Obligaţie de a face. Decizia nr. 462/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 7202/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 462
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - P. B.
Grefier: - S. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 12 februarie 2014 privind judecarea apelului declarat de reclamanta D. M., cu domiciliul în Dr.Tr.S., ., ., ., împotriva sentinței numărul 4713 din data de 22 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflcite de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. NR.15, cu sediul în Dr.Tr.S., ., județul M., I. ȘCOLAR JUDEȚEAN M., cu sediul în Dr.Tr.S., județul M., M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, ., nr. 28-30, sector 1, având ca obiect obligație de a face premiul aferent diplomei "G. L." clasa II pentru anul 2010.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile din ședința publică de la 12 februarie 2014 au fost consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie când instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
1. Prin sentința numărul 4713 din data de 22 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflcite de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR. I. ȘCOLAR JUDEȚEAN M. și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Pentru a pronunța aceată sentință, analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul a constatat și reținut următoarele:
Reclamanta D. M. este personal didactic și își desfășoară activitatea la SCOALĂ G. NR.15 conform mențiunilor din carnetul de muncă .
În ceea ce privește excepția invocată de pârâtul M. Educației Naționale, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată și s-a dispus respingerea acesteia de vreme ce prin Ordinul 5435/30.09.2006 emis de M. Educației Naționale, astfel cum a fost modificat prin Ordinul 4140/14.06.2010 pentru modificarea Regulamentului privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, obligația verificării listelor înaintate de inspectoratele școlare și elaborarea ordinului de acordare a distincțiilor cad în sarcina acestuia.
Pe fondul cauzei s-a constatat că potrivit Ordinului nr. 5435/30.09.2009 emis de M. Educației Naționale pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, ordin publicat în Monitorul Oficial nr. 90/05.02.2007, în conformitate cu art. 113 din Legea 128/1997, ministrul educației și cercetării este autorizat să acorde personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat următoarele distincții: adresă de mulțumire publică; Diploma G. L., clasele I, a II-a și a III-a, diplomă de excelență.
În acest sens solicitantul întocmește și depune la conducerea unității de învățământ cererea și raportul de autoevaluare însoțite de documente justificative și directorul unității de învățământ înaintează inspectoratului școlar cererea, raportul de autoevaluare cu anexele doveditoare și aprecierea consiliului de administrație.
Comisia de evaluare a dosarelor întocmește și afișează lista solicitanților în ordine descrescătoare, a punctajelor acordate și rezultatele definitive ale evaluării dosarelor depuse în vederea acordării distincției și numărul cadrelor didactice care urmează a primii distincția.
Listele cuprinzând datele solicitanților validați se înaintează Ministerului Educației ș Cercetării care verifică listele înaintate și elaborează ordinul de acordare a distincțiilor.
În cazul de față a fost urmată procedura reglementată de Ordinul 5435/2006, astfel cum a fost modificat, de către reclamantă și I. Școlar Județean M., conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
Astfel reclamanta cadru didactic la Școala G. NR. 15 a fost propusă pentru acordarea distincției „G. L." clasa II, distincție care este însoțită de un premiu a cărei valoare este de 15% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni anterioare datei emiterii ordinului de acordare a distincției.
Însă, potrivit disp. art. 30 ali.7 din Legea 330/2009 în cursul anului 2010 s-a interzis acordarea premiilor individuale indiferent de natura lor și cum distincția „ Diploma G. L.” presupunea acordarea unui premiu individual în mod legal, pârâții nu au putut finaliza procedura demarată în temeiul Ordinului Ministerului Educației Naționale susmenționat.
Prevederea a fost reluată și în Legea 285/2010, potrivit disp. art. 9 alin.2 al acestui act normativ, nici în cursul anului 2011 ordonatorii de credite neputând acorda astfel de premii.Sunt considerente pentru care acțiunea formulată de reclamantă a fost neîntemeiată și s-a dispus respingerea acesteia.
2. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Criticile sunt în esență următoarele: instanța de judecata motivează greșit respingerea acțiunii prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr.5399/30.09.2009 privind acordarea de distincții si premii personalului didactic din invatamantul preuniversitar de stat si anexa la acest ordin prin care au fost aprobate distincții doar pentru județele C., Prahova si Municipiul București, nu si pentru județul Mehedinti.Din aceasta cauza, susține Instanța, nu pot fi obligate paratele la acordarea drepturilor bănești corespunzătoare Distincției „Gh. L." clasa II. In fapt aceasta a solicitat: obligarea imitații școlare să plătească drepturile bănești reprezentând premiul aferent diplomei „G. L.",Clasa II, pentru anul 2010, în valoare de 15% din salariile primite în ultimele 12 luni anterioare acordării distincției, drepturi actualizate în raport de inflație; - obligarea Ministerului Educației Naționale să emită ordimil de acordare a acestei distincții. Ordinul Ministrului Educației Naționale nr.5399/30.09.2009,invocat de Instanța nu are legătura cu cererea noastră si nu poate fi considerat motiv pentru respingerea acțiunii.
Arată că nici al doilea motiv invocat de instanța art.40 alin. 2 litera c din Codul Muncii, nu este relevant pentru respingerea acțiunii. Dimpotrivă acest articol a fost încălcat de paratele Scoală Gimnaziala nr.15, I. Școlar Județean M. și M. Educației Naționale si poate fi un motiv legal pentru admiterea acțiunii asa cum a fost formulata. Art. 40[principalele drepturi si obligații ale angajatorului] prevede: (2) c) sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca;
În ceea ce privește motivele invocate de ISJ si MEN, arată că cele doua instituții se refera la prevederile Legii 330/2009. Legea 330/2009 alin.7 care din punctul său de vedere nu are nici o legătura cu cererea formulata si cu Diploma „G. L.".
Considera ca nu pot sa fie încălcate prevederile unor legii (Legea 128/1997 si Ordinele de Ministru date după . Legii 330/2009) pentru a susține prevederile unui articol din Legea 330/2009 interpretat doar pentru a se respinge acțiuneaAcordarea acestui drept ce revine personalului didactic îndreptățit are loc în temeiul Legiil28/1997, iar pretinsa inexistență a fondurilor bănești nu condiționează dreptul respectiv pe considerentul unei pretinse inexistente a fondurilor bănești, dreptul respectiv nefiind condiționat în substanța sa de o astfel de situație.De fapt confirmarea in scris de către directorul unitatii școlare ceruta de ISJ M. (conform Art.13 pct.3 din Ordinul Nr.4140 din 14.06.2010) la depunerea dosarelor pentru acordarea diplomelor „G. L." si a premiului aferent, ca exista fonduri pentru plata premiilor, cat si faptul ca unitatea de învățământ a prevăzut în bugetul apobat pentru anul 2010 fondurile necesare pentru acordarea acestor premii vine sa contazica o motivare in acest sens. Așadar, Instanța de judecata nu constata, ca au fost încălcate in mod abuziv prevederile Legii nr. 128 din 12 iulie 1997 privind Statutul personalului didactic, art. 112,_,311.114; Ordinul Ministrului Educației si Cercetării nr. 5435/2006 si Ordinul Ministrului Educației Cercetării Tineretului si Sportului Nr. 4140 din 14.06.2010 pentru modificarea Anexei la OMEC Nr.5435 din 2006 privind Regulamentul privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat.
Arată de asemenea că instanța nu a luat in considerare aceea parte din întâmpinarea MEN prin care acesta susține ca a cerut Inspectoratelor Școlare Județene sa confirme existenta fondurilor necesare si ca doar 3 județe au confirmat existenta fondurilor necesare si ca MEN a considerat ca nu este corect sa acorde doar pentru 3% din cadrele didactice evaluate. Daca Legea 330/2009 s-ar fi referit la acordarea acestor distincții insotite de premii si ar fi interzis acest lucru, nu avea nici un sens ca MEN sa ceara Inspectoratelor școlare existenta fondurilor necesare. Acest fapt constituie o prima dovada ca MEN nu a considerat ca Legea 330/2009 ar interzice acordarea premiului in bani aferent Diplomei „ G. L.",deoarece in lege nu se face referire Diploma"G. L.". De asemenea MEN precizează in întâmpinare ca nu i s-a părut corect sa emită acest ordin numai pentru cele 3 județe, respectiv 3% din numărul cadrelor didactice evaluate.MEN nu susține ca ar fi fost ilegal sa emită ordinul. Obligația MECTS, actual MEN era sa respecte Legea 128/1997 si prevederile Art.13 pct.8 din Ordinul Ministrului Educației Cercetării Tineretului si Sportului Nr. 4140 din 14.06.2010 pentru modificarea Anexei la OMEC Nr.5435 din 2006 privind Regulamentul privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat.
Mai arată că, daca Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevederile art. 19,20 si 24 si art.30 alin.7, ar fi restricționat sau interzis acodarea acestor distincții de ce MECTS a emis un regulament pentru acordarea acestor distincții Nr. 4140 din 14.06.2010 (in timp ce Legea 330 /2009 era in vigoare)si sa ceara in mod expres ca la depunerea dosarelor sa existe confirmarea in scris a directorului scolii ca exista fonduri pentru acordarea acestei distincții. Instanța nu a luat in considerare că în finalul întâmpinării depusă la dosar de către ISJ M. acesta susține ca Scoală Gimnaziala Nr.15 sa fie obligata la plata drepturilor banesti,iar MEN sa fie obligat la emiterea ordinului de ministru prin care sa fie acordate aceste drepturi.ISJ susține acest fapt pentru ca a evaluat dosarele si a intocmit lista cu candidații admiși.
Instanța de judecata respinge excepția invocata de MEN ca neintemeiata din moment ce prin Ordinul 4140 din 14.06.2010 obligația verificării listelor înaintate de Inspectoratele Școlare si elaborarea ordinului de acordare a distincțiilor cad in sarcina ministerului. Așadar Instanța recunoaște obligația ministerului de a emite ordinul de acordare a distincțiilor,dar respinge acțiunea prin care cere obligarea M. Educației Naționale să emită ordinul de acordare a acestei distincții,conform legii. Si acesta poate fi considerat un motiv pentru care instanța ar fi trebuit sa admită acțiunea.
Solicită admiterea cererii de apel, iar pe fondul cauzei modificarea soluției pronunțata de instanța in sensul admiterii acțiunii asa cum a fost formulata:
-obligarea unității școlare să plătească drepturile bănești reprezentând premiul aferent diplomei „G. L.",Clasa II, pentru anul 2010,în valoare de 15% din salariile primite în ultimele 12 luni anterioare acordării distincției, drepturi actualizate cu indicele de inflație pana la data plații efective;
- obligarea Ministerului Educației Naționale să emită ordinul de acordare a acestei distincții.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Cererea se întemeiază pe Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, art. 112, art. 113 și art. 114.
Intimatul pârât I. Școlar Județean M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiat a apelului, menținerea ca temeinicăși legală a sentinței pronunțată de TribunalulMehedinți, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.
Intimatul pârât M. Educației Naționale a formulat întâmpinare solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar pe fond respingerea acțiunii față de acesta ce neîntemeiată.
În drept invocă: Codul de procedură civilă, O.M.Ed.C. NR. 5435/2006, Legea cadru nr. 330/2009, Legea nr. 128/1997.
Solicită, în conformitate cu prevederile art. 223 Cod pr.civ., judecarea cauzei în lipsă.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele se ce vor arăta în continuare:
Prima instanță nu a făcut aplicarea Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 5399/2009, indicat de către reclamanta apelantă în primul motiv de apel, astfel că acest motiv este străin de pricină, neavând obiect, critica fiind astfel neîntemeiată.
De asemenea, în cauză, tribunalul nu a interpretat și aplicat în cauză dispozițiile art. 40 alin. 2 litera c din Codul Muncii în argumentarea soluției de respingere a acțiunii, astfel că nici acest motiv de apel nu are obiect, fiind respins ca atare.
Instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.113 lit.b și e din Legea nr.128/1997, în conformitate cu care, în afara distincțiilor prevăzute la art.112, Ministrul Învățământului este autorizat să acorde personalului didactic și de cercetare din învățământ,. Diploma G. L. clasele I, II și III, cu acordarea unui premiu de 20 %, 15 %, respectiv 10 % din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni, precum și diploma de excelență pentru cadrele didactice pensionate sau pensionabile, cu activitate deosebită în învățământ ; diploma este însoțită de un premiu de 20 % - 10% în funcție de clasa diplomei, din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni, prevederi reluate de Ordinul ministrului educației și cercetării nr.5435/2006 și Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr.4339/2008.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezulta că este vorba de o posibilitate a ministrului de acordare a distincțiilor și premiilor menționate, iar nu de o obligație a acestuia, interpretare care rezultă din analiza dispozițiilor legale menționate, care nu se exprimă în sensul „va acorda”,,, este obligat să,”, ci menționează „este autorizat să acorde”, astfel că în mod corelativ cadrele didactice propuse de unitățile de învățământ pentru acordarea distincțiilor și premiilor în bani, aveau doar o vocație la acordarea acestora.
Or, prin întâmpinare formulată la instanța de fond, pârâtul MEN a precizat în mod expres că, la nivel global, s-a constatat că distincțiile și premiile solicitate, în privința laturii materiale a acestora, nu permit încadrarea în bugetul aprobat și alocat cu această destinație, așa cum menționează art.13 alin.9 din Ordinul nr.5435/2006, fiind avute în vedere și dispozițiile Legii cadru nr.330/2009, în urma căreia ordonatorii de credite nu au mai putut acorda premii individuale în bani. În consecință, în absența premiului în bani, intimatul pârât nu a mai putut acorda nici distincția „Diplomă de excelență”, respectiv „Diploma G. L.”.
În orice caz, trimiterea făcută în primă instanță la disp. art. 30 alin. 7 din Legea 330/2009, nu se referea la disp. art. 19 alin. 2 și 20, ci la disp. art. 24 alin. 2 din același act normativ, dispoziții care reglementau punctual modul de stabilire a premiilor individuale.
Astfel, conform acestor dispoziții legale, premiile individuale se stabilesc de către ordonatorii de credite în limita sumelor alocate cu această destinație de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, cu consultarea reprezentanților salariaților, acolo unde nu sunt astfel de organizații sindicale.
În aceste condiții, argumentele aduse de apelantă și care privesc dispozițiile art. 19 alin. 2 și art. 20 din legea 330/2009 referitoare la munca prestată peste programul normal de lucru și cea prestată în zilele de repaus săptămânal, nu se vor mai analiza întrucât nu privesc motivarea instanței, dar nici apărările pe fond ale ministerului, reprezentând doar reproducerea netrunchiată a disp. art. 30 alin. 7 din lege, urmând a se înțelege că în cauză referirea este valabilă numai pentru art. 24 alin. 2.
Pe de altă parte, vâzând și motivarea în drept a acțiunii introductive cu referire la art. 1 Protocolul 1 din CEDO, Curtea apreciază că nu se poate reține încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor Constituției României și ale art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO.
În speță, nu există o obligație a pârâtului de acordare a drepturilor solicitate de reclamant, ci doar o posibilitate, o vocație pentru acesta, apreciată în concret, în speță în raport de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli, dreptul solicitat de reclamant nefiind astfel un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO.
Potrivit art.1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/18 mai 1994: „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional.
In alineatul 2 al aceleiași dispoziții se arată că „Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau amenzilor”.
În accepțiunea Curții Europene a drepturilor Omului, drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanță, prin Hotărârea Marii Camere în cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007 stabilindu-se cu valoare de principiu în paragraful 94: “Convenția nu conferă dreptul de a continua sa primești un salariu . (…) O creanță poate fi considerată o valoare patrimoniala in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 daca are o baza suficienta in drept intern, de exemplu daca este confirmata prin jurisprudența bine stabilita a instanțelor de judecata”.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie a sentinței din cele invocate de parte și analizate în condițiile de examinare impuse de art. 476 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, nici motive de ordine publica ce se ridica în orice stare a pricinii si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 479 alin. 1 teza finală Noul Cod procedură civilă - în baza art. 480 alin. 1 teza I Noul cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta D. M., cu domiciliul în Dr.Tr.S., ., ., ., împotriva sentinței numărul 4713 din data de 22 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflcite de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. NR.15, cu sediul în Dr.Tr.S., ., județul M., I. ȘCOLAR JUDEȚEAN M., cu sediul în Dr.Tr.S., județul M., M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, ., nr. 28-30, sector 1, ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2014.
Președinte, T. R. | Judecător, P. B. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.T.R.
Tehn. S.C. 6 ex.
20.03.14
Jud. fond: M.A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3206/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
