Contestaţie la executare. Decizia nr. 5117/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5117/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 7932/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5117
Ședința publică de la 16 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C.- Președinte Instanță
-M. C. Ț.- Judecător
Grefier D. M.
XXX
Pe rol, fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2014, privind judecarea apelului declarat de apelanta intimată C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, împotriva sentinței civile nr. 1141/08.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator N. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și instanța în conformitate cu prevederile dispozițiilor art.396 Cod pr.civ. a amânat pronunțarea la data de 16 decembrie 2014.
Curtea, deliberând pronunță următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.1141 de la 08.05.2014 a respins excepția nulității absolute a deciziei nr._ din 20.09.2013 invocată de reclamant.
A admis contestatia formulata de reclamantul N. I. I. CNP_ cu domiciliul în Motru . . . jud.Gorj in contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Gorj cu sediul in Tg-J. . jud.Gorj și a anulat decizia nr._/20.09.2013 si exonereaza reclamantul de plata sumei de 5352 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul este beneficiar de pensie de invaliditate grad II. La instituția pârâtă s-a efectuat o verificare a modului de stabilire si plata drepturilor de pensie de invaliditate si s-a considerat că în perioada 01.01._12 s-a încasat de către reclamant în mod necuvenit pensia de invaliditate în sumă totală de 6300 lei întrucât în această perioadă reclamanta ar fi obținut venituri din activități comerciale, fapt pentru care s-a emis decizia nr._ din 20.09.2013 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit în sumă de 5352 lei reprezentând pensia încasată în perioada arătată.
Potrivit art. 114 lit. e din Legea 263/2010 :”În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV” iar potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 1 al. IV din Legea 263/2010 „În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:.persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care se află în una dintre situațiile următoare: membri ai întreprinderii individuale și întreprinderi familiale”
În conformitate cu prevederile art. 3 al. 2 din Legea 263/2010, prin câștig salarial brut se înțelege veniturile din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit conform prevederilor Codului Fiscal.
Coroborând aceste dispoziții legale, s-a reținut ca venitul brut realizat de către titularul (administratorul) întreprinderii individuale este cel supus impozitului pe venit, deci venitul rămas după deducerea din venitul total realizat a cheltuielilor efectuate în scopul realizării acelui venit.
Scopul oricărei activități economice desfășurate de un întreprinzător este acela de a realiza un profit care va rămâne la dispoziția sa și care este de fapt venitul brut al întreprinzătorului persoană fizica titular de întreprindere individuală. Acesta este venitul care se asigura la C. Județeană de Pensii.
Potrivit dispozițiilor art. 29622 din Codul Fiscal :” Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. a)-e) este venitul declarat, care nu poate fi mai mic de 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și nici mai mare decât echivalentul a de 5 ori acest câștig; contribuabilii al căror venit rămas după deducerea din venitul total realizat a cheltuielilor efectuate în scopul realizării acestui venit, respectiv valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportat la cele 12 luni ale anului, este sub nivelul minim menționat, nu datorează contribuție de asigurări sociale.”
Potrivit normei metodologice din H.G nr. 44/2004 aplicabila art. 29622, contribuabilii care in anul fiscal precedent au realizat venituri sub nivelul plafonului minim prevăzut de lege, nu sunt obligați să se asigure si nu datorează contribuție de asigurări sociale.
În situația reclamantului, prin adresa de răspuns depusă de către A.N.A.F la dosarul cauzei (fila 36) a reieșit ca venitul brut al reclamantului în anul 2011 este de_ lei și cheltuielile deductibile de_ lei, astfel încât a rezultat o pierdere pentru reclamant în suma de 1032 lei astfel în înțelesul dat de art. 3 al. 2 din Legea 263/2010 reclamantul nici nu a înregistrat vreun venit ci pierdere nemaiputând fi vorba în cazul său de aplicarea plafonului stabilit de art. 6 pct. 1 al. IV din Legea 263/2010.
Nu a putut fi primita susținerea pârâtei în sensul că reclamantul obținând în anul 2011 un venit brut de_ lei se încadrează în dispozițiile art. 6 al. 1 pct. IV din Legea 263/2010 întrucât venitul care trebuie luat in considerare este venitul brut rezultat al scăderii tuturor cheltuielilor făcute pentru obținerea acestui venit iar în cazul reclamantului cheltuielile au fost mai mari decât venitul brut.
Interpretarea făcută de pârâtă dispozițiilor Legii 263/2010 este una ad literam însa potrivit Codului fiscal veniturile obținute din activități economice sunt supuse impozitării si perceperii contribuțiilor la bugetul statului numai după ce se deduc toate cheltuielile făcute de întreprinzător și care desigur, sunt permise de lege spre a fi deduse.
Având în vedere aceste considerente instanța a respins excepția nulității absolute a deciziei_/20.09.2013, a admis contestatia, a anulat decizia nr._/20.09.2013 si a exonerat reclamanta de plata sumei de 5352 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. Județeană de Pensii Gorj, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea apelului pârâta a susținut că instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că petenta a realizat un venit brut mai mic decât 4 salarii medii brute pe anul 2011.
Intimata a solicitat instanței să observe faptul că salariul mediu brut pe economie, pe anul 2011, este în sumă de 2022 lei, iar 4 salarii medii brute reprezintă 8088 lei, iar reclamanta a realizat un venit de_ lei, mai mare decât dispune legea, așa cum rezultă din procesul verbal și lista anexă la acesta, existent la dosarul de fond.
In fapt, reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru invaliditate, gradul II, prin decizia nr._/10.01.2003.
Urmare verificărilor efectuate de serviciul plăți prestații din cadrul instituției subscrise, verificări dispuse de corpul de control al Curții de Conturi, cu privire la interdicția cumulării pensiei de invaliditate gradul II cu venituri din alte activități s-a constatat ca reclamanta a realizat
venituri brute în anul 2011 în sumă de_ lei.
Având în vedere prevederile art. 114 alin.(l) lit.e coroborate cu prevederile art. 6 alin (1) punctul IV din Legea nr. 263/2010, CJP Gorj a emis decizia nr._/20.09.2013, prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în sumă de 6.264 lei, reprezentând pensia de invaliditate gradul II încasată necuvenit pe perioada 01.01._12.
Așa cum a arătat mai sus, din compararea salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 de 2.022 lei cu venitul brut realizat de reclamantă în anul 2011, în sumă de_ lei, rezultă că aceasta a realizat venituri mai mari de 4 salarii medii brute fapt ce contravine prevederilor legale enunțate mai sus pentru a putea cumula pensia de invaliditate gradul II cu venituri obținute din alte activități.
Referitor la faptul că prin venitul brut realizat ce se are în vedere la stabilirea persoanelor ce au obligația de a se asigura în sistemul de asigurări sociale de stat, se înțelege venitul rămas după deducerea din venitul total realizat a cheltuielilor efectuate, acestea contravin prevederilor legale în vigoare pe perioada constituirii debitului.
Este adevărat că legiuitorul, prin completările aduse Codului Fiscal în anul 2012, a lămurit ce se înțelege prin venit brut realizat, numai că în conformitate prevederile art.9 alin.(2) din Codul civilnorma interpretativă produce efecte numai pentru viitor.
Asolicitat admiterea apelului, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
Intimatul contestator a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței.
Apelul este fondat, pentru considerentele ce succed :
Criticile referitoare la greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 296 ind. 22 din Codul fiscal sunt întemeiate, pentru următoarele motive.
Astfel, prin decizia nr._/20.09.2013 s-a stabilit că în perioada 01.01._11 s-au plătit și încasat necuvenit drepturi în sumă totală de 5352 lei, ca urmare a faptului că în anul 2011 reclamantul a realizat venituri din profesii libere si comerciale, beneficiind și de pensie de invaliditate gradul II.
Prin urmare perioada în care se constată încălcarea prevederilor legale este perioada 01.01._11, în raport de care se analizează dispozițiile legale în vigoare la momentul respectiv.
Instanța de fond a reținut în mod legal că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.114 alin. 1 lit. e și art. 6 din L. nr. 263/2010.
Astfel, potrivit art. 114(1), în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni;
Potrivit art. 6(1) în sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care se află în una dintre situațiile următoare: b) membri ai întreprinderii individuale și întreprinderii familiale;
In consecință, pensionarului de invaliditate încadrat în gradul I și II i se suspendă plata pensiei în situația în care realizează venituri în condițiile art. 6 (1, pct I, II sau IV) din L. nr. 263/2010.
Reclamantul a realizat un venit brut realizat în cuantum de_ lei, deci mult mai mare decât cel până la care nu ar fi operat suspendarea.
Tribunalul a admis contestația invocând prevederile art. 29622 din Codul fiscal și a normelor metodologice corespondente.
Ori, aceste dispoziții din Codul fiscal și a normelor metodologice corespondente reținute de instanța de fond, au fost introduse prin prevederile cuprinse la pct. 109 din OUG 125/2011 și s-au aplicat începând cu data de 01.07.2012, potrivit art. VII lit. d) din ordonanță, respectiv HG 670/2012.
Prin urmare în mod nelegal instanța de fond a aplicat prevederi legale unor situații anterioare intrării în vigoare a prevederilor respective, încălcând principiul nerectroactivității legii civile.
În consecință, actele și faptele juridice ce fac obiectul prezentei cauze trebuie analizate prin prisma legii în vigoare la data încheierii ori producerii lor.
Legea nr. 263/2010 nu definește noțiunea de „venit brut”. Pentru a se stabili sensul acesteia Curtea are în vedere că veniturile obținute de apelantul reclamant fac parte din categoria veniturilor din activități independente.
Potrivit Codului fiscal veniturile din activități independente sunt brute și nete.
Art. 48 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal (în forma în vigoare la momentul realizătii veniturilor) prevede că „venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partida simplă, cu excepția prevederilor art. 50 și 51.” Rezultă, per a contrario, că – în sensul Codului fiscal – venitul brut este venitul obținut, din care nu au fost scăzute cheltuielile efectuate pentru obținerea acestuia. Prin scăderea cheltuielilor se obține venitul net, venit pe baza căruia apoi se procedează la calcularea impozitului datorat.
În lipsa unei definiții în Legea nr. 263/2010 a sensului sintagmei „venit brut” Curtea apreciază că sensul acesteia nu poate fi decât cel din legea fiscală, sens menționat mai sus.
În aceste condiții, întrucât venitul brut obținut de apelantul reclamant în 2011 a fost mai mare decât permit dispozițiile art. 6 alin. 1 pct. IV la care fac trimitere prevederile art. 114 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010, în mod corect s-a procedat la emiterea deciziei de debit, urmare a faptului că au fost incidente dispozițiile privind suspendarea plății pensiei apelantului reclamant.
Dispozițiile art. 114 alin. 1 lit. e raportate la art. 6 alin. 1 pct. IV lit. b din Legea nr. 263/2010 au făcut obiectul controlului de constituționalitate și, în repetate rânduri, Curtea Constituțională a reținut că justificarea suspendării plății pensiei în această situație „ține de faptul că persoana în cauză beneficiază de acest drept în considerarea faptului că și-a pierdut total capacitatea de muncă, fiind încadrată în gradul I sau II de invaliditate; în măsura în care persoana își redobândește, parțial sau total, capacitatea de muncă, va fi încadrată în gradul III de invaliditate sau chiar își încetează calitatea de pensionar de invaliditate, după caz.
Astfel, legiuitorul a prevăzut în mod firesc suspendarea plății pensiei de invaliditate în cazul în care persoana desfășoară activitate, urmând ca, în funcție de rezultatul revizuirii medicale, fie să se dispună încetarea plății acesteia, fie plata ei într-un alt cuantum, dacă persoana este încadrată în gradul III de invaliditate. Este lipsit de orice sens și rațiune ca o persoană să poată cumula atât veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă” (Deciziile Curții Constituționale nr. 1235/22.09.2011 și nr. 4/15.01.2014)
Dispozițiile art. 3 alin.2 din Legea nr. 263/2010, prin care este explicată sintagma „câștig salarial brut” nu sunt incidente în cauză, art. 6 alin.1 pct. IV făcând referire la sintagma de „venit brut”, care nu poate fi explicată prin utilizarea prevederilor art. 3 alin. 2.
În raport de cele mai sus menționate, Curtea constată ca motivele de apel sunt fondate, astfel încât, în baza art. 480 alin. 2 NCPC, va admite apelul și va schimba sentința în sensul respingerii contestației ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta intimată C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg.J., ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1141/08.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator N. I., domiciliat în Motru, ., ., ., județul Gorj.
Schimbă în tot sentința.
Respinge contestația ca nefondată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2014.
Președinte, M. C. | Judecător, M. C. Ț. | |
Grefier, D. M. |
06.01.2015
Red.jud.M.C.
4 ex/AS
j.f.L.T.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2776/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 134/2014. Curtea... → |
|---|
