fost încheiat, prin care aplicarea principiului libertății contractuale, el reprezentând legea părților.
Prin încheierea contractului la nivel de unitate, dreptul muncii a devenit drept negociat, de origine convențională, creat de patroni și salariați, în funcție de condițiile economice și sociale precum și interesele celor două părți.
In concret, condițiile de muncă și de salarizare au fost stabilite de către partenerii sociali în urma negocierii prin intermediul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Clauzele Contractului Colectiv de Muncă al CNCF „CFR"-SA pe anii 2009-2010 au valoare normativă, ele alcătuiesc un „drept al muncii" propriu celor care l-au încheiat.
In susținerea aplicabilității contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în defavoarea contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior aduce următoarele argumente:
Prevederile Contractului Colectiv de Munca al CNCF,,CFR"-SA pe anii 2009-2010 prelungit prin act adițional reprezintă acordul de voința al pârâților care, fiind și semnatare ale contractului colectiv la nivel de grup de unități pot conveni suspendarea ori neacordarea acestor drepturi pentru anii 2009 și 2010, conform art.31 si 33 din Legea nr. 130/1996 (in vigoare la acea data ), iar aceste prevederi ale contractului colectiv de munca la nivel de unitate sunt opozabile pârtilor care l-au semnat.
Totodată nu s-a solicitat constatarea nulității clauzelor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și prin urmare acestea și-au produs efecte.
S-a mai menționat că, în conformitate cu dispozițiile art. 247 din Legea nr.53/2003- Codul Muncii ( în vigoare la data încheierii contractelor colectivele munca), contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior se aplică numai în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă.
Ca atare, în această situație, s-a solicitat să se observe că cererea formulată de către reclamantă, și anume aceea de obligare a CNCF „CFR"-SA de a respecta dispozițiile din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006 - 2008 prelungit prin Act adițional și Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de ramura transporturi, este neîntemeiată.
Cu privire la salariul suplimentar pe anii 2009 si 2010, s-a solicitat respingerea acestui capăt decerere ca nelegal și netemeinic, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 32 din Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009 -2010 „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda si trimestrial, in baza hotărârii Consiliului de Administrație, luata cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. In acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu ie constituie lunar in cadrul fondului de salarii in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar".
S-a învederat de asemenea instanței că CNCF „CFR" - SA este societate comercială pe acțiuni cu capital social integral vărsat de statul român în calitate de acționar unic care își exercită drepturile și obligațiile prin Ministerul Transporturilor.
Potrivit prevederilor art.22 alin.(l) din HG nr.581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Cai Ferate "C.F.R." - S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Cailor Ferate C.F.R. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aprobă de către Guvern, la propunerea Ministerului Transporturilor, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale si al Ministerului Finanțelor, excepție fiind anii 2006 și 2007 când, în conformitate cu art. 1 alin.(l) - (2) și art. 2 din OG nr.2/ 2007 bugetul de venituri și cheltuieli al CNCF „CFR" - SA, care este cuprins în bugetul general consolidat al Ministerului Transporturilor se aprobă prin ordin comun al ministrului transporturilor care este ordonatorul principal de credite, al ministrului finanțelor publice și al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei și se publică în Monitorul Oficial, Partea I.
Conform art. 29 alin. (3) si (4), art. 47 alin. (3), art.48 alin.(2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată. Fondul salariilor de bază se aprobă distinct, prin anexa la bugetul fiecărui ordonator principal de credite. Alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli. Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor aprobate în bugete se aprobă de către ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificației bugetare, pentru bugetele proprii și pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor terțiari de credite, după caz.
De asemenea s-a arătat că art. 32 din Contractele Colective de Muncă precizează că din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 % din fondul de salarii realizat lunar.
De altfel, se supune atenției instanței și faptul că în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008 (temeiul prezentei acțiuni), conform art.30, alin.3 este precizat același aspect ca și în CCM, respectiv faptul că fondul necesar pentru acordarea salariului suplimentar se constituie lunar din veniturile realizate.
Din interpretarea art. 32 alin. 3 Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009 -2010 și a articolului art. 30, alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008 ( temeiul prezentei acțiuni), rezultă că alcătuirea fondului necesar plății salariului suplimentar depinde de veniturile realizate, deci este o condiționare a acordării acestui drept de veniturile realizate.
Or, în contextul în care CNCF „CFR" - SA nu a avut buget de venituri și cheltuieli și nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi, precum și plăți restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc, consideră că nu există obligația plății salariului suplimentar aferente solicitate de reclamanți.
S-a făcut precizarea că veniturile companiei nu au permis constituirea fondului pentru acordarea salariilor suplimentare, acordarea acestora putând majora deficitul bugetar al acesteia.
Totodată s-a mai arătat că în conformitate cu art.22 alin. (2)- (4) din HG nr.581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Cai Ferate "C.F.R." - S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Cailor Ferate, este prevăzut faptul că veniturile C.F.R. se realizează din tariful de utilizare a infrastructurii, din chirii și din valorificarea, la intern și la export, a deșeurilor refolosibile rezultate din reparații, demolări, casări de bunuri aflate în patrimoniu și din alte activități proprii și sunt utilizate, în principal, după cum urmează: (…) pentru
acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații curente a infrastructurii feroviare, (….) pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere, reparații curente, precum și pentru modernizarea, dezvoltarea și reparațiile capitale ale infrastructurii feroviare private, (…) pentru acoperirea cheltuielilor infrastructurii feroviare publice sau private, în funcție de sectorul din care provin.
Adunarea generală a acționarilor poate decide, în funcție de prioritățile C.F.R., și alte alocări ale veniturilor.
Veniturile și cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificației bugetare. Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz. Subscrisa învederează instanței de control judiciar că veniturile nu pot fi afectate direct unei cheltuieli anume (ex: salariul suplimentar). CNCF „CFR" SA are obligația utilizării veniturilor realizate conform prevederilor legale și a clasificației bugetare (ex: pentru realizarea obiectului său de activitate, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații curente a infrastructurii feroviare) deci nu numai pentru plata drepturilor salariale.
De asemenea, s-a solicitat instanței să aibă în vedere și faptul că tot pe fondul unei crize economice, în anul 1997, Guvernul a emis, OUG nr. 81/1997 pentru reglementarea plății premiilor anuale, a celui de-al 13-lea salariu sau a altor sume de această natură, suportate din fondul de salarii, care, de regulă, se acordă la finele anului, prin care se prevede ca regiile autonome și societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care, potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plați restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat. rugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plați, la finele anului premiul anual, al 13-lea salariu sau orice alte sume de aceasta natură suportate din fondul de salarii.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale solicitate, a considerat apelanta că este total neîntemeiat având în vedere faptul că, în cauză, între intimată și reclamant nu s-au stabilit raporturi juridice de natură civila care să facă obiectul art.l și art. 8 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală, ci raporturi juridice de muncă întemeiate pe dispozițiile legislației muncii.
Dobânda legala reglementată de art.1088 din fostul cod civil cu referire la OG nr. 9/2000 și art. 1.535 din Noul Cod Civil cu referire la OG nr.13/2011, privește exclusiv convențiile, după caz contractele referitoare la drepturi bănești asumate ca obligații si neexecutate nu obligațiile rezultate din contractele de munca.
In concluzie, față de aspectele invocate, s-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
In drept, și-a întemeiat apelul pe prevederile art.466 și urm din Noul Cod proc.civ.
Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la salariul suplimentar, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp.art.30 alin.1 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi feroviare 2009-2010 pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În CCM la nivel de ramură transporturi 2008-2010, acest drept este reglementat la art.43 alin.2 lit.a . La același articol, dar la alineatul 3 din CCM la nivel de ramură transporturi se prevede expres “ La nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariul de merit cât și la al 13-lea salariu, se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către Comisia paritară din unitatea respectivă”.
Așadar, prin CCM la nivel de ramură transporturi se lasă la latitudinea partenerilor sociali de la nivelul fiecărei unități stabilirea condițiilor concrete de acordare, diminuare sau anulare a acestui drept în funcție de posibilitățile acestora și, preluând aceste prevederi în CCM la nivel de unitate 2009-2010, s-a prevăzut că “pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat.(3)Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de pana la 10 % din fondul de salarii realizat lunar".
Prin urmare, în aplicarea disp.art.43 alin.3 din CCM la nivel de ramură transporturi, prin CCM la nivel de unitate acordarea acestui drept salariaților este condiționat de realizarea unor venituri care să permită constituirea acestui fond.
În CCM la nivel superior a fost recunoscut în principiu acest drept tuturor salariaților din unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar în CCM la nivel de unitate părțile contractante-patronatul și salariații reprezentați de organizația sindicală, au stabilit de comun acord condițiile de acordare a acestui drept, ce vizează constituirea fondului necesar plății acestuia și criteriile de acordare.
Totodată, se reține că art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar prevede că salariații vor primi salariul suplimentar numai pentru „muncă ireproșabilă”, dar nu detaliază care sunt criteriile după care se va stabili care sunt persoanele îndreptățite la primirea acestui drept salarial. Cert este, însă, că din aceste prevederi contractuale nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate.
Din această perspectivă, nu se poate reține că CCM la nivel de unitate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior fiind îndeplinite cerințele art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996.
În contextul în care unitatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2009-2010, posibilitățile financiare fiind unul dintre aspectele pe care chiar CCM la nivel de ramură transporturi îl menționează ca impunându-se a fi avut în vedere la acordarea celui de-al 13-lea salariu ( la art.43 alin.3), Curtea consideră că pârâta nu avea obligația plații salariilor suplimentare pe anii 2009 și 2010.
Pentru aceste considerente acțiunea formulată de reclamant privind plata salariului suplimentar pe anii 2009 – 2010 este neîntemeiată.
Cu privire la cererea privind acordarea ajutorului material de C. pe anul 2010 sărbătorilor de P. și premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010, instanța reține următoarele:
În CCM la nivel de grup de unități aceste drepturi sunt reglementate la art.71 iar în CCM la nivel de unitate 2009-2010, nr. 2591 înregistrat la DMPS la 06.06.2009, drepturile sunt menționate la art.65.
Potrivit disp.art.71 cu ocazia sărbătorilor de P. și C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, pentru ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliu de administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Potrivit dispozițiilor art.65, cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare, iar pentru ziua feroviarului se va acorda o premiere, cuantumul acesteia urmând a fi stabilit de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Ultimul aliniat al acestui articol prevede că în anul 2009, aceste ajutoare nu se acordă.
Curtea constată că CCM la nivel de unitate nu conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Este adevărat că la același articol din CCM la nivel de unitate, s-a menționat că aceste prevederi se aplică cu 01.2010, iar prin Actul adițional la acest CCM, părțile contractante au convenit ca aceste drepturi să nu se acorde pentru anul 2010.
În raport de disp.art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 potrivit cărora clauzele CCM se aplică de la data înregistrării, însă părțile pot conveni ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară înregistrării, Curtea reține că acordul de voință al părților contractante, a fost în sensul ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară înregistrării CCM/2009, respectiv 01.2010.
Referitor la acordul părților privind neacordarea acestor drepturi pe anul 2010 conform actului adițional menționat mai sus, Curtea reține că, în acest fel a avut loc o modificare a acestei clauze din CCM la nivel de unitate, posibilitate conferită de art. 31 alin.1 din Legea nr.130/1996 potrivit căruia, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Înlăturarea de către instanța de fond a apărărilor pârâtei întemeiate pe aceste prevederi din CCM la nivel de unitate, motivat de faptul că se aplică cu prioritate CCM încheiat la nivel superior, este una eronată.
Potrivit art. 247 din Codul Muncii, în vigoare în anii 2009-2010, în cazul în care la nivel de angajator nu există CCM, se aplică CCM încheiat la nivel superior.
Rezultă că atunci când la nivel de angajator este încheiat CCM, se aplică acesta.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare și, în temeiul art.480 alin.2 Cod pr. civ., va schimba în parte sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea.
Se va menține dispoziția sentinței atacate prin care s-a luat act că s-a renunțat la judecata unor capete de cerere.
Pe cale de consecință, devine inutilă cercetarea motivului de apel privind acordarea de către instanța de fond a dobânzii legale la aceste sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta declarat de pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA- SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTA REȚINUTRE ȘI REPARATII CF C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 6297/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. T. REGIONALA CF C. PTR. BADANAC A., A. T., P. M., P. DORULEȚ, D. I., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.
Schimbă sentința în parte în sensul că respinge acțiunea și menține restul dispozițiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2014
Președinte, P. P. | Judecător, M. C. | |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.M.C.
Tehnored.M.M.
4ex./10.02.2014.
j.f.M.N.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
