Drepturi salariale. Dovada plăţii drepturilor salariate.
| Comentarii |
|
Dovada plătii salariului, se face potrivit art. 163 din Codul Muncii prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.
Lipsa semnături salariatei pe statul de salarii sau a unor documente justificative este o dovadă certă a neplăţii salariului ce nu poate fi acoperită prin alte mijloace de probă.
Prin sentinţa civilă nr. 1514/19.03.2014, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 111073/63/2013 s-a admis cererea formulată de reclamanta G.O. în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL.
S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada 18.04.2012 - 19.06.2013 conform CIM, sumă actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, precum şi indemnizaţia de concediu de odihnă cuvenită pentru munca prestată în aceeaşi perioadă, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
A fost obligată pârâta la 1200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut:
La 18.04.2012 între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată nr.83/18.04.2012, pentru funcţia de director de marketing, pentru un salariul de 1500 lei brut.
Prin decizia nr. 130/19.06.2013, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă, în temeiul ari. 65 din Codul Muncii, după acordarea preavizului corespunzător.
Pentru munca prestată de reclamantă de la data angajării 18.04.2012 până la data concedierii 19.06.2013, pârâta nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite, nu i-a acordat concediul de odihnă, nu i-a plătit indemnizaţia de concediu de odihnă corespunzătoare, aşa cum rezultă din împrejurarea că statele de salarii nu sunt semnate de salariată şi nici nu s-a făcut dovada că salariata reclamantă ar fi împuternicit pe sora sa G.N.C. să încaseze salariul în locul său.
Ca urmare, instanţa nu a reţinut apărarea pârâtei că ar fi plătit salariul surorii reclamantei în numerar.
Dimpotrivă, sora reclamantei a susţinut cu prilejul audierii ca martor că nu a semnat şi nu a încasat salariul în locul reclamantei decât într-o singură lună pe care nu a putut să o indice, instanţa apreciind că nu are importanţă în care lună, deoarece plata salariului trebuia făcută către salariatul îndreptăţit sau eventual către persoana împuternicită special în acest sens de către salariat, cu procură specială, procură care nu există în acest caz.
Potrivit ari. 154 din Codul muncii „salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”, iar potrivit ari. 156 din Codul muncii „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor”.
Dovada plătii salariului, se face potrivit art. 163 din Codul Muncii prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.
Lipsa semnături salariatei pe statul de salarii sau a unor documente justificative este o dovadă certă a neplăţii salariului ce nu poate fi acoperită prin alte mijloace de probă.
Prin neplata salariului, pârâta a încălcat aceste prevederi legale, precum şi obligaţia prevăzută de art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit căreia „angajatorul trebuie să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractele colective de muncă şi din contractele individuale de muncă” şi a produs reclamanţilor un prejudiciu material pe care va fi obligată să îl acopere în temeiul răspunderii patrimoniale reglementată de art. 253 din Codul muncii care prevede că „ angaj atomi este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angaj atorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu”.
Ca urmare, instanţa a admis cererea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada 18.04.2012 - 19.06.2013 conform CIM, sumă actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC E. SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei instanţei de fond , iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Se critică sentinţa instanţei de fond, în sensul că s-a reţinut o stare de fapt eronată, interpretând greşit probele administrate în cauză, atunci când s-a apreciat că lipsa semnăturii reclamantei de pe ştatele de plată este o dovadă certă a neplăţii salariului.
SC E SRL a făcut dovada plăţii drepturilor salariale către reclamantă cu statele de plată ale societăţii pentru perioada începând de la 18.04.2012-19.06.2013, aceste state fiind semnate pentru reclamanta de d-na G.N, sora acesteia, salariată la societate şi care presta muncă la punctul de lucru la aceasta.
în acest sens se invocă dispoziţiile art. 167 alin. 1 Codul Muncii.
Un alt caracter neîntemeiat al reţinerilor instanţei de fond este atitudinea salariatei, care, deşi susţine că nu ar fi primit drepturile salariale încă de la momentul angajării şi până la momentul încetării raporturilor contractuale a prestat muncă pentru societate pentru 14 luni, fără a încasa nicio prestaţie.
Deşi susţine acest fapt, reclamanta nu a făcut dovada că ar fi solicitat vreodată plata salariului pentru munca prestată în intervalul 18.04.2012-19.06.2013.
Se arată în continuare reaua credinţă a reclamantei, în sensul că aceasta a înţeles să acţioneze după 14 luni de la momentul încetării CIM - Decizia 130/2013 - cât şi a numitei G.N (sora acesteia - Decizia 127/2013).
Se precizează că pârâtă are în prezent 49 angajaţi şi până în prezent nu a avut nici un litigiu de muncă cu vreunul dintre aceştia.
Apelul este nefondat şi se va respinge ca atare, pentm considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.
Societatea pârâtă susţine că a făcut dovada plăţii drepturilor salariale solicitate de către reclamantă prin statele de plată depuse la dosar, pentm perioada 18.04.2012-19.06.2013.
Pe de altă parte, se recunoaşte că statele nu ar fi fost semnate de către reclamanta, ci de către d-na G.N. sora acesteia, salariată la aceeaşi societate.
în drept sunt incidente dispoziţiile art. 167 alin. (1) Codul muncii, care prevăd că: „Salariul se plăteşte direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta.”
Prin urmare, nefiind efectuată o plată direct către salariat, apelanta trebuie a proba existenţa unui contract de mandat valabil încheiat între salariata-reclamantă şi sora sa.
Curtea este de acord că un astfel de contract de mandat se poate încheia chiar şi într-o formă verbală, dar apelantul nu a făcut nicio probă cu privire la încheierea unui astfel de contract fie în formă scrisă, fie în formă verbală.
Ca probe ale existenţei unui astfel de mandat se invocă simple prezumţii potrivit cărora fie reclamanta ar fi muncit în favoarea pârâtei un interval de timp îndelungat, fără a solicita drepturile salariale, fiind imposibil deci să nu fi primit niciun salariu în toată această perioadă, fie că pârâta este de bună-credinţă, neavând niciun fel de litigiu cu toţi ceilalţi angajaţi ai săi.
Aceste prezumţii nu sunt suficient de credibile, atâta timp cât nu sunt întărite cu alte probe din care să rezulte un anumit mod de lucru la nivelul societăţii; de asemenea, se putea solicita în termenul prevăzut de lege chiar şi administrarea probei cu expertiza contabilă prin care să se fi urmărit plata contribuţiilor şi impozitelor datorate către stat şi aferente drepturile salariale solicitate sau prin care să fi ajuns la o concluzie în ceea ce priveşte modul de constituire a fondurilor salariale, în raport de documentele justificative depuse de către angajator.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 168 c. muncii, plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit, fără a se face vreo trimitere la posibilitatea de dovedire prin simple prezumţii.
Ori, se recunoaşte că statele de plată nu sunt semnate de către titularul dreptului, nu se face dovada existenţei unei împuterniciri acordate către o altă persoană, iar alte documente justificative nu au fost depuse, ci se apelează la simple prezumţii, care nu sunt de natură să conducă la o concluzie clară şi lipsită de echivoc.
în ceea ce priveşte audierea în calitate de martor a lui G.N., sora reclamantei, deşi aceasta este rudă în grad prohibit, conform art.315 alin. 1, pct. 1 CPC, se reţine că opoziţia la audierea acesteia trebuie a fi exprimată în mod valabil la momentul propunerii probei şi anterior încuviinţării probei, iar nu la momentul administrării acestei probe, când o astfel de opoziţie devine tardivă.
De altfel, motivarea instanţei nu se bazează exclusiv pe declaraţia acestei martore sau pe susţinerile reclamantei, ci are în vedere lipsa unui probatoriu care trebuie să provină în primul rând de la angajator, cel căruia îi revine sarcina probei în litigiile de muncă, potrivit dispoziţiile art. 272 Codul muncii.
în aceste condiţii, critica vizând neadministrarea probei cu expertiza cu expertiza grafică sau grafoscopică este lipsită de relevanţă, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că s-ar fi dat un mandat persoanei a cărei semnătură de pe statele de plată este contestată.
O astfel de probă ar interesa un eventual litigiu care s-ar purta între acelaşi angajator şi persoana căreia i s-ar putea reproşa primirea unei plăţi cu caracter nedatorat.
(Decizia nr.2930/09 iulie 2014 - Secţia I civilă, rezumat judecător Mihaela Mitrancă)
| ← Nulitatea deciziei de sancţionare a salariatului. Absenţa... | Raporturi de muncă. Răspundere patrimonială. Pagubă produsă... → |
|---|
