Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 5292/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5292/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 22/95/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 660
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Judecător - M. L.
Grefier - V. R.
X.X.X
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul O. C. G. împotriva sentinței civile nr. 5292 din 16 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. SECTORIALĂ A SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAȚII, având ca obiect contestație decizie de pensionare
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege precum și faptul că prin continutul întâmpinării depusă la dosar de către intimată, a fost solicitat judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 242 C.P.C., după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea recursului:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. . 5292 din 16 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, s-a respins contestația formulată de către reclamantul O. C. G. în contradictoriu cu pârâta C. DE P. SECTORIALĂ A SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAȚII.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a beneficiat de pensie de serviciu conform deciziei nr._/28.03.2007, emisă în baza Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, fiindu-i stabilită o pensie militară de stat în cuantum brut de 3699 lei, cu începere de la data de 11.02.2007, conform art. 53 alin.1 din Legea nr. 164/2001.
Conform prevederilor art.1 lit. a din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile militare stabilite pe baza legislației anterioare devin pensii în înțelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Ulterior, a fost emisă O.U.G. nr.1/2011, care la art. 1 prevede că:
“(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
(2) Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
(3) Instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.
(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
(5) Evoluția salariului mediu brut/net pe economie și a salariului minim pe economie este prevăzută în anexa nr. 2”.
De asemenea, la art. 6 alin.1 din O.U.G. nr.1/2011 se prevede că:
“(1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
(2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011”.
La data de 29.08.2011, în baza OUG nr. 1/2011, a fost emisă decizia de revizuire nr._/29.08.2011, prin care au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantului începând cu data de 01.01.2011, pensia brută a acestuia fiind stabilită în cuantum de 2896 lei .
Fiind nemulțumit de cuantumul pensiei revizuite, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de revizuire la Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Administrației și internelor, însă prin hotărârea nr. 775 din data de 25.11.2011 contestația sa a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin urmare, acesta s-a adresat instanței de judecată, invocând atât încălcarea unor norme cuprinse în dreptul internațional, cât și încălcări ale prevederilor Constituției.
Instanța a reținut că prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. și L. G. împotriva României (nr._/11,_/11,_/11,_/11,_/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010. S-a reținut că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Prin urmare, Curtea de la Strasbourg a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. Reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
Așadar, având în vedere cele statuate prin această hotărâre, instanța consideră că nu mai poate fi pusă în discuție încălcarea de către Statul Român a art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, reclamantul P. D. aflându-se și el în situația în care pensia a fost diminuată ca urmare a aplicării Legii nr. 119/2010.
În ceea ce privește art. 53 din Constituție, instanța reține că potrivit prevederilor acestui articol, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ale unui sinistru deosebit de grav. Alineatul 2 prevede că restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică și trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.
Atât Legea nr.119/2010, cât și OUG nr.1/2011 au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind prin Decizia nr.871/2010 și decizia nr. 1377/2011, respectiv decizia nr.919/2011, că dispozițiile conținute de actele normative menționate sunt conforme cu prevederile Constituției, iar în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 4 din Constituție, Hotărârile Curții Constituționale sunt obligatorii.
În speță, tribunalul a reținut că prin decizia de revizuire nr._/29.08.2011 cuantumul brut al pensiei reclamantului a fost stabilit la suma de 2896 lei, față de 3699 lei, cât a avut inițial reclamantul în baza deciziei de pensionare emisă în baza Legii nr.164/2001. Măsura de diminuare însă a fost impusă de lege, având în vedere dificultățile economice și nu se poate susține că s-a adus atingere existenței dreptului, pensia stabilită prin decizia de revizuire contestată având la bază criteriul contributivității. Pe de altă parte, instanța a apreciat că și condiția proporționalității a fost respectată, în condițiile în care pensia reclamantului depășea salariul mediu brut pe economie, care în luna decembrie 2011 era de 2209 lei,conform Institutului Național de S..
Referitor la modalitatea și datele de calcul, instanța a reținut că adeverințele nr._ și_ din 09.09.2011 au fost eliberate ulterior emiterii deciziei de revizuire.
De asemenea, instanța a reținut că după . Legii nr.241/2013, C. de P. Sectorială a Serviciului Român de Informații a emis o nouă decizie de pensie, prin care a stabilit pensia reclamantului în baza acestei legi, începând cu data de 01.10.2010, modificând cuantumul pensiei la suma de 4068 lei brut.
Astfel conform art.1 din lege:
“(1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
(2) Plata drepturilor bănești prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.
(3) În cazul în care beneficiarii pensiilor prevăzute la alin. (1) au realizat stagii de cotizare după data înscrierii la pensie, cuantumul aferent acestora se adaugă la cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, calculat conform alin. (1).
(4) Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin. (1), se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale 1180 301 0 45>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.”
La art. 2 se prevede că :
“(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie revizuite conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se plătesc în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor, iar cele de recuperat, prin derogare de la prevederile 263 10 202 107 41>art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, nu se recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens.”
Față de dispozițiile legale menționate, instanța a reținut că plata drepturilor de pensie calculate conform acestei legi se efectuează începând cu data de 01.01.2010, astfel că este neîntemeiată cererea reclamantului privind plata diferențelor de pensie pe perioada anterioară.
De asemenea, în condițiile în care era nemulțumit de drepturile stabilite prin decizia de revizuire nr._/19.09.2013, reclamantul avea posibilitatea contestării acestei decizii conform prevederilor art.149 alin.1 din Legea nr.263/2010.
Așa cum s-a arătat mai sus, pe perioada în litigiu pensia reclamantului a fost stabilită conform actelor normative în vigoare în acea perioadă, respectiv Legea 119/2010 și O.U.G. 1/2011.
Față de considerentele expuse, instanța a respins contestația formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul O. C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică, motivarea sentinței fiind ambiguă, fără a se aștepta să fie analizate și alte probe cum este cazul răspunsului Casei de P. Sectorială a Serviciului Român de Informații solicitat prin cererea din 04.12.2013 acesteia.
Referitor la ambiguitățile din motivarea sentinței, nu știe cum se poate interpreta formularea de la pagina 5 paragraful 3, „Față de dispozițiile legale menționate, instanța reține că plata drepturilor de pensie calculate conform acestei legi se efectuează începând cu data de 01.01.2010, astfel că este neîntemeiată cererea reclamantului privind plata diferențelor de pensie pe perioada anterioară", în cazul în care a solicitat acordarea drepturilor de după această dată, respectiv de la 01.04.2011.
De altfel și susținerea din paragraful următor, respectiv „De asemenea, încondițiile în care era nemulțumit de drepturile stabilite prin decizia de revizuirenr._/19.09.2013, reclamantul avea posibilitatea contestării acestei deciziiconform prevederilor art.149 alin.l din Legea nr. 263/2010", nu concordă cu realitatea întrucât acest lucru a fost realizat, contestația fiind înregistrată la C. de P. Sectorială a Serviciului Român de Informații sub nr._ din 12.11.2013.
De menționat este faptul că instanța nu a ținut cont de niciunul din argumentele prezentate, inclusiv în concluziile depuse la dosar la termenul din 13.09.2013.
De altfel la sfârșitul lunii ianuarie 2013 AVOCATUL POPORULUI a dat publicității „Raportul special privind consecințele eliminării pensiilor de serviciu" în concluzia căruia se stipulează următoarele: „aplicarea legislației de eliminare a pensiilor de serviciu s-a făcut cu nerespectarea textului din Constituție ce a reprezentat temeiul legal, iar măsura preconizată a aduce economii la buget a adus de fapt cheltuieli suplimentare de cea. 1 miliard de lei " din interpretarea căruia rezultă clar că Legea nr.119/2010 și OUG nr. 1/2011 sunt neconstituționale, cel puțin în parte.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii. și
In drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 și 304>1 din Codul de procedură civilă.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art.3041 din Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente :
Contestația formulată de contestator la 03.01.2012 a vizat 2 aspecte: pe de o parte contestatorul a solicitat anularea Hotărârii nr. 775/25.11.2011 emise în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de revizuire a pensiei nr._/29.08.2011emise în temeiul OUG nr. 1/2011, iar pe de altă parte, contestatorul a solicitat menținerea în plată a deciziei emise la 28.03.2007 emise în temeiul legii nr. 164/2001.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr.119/2010, privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor :
„ Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:
a) pensiile militare de stat”
Modalitatea concretă de stabilire a punctajului mediu anual, în urma recalculării pensiei, pentru beneficiarii pensiilor prevăzuți la art.1 alin.1 lit.a și b din Legea nr.119/2010 a fost reglementată în HG nr.735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010, care la art.6 dispunea că:
„ 1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la structurile de pensii din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații.
(2) În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare solicitate de beneficiari structurilor prevăzute la art. 2 alin. (3) și (4).
(3) Pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare, altele decât cele prevăzute la alin. (2), la determinarea punctajului mediu anual se aplică prevederile Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.
(5) În perioada 1 aprilie 2001 - 1 august 2007, punctajelor anuale nu li se aplică plafonarea prevăzută de legislația privind pensiile din sistemul public în vigoare în perioada respectivă.”
Așadar, în urma aplicării acestor dispoziții legale, pensiile fostelor cadre militare s-au diminuat după recalculare, Ministerul Apărării Naționale - Direcția Financiar Contabilă emițând decizii în baza Legii nr.119/2010 și art.6 din HG nr.735/2005.
Ulterior a fost adoptată și a intrat în vigoare O.U.G. nr.1/2011, care la art. 1 prevede că :
“(1)Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
(2) Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
(3) Instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.
(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
(5) Evoluția salariului mediu brut/net pe economie și a salariului minim pe economie este prevăzută în anexa nr. 2”.
Scopul urmărit de contestator prin promovarea contestației a fost menținerea în plată a pensiei militare în cuantumul stabilit anterior prin decizia nr._/25.08.2005 și înlăturarea consecințelor impuse de aplicarea Legii nr. 119/2010, respectiv OUG nr. 1/2011.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 29/2011 a respins recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de colegiile de conducere ale curților de apel B., Cluj, C. și G. privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și art. 14 din Convenție, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege.
In esența Înalta Curte a reținut ca:
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Înalta Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de Legea nr. 119/2010, și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Înalta Curte a constat însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
S-a arătat ca instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.
S-a concluzionat ca analiza în concret a acestui raport de proporționalitate nu poate fi realizată pe calea recursului în interesul legii, întrucât ar excede obiectului acestuia și competențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul în interesul legii nefiind un recurs național în convenționalitate.
În numeroase decizii Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art.1 din Protocolul nr.1, ca drept de a primi o prestație socială (Cauza Andrejeva contra Letoniei; Cauza Muller contra Austriei; Cauza Gaygusuz contra Austriei; Cauza Buchen contra Cehiei).
Contestatorul este titular al dreptului de proprietate asupra unui „bun” în sensul Protocolului nr.1 la Convenție, acest bun fiind „dreptul la primirea unei pensii din partea statului”, drept prevăzut atât de Legea nr.217/2008 – pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr.119/2010 -, cât și în art.1 lit.h din Legea nr.119/2010 – pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr.119/2010.
Nu se poate califica „bunul” contestatoarei ca fiind dreptul de a primi un cuantum determinat, deoarece cuantumul este protejat de Convenție doar pentru perioada în care acesta are o fundamentare legală în dreptul intern.
Or, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.119/2010, dreptul contestatorului de a primi o pensie brută . nu mai are o fundamentare legală în dreptul intern, acest cuantum având ca fundament legal din acest moment dispozițiile actului normativ menționat..
În acest sens, Curtea Europeană a reținut în cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei următoarele: „totuși, chiar dacă art.1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum”.
De asemenea, în cauza Keckho contra Ucrainei Curtea Europeană a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în același sens, organele de aplicare a Convenției reținând că art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează dreptul de a primi pe viitor un anumit cuantum al prestației sociale și acceptând dreptul statelor de a modifica acest cuantum, în considerarea marjei largi de apreciere pe care o au la dispoziție (cauza Jankovic împotriva Croației; cauza Wieczorek împotriva Poloniei)
Curtea de la Strasbourg a statuat că nu este rolul său de a verifica în ce măsură există soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei ( Wieczorek c. Poloniei, hotărâre din 8 decembrie 2009, par.59 sau Mellacher c Austriei, hotărâre din 19 decembrie 198, par.53).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin decizia din 7 februarie 2012 în cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. si L. G. împotriva României a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010.
Instanța de recurs constata ca motivele de recurs sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, insa nu si dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat
Autoritățile naționale dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale acestea fiind, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice.
Aceste mijloace trebuie sa fie justificate de un temei rezonabil care sa nu plaseze statele in sfera abuzului.
Astfel reducerea pensiei contestatorului a constituit o modalitate de a integra aceasta pensie în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie.
Prin urmare, mijlocul folosit nu pot fi considerat drept nerezonabil sau disproporționat, atât timp cat acesta a constat . pensiei la celelalte pensii din sistemul public de asigurări.
În cauză, prin decizia contestată, s-a stabilit un cuantum al pensiei, superior pensiei medii pe țară și care este de natură a asigura corespunzător mijloacele de subzistență ale beneficiarului.
Contestatorul nu a fost lipsit de beneficiul social, reducerea cuantumului pensiei respectând raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite, astfel încât acesta să nu fie obligat să suporte o sarcină excesivă, disproporționată, care să exceadă marjei de apreciere a statului în reglementarea politicii sociale.
Ca atare, dreptul contestatorului de a primi pensie din regimul de asigurări sociale nu a fost atins în esența sa, pentru a se opinia asupra încălcării dreptului de proprietate ocrotit de art.1 din Protocolul nr.1.
În ceea ce privește critica legată de principiul neretroactivității legii, Curtea o apreciază de asemenea ca nefondată. În mod corect, instanța de fond a stabilit că dispozițiile OUG nr. 1/2011 nu afectează dreptul de pensie al contestatorului decât pentru viitor, iar reglementările acestei legi nu intervin asupra prestațiilor de asigurări sociale deja încasate . Este nefondată susținerea recurentului în sensul că dispozițiile OUG nr. 1/2011 ar modifica starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi juridice, astfel că efectele susceptibile a se produce din raportul anterior trebuie să rămână nemodificate.
OUG nr. 1/2011 nu modifică starea legală anterioară, întrucât nu afectează raportul juridic de asigurări sociale în discuție. Prin intervenirea Legii nr. 119/2010, respectiv a OUG nr. 1/2011 nu a fost pusă în niciun mod în discuție calitatea de pensionar a contestatorului. Statul a reglementat doar modul de calcul al cuantumului pensiei rezultate din calitatea de pensionar, în limitele marjei de apreciere și în virtutea atribuțiilor sale de a stabili politica socială și de a dispune de fondurile necesare realizării acestei politici.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea constată că instanța de fond a reținut corect că decizia contestată este legală și că sunt deplin aplicabile dispozițiile OUG nr. 1/2011.
Ceea ce reține greșit instanța de fond este faptul că prin decizia emisă în temeiul Legii nr. 241/2013 i s-ar fi stabilit contestatorului drepturi de pensie începând cu data de 01.10.2010. Or, atât din cuprinsul art. 1 alin. 2 al legii nr.241/2013, cât și din decizia nr. _/19.09.2013 emisă de C. de P. Sectorială a SRI rezultă fărăniciun dubiu faptul că drepturile de pensie se stabilesc începând cu data de 01.10.2013, nu de la o dată anterioară. Susținerile recurentului din recurs referitoare la acest aspect sunt astfel corecte din punct de vedere juridic.
Cu toate acestea, soluția instanței de fond nu este influențată de această interpretare greșită a legii, argumentația instanței de fond cu privire la aplicarea Legii nr. 241/2013 fiind nepertinentă cauzei, câtă vreme contestatorul a pus în discuție legalitatea unei decizii anterioare de revizuire a pensiei, emise în temeiul OUG nr. 1/2011. Pentru aceleași considerente, nici susținerea apelantului privind faptul că a contestat decizia nr._/19.09.2013 emisă de C. de P. Sectorială a SRI, nu are influență asupra soluției pronunțate cu privire la aplicarea unui act normativ anterior. Contestația formulată împotriva acestei decizii nu face obiectul cauzei de față.
Nici susținerea apelantului privind raportul dat publicității în ianuarie 2014 de către Avocatul Poporului nu poate fi reținută, câtă vreme Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul constatării constituționalității Legii nr. 119/2010, respectiv OUG nr. 1/2011.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de casare sau modificare prev.de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă, în baza art.312 alin,1 cod procedură civilă rap.la art.304, 3041 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul O. C. G. împotriva sentinței civile nr. 5292 din 16 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. SECTORIALĂ A SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAȚII, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, E. S. | Judecător, M. L. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.P.-P.
Tehn.MC/2 ex.
Data red. 07.04.2014
J.f. A.B.
| ← Pretentii. Hotărâre din 02-06-2014, Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3218/2014.... → |
|---|
