Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3218/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3218/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 10681/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3218/2014
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul contestator D. M. D., cu domiciliul în C., ..4, județul D., împotriva sentinței civile nr.722/17.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., ..14, D., având ca obiect contestație decizie de pensionare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul contestator D. M. D. reprezentat de avocat M. S. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra apelului de față.
Avocat M. S. pentru apelantul contestator D. M. D., față de motivele invocate în scris pe care le a dezvoltat oral, a pus concluzii de: în principal admiterea apelului schimbarea în parte a sentinței pronunțată de Tribunalul D., în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar admiterea apelului anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul D., fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.722 de la 17.02.2014 a respins acțiunea formulată de contestatorul D. M. D., cu domiciliul în mun. C., .. 4, jud. D., în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în mun. C., .. 14, jud. D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin deciziile de pensie cu nr._/25.04.2013 și nr._/29.04.2013, emise de intimata C. Județeană de Pensii D. în urma examinării actelor din dosarul de pensionare al contestatorului D. M. D., s-a stabilit faptul că perioadele 01.01._91 și 14.03._94, în care a lucrat ca gestionar și primitor distribuitor nu pot fi valorificate în grupa a II a de muncă deoarece funcțiile deținute nu se încadrează în prevederile H.G. 1223/1990.
Aceste decizii au fost comunicate contestatorului, care, așa cum de altfel a recunoscut, nu le-a contestat la Comisia Centrală de Contestații, așa cum prevăd dispozițiile art. 149 din legea 263/2010, devenind astfel definitive, conform alin. 4 al aceluiași articol.
În baza acestor decizii de recalculare a pensiei, intimata a emis decizia nr._/24. 05. 2013, ce face obiectul prezentei cauze, prin care, în temeiul art. 179 din Legea nr. 263 /2010 s-a stabilit în sarcina contestatorului un debit în sumă de 979 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada 01.01._13.
Prin urmare, cum decizia de revizuire nr._/29.04.2013, prin care au fost revizuite drepturile de pensie ale contestatorului este definitivă, iar decizia de debit contestată în prezentul litigiu este emisă în raport de decizia de revizuire - decizie definitivă conform art.149 alin 4 Legea nr. 263/2010, instanța constată că este de asemenea legală și temeinică, fiind emisă de intimată potrivit dispozițiilor art. 179 din L 263/2010, ce prevăd că „Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu".
Față de cele arătate mai sus, reținând că decizia de debit contestată este legală și temeinică, conf. art. 179 din legea nr. 263/2010, instanța a menținut-o ca atare, cu consecința respingerii atât a capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei din data de 24 mai 2013 ca nefondat, dar și a celui accesoriu vizând acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturi de pensie de care a fost lipsit prin punerea în aplicare a deciziei.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea Casei Județene de Pensii D. să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei prin valorificarea stagiului în grupa a II a de muncă, realizat pentru o perioadă de 13 ani, 1 lună și 3 zile, conf. adeverinței nr. 299/17.07.2013, eliberată de S.C. Construcții Montaj I C. S.A., instanța a reținut că este întemeiată, întrucât, așa cum au arătat, decizia de revizuire a dreptului de pensie, cu nr._/29.04.2013 este definitivă, ca urmare a neurmării de către reclamant a procedurii prev. de art. 149 din legea nr. 263/2010, așa încât o nouă decizie de revizuire a drepturilor din pensie cu luarea în considerare a adeverinței respective, prin care se solicită recunoașterea grupei a II a de muncă pentru aceeași perioadă, nu poate fi emisă.
Ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității, ținând seama de ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța a considerat că nu se impune a se pronunța și asupra excepției prematurității, ce are caracter subsidiar primei excepții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul D. M. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că hotărârea atacată cu prezentul apel este deficitara sub aspectul motivării (art.425, al.1, lit.b) NCPC).
În esența, motivarea primei instanțe se reduce la constatarea temeiniciei si legalității deciziei de debit, prin raportare la caracterului definitiv al deciziei de revizuire, cu consecința inadmisibilității acțiunii, astfel:
- deciziile de recalculare a pensiei au fost comunicate contestatorului care nu le-a contestat la Comisia Centrala de Contestații, așa cum prevăd dispozițiile art.149 din Legea 263/2010,devenind astfel definitive"- fila 3, al.1 sentința apelata;
- în baza acestor decizii de recalculare intimata a emis decizia nr._/24.05.2013, ce face obiectul prezentei cauze, prin care s-a stabilit in sarcina contestatorului un debit în sumă de 979 lei" - fila 3, al.2 sentința apelata;
- cum decizia de revizuire nr._/29.04.2013 este definitiva, iar decizia de debit contestată este emisă în raport de decizia de revizuire, instanța constată ca este de asemenea legala si temeinica"- fila3, al.3 sentința apelata.
P. aceste considerente instanța de fond respinge primele două capete ale cererii de chemare in judecată formulată și precizată: „reținând ca decizia de debit contestată este legala si temeinică, instanța o va menține ca atare, cu consecința respingerii atât a capătului de cerere având ca obiect anularea sa, ca nefondat, dar si a celui accesoriu vizând acordarea despăgubirilor bănești"- fila 3, al.4 sentința apelată.
Consideră, în opinia sa, că această motivare este sumară, lacunară si neconvingătoare.
Arată că prima instanță retine in mod corect ca decizia de revizuire nr._/29.04.2013, emisă de CJP D. este definitivă deoarece nu a fost contestată de el conform art.149 din Legea 263/2010. De asemenea este adevărat că decizia de debit nr._/24.05.2013 a fost emisă de CJP D. în baza unei decizii de revizuire anterioare și definitive.
Consideră că la fel de adevărat este că aspectul fundamental al acțiunii - si anume valorificarea corecta a stagiului realizat de el in grupa a II a de munca - a rămas nelămurit in urma judecării cauzei în primă instanță.
Convingerea instanței s-a format exclusiv prin raportare la caracterul definitiv al deciziei de revizuire nr._/29.04.2013, prin necontestarea sa la Comisia Centrala a CNPP.
Din considerentele expuse de către instanța de fond nu rezulta concret motivele de fapt și de drept pentru care au fost respinse pe fond capetele de cerere privind anularea deciziei de debit nr._/24.05.2014, in condițiile in care excepția de inadmisibilitate invocata de intimata CJP D. a fost admisă fără nicio motivare expresa. La fila 3, al.6 din sentința apelata apare singura mențiune referitoare la această excepție: "Ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității (...) instanța considera ca nu se impune a se pronunța si asupra excepției prematurității".
Susține că motivarea făcuta de prima instanța pentru respingerea celui de-al treilea capăt al cererii de chemare in judecata - obligarea intimatei sa emită o decizie de recalculare a pensiei prin valorificarea stagiului în grupa a-II-a de munca realizat, conform adeverinței 299/17.07.2013 eliberata de S.C. Construcții Montaj C. SA- este vădit eronată, superficiala si contradictorie.
Mai arată că prima instanța nu numai ca are in vedere același considerent al caracterului definitiv al deciziei de revizuire nr._/29.04.2013, dar motivarea conține si elemente contradictorii „instanța reține ca cererea este întemeiata, întrucât așa cum a arătat decizia de revizuire este definitivă" - fila 3, al.5, sentința apelata.
De altfel, prima instanța ignora si lasă necercetat aspectul valorificării stagiului realizat în grupa a II a de munca.
Mai mult, atunci când retine în motivare că „o nouă decizie de revizuire a drepturilor de pensie cu luarea în considerare a adeverinței respective nu poate fi emis”, prima instanța nu tine cont de un fapt esențial in ecuația cauzei: adeverința nr.299/17.07.2013 este ulterioara deciziei CJP nr._/29.04.2013 și în mod evident nu a fost avută în vedere la emiterea acestei decizii.
Soluționarea cauzei de către prima instanța s-a făcut cu neîndeplinirea rolului judecătorului în aflarea adevărului (art.22 NCPC).
Prima instanța a respins al treilea capăt de cerere fără analizarea sa pe fond si este evident ca probatoriul administrat nu a fost examinat în ansamblul său și nu a fost apreciat corect. Se referă aici nu numai la adeverința nr. 299/17.07.2013 cât si la răspunsul CJP D. nr._/1.01.2014 - fiind logic că în decizia nr._ din 29.04.2013 nu se puteau menționa perioadele din adeverința nr.299/17.07.2013.
Prima instanța a pronunțat hotărârea apelata încălcând sau neaplicând prevederile legale incidente în cauza, astfel:
Art.1 din H.G. nr.1223/1990 privind încadrarea in grupa a II a de munca prevede „Personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de munca sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă lucrată efectiv după 18 martie 1969”.
Din adeverința nr.299/17.07.2013 rezultă în mod clar perioadele pentru care a fost încadrat in grupa a II a de munca, în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin Hotărârea Consiliului de Administrație a Trustului de Construcții D. nr.9744/18.12.1990, dată în baza H.G.nr.1223/1990.
În aceste condiții, încadrarea la grupa a II a de muncă și valorificarea stagiului de 13 ani, 1 luna si 3 zile la calcularea pensiei sunt pe deplin justificate.
HG 1223/1990 privind încadrarea în grupa a II a de munca, in vederea pensionarii, a unor locuri de munca sau activități din construcții-montaj prevede la art.2: "Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupa a II a de munca se face de consiliile de administrație, împreuna cu sindicatele libere din unități".
În cazul de față, prin hotărârea Consiliului de administrație al Trustului de Construcții D. nr.9744/18.12.1990,1a art.1. se aproba funcțiile care conform HG 1223/1990 beneficiază de grupa a II a de munca, conform anexei. In aceasta anexa la prima poziție de la literele A si F se regăsesc posturile de "muncitori direct productivi", "gestionari" si "șefi de depozit".
In aceste condiții este indubitabil că se încadrează la grupa a II a de munca si prevederile HG nr. 1223/1990 au fost întocmai respectate.
În data de 07.nov. 2013, după obținerea adeverinței, s-a adresat Casei Județene de Pensii D. cu o cerere pentru recalcularea pensiei prin valorificarea stagiului realizat în grupa a II a de munca.
Prin răspunsul nr.4133/11.01.2014 C. Județeană de Pensii D. îi aduce la cunoștința ca nu ia in calcul la stabilirea drepturilor sale de pensie adeverința nr.299/17.07.2013 eliberata de S.C. Construcții Montaj S.A.
În materia drepturilor de pensie exista obligația caselor județene de pensii să emită decizii de pensionare ce constituie acte administrative individuale de stabilire, modificare sau revizuire a drepturilor de pensie persoanelor îndreptățite, in condițiile art.104, al.(2), art. 105-106 din Legea nr.263/2010.
În situația in care, ulterior stabilirii drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite si cele legal cuvenite, casa teritoriala de pensii operează din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire; pensia poate fi recalculata prin adăugarea veniturilor/stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, conform prevederilor imperative ale art.107, al.(1) si (3) din Legea 263/2010.
În cazul de față, având in vedere că, după recalcularea operată de intimata prin decizia nr._/29.04.2013, a obținut de la fostul angajator adeverința nr.299/17.07.2013, C. Județeană de Pensii D. trebuia sa facă aplicarea prevederilor legale mai sus menționate si avea obligația sa emită o decizie de recalculare a pensiei sale, prin valorificarea stagiului realizat in grupa a II a, conform adeverinței nr.299 /17.07.2013 - la cererea sa.
Însă C. Județeană de Pensii D. s-a mulțumit să-i dea un răspuns negativ la această cerere, înregistrat la nr._/11.01.2014, răspuns ce nu poate fi considerat act administrativ de admitere/respingere a cererii sale de revizuire și în consecință nu poate fi contestat, nici în procedura administrativă a CNPP, nici pe cale judecătorească la instanța competentă, în termenele și condițiile stabilite de Legea 263/2010;
Dispozițiile art.153, lit.g) sunt clare: „Tribunalele soluționează în primă instanță modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale”.
Consideră că singura cale admisibilă pentru realizarea drepturilor sale o constituie prezenta acțiune in justiție prin care pune în discuția instanței valorificarea stagiului realizat in grupa a II a de munca conform adeverinței nr.299/17.07.2013.
În cazul in care se va constata ca pretențiile sale sunt temeinice si legale, consecința imediata va fi obligarea pe cale judecătoreasca a CJP D. la emiterea unei decizii de revizuire in acest sens.
Nu poate fi reținut ca impediment legal la acordară drepturilor sale de pensie existența unei decizii de revizuire anterioare adeverinței ( nr._13) care face dovada tocmai a acestor drepturi si care nu a fost avuta in vedere de CJP D. la stabilirea drepturilor sale de pensie ( tocmai prin decizia de recalculare ir._/29.04.2013).
Principiul contributivității, prevăzut de art.2, lit.c), din Legea nr.263/2010, stabilește ca fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice si, ca urmare, drepturile de asigurări sociale/pensie se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Or, pentru veniturile realizate în grupa a II a de munca au fost plătite contribuțiile la asigurările sociale atât de el, cât si de angajator.
Neluarea in considerare la stabilirea drepturilor de pensie a unor venituri/sume pentru care s-au plătit contribuțiile la asigurările sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, cu finalitatea nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor.
Nu au fost respectate nici prevederile Legii nr.263/2010 potrivit cărora numărul de puncte realizat in fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporuri si adaosuri, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Decizia nr.19/2012 a ICCJ de soluționare a recursului in interesul legii, arata condițiile de luare in calcul la stabilirea pensiei a sporurilor si altor venituri suplimentare: -"aceste sume sa fie înregistrate in carnetele de munca sau in adeverințele eliberate de unități" si „angajatorul/angajatul sa fi plătit contribuția la asigurările sociale".
Prin menționarea acestor sume in adeverința nr.392/2011 si plata contribuțiilor la asigurările sociale, atât de angajat cât si de către angajator, aceste condiții sunt îndeplinite in cazul de față.
Jurisprudența CEDO, in cauzele A. M. F. si C. Albute împotriva României, precum si in cauza Grefgusej împotriva Austriei din 16.09.1996, stabilește fără echivoc că art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale.
Legal citată intimata VJP D., la data de 13.06.2014, a depus întâmpinare arătând că prin verificarea carnetului de munca se poate observa că reclamantul în perioadele 01.01._91 si 14.03._94 a lucrat ca gestionar si primitor distribuitor, funcții ce nu se regăsesc in H.G. 1223/1990 si anexa II la Ordinul nr. 50/1990 privind lista locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale pentru care angajatorul poate încadra legal personal în grupa a II a de munca.
Pentru aceste funcții nu exista prevedere legala care sa legitimeze acordarea grupei a II- a de munca.
In aceste funcții reclamantul a desfășurat o activitate in condiții normale de munca si nu în condiții deosebite de munca așa cum se prevede in Ordinul M.M.O.S. nr. 50/1990.
Reclamantul nu a depus la dosarul cauzei determinările de noxe prevăzute de pct. 5 din Ordinul nr. 50/1990 conform căruia „ Existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii."
Conform art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 conform art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.
Metodologia de încadrare in grupele I si II de munca prevăzuta de Ordinul nr. 50/1990 trebuie respectata cu strictețe. Pe baza nominalizării individuale întocmite conform prevederilor Ord. 50/1990, unitatea angajatoare avea obligația de a vira către bugetul de stat, contribuțiile diferențiat in funcție de grupa de munca, pentru persoanele încadrate în grupe superioare de munca, pentru acestea Legea nr. 263/2010 prevăzând si anumite beneficii-reducerea vârstei standard de pensionare, majorarea punctajelor anuale pentru perioadele încadrate in grupa de munca, perioade suplimentare la vechimea in munca.
Nu pot fi încadrate în grupa a II a de munca persoanele care nu lucrează nemijlocit în activități de construcții montaj. Astfel reclamantul, in funcțiile de gestionar si primitor distribuitor nu a lucrat nemijlocit in activități de construcții montaj întrucât prin natura funcțiilor nu si-a desfășurat activitatea cel puțin 70% din programul de lucru in condiții de șantier.
Pentru aceste motive si in baza actelor normative mai sus invocate, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței Tribunalului D. contestate, ca fiind temeinică și legala.
In drept, a invocat prevederile art.205-208 Cod pr.civilă.
Apelul este nefondat.
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, fără a fi susceptibilă de desființare sau schimbare prin prisma dispozițiilor art.480 și următ. Cod pr.civilă.
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.06.2013, contestatorul D. M. D. a formulat contestație împotriva deciziei de debit nr. _/24. 05. 2013, emisă de C. Județeană de Pensii D., prin care i s-a imputat suma de 979 lei, drepturi încasate necuvenit în perioada 01. 01_13, provenind din diminuarea punctajului mediu anual –valorificarea eronată a grupei a II a de muncă pentru perioada 01.01._94, prin revizuirea drepturilor de pensie, decizie pe care o consideră nelegală și netemeinică, solicitând instanței anularea acesteia.
A mai solicitat acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile de pensie de care a fost lipsit prin punerea în aplicare a deciziei respective, precum și obligarea Casei Județene de Pensii D. să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei prin valorificarea stagiului în grupa a II a de muncă, realizat pentru o perioadă de 13 ani, 1 lună și 3 zile, conf. adeverinței nr. 299/17.07.2013, eliberată de S.C. Construcții Montaj I C. S.A.
Anterior acestei decizii de pensionare au fost emise deciziile de pensie nr._ din 25.04.2013 și respectiv din 29.04.2013 prin care contestatorului i se aducea la cunoștință că perioadele 01.1989-15.02._ și 14.03._94 în care a lucrat ca gestionar și primitor-distribuitor nu pot fi valorificate în grupa a II-a de muncă; aceste decizii nu au fost contestate rămânând astfel definitive.
Referitor la aceste perioade s-a reținut că funcțiile deținute de către contestator pentru acele perioade nu se încadrează în prevederile HG 1223/1990.
Cum aceste decizii nu au fost contestate ulterior intimata a emis o nouă decizie de pensie, respectiv decizia nr._ din 24 mai 2013 care face obiectul prezentei contestații, decizie prin care s-a stabilit în sarcina contestatorului un debit în sumă de 979 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada 01.01._13.
Având în vedere aceste argumente se reține că în mod corect prima instanță a constatat că decizia de debit contestată este legală și temeinică în conformitate cu art.179 din Legea 263/2010.
În ceea ce privește cererea formulată de către contestator, cu privire la o recalculare a pensiei conform deciziei nr._ din 29.04.2013 se constată că această cerere este inadmisibilă, în situația în care adeverința nr.-299 din 17.07.2013 a fost depusă prin poștă la dosarul de pensionare, iar conform acestei adeverințe și faptului că, în speță contestatorul a lucrat ca gestionar și primitor-distribuitor, corect s-a reținut că pentru aceste funcții nu există prevedere legală care să legitimizeze acordarea grupei a II-a de muncă.
Metodologia de încadrare în grupa I și II de muncă este prevăzută de Ordinul 50/1990, iar actele depuse la dosar și emise angajator nu au putut face dovada că reclamantul-contestator în funcțiile de gestionar și primitor-distribuitor a lucrat nemijlocit în activități de construcții montaj având în vedere că, prin natura funcțiilor deținute, nu și-a desfășurat activitatea cel puțin 75% din programul de lucru în condițiile corespunzătoare de șantier.
Hotărârea primei instanțe este motivată în mod corect și legal, cu analizarea fiecărui capăt de cerere și cu rezolvarea cu prioritate a excepțiilor invocate.
Având în vedere toate aceste considerente, prin prisma dispoz.art.480 Cod pr.civilă, Curtea constată că apelul formulat de către apelantul-contestator D. M. D., este nefondat urmând să-l resping ă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul contestator D. M. D., cu domiciliul în C., ..4, județul D., împotriva sentinței civile nr.722/17.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., ..14, D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, N. D. |
10.10.2013
Red.jud.I.V.
4 ex/AS
j.f.C.C.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 5292/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2776/2014.... → |
|---|
