Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 4756/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4756/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 15284/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4756
Ședința publică de la 02 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 24 noiembrie 2014 privind judecarea apelului declarat de apelantele intimate C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații din cadrul CNPP și CNPP împotriva sentinței nr. 3236 din 28.05.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator D. G., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 24 noiembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 3236 din 28.05.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ s-a admis contestația formulată de contestator D. G. în contradictoriu cu intimat C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CNPP ȘI CNPP.
S-a anulat Hotărârea Comisiei Centrale de Contestații din cadrul CNPP nr.7244/24.03.2014 și decizia de pensie nr._/29.05.2013 emisă de CJP D..
A fost obligată intimata CJP D. să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a sporului pentru lucru sistematic peste programul normal dovedit cu adeverințele nr. 4/7.06.2012 emisă de . nr. 139/12.06.2012 emisă de .>
A fost obligată intimata să plătească contestatorului 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea cu nr._/31.07.2012 depusă la C. Județeană de Pensii D. a solicitat valorificarea Sporului de lucru sistematic peste program și recalcularea pensiei stabilite în baza sporului dovedit cu adeverințele nr. 139/12.06.2012 emisă de . nr. 4/07.06.2012 emisă de .>
Prin decizia contestată nr._/29.05.2013 intimata C. Județeană de Pensii D. a fost respinsă solicitarea contestatorului cu motivarea că sporul pentru regim prelungit nu face parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, că funcția și locul de muncă nu se încadrează în prevederile Decretului 100/1979.
Împotriva acesteia contestatorul a formulat contestație ce a fost soluționată de C. C. de Contestații prin hotărârea nr. 7244/24.03.2014, care la rândul său a fost contestată la instanță, în prezentul dosar.
Instanța a constatat că în mod greșit intimata nu a luat în calcul aceste adeverințe.
Astfel potrivit adeverinței 139/12.06.2012 emisă de . perioada 02.02.1976 – 01.04.1992 contestatorul a beneficiat de spor de 15% pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, conform art. 71 din legea 57/1974.
Potrivit adeverinței nr. 4/07.06.2012 emisă de . perioada 01.09.1973 – 31.01.1976 contestatorul a beneficiat de spor de 15% pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, conform art. 71 din legea 57/1974.
Potrivit art. 107 din legea 263/2010 în vigoare la data formulării cererii de către contestator, "Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia".
Potrivit art. 165 din legea 263/2010, se prevede că la calcularea punctajelor lunare pe lângă salarii se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe, forma adeverințelor fiind reglementată la art. 127 din Normele de aplicare a legii 263/2010.
Față de aceste dispoziții legale, urmează a se stabili în ce măsură veniturile obținute prin regim de lucru prelungit, potrivit dispozițiilor Legii nr. 3/1977, intră în baza de calcul al pensiei de asigurări sociale, ceea ce înseamnă a se stabili dacă au reprezentat un spor cu caracter tarifar, pentru care s-au achitat contribuții la bugetul asigurărilor de stat.
Regimul juridic al prelungirii timpului de lucru, reglementat inițial prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală respectivă, vor putea aproba șantierele de construcții și montaj pentru care se admite program normal de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepționale, prelungirea zilei de lucru peste 10 ore pe zi.
Potrivit art. 2 din această hotărâre, orele efectuate în aceste condiții vor fi considerate și plătite ca ore normale.
Ulterior, prin Legea nr. 10/1972, a fost adoptat Codul muncii al R.S.R., care în art. 116 prevedea că în construcții, în industria forestieră, în agricultură, precum și în alte activități cu condiții specifice, durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condițiile și limitele stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniștri, de comun acord cu Uniunea Generală a Sindicatelor.
Potrivit art. 120 din fostul Cod al muncii, orele în care o persoană prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare și se compensează cu timp liber corespunzător, iar dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, orele suplimentare se vor retribui cu un spor de 50% sau 100%, în condițiile reglementate de același cod.
Aceste dispoziții au fost preluate și de Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, care în art. 71 prevedea că personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător.
Prin urmare, s-a constatat că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă.
Trebuie subliniat faptul că pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat prevedea această sarcină asupra câștigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincție.
Or, potrivit principiului contributivității, stabilit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, principiu reluat și de legea 263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Faptul că aceste venituri trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiilor este demonstrat și de prevederile art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Acest articol prevede că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din actul normativ în discuție.
Or, potrivit pct. IV din anexa la ordonanță, intră în categoria sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare și acele sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
În această categorie intră și sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal.
Anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 cuprinde la pct. IV și mențiunea că la stabilirea punctajului mediu anual nu vor fi avute în vedere formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, deoarece acestea nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Veniturile obținute în regim de lucru prelungit nu reprezintă o formă de retribuire a muncii în regie sau după timp, deoarece art. 12 din Legea nr. 57/1974 prevedea această formă de retribuție pentru situația în care retribuția tarifară era stabilită pe o oră, zi sau lună și se acorda personalului pentru timpul efectiv lucrat la realizarea integrală a sarcinilor de serviciu, exprimate sub forma unei norme de producție zilnică sau prin atribuții stabilite concret pentru fiecare loc de muncă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 199 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, în cazuri excepționale, în anumite sectoare de activitate se putea aproba efectuarea în afara programului de lucru a unor munci retribuite cu ora sau în raport de lucrările executate.
Timpul de muncă în regim de lucru prelungit, așa cum s-a arătat, are un alt regim juridic, fiind considerat de lege ca timp normal de lucru și retribuit ca atare.
Aceasta este interpretarea pe care și ICCJ a dat-o în decizia nr. 5/2010 privind recursul în interesul legii, interpretare care nu poate fi altfel în condițiile în care dispozițiile din legea 19/2000 au fost preluate și de legea 263/2010.
Angajatorii poarta răspunderea pentru adeverințele eliberate, adeverințe care trebuie să corespundă cu documentele din arhiva unității angajatoare.
Faptul că in cuprinsul adeverințelor au fost trecute greșit temeiurile juridice în baza cărora s-au acordat de către angajator, nu împiedică asiguratul să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr. 263/2010, în condițiile în care pentru acestea i s-au reținut și virat contribuțiile la asigurările sociale de stat, drepturile de pensie contestatorului trebuind să fie stabilite în raport de toate sporurile, indemnizațiile și toate celelalte drepturi ce au constituit salariul realizat, inclusiv drepturile înscrise în adeverințele eliberate acestuia și care nu au fost trecute în carnetul său de muncă.
De asemenea faptul că temeiurile juridice din adeverințele 139/12.06.2012 și nr. 4/07.06.2012 sunt diferite față de temeiurile menționate în adeverințele din 2010 nu constituie un motiv pentru ca să nu fie luate în considerare. Eliberarea unor noi adeverințe echivalează cu revocarea tacită a adeverințelor anterioare, astfel că doar noile adeverințe sunt cele care produc efecte.
Pentru aceste considerente instanța a admis contestația, va anula Hotărârea Comisiei Centrale de Contestații din cadrul CNPP nr. 7244/24.03.2014 și decizia de pensie nr._/29.05.2013 emisă de CJP D. și a obligat intimata CJP D. să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a sporului pentru lucru sistematic peste programul normal dovedit cu adeverințele nr. 4/7.06.2012 emisă de . nr. 139/12.06.2012 emisă de .>
În baza art. 453 din NCPC a obligat intimata să plătească contestatorului 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, s-au susținut că adeverințele la care face referire contestatorul nu pot fi luate în calcul, pentru următoarele considerente.
I. Sporul acordat pentru timpul prestat peste programul normal de lucru, in temeiul dispozițiilor art.71 alin.4 din Legea nr.57/1974, cu modificările si completările ulterioare, constituie spor cu caracter permanent in condițiile in care este prevăzut in anexa nr.10 la Decretul nr.100/1979 pentru aplicarea legii retribuirii după cantitatea si calitatea in munca.
Aceste sporuri acordate anumitor categorii de personal care si-au desfășurat activitatea pe șantierele de construcții nu constituie sporuri cu caracter permanent întrucât aceste categorii de personal nu se regăsesc in anexa mai sus menționata. De asemenea, pentru aceste categorii de personal durata normala de lucru era de 10 ore, fiind retribuiți corespunzător regimului mărit, iar sumele/procentele acordate pentru timpul prestat peste programul normal de lucru in temeiul dispozițiilor art.71 alin.4 din Legea nr.57/1974 nu constituie sporuri cu caracter permanent. S-a menționat faptul ca la data de 11.03.1991 au fost abrogate prevederile art.71 din Legea nr.57/1974.
Potrivit adeverinței nr.139/12.06.2012 eliberata de către . CONSTRUCȚII MONTAJ NR.3 SA BUCUREȘTI, in perioada 02.02._92 contestatorul a beneficiat de spor de lucru sistematic peste programul normal de lucru in baza art.71 alin.4 din Legea nr.57/1974, republicata, fără a se menționa temeiul legal al acordării acestui spor ulterior datei de 11.03.1991, data la care au fost abrogate dispozițiile legale menționate in adeverința mai sus menționata. Astfel, in perioada lucrata pana la data de 11.03.1991 contestatorul a ocupat funcții ce nu se regăsesc in Anexa nr.10 la Decretul nr.100/1979 si in consecința, sporul de lucru sistematic peste durata normala de lucru acordat in temeiul dispozițiilor art.71 alin.4 din Legea nr.57/1974 nu constituie spor cu caracter permanent.
II. Adeverințele nr. 06/04.02.2010 si nr. 04/07.06.2012 emise de către . conțin aceleași elemente, respectiv stipulează faptul ca in perioada 01.09._76 contestatorul ar fi beneficiat de un spor pentru lucru sistematic peste program in procent de 15%, insa temeiul juridic al acordării acestui spor este diferit, existând astfel contradicții intre cele doua adeverințe emise de către același angajator. Astfel, după cum se poate observa in prima adeverința emisa de către . se precizează faptul ca temeiul juridic in baza căruia a fost acordat sporul pentru lucru sistematic peste program este art. 71 alin.2 din Legea nr.57/1974 „ Munca prestată peste durata normală a zilei de lucru necompensata cu timp liber corespunzător se retribuie, pe lîngă retribuția tarifară cuvenită conform reglementărilor în vigoare, cu un spor de 50% din retribuția tarifară pentru primele doua ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru și de 100% pentru orele următoare."
In ceea ce privește adeverința nr.4/07.06.2012 emisa de către ., in conținutul acesteia se precizează faptul ca temeiul juridic in baza căruia a fost acordat sporul pentru lucru sistematic peste program este art. 71 alin.4 din Legea nr.57/1974 „ Personalul cu funcții de execuție și cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi, în locul retribuției pentru ore suplimentare, o retribuție tarifară mai mare cu 5-25%, care se stabilește în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru."
De asemenea in cuprinsul adeverinței nr. 04/07.06.2012 emisa de către . nu se precizează faptul ca aceasta adeverința o anulează pe cealaltă adeverința emisa anterior cu același conținut, respectiv adeverința nr.06/04.02.2010 emisa de către același angajator, astfel încât pentru sporul pentru lucru sistematic peste program acordat de angajator in 01.09._76 exista emise două adeverințe cu temeiuri juridice diferite.
Din adeverințele nr.06/04.02.2010 si nr.04/07.06.2012 eliberate de . rezultă dacă pentru aceste sume s-a plătit contribuție individuală de asigurări sociale (pensie suplimentară) așa încât, în mod corect, acestea nu au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie întrucât nu constituie sporuri cu caracter permanent, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 și nu intră în calculul punctajului mediu anual.
In perioada 01.09._76 menționata in adeverințele nr.06/04.02.2010 si nr.04/07.06.2012 eliberate de . si-a desfășurat activitatea in funcția de maistru. Adeverințele mai sus menționate au fost emise de către angajator numai cu indicarea ca temei juridic a Legii nr.57/1974 fără insa a corobora dispozițiile acestui act normativ cu Decretul nr. 100/1979 pentru aplicarea Legii retribuirii după cantitatea si calitatea muncii, decret care prevede in mod expres categoriile de personal care beneficiază de sporul de lucru sistematic peste program .Va rugam sa observați faptul ca activitatea desfășurata de către contestator nu se regăsește in Anexa nr. 10 la Decretul nr. 100/1979 pentru aplicarea Legii retribuirii după cantitatea si calitatea muncii, unde sunt reglementate in mod expres si limitativ categoriile de personal care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru si care este îndreptățit la acordarea acestui spor.
Adeverințele nr. 139/12.06.2012 si nr. 27/12.02.2010 emise de către . CONSTRUCȚII MONTAJ NR.3 SA BUCUREȘTI conțin aceleași elemente, respectiv stipulează faptul ca in perioada 02.02._92 reclamantul ar fi beneficiat de un spor pentru lucru sistematic peste program in procent de 15%, insa temeiul juridic al acordării acestui spor este diferit, existând astfel contradicții intre cele doua adeverințe emise de către același angajator. Astfel, după cum se poate observa in prima adeverința emisa de către . CONSTRUCȚII MONTAJ NR.3 SA BUCUREȘTI, respectiv adeverința nr.27/12.02.2010 se precizează faptul ca temeiul juridic in baza căruia a fost acordat sporul pentru lucru sistematic peste program este art. 71 alin.2 din Legea nr.57/1974 „ Munca prestată peste durata normală a zilei de lucru necompensata cu timp liber corespunzător se retribuie, pe lângă retribuția tarifară cuvenită conform reglementărilor în vigoare, cu un spor de 50% din retribuția tarifară pentru primele doua ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru și de 100% pentru orele următoare."
In ceea ce privește adeverința nr.139/12.06.2012 emisa de către . CONSTRUCȚII MONTAJ NR.3 SA BUCUREȘTI, in conținutul acesteia se precizează faptul ca temeiul juridic in baza căruia a fost acordat sporul pentru lucru sistematic peste program este art. 71 alin.4 din Legea nr.57/1974 „ Personalul cu funcții de execuție și cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi, în locul retribuției pentru ore suplimentare, o retribuție tarifară mai mare cu 5-25%, care se stabilește în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru."
De asemenea in cuprinsul adeverinței nr. 139/12.06.2012 emisa de către . CONSTRUCȚII MONTAJ NR.3 SA BUCUREȘTI, nu se precizează faptul ca aceasta adeverința o anulează pe cealaltă adeverința emisa anterior cu același conținut, respectiv adeverința nr.27/12.02.2010 emisa de către același angajator, astfel incat pentru sporul pentru lucru sistematic peste program acordat de angajator in 02.02._92 exista emise doua adeverințe cu temeiuri juridice diferite.
Din adeverințele nr.27/12.02.2010 si nr.139/12.06.2012 eliberate de . CONSTRUCȚII MONTAJ NR.3 SA BUCUREȘTI, nu rezultă dacă pentru aceste sume s-a plătit contribuție individuală de asigurări sociale(pensie suplimentară) așa încât, în mod corect, acestea nu au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie întrucât nu constituie sporuri cu caracter permanent, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 și nu intră în calculul punctajului mediu anual.
In perioada 02.02._92 menționata in adeverințele nr.27/12.02.2010 si nr.139/12.06.2012 eliberate de . CONSTRUCȚII MONTAJ NR.3 SA BUCUREȘTI, contestatorul si-a desfășurat activitatea in funcțiile de maistru si dulgher. Adeverințele mai sus menționate au fost emise de către angajator numai cu indicarea ca temei juridic a Legii nr.57/1974 fara insa a corobora dispozițiile acestui act normativ cu Decretul nr. 100/1979. decret care prevede in mod expres categoriile de personal care beneficiază de sporul de lucru sistematic peste program .Activitatea desfășurata de către contestator nu se regăsește in Anexa nr. 10 la Decretul nr. 100/1979 unde sunt reglementate in mod expres si limitativ categoriile de personal care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru si care este indreptatit la acordarea acestui spor.
Prin decizia nr._/29.05.2013 instituția noastră a respins solicitarea contestatorului de recalculare a pensiei cu luarea in considerare a sporului mai sus menționat, intrucat pe de o parte din adeverințele mai sus menționate rezulta faptul ca sporul acordat este de regim prelungit de lucru, spor care nu face parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 iar pe de alta parte funcția si locul de munca nu se incadreaza in prevederile Decretului nr. 100/1979 privind acordarea sporului de lucru sistematic peste program.
În sensul celor susținute s-a invocat și decizia nr. 19/2012 a ICCJ, prin care instanța supremă s -a pronunțat în interpretarea prevederilor art.2 lit.e și a art. 164 alin.2 și 3 din Legea 19/2000, în sensul că sporurile și veniturile suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 pot fi avute în vedere la recalcularea pensiilor cu îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv să fi fost incluse în baza de calcul, conform legislației anterioare, dacă au fost înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințe, eliberate conform legislației anterioare și pentru acestea să se fi plătit contribuția de asigurări sociale atât de angajator cât și de angajat (pensia suplimentară).
Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit că « principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat".
Acest spor nu trebuie avut in vedere la stabilirea drepturilor de pensie, intrucat aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 si nu se valorifica la stabilirea drepturilor de pensie.
S-a susținut că sporul acordat pentru regim prelungit de lucru nu poate fi avut în vedere la recalcularea drepturilor de pensie întrucât, în conformitate cu anexa 15 din HG 257/2011 nu face parte din categoria drepturilor salariate care se au în vedere la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie întrucât această anexă la pct.VI prevede că " Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
• formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
• participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
• premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
• recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
• diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;
• drepturile de autor;
• drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;
• al treisprezecelea salariu;
• formele de retribuire definite sub sintagma "plata cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi;
• formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;
• sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor;
• indemnizațiile de muncă nenormată;
• compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 si nr. 240/1982;
• alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Astfel, in mod corect prin decizia nr._/29.05.2013 C. Județeană de Pensii D. a respins cererea contestatorului privind valorificarea sporului pentru munca sistematica peste program aferent perioadei 02.02._91, conform înscrisurilor din adeverința nr.04/07.06.2012 emisa de către . si adeverința nr.139/12.06.2012 emisa de către . DE CONSTRUCȚII MONTAJ NR.3 SA BUCUREȘTI, întrucât activitatea desfășurata de către contestator nu se regăsește in Anexa nr.10 la Decretul nr.100/1979 pentru aplicarea legii retribuirii dupa cantitatea si calitatea in munca, unde sunt reglementate categoriile de personal care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru si care este indreptatit la acordarea acestui spor. De asemenea in mod corect nu a fost valorificat sporul pentru lucru sistematic peste durata normala de lucru aferent perioadei 11.03._92, intrucat nu s-a menționat temeiul legal in baza căruia a fost acordat acest spor în perioada mai sus menționata, Legea nr.57/1974 fiind abrogata la data de 11.03.1991
In ceea ce privește statele de plata pe care le-am solicitat de la . si . DE CONSTRUCȚII MONTAJ NR.3 SA BUCUREȘTI ca mijloace de proba pentru a se putea stabili cu certitudine daca pentru sumele incasate de către contestator cu titlu de spor pentru lucru sistematic peste program angajatorii mai sus menționați au calculat, reținut si virat contribuția la pensie suplimentara a salariatului, trebuie avut in vedere faptul ca prin adresa depusa la dosarul cauzei . DE CONSTRUCȚII MONTAJ NR.3 SA BUCUREȘTI nu a putut pune la dispoziția instanței de judecata niciun stat de plata aferent perioadei in litigiu motivând faptul ca arhivele societății au dispărut, iar . fost radiata din Registrul Comerțului.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata la care au fost obligate apelantele in cuantum de 600 de lei ce reprezintă onorariu de avocat, apreciem ca este vădit disproporționat ca suma in raport cu valoarea si complexitatea cauzei si cu activitatea desfășurata de avocat.
Potrivit art.451 din Noul Cod de Procedura Civila, instanța poate, chiar si din oficiu, sa reducă motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurata de avocat.
Prin aplicarea acestor texte legale, nu se intervine in contractul de asistenta judiciara incheiat intre parte si avocat, ci doar se apreciază in ce măsura onorariul pârtii care câștiga procesul trebuie suportat de către partea adversa.
În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 466-483 C., Decretul nr.100/1979, Legii nr.57/1974 și Legea nr.263/2010.
Intimata a formulat întâmpinare înregistrată sub nr._/ 27.10.2014 prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
În soluționarea prezentului apel trebuie pornit de la motivele invocate de C. Județeană de Pensii D. ca temei al respingerii cererii de recalculare a pensiei, astfel cum acestea au fost menționate în cuprinsul deciziei contestate nr._/29.05.2013. C. Județeană de Pensii a refuzat valorificarea adeverințelor, pe de o parte pentru că a apreciat că era vorba de un alt spor, acela de „regim prelungit de lucru”, iar, pe de altă parte pentru că funcția și locul de muncă nu se regăsesc în prevederile Decretului nr. 100/1979 privind acordarea sporului de lucru sistematic peste program. Aceste motive, menționate în cuprinsul deciziei de respingere a cererii de recalculare, sunt reluate în considerentele Hotărârii nr. 7244/24.03.2014 emise de către CNPP în soluționarea contestației, precum și în cuprinsul cererii de apel.
În analiza prezentului apel, Curtea a avut în vedere adeverințele nr. 4/07.06.2012 emisă de . nr. 139/12.06.2012 emisă de . cu privire la acestea s-a pronunțat instanța de fond. În aceste adeverințe, ambii emitenți menționează faptul că pentru activitatea prestată contestatorul a beneficiat de plata unui spor de 15% pentru „lucru sistematic peste program, în baza art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974”. Potrivit acestui text de lege, „personalul cu funcții de execuție și cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi, în locul retribuției pentru ore suplimentare, o retribuție tarifară mai mare cu 5 - 25%, care se stabilește în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru”.
Câtă vreme procentul acordat a fost de 15%, rezultă că acesta reprezintă o majorare a retribuției tarifare care nu se poate confunda cu plata orelor suplimentare, reglementată de art. 74 alin. 2, în procente de 50%, respectiv 100%. Faptul că adeverințele emise anterior au menționat un temei juridic eronat, respectiv art. 74 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu are nicio influență asupra validității adeverințelor avute în vedere de către instanța de fond, câtă vreme sporul acordat în procent de 15% nu se putea încadra la art. 74 alin. 2 . Faptul că nu a fost menționat expres faptul că adeverințele anterioare emise eronat se anulează nu prezintă nicio relevanță, câtă vreme adeverințele avute în vedere de către instanța de fond reprezintă practic o rectificare a temeiului juridic al acordării sporului de 15%.
Cert este însă că în toate adeverințele angajatorii emitenți au menționat expres valoarea sporului- 15% și faptul că acesta a fost acordat pentru lucru sistematic peste programul de lucru. Prin urmare, concluzia la care au ajuns intimatele, în sensul că sporul este corespunzător muncii suplimentare nu găsește nicio justificare în mențiunile din cuprinsul celor două adeverințe, pentru că sporul de 15% nu este spor pentru ore suplimentare, iar mențiunile exprese ale adeverințelor sunt în sensul acordării procentului „pentru lucru sistematic”.
Sunt nefondate susținerile apelantelor în sensul că funcția ocupată de contestator nu s-ar regăsi în anexa nr. 10 la Decretul nr. 100/1979, astfel că nu s-ar fi cuvenit acordarea acestei majorări de retribuție tarifară în cazul contestatorului. Un astfel de raționament pune practic la îndoială acordarea sporului de către angajatori, cenzurând astfel, cu depășirea competențelor legale, legalitatea acordării sporului pentru lucru sistematic. Competențele de verificare ce le revin caselor județene de pensii și CNPP nu se întind la a verifica dacă un anume spor a fost legal sau nu acordat la momentul în care s-au derulat raporturile de muncă. Aceste instituții trebuie să analizeze dacă sporurile sau majorările de retribuții acordate în fapt pot fi avute sau nu în vedere la calculul punctajelor anuale potrivit dispozițiilor legii care reglementează pensiile publice.
În ceea ce privește susținerea apelantelor în sensul că sporurile menționate în adeverințe nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, Curtea constată că și aceasta este nefondată. Instanța de fond a făcut o corectă analiză a succesiunii actelor normative care au reglementat plata sumelor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru.
Curtea constată că este corect raționamentul juridic al instanței de fond care reține că sumele acordate pentru lucru sistematic peste programul de lucru trebuie avute în vedere la calculul pensiei, acesta fiind reglementat atât în Legea nr. 19/2000, cât și în Legea nr. 263/2010, ca spor cu caracter permanent care trebuia avut în vedere la calculul pensiei deoarece a făcut parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Că sporul pentru lucru sistematic peste programul de lucru a făcut parte din baza de calcul a pensiei conform Legii nr. 3/1977, rezultă cu certitudine din formularea expresă a art. 3 din Legea nr. 49/1992 care a modificat art 10 din Legea nr. 3 din 30 iunie 1977, dupa cum urmeaza:
1.Articolul 10 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 10
Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza si a urmatoarelor:
- sporul de vechime in munca ;
- sporul pentru lucrul in subteran, precum si pentru lucrul pe platformele marine de foraj si extractie;
- indemnizatia de zbor ;
- sporul pentru conditii grele de munca ;
- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal ;
- sporul pentru exercitarea unei functii suplimentare ;
- alte sporuri cu caracter permanent prevazute in contractele individuale de munca, potrivit legii."
Reglementarea expresă din Legea nr. 49/1992, intrată în vigoare la data de 01.04.1992, este motivul pentru care art. 165 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 164 din Legea nr. 19/2000 fac trimitere la sporurile cu caracter permanent care, după data de 01.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Acest spor se regăsește detaliat și la pct V. din Anexa nr. 15 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010, unde se regăsește și mențiunea că aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 04.04.1992.
Rezultă deci că sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru acordat contestatorului ca majorare de 15% a retribuției a reprezentat un spor cu caracter permanent, care a făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care trebuie să fie avut în vedere la calculul pensiei contestatorului. Faptul că art. 74 din Legea nr. 57/1974 a fost abrogat începând cu martie 1991, nu exclude caracterul permanent al sporului acordat până la data de 01.04.1992, câtă vreme acest spor este reglementat expres ca făcând parte din baza de calcul a pensiei, potrivit Legii nr. 3/1977 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 49/1992.
În ce privește critica legată de întinderea cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond în favoarea contestatorului, Curtea o găsește de asemenea nefondată, suma de 600 de lei reprezentând cheltuieli de judecată sub forma onorariului de avocat fiind proporțională cu munca depusă de acesta și cu complexitatea cauzei.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Noul cod de procedură civilă, apelul urmează să fie respins.
În baza art. 453 din NCPC va obliga apelantele intimate să plătească contestatorului 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantele intimate C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații din cadrul CNPP împotriva sentinței nr. 3236 din 28.05.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator D. G..
Obligă apelantele intimate să plătească contestatorului 600 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2014
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. M. P. P.
Tehn. A.C:
5ex/15.12.2014
Jud. Fond: C. D.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1611/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 541/2014. Curtea... → |
|---|
