Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 02-09-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 4802/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3033/2014
Ședința publică de la 02 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător L. B.
Grefier M. V. A.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul C. D. Nicușor, domiciliat în Caracal, .. 17, ., ., împotriva sentinței civile nr. 197 din 06.03.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIER DE MARFĂ ,, C. MARFĂ,, SA prin S. C. MARFĂ BANAT OLTENIA, cu sediul în municipiul C., .. 73A, județul D. și intimații reclamanți E. T., domiciliat în B., ., .,., județul O., G. D., domiciliat în comuna Bîrza, ., F. I. D., domiciliat în ., ., județul O., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3 Noul Cod procedură civilă, după care;
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul O. – Secția I Civilă prin sentința civilă nr. 197 din 06.03.2014 a respins acțiunea formulată de reclamanții C. D. Nicușor, E. T., G. D., F. I. D., în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIER DE MARFĂ ,, C. MARFĂ,, SA prin S. C. MARFĂ BANAT OLTENIA.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariații pârâtei cu contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată.
Salarizarea personalului pârâtei începând cu anul 2011 s-a făcut în conformitate cu Contractul colectiv de muncă al SNTFM C. Marfă SA pe anii 2011-2012 care la anexa 1 prevede salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, suma de 700 lei.
Reclamanții au solicitat diferențele de drepturi salariale rezultate din recalcularea salariului prin raportare la salariul de bază minim brut de 700 lei în conformitate cu Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, pentru perioada 01.01._12.
Tribunalul a retinut ca din adresa nr.141/DDS/10.03.2011 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, rezultă că la data de 31.12.2010, Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și-a încetat valabilitatea, astfel că pentru anii 2011-2012 acest contract nu mai este valabil.
Contractul invocat fiind denunțat de una din părțile semnatare la data de 17.11.2010, nu mai produce efecte la data de 01.01.2011 astfel încât pretențiile reclamanților referitoare la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de bază minim brut de 700 lei, conform art.40 alin.3 lit.a) din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pe perioada 01.01._12, vor fi respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. D. Nicușor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arata ca fiind salariat cu contract de munca încheiat pe perioada nedeterminata, pentru intervalul 01.01._12, a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța prima instanța sa oblige paralele la plata diferențelor de salariu pentru perioada de mai sus, diferențe rezultate dintre salariul de încadrare calculate la un salariu de baza minim brut de 600 lei dedus prin aplicarea formulei de „calcul si a coeficienților de ierarhizare si drepturile de care ar fi trebuit sa beneficieze, calculate la salariul de încadrare avut, pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei I de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute si sporurile aferente.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin. 4 din_CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional nr.370/20.06.2008 cu 48 luni pana la data de 20.06.2012, salariile de baza corespunzătoare fiecărei clase de salarizare (in cazul de față clasa 38 de salarizare) se stabilesc in funcție de coeficienții de ierarhizare si de formula de calcul din Anexa 1 si care constituie baza minimal pentrunegocierea CCM la nivel de unități componente ale grupului de unități feroviare. Ori, in aceasta situație, parata este semnatara a CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar cu toate obligațiile acesteia ce decurg din acest contract, iar pe de alta parte potrivit dispozițiilor art. 238 din Codul Muncii „ (1) Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior si la același articol la alin. (3) se prevede ca: "La încheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal."
Ținând cont de cele menționate mai sus, la încheierea CCM la nivel de SNTFM C. MARFA S.A, atât pe anii 2011-2012, cat si in continuare pe anii 2012-2014 prin includerea in aceste doua contracte a unui Capitol care suspenda aplicarea formulei de calcul si a coeficienților de ierarhizare, se încalcă in mod grav prevederile art. 238 din Codul muncii, deoarece aceste doua contracte la care a făcut referire, încalcă dispozițiile legale cuprinse in cadrul CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar(art.7 alin. 4). In aceasta situație, la încheierea contractului colectiv de munca la nivelul SNTFM C. MARFA pe anii 2011-2012 si 2012-2014 trebuia sa se tina cont in mod imperativ de art.238 alin.3 din Codul Muncii care într-o interpretare logica arata ca la data încheierii acestor doua contracte era valabil CCM încheiat la nivel superior, respectiv CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care conținea prevederi legale si care aveau un caracter minimal.
Mai mult, in conformitate cu art.40 alin.(2) din Codul Muncii, angajatorul are obligația sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv aplicabil si din contractele individuale de munca.
Aceasta dispoziție legala coroborata cu art.57 alin.(4) din Codul Muncii care prevede ca: "in situația in care o clauza este afectata de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este înlocuita de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri”, demonstrează in mod clar faptul ca, deși angajatorul in Anexa 1 din CCM a stabilit clasa 1 de salarizare la nivelul de 700 lei si a aplicat formula de calcul cu respectarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți in capitolul XI (drepturi suspendate) cat si in Anexa I din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, începând cu clasa 2 de salarizare, angajatorul nu a mai aplicat formula de calcul, prevăzuta de Anexa l din CCM la grup de unități feroviare, contract asumat de parata si valabil ne toata perioada dedusa judecații.
Parata a nesocotit legea părților ( contractul colectiv de munca la nivel de grup de imitați din transportul feroviar) si a înlocuit de fapt prevederi legale în vigoare cu alte prevederi defavorabile salariaților, prin transpunerea lor in CCM la nivel de unitate.
De asemenea, conform caracterului social al dreptului muncii, clauzele contractului colectiv convenit constituie decât un minimum de la care contractele individuale pot deroga doar in favoarea salariaților.
In ceea ce privește CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/28.12.2006, modificat prin act adițional înregistrat sub nr.370/20.06.2008, solicită a se retine următoarele:
Potrivit art.7 alin (4) din CCM menționat mai sus, salariul trebuia calculat plecând de la valoarea de 700 lei, cu respectarea formulei de calcul si a coeficientului de ierarhizare stabilit la clasa 38 si care se regăsesc in mod evident in Anexa nr.l din acest CCM.
In sensul dispozițiilor cuprinse in art.48 alin.(l), art.132 din Legea 62/2011, pe de o parte executarea contractului colectiv de munca încheiat cu respectarea dispozițiilor legale este obligatorie pentru parți, iar pe de alta parte, contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilii prin contracte colective de munca încheiate la un nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
In același timp, solicită a fi reținute dispozițiile art.38 din Codul Muncii: "Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate."
Din interpretarea sistematica a acestei prevederi legale, rezulta ca la încheierea CCM la nivel de SNTFM C. MARFA SA pe anii 2011-2012 cat si 2012-2014, s-au limitat drepturi recunoscute prin legea părților (CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar), prin neaplicarea formulei de calcul si a coeficientului de ierarhizare in cazul meu la clasa 38. Ori, acest lucru este lovit de nulitate absoluta.
Pentru considerentele de mai sus, solicită admiterea apelului si in consecința sa se dispună casarea in tot a hotărârii nr. 197/06.03.2014 pronunțata de Tribunalul O. si in subsidiar admiterea acțiunii așa cum a fost formulata prin cererea de chemare in judecata.
In drept, își întemeiază apelul pe prevederile din NCPC, din Legea nr.62/2011, din Legea nr.53/2003- Codul Muncii, enunțate in cuprinsul apelului cat si pe extrasele existente la dosarul cauzei din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, CCM la nivel de unitate.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerentele:
Într-adevăr prin art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 se stipulează expres că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Însă, CCM Unic la nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la MMFES sub nr.722/03/24.01.2008 s-a aplicat până la data de 31.12.2010, astfel că în perioada ianuarie 2011 - iunie 2012 ( pentru care reclamantul a solicitat drepturile bănești) acest contract colectiv de muncă nu mai era valabil.
Aceasta situație rezulta din adresa nr. 141/DDS/10.03.2011 a Ministerului Muncii si Protecției Sociale, care precizează ca respectivul contract a fost denunțat de catre Confederația Naționala a Patronatului R., notificarea celorlalte parți semnatare fiind realizata la data de 17.11.2010.
Referitor la CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 se constată că acesta a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și a produs efecte timp de 24 de luni, așa cum rezultă din cuprinsul art. 4 al contractului menționat.
Art.4 din CCM la nivel de grup de unități a fost ulterior modificat prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008, art. 4 având următorul conținut:" Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni" .
Din modalitatea de redactare a textului, rezultă clar că prin actul adițional nr. 370/20.06.2008 s-a produs o singură modificare a conținutului art. 4 din CCM, în sensul că a fost modificată numai perioada pentru care producea efecte contractul, respectiv de la 24 de luni la 48 de luni.
Termenul de 48 de luni se calculează însă de la data "înregistrării" contractului colectiv și nu de la data înregistrării actului adițional prin care s –a modificat perioadă de valabilitate.
Astfel, termenul de 48 de luni a început să curgă de la 28.12.2006 data "înregistrării" contractului colectiv la nivel de grup de unități și s-a împlinit la 28.12.2010 .
În atare situație, în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamant, fiind incontestabil că, CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 nu a fost valabil și în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile bănești pretinse prin prezenta acțiune.
Susținerea apelantului reclamant referitoare la faptul că in cauza sunt aplicabile prevederile art. 38 Codul muncii sunt neîntemeiate in raport de dispozițiile acestui articol.
Astfel, potrivit acestor dispoziții salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Interdicția de renunțare priveste drepturile stabilite prin lege. Textul este clar si expres neputând fi extins si la drepturi de alta natura, respectiv drepturi de natura contractuala asupra cărora partile sunt libere sa negocieze.
Pentru considerentele expuse, apelul este nefondat și în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. D. Nicușor, domiciliat în Caracal, .. 17, ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 197 din 06.03.2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIER DE MARFĂ ,, C. MARFĂ,, SA prin S. C. MARFĂ BANAT OLTENIA, cu sediul în municipiul C., .. 73A, județul D. și intimații reclamanți E. T., domiciliat în B., ., .,., județul O., G. D., domiciliat în comuna Bîrza, ., F. I. D., domiciliat în ., ., județul O..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Septembrie 2014
Președinte, O. C. G. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.L.Bunea17.09.2014
Jud.fond C.C.
Teh.red. A.G./7 ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
