Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2651/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2651/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 5127/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2651
Ședința publică de la 20 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar O. în numele membrilor de sindicat B. C., cu sediul în Slatina, .. 64B, județul O., împotriva sentinței civile nr. 292/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G. Dobrun, cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că:
- apelul este declarat și motivat în termen legal,
- în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 223 Cod proc. civ.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința apelată, Tribunalul O. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, pe perioada 01.01._10.
A respins acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O. pentru perioada 01.01._10, ca fiind prescrisă.
A respins acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O. în numele membrului de sindicat B. C. în contradictoriu cu pârâta Școala G. Dobrun, ca neîntemeiată
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._10.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a reținut că, pe baza actelor depuse la dosar și în raport de dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, s-a reținut că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in situația in care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Cum în cauză obiectul judecății îl constituie drepturi de natură salarială solicitate de reclamant pentru membrii de sindicat, termenul de prescripție este cel reglementat de dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c) Codul Muncii și având in vedere data la care a fost introdusă acțiunea – 16.12.2013, termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit cu privire la perioada 01.01._10.
Pentru aceste considerente, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune perioada 01.01._10 și pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea formulată pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la fondul acțiunii, instanța a reținut următoarele:
Membrul de sindicat reprezentat de reclamant în prezenta cauză este încadrat în cadrul unității de învățământ pârâte ca secretar/bibliotecar.
Din înscrisurile depuse la dosar se mai reține că anterior intrării în vigoare a legii 330/2009 acesta a beneficiat de spor de condiții grele și vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază ca urmare a faptului că lucrează pe calculator cel puți 50% din programul de lucru, pin hotărârea Consiliul de Administrație al unității de învățământ pârâte.
Anterior intrării în vigoare a legii 330/2009 acordarea acestui spor a fost prevăzută prin HG 281/1993, act normativ care a fost abrogat prin legea 330/2009 art.23.
Începând cu 01.01.2010 salarizarea personalului bugetar pe parcursul anului 2010 s-a efectuat în temeiul legii cadru de salarizare - Legea nr. 330/2009, care a reprezentat regimul juridic în temeiul căruia s-au stabilit salariul de bază, însă și cadrul și condițiile, precum și sporurile care s-au acordat pe parcursul acestui an.
Potrivit art. 155 Codul muncii coroborat cu art.11 alin.2 din Legea nr. 330/2009, sistemul de salarizare cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile primite, stimulente și alte adaosuri.
Prin art.12 alin.3 din legea 330/2009 s-a reglementat faptul că în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.
Potrivit art. 30 alin (1) din Legea 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, si, după caz indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de baza, se introduc în salariul de baza, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cat si pentru funcțiile de conducere. (2) Sporurile specifice pe categorii de personal si domenii de activitate sunt cele prevăzute in cap. III si in anexele la prezenta lege; (3) reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009.
Din dispozițiile art. 30 alin.5 din legea 330/2009 se deduce că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
- noul salariu de bază, va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adăugă sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege.
- sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza, soldei funcției de baza sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda . sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
Potrivit art. 162 alin.3 Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice se stabilesc prin lege, în aceeași viziune art.2 din Legea nr. 330/2009 dispune că drepturile de natură salarială (pentru salariați și funcționari publici) se stabilesc numai prin lege.
Salarizarea personalului din învățământ a fost reglementată prin anexa II./1 la acest act normativ.
Din analiza dispozițiilor înscrise în Secțiunea a III-a a acestei anexe se reține că legiuitorul a prevăzut categoria sporurilor de care ar fi putut beneficia personalul din învățământ dintre acestea prin art.17. în raport cu condițiile in care se desfășoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective; b) pentru condiții grele de munca, un spor de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective.
Art.6 (2) din anexa 5 cap II din Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar, prevede” locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz expertize emise de către autoritățile abilitate în acest sens”.
Din analiza acestor dispoziții legale se constată că și după . legii 330/2009 personalul din învățământ ar fi putut beneficia de sporurile mai sus menționate, însă numai în condițiile stabilite prin acest act normativ, neavând relevanță în privința acordării sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare, prevederea acestuia în contractul colectiv de muncă sau faptul că a fost stabilit de Comisia Paritară de la nivelul ISJ O. prin Hotărârea nr.5/12.12.2008, hotărâre care la art. 3 pct. 2 și art. 4 pct.2 stabilește în concret „nominalizarea personalului, în vederea acordării sporului se face de către Consiliul de administrație cu consultarea sindicatelor, în baza buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă.”
Cum membrii de sindicat nu au făcut dovada că s-a urmat această procedură mai sus evocată respectiv aceea a stabilirii locurilor de muncă, categoriile de personal prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor si cu avizul comun al Ministerului Finanțelor Publice si al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale, instanța constată că aceștia nu sunt îndreptățiți la acordarea acestui spor începând cu anul 2010.
Într-o atare situație se constată că nici în anii 2011, 2012 și 2013 nu au fost îndeplinite formalitățile cerute de legiuitor pentru acordarea acestui spor.
Este adevărat că prin legea 63/2011 s-a prevăzut în art.9 alin 3 că pana la aprobarea regulamentului prevăzut la alin. (2), sporurile pentru condiții de munca, aprobate in condițiile legii, se acorda numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri si numai in măsura in care activitatea se desfășoară in aceleași condiții, însă în speță așa cum rezultă din cele mai sus menționate membrii de sindicat în prezenta cauză nu au beneficiat de acest spor nici în baza legii 330/2009 și nici în baza legilor 285 și 284/2010.
Reclamantul s-a prevalat și de dispozițiile art. 6 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, conform cărora „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Cu privire la această susținere instanța având în vedere cele mai sus expuse, constată că sporul de condiții vătămătoare și periculoase nu se poate acorda sub formă de sumă compensatorie, având în vedere că legiuitorul l-a prevăzut ca spor distinct de salariul de bază, odată cu . legii 330/2009, neacordarea acestuia până în prezent de la aceea dată fiind determinată de faptul că nu s-a urmat procedura stabilită de legiuitor prin legile de salarizare.
De asemenea, din cuprinsul acțiunii rezultă că sporurile solicitate au fost acordate salariaților până în decembrie 2009 în baza Hotararii Comisiei paritare de la nivelul ISJ O. nr. 5/12.12.2008 și contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ și la nivel național, precum si la nivelul ISJ O..
O manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art.10 din OUG 1/2010 prin care se dispune în mod expres că „în conformitate cu art.30 din Legea cadru nr.330/2009, la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1.01.2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la
data încheierii lor”.
Coroborând dispozițiile legale menționate, instanța reține că în cauză prevederile din Contractul Colectiv de Muncă pe care se întemeiază pretențiile reclamantului, nu au fost legal încheiate, întrucât acestea încalcă dispozițiile art.12 al.1 Legea 130/2006 și art.162 al.3 dinnCodulnMuncii.
Astfel, potrivit art.12 alin. 1 din Legea 130/2006 „contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt prevăzute prin dispoziții legale”.
Așadar, aceste prevederi legale instituie în cadrul instituțiilor bugetare interdicția negocierii colective cu privire la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, neputând constitui obiectul unui contract colectiv de muncă. Or, potrivit susținerilor reclamantului, contractul a fost legal încheiat, deși prin acesta au fost negociate sporuri ale căror acordare și cuantum nu erau prevăzute prin dispozițiile legale.
De altfel și art. 8 al. 2 din Legea 130/2006 prevede: ”clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege”.
Reținând că dispozițiile art.12 al.1 din Legea 130/2006 se coroborează cu art.162 al.3 Codul Muncii și art. 8 din legea 130/2006, se consideră că sporul solicitat nu putea fi negociat printr-un contract colectiv de muncă, acesta putând fi stabilit exclusiv de legiuitor.
Pentru toate aceste considerente instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel S. Învățământului Preuniversitar O. pentru membrul de sindicat B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile aduse sentinței civile au vizat următoarele aspecte:
1.Judecătorul fondului a făcut o interpretare complet eronată și contradictorie a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 - pe de o parte, a reținut incidența în speță a dispozițiilor art.30 alin. (5) din lege, pentru ca ulterior să aprecieze că în absența Regulamentului, sporul nu se poate acorda.
Ori, art. 30 alin. (5) din lege prevede:
Art. 30 alin. (5): ”În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut,fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația
lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009,
la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la
prezenta lege;
b)sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază,
soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna
decembrie 2009."
Din interpretarea logică a textului rezultă fără putință de tăgadă faptul că personalului care a beneficiat de un spor (indiferent care ar fi acesta) la data de 31 decembrie 2009 nu i se poate diminua sub nicio formă salariul în anul 2010, astfel că sporul trebuie acordat într-un cuantum astfel încât să conducă la un salariu egal cu cel din decembrie 2009. În al doilea rând, la art.30 alin. (5) din lege se statuează din nou faptul că în luna ianuarie 2010 salariile nu pot fi diminuate față de luna decembrie 2009. În același sens sunt și dispozițiile art. 5 alin. (1) din OUG nr.1/2010, mai sus citate.
În același sens sunt și dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011. Intervin însă aici și prevederile art. 6 alin. (1) din același act normativ, care prevăd expres că: „În cazul în care drepturile salariate determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea."
Ori, față de faptul că membrii de sindicat au beneficiat până la data de 31 decembrie 2009 de plata sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, este evident că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuiau să beneficieze de plăți compensatorii care să conducă la o valoare egală cu suma avută la data de 31 decembrie 2009. Condiția de la art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 este în mod evident îndeplinită, astfel cum rezultă din adeverința emisă de intimata-pârâtă și depusă la dosarul cauzei - lucrează și după data de 01.01.2010 în aceleași condiții cu cele care au îndreptățit-o să beneficieze de „sporul de ecran".
Numai așa se pot respecta principiile instituite la art. 3 lit. c), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și art. 5 alin. (1) din OUG nr. 1/2010.
Ceea ce s-a și întâmplat, de altfel, în practică, de notorietate fiind situația (cel puțin pentru învățământ) a indemnizației pentru zone izolate. Astfel, înainte de data de 01.01.2010, personalul din unitățile de învățământ din unele localități beneficia de o indemnizație mai mare, astfel cum era aceasta reglementată de H.G. nr. 167/2002. Începând cu data de 01.01.2010, potrivit HG nr. 1613/2009, respectiva indemnizație a fost diminuată, însă tot personalul din unitățile respective a beneficiat de plata sumelor compensatorii, reprezentând diferența dintre indemnizația prevăzută de HG nr. 167/2002 și cea din HG nr. 1613/2009.
În sensul susținerilor apelantei privitoare la indemnizația pentru zone izolate este adresa MECTS nr. 1250/13.10.2011 (depusă la dosarul cauzei), conform căreia ,,indemnizația pentru zone izolate acordată personalului didactic calificat, până la apariția HG " 1613/2010, se regăsește în sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu la cadrele didactice care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, astfel încât drepturile salariale determinate după 01.01.2010 să nu fie mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri de Guvern pentru funcția deținută în luna decembrie 2009". Raționamentul se poate aplica și sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, în baza acelorași prevederi legale, pentru personalul care a beneficiat de acest drept anterior datei de 01.01.2010 și lucrează și ulterior acestei date în aceleași condiții, astfel încât drepturile salariale să nu fie mai mici decât cele din decembrie 2009.
Trebuie observat însă și faptul că inițial membrilor de sindicat reprezentați le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sumele compensatorii aferente sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, care le-au fost acordate până la data de 31.12.2009, moment în care plățile s-au sistat în mod nejustificat. Cu alte cuvinte, intimata-pârâtă unitate de învățământ a recunoscut incidența și a făcut aplicarea prevederilor art. 3 lit. c.) și art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, pentru ca ulterior să le ignore.
2. Toate aspectele de la pct. 1 au fost însă ignorate de judecătorul fondului. Mai mult, dacă s-ar merge pe raționamentul acestuia, sumele compensatorii nici nu pot fi acordate, ceea ce înseamnă că sunt reglementări golite de conținut - art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010 - ceea ce nu se poate accepta, pentru că ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.
De fapt, față de considerentele enunțate în hotărârea atacată, apreciază apelantul că judecătorul fondului a ignorat practic dispozițiile art.1 alin. (5) din Constituție. Aceasta deoarece, în virtutea respectării principiului statului de drept și al principiului constituțional al supremației legii consacrat la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, pentru eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor drepturi pur formale, acordarea sumelor compensatorii cuvenite membrilor de sindicat, prin prisma dispozițiilor art. 3 lit. c), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, pentru ca dreptul salariaților din sectorul bugetar, reglementat de actele normative aplicabile să nu devină doar o obligație lipsită de conținut.
3.Un alt aspect ignorat de instanța de fond (cu privire la care nu există nicio referire în hotărârea apelată, deși viza exact prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009) este decizia nr. 11/08.10.2012 pronunțată de înalta Curte de Casație în recurs în interesul legii, în dosarul nr. 10/2012. Instanța supremă a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 (...) și e art. 30 din Legea nr. 330/2009 (...), personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008".
Prin decizia invocată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734/31.10.2012, depusă la termenul din 12.11.2012), Înalta Curte a reținut că: „Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ (Legea nr. 330/2009), în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal (...). Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariate ale personalului bugetar fiind evidentă." (...) „Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege."
Deci, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, la data de 01.01.2010, reîncadrarea și salarizarea personalului trebuiau făcută conform coeficienților și salariului avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu legea nr. 221/2008. În raport de prevederile art. 517 alin. (4) NCPC, Decizia RIL nr. 11/2012 este obligatorie.
Pentru a da eficiență Deciziei menționate, în litera și spiritul său, raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție se aplică, în mod similar, și în ceea ce privește drepturile incluse în salariu - în speță, sporul pentru condiții grele, nocive, penibile - în raport de același art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, pe care atât apelanta, cât și Instanța Supremă îl invocă. Mai mult, s-a solicitat să se observe că Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a referit doar la art. 30 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 330/2009 - care se referă la salariile de bază, ci la art. 30 alin. (5) în ansamblul său, deci inclusiv lit. b), care reglementează menținerea sporurilor.
Din moment ce, în aplicarea acestui text, la data de 01.01.2010, salariul de bază - prevăzut la lit. a) a alin. (5) trebuie să fie la același nivel cu cel din luna decembrie 2009, atunci și sporurile – lit. b) a alin. (5) - cuvenite personalului din învățământ la data de 31 decembrie 2009 trebuie plătite, cu începere de la 01.01.2010, în condițiile în care membrii de sindicat și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții.
S-a mai arătat că, judecătorul fondului a ales să ignore însă Decizia RIL, deși avea obligația de a-i face aplicarea sau măcar să precizeze motivele pentru care respinge motivele invocate în relație cu aceasta, în virtutea rolului său activ.
4.Referitor la dispozițiile art. 17 din Anexa nr. II, care fac trimitere la necesitatea existenței unui Regulament, acestea trebuie interpretate în contextul întregii Legi nr. 330/2009 și al OUG nr. 1/2010 (dată în aplicarea Legii nr. 330/2009).
Din moment ce aceste două ultime acte garantează, la nivel de principiu, menținerea drepturilor (inclusiv a sporurilor) avute la data de 31.12.2009 - cu condiția ca persoana să lucreze în aceleași condiții - este evident că legiuitorul a avut în vedere două categorii de salariați: prima - salariați care au avut sporul înainte de data de 01.01.2010 și care trebuie să beneficieze de el, ca sumă compensatorie, după data de 01.01.2010, dacă lucrează în aceleași condiții; a doua - salariați care nu au avut sporul înainte de data de 01.01.2010, astfel că nu pot beneficia de acest drept, decât în măsura în care este prevăzut de Regulamentul prevăzut la art. 17 din anexa nr. II.
Este evident faptul că judecătorul fondului a făcut o confuzie între cele două categorii din ce a reținut doar aplicarea art. 17 din Anexă. Practic, în opinia sa, prima categorie nu există, ceea ce nu poate fi acceptat.
5.Raționamentul eronat referitor la anul 2010, a determinat vicierea hotărârii și referitor la anii următori - de observat că instanța nu s-a pronunțat și în ceea ce privește drepturile aferente anului 2013, ceea ce constituie încă un motiv de nelegalitate al hotărârii apelate.
Cu privire la legitimitatea acordării drepturilor solicitate, s-au arătat următoarele aspecte:
Art. 7 alin. (2) din Legea nr.284/2010 stipulează faptul că, în anul 2011, valoarea salariilor de bază utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului plătit din fonduri publice se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011. Aceasta este Legea nr. 285/2010, care, la art. 1 alin. (1) reglementează baza de calcul a salariilor pe anul 2011 ca fiind salariul de bază din luna octombrie 2010, căruia i se aplică o majorare de 15%. Ori, în cursul anului 2010, așa cum rezultă expres din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și O.G. nr. 1/2010 (detaliate anterior), salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celor din decembrie 2009, astfel că salariul de bază din luna octombrie 2010 nu poate fi sub nivelul celui din decembrie 2009.
În consecință, din interpretarea coroborată a textelor mai sus citate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că salariul de bază pe anul 2011 nu poate fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform dispozițiilor Legii nr. 118/2010 și majorat cu 15 %, potrivit Legii nr. 285/2010.
De asemenea, art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010 instituie, ca principiu al salarizării personalului plătit din fonduri publice, echitatea și coerență, inclusiv prin remunerație egală pentru muncă de valoare egală.Or, membrii săi de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Este deci evident, în aplicarea principiului consacrat de Legea nr. 284/2010 că nu se pot crea asemenea diferențieri pentru muncă de valoare egală, astfel că, ținând cont și de celelalte prevederi legale și constituționale aplicabile, se impunea plata celor două sporuri, atât în anul 2010, cât și în anul 2011.
Însă, pe lângă drepturile plătite la data de 1 ianuarie 2011, cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus citate, membrii de sindicat au fost privați și de drepturi cuvenite în luna octombrie 2010, dar neplătite în acea lună, respectiv de sporul pentru condiții grele, nocive, penibile, care - pentru considerentele de mai sus - ar fi trebuit acordat, măcar ca sumă compensatorie, în anul 2010. Cu toate acestea, salariile personalului didactic auxiliar și nedidactic nu au fost calculate în anul 2010 la nivelul de la data de 31 decembrie 2009.
Faptul că în anul 2010, calculul salariilor s-a făcut incorect, cu ignorarea sentințelor judecătorești și a prevederilor legale speciale aplicabile în materie a determinat calcularea în mod greșit a salariilor acestuia și în anul 2011, din moment ce salariul de referință (cel din luna octombrie 2010) a fost mai mic. În consecință, față de prevederile art.1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, pentru identitate de rațiune, în considerarea principiilor enunțate anterior, este evident faptul că și ulterior datei de 1 ianuarie 2011, membrii de sindicat au fost privați de drepturile salariale cuvenite.
În ceea ce privește anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care, la art. unic, pct. 2 II, prevede:
„Art. II. Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:
1. Art. 1 (1) în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Pentru argumentele prezentate la punctele anterioare și față de faptul că membrii de sindicat își desfășoară activitatea în aceleași condiții, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2012 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, în raport de prevederile citate din Legea nr. 283/2011.
În ceea ce privește anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845/13.12.2012), care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la pct.VI:
„Art. 2. Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 1.1, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a 3uvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În consecință, este evident că pentru argumentele prezentate la pct. I-V și față de faptul că membrii de sindicat din tabelul anexat prezentei cereri își desfășoară activitatea în aceleași condiții, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2013 de acordarea sumelor compensatorii aferente sporului pentru condiții grele, nocive, penibile, în raport de prevederile citate din OUG nr. 84/2012.
6. În egală măsură, au învederat și faptul că Tribunalul a ignorat incidența în speță a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Constituția României și implicit documentele internaționale ratificate de România sau la care România este parte - în speță art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale.
De altfel, instanțele de judecată au reținut deja, în mii de dosare având ca obiect plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic, faptul că în practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de «bunuri», în sensul art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenție, cuprinde atât «bunuri actuale», cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin «o speranță legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său (...). Sentințele respective sunt definitive și irevocabile.
În condițiile în care membrii de sindicat sunt beneficiari ai unor prevederi legale, constituționale și contractuale, ei pot pretinde cel puțin o speranță legitimăcu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la salarizarea în anii 2010 și 2011.
Este evident, în opinia apelantei, că drepturile salariale ale membrilor de sindicat aferente anilor 2010, 2011, 2012 și 2013 au natura juridică a unui drept de creanță protejat de art. 1 din Protocol, aceasta putând fi considerată un bun în sensul textului respectiv, fapt ce conduce la recunoașterea calității de victimă pentru persoanele lipsite, în tot sau în parte (cum este și cazul de față), de aceste drepturi. Considerente similare se regăsesc și în practica judecătorească mai sus menționată.
În consecință, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței apelată și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 266 și urm și art. 483 alin. (2) din Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și al art. 28, art. 214 și art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 1 alin. (5) și art. 20 alin. (1) din Constituția României, ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale Legii nr. 283/2011, ale OUG nr. 84/2012, ale art. 104 din Legea nr. 1/2011, ale art. 36 și art. 63 din Legea nr. 215/2001.
Intimata-pârâtă, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate în apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea, constată că apelul este nefondat și îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Salarizarea personalului din sistemul bugetar este reglementat, prin dispozițiile Legii nr. 330/2009, începând cu data de 01.01.2010.
Potrivit art. 11 alin. 1 din această lege „Sistemul de salarizare reglementează remunerarea personalului din sectorul bugetar în raport de munca depusă, cu cantitatea și calitatea acesteia, cu importanța socială a muncii, cu condițiile concrete în care aceasta se desfășoară, cu rezultatele obținute, precum și cu principiile prevăzute la art. 6”
În alin (2) al aceluiași art. se prevede că, „Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele funcțiilor de bază și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.”
Introducerea sporurilor de care au beneficiat salariații din domeniul bugetar anterior intrării în vigoare a Legii cadru nr. 330/2009 este reglementată prin dispozițiile art. 30, potrivit cărora:
„(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2010, sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele la anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
(2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege.
(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare funcțiilor.”
Prin Legea nr. 284/2010 a fost reglementată stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, categorie de salariați din care face parte și reclamantul.
Potrivit art. 9 alin. 2 din acest act normativ „Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi în bani și în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.”
Art. 21 din lege prevede că „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărime concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I – VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară – administrație, sănătate, învățământ, justiție. Cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autorități publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.”
În toate cazurile de reîncadrare s-au emis decizii prin care s-au stabilit salariile de bază și elementele componente ale acestuia,sporurile de care beneficiază iar reclamantul nu a făcut dovada contestării deciziilor de reîncadrare pe funcție, emisă în temeiul prevederilor Legii cadru nr. 330/2009 și a Legii nr. 284/2010 astfel că acele decizii continuă să-și producă efectele.
Susținerea apelantului că art.1, 2 și 3 din Legea nr. 285/2010 și OUG nr. 19/2012 justifică acordarea sporului de condiții vătămătoare de muncă de 15 % este nefondată deoarece, în primul rând, se aplică începând cu data de 01 01 2011 iar cererea vizează și perioada anterioară, începând cu anul 2010, iar în al doilea rând, aceste acte normative se referă la revenirea la salariul avut anterior diminuării cu 15 % și nu prevăd acordarea unor sporuri pentru personalul contractual din unitățile de învățământ.
În ceea ce privește decizia în interesul legii pronunțată de ÎCCJ nr. 11/08 10 2012, Curtea constată că nu are aplicabilitate în speță deoarece vizează aplicarea Legii nr. 221/2008.
În considerarea celor prezentate, Curtea, constată că apelul este nefondat și, în temeiul art. 480 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar O. în numele membrilor de sindicat B. C., cu sediul în Slatina, .. 64B, județul O., împotriva sentinței civile nr. 292/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G. Dobrun, cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 Iunie 2014.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | |
Grefier, A. Golașu |
Red. MM
Tehnored. A.G. 25 Iunie 2014
Jud. fond: O. M. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 462/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
