Acţiune în constatare. Decizia nr. 2703/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2703/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 14018/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2703
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE -T. R.-Judecător
-P. B.- Judecător
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă ., cu sediul în Ghercești, ., Jud. D., împotriva sentinței civile nr. 1253/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul D.– Secția conflicte de muncă și asigurări socioale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. C.-dom.proc.la C.I.Av.C. D., cu sediul în C., ., ., ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic M. D. pentru apelanta pârâtă . și intimatul reclamant R. C. asistat de avocat C. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal; după care,
Avocat C. D. pentru intimatul reclamant R. C. depune situația locurilor de muncă din grupa I a și a II a de muncă din cadrul . deciziei nr. 203/20.11.2007 și Adeverința cu nr. 376/16.04.2010 eliberate de . care,
Consilier juridic M. D. pentru apelanta pârâtă . nu solicită să observe înscrisurile.
Curtea potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic M. D. pentru apelanta pârâtă . solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile pronunțată de Tribunalul D., întemeiat pe dispozițiile art. 470 Noul Cod de procedură civilă, învederând instanței că nu se poate acorda grupa a doua de muncă întrucât nu există un temei legal.
Avocat C. D. pentru intimatul reclamant R. C. solicită respingerea apelului ca nefondat, învederând instanței că a depus la dosarul cauzei adeverința eliberată de . care rezultă că intimatul a fost încadrat în funcția de ascuțitor și strungar în cadrul aceluiași atelier, la Secția Sculărie în grupa a II a de muncă, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
1. Prin sentința nr. 1253/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul D.– Secția conflicte de muncă și asigurări socioale în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul R. C. în contradictoriu cu pârâtul S.C. A. S.A.
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în perioada 01.06._92 în funcția de frezor se încadreaza în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990, anexa II pct. 34 în procent de 100%. S-a respins cererea pentru perioada 01.08._78. A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut: Reclamantul a fost angajatul societății pârâte ..A. în perioada 01.08._78 ca si elev cursuri de calificare pentru functia de prelucrator prin aschiere iar in perioada 01.06._92 ca frezor, desfășurând activitate în Secția Prelucrari mecanice Sculărie, în perioada menționată în acțiune, așa cum rezultă din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei. Din actele dosarului și din depoziția martorului a rezultat că activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate. Activitatea sa concretă a constat in operatiuni de polizare, slefuire lustruire a pieselor din materiale feroase si neferoase cu un lichid de răcire ce emana substanțe toxice, rezultând aburi toxici, praf din rectificarea pietrei, în spații în care nu au funcționat instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție. Din declarația martorului, coleg de muncă cu reclamantul, a rezultat faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise s-a exercitat pe tot parcursul programului de lucru pentru perioada menționată în acțiune.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare pentru această perioadă. Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin. În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă. Activitatea desfășurată de reclamant s-a încadrat deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru perioada 01.06._92. Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială a reieșit că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru pentru această perioadă, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii. În ceea ce privește perioada 01.08._78 din carnetul de muncă depus la dosarul cauzei, a rezultat ca reclamantul a fost elev în curs calificare- lăcătuș. În această perioadă ucenicia la locul de muncă a fost reglementată prin H.C.M. nr.981/05.05.1967, cu privire la pregătirea unor muncitori calificați prin ucenicie la locul de muncă. Conform art.2 din acest act normativ, ucenicia la locul de munca este o forma de calificare a tinerilor absolvenți ai școlii generale, în vârstă de 15-18 ani, încadrați în producție, prin care li se asigură pregătirea practică și teoretică necesară exercitării unei meserii, care se face pe baza contractului de ucenicie, aceștia primind pe timpul pregătirii o indemnizație corespunzătoare aportului lor în producție, corespunzător legislației în vigoare la acea dată. În aceste condiții, instanța a reținut că perioada 01.08._78, în care reclamantul a fost elev, urmând un curs de calificare pentru meseria de lăcătuș nu se circumscrie prevederilor art.3 din Ord. 50/1990, potrivit căruia beneficiază de încadrare în grupa a II a de muncă personalul care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexe, motiv pentru care a respins acțiunea pentru perioada 01.08._78
În baza art 40 alin 2 lit h C.muncii, a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
2. Împotriva acestei senstințe, în termenul legal și motivat, a declarat apel pârâta ..
Criticile sunt în esență următoarele: in mod eronat instanța a constatat ca activitatea desfășurata de către intimat in perioada 01.06._92 se încadrează in grupa a ll-a de munca, in procent de 100% din programul de lucru, in temeiul dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.34.
Conform Ordinului 50/1990 acordarea grupei a ll a de munca se va face tinandu-se cont de încadrarea activității desfășurate in procent de cel puțin 70% la locul efectiv de munca efectuat si a noxei care a afectat activitatea nu a funcției indeplinite de către intimat. Intimatul a fost salariatul A. C. SA in meseria de frezor desfasurandu-si activitatea pe mașini de frezat universale utilizate la executarea operațiilor de frezare simple si de precizie mărita, putandu-se prelucra suprafețe plane sau profilate, dotate cu instalație de absorbție si apărătoare de protecție, iar condițiile concrete in care si-a desfășurat acesta activitatea au fost normale asa cum se specifica in Procesul verbal nr.70/28.06.1999. Intimatul nu a efectuat operații de polizare, șlefuire si lustruire a pieselor din metale feroase si neferoase. In cadrul A. C. SA numai lăcătușii au realizat aceste operații in ateliere separate de strungari, frezori, rabotori etc. În ceea ce priveste materialele, respectiv aliajele din care erau efectuate piesele de lucru, in cadrul societății, aliajul de baza este aluminiul conform normelor specifice aviației din întreaga lume si nu otelul asa cum invoca martorii audiați. A. C. SA era una din din cele mai moderne fabrici de la acea vreme fiind dotata cu utilaje performante, angajații erau protejați de factorul nociv beneficiind de condiții propice pentru desfășurarea activității. Deseul rezultat in urma prelucrării pieselor era span de mărimi mari si nu pulberi asa cum au declarat martorii in mod eronat. Nu a efectuat operații de polizare, șlefuire si lustruire a pieselor din materiale feroase si neferoase. Singurul loc de munca in care se făceau operațiile de polizare si șlefuire era Atelierul de Ajustaj unde erau angajați lăcătuși ce executau operații de polizare si șlefuire piese.
Conform precizărilor Casei de Pensii actele normative care reglementau incadrarea in fostele grupe I si a II a de munca au fost abrogate la data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000 art. 198 din lege, respectiv dupa data de 01.04.2001. Dupa aceasta data nu mai exista baza legala pentru incadrarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deoasebite in grupe superioare de munca. Sub acest aspect, este de subliniat ca pana la data de 01.04.2001, incadrarea activității in grupele de munca s-a făcut potrivit Ordinului nr.50/1990, completat si modificat.
Se susține că s-a arătat instanței faptul ca in anul 1992 . poate justifica in mod cert, ca unitatea nu mai avea activiatate continua, din cauza lipsei de comenzi, iar salariații primeau numai o parte din salariu conform Legii nr.37/1992, Legii nr.78/1995 si OUG nr.170/2001, astfel ca, potrivit articolului unic din Legea 37/1992 se prevedea ca" pentru anul 1992, pe durata întreruperii activității din cauza lipsei de comenzi, in uzinele, fabricile si secțiile ce produc tehnica militară, pesonalului civil încadrat i se plătește o indemnizație egala cu 60% din ultimul salariu de baza net lunar avut, indexat fara sa se ia măsura desfacerii contractului de munca."
De asemenea, art.6 din legea 78/1995, precum si Art.1 din OUG nr.170/2001 au reglementari asemănătoare, astfel ca începând cu 1 aprilie 1992 fabrica a plătit contribuțiile sociale pentru toti salariații in procent corespunzător grupei alll-a de munca.
Toate aceste dispoziții legale converg faptul ca intimatul nu poate justifica încadrarea in grupa all-a de munca tinandu-se cont deci de condițiile lipsei acute de comenzi si a întreruperilor frecvente de activitate, gradul de încărcare al salariatiilor fiind in permanenta sub 50%.
Solicită admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței civile nr. 1253/13.02.2014 pronunțata de Tribunalul D..
In drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 470 Cod Prod. Civ.
Solicită judecata in lipsa conform art.411 Cod. Prod. Civ.
Intimatul reclamant R. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului.
Apelul este fondat, dar în parte, și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
- Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. de mai sus, reclamantul R. C. a chemat în judecată pe pârâta ..A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încadrarea sa în grupa a II-a de muncă pentru perioada 01.08._92 în procent de 100 %, desfășurând activitate de frezor, ascuțitor și strungar, conform Ordinului 50/1990, Anexa II pct 34, si Ordinul 125/ 1990 anexa II pct 19 precum si obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens. În perioada 01.08._78 reclamantul a fost elev, urmând în cadrul unității cursuri de calificare pentru functia de prelucrator prin aschiere
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a învederat instanței faptul că, reclamantul a ocupat funcția de frezor în perioada 01.06._81, ascutitor in perioada 08.06._83 si strungar in perioada 03.01.1983- 01.0.1992 în cadrul societatii, neputând beneficia de grupa a II-a de muncă atâta timp cât sursele de zgomot erau atenuate existau mijloace de atenuare, izolare cit si ventilatii amplasate in fiecare sectie .
Soluția primei instanțe prin recunoașterea grupei a II-a de muncă pentru perioadele cuprinse între 01.06._81 și 03.01._92 în care reclamantul a desfășurat activitate de frezor, respectiv strungar, este nelegală și netemeinică, urmând a se schimba.
Astfel, până la data de 01.04.2001, încadrarea activității în grupele de muncă s-a făcut potrivit Ordinului nr. 50/1990, completat și modificat.
Potrivit art.2 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr. 2.
Este adevărat că potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Potrivit art. 5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
De asemenea potrivit art. 6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Mai mult, potrivit art. 7 din același ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
La art. 14, se menționează că pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11.860/1969, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor. Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Reiese din economia acestor prevederi legale că, încadrarea unei activități desfășurate de o persoană într-o grupă sau alta de muncă, presupune un proces de analiză a condițiilor concrete în care se desfășoară această activitate, raportat la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare această activitate, fără a fi necesară existența buletinelor de determinare a noxelor pentru perioadele menționate expres, însă angajatorul împreună cu sindicatele erau singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă iar pentru perioadele ulterioare aceste determinări erau necesare, dar la rândul lor trebuiau confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.
În speță se reține că angajatorul a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, însă nici locul de muncă nici activitatea prestată de apelant, ca frezor și strungar, nu au fost încadrate în grupa II de muncă.
Nu s-a dovedit că neacordarea beneficiului grupei a II-a de muncă reclamantului ar avea la bază o eventuală înțelegere abuzivă dintre Sindicat și reprezentantul societății pentru eludarea principiul legalității încadrării în grupă.
Declarația martorului audiat în cauză nu poate fi valorificată ca o probă concludentă, deoarece descrierea condițiilor de muncă este mult prea generală.
Astfel, Curtea constată că declarația martorului audiat care face doar o descriere generală a activității desfășurate de reclamant, nu este edificatoare sub aspectul constatării condițiilor deosebite de muncă concrete în care acesta își desfășura activitatea (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.) așa cum prevăd disp.art.6 din ordin.
Mai mult, simpla existență a condițiilor deosebite de muncă într-un sector de activitate nu este un motiv pentru acordarea automată a grupei a II-a de muncă, pentru aceasta fiind necesar ca activitatea prestată să fie menționată de Ordinul 50/1990, îndeplinirea procedurii prevăzută de același Ordin, nominalizarea pentru acordarea grupei, un anumit nivel al noxelor, etc.
Pentru aceleași considerente, dar per a contrario, se vor înlătura apărările formulate de reclamant în apel, prin întâmpinarea depusă la dosar, pentru perioada în care a desfășurat activitate de frezor și strungar.
În fine, practica judiciară invocată de intimatul reclamant este nerelevantă, dat fiind faptul că în sistemul nostru de drept, precedentul judiciar nu este în principiu izvor de drept, cu excepția soluțiilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când este sesizată cu un recurs în interesul legii.
Hotărârile judecătorești date în favoarea unor colegi ai reclamantului nu impun acordarea grupei a II-a de muncă în mod automat către toți salariații care ar fi lucrat în condiții aparent similare, cum greșit a procedat instanța de fond, deoarece nu se pot supune comparației condițiile de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea persoane diferite, având în vedere că probatoriul administrat poate fi distinct.
Rolul jurisprudenței este de a interpreta și a aplica legea la cazuri concrete deduse judecății instanței, judecătorul soluționând cauza pe care o judecă în limitele legii, corespunzător probatoriului acelei cauze, neavând dreptul să stabilească dispoziții generale în afara speței particulare ce se deduce în fața sa.
În concluzie, Curtea constată neîntemeiată solicitarea reclamantului privind încadrarea în condiții de grupa a II-a de muncă pentru perioada în care a desfășurat activitate de frezor și strungar și obligarea pârâtei S.C. A. C. S.A. la eliberarea adeverinței care să ateste această situație, pentru perioadele 01.06._81 și 03.01._92 .
- Dar, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în privința constatării grupei a II-a de muncă pentru perioada 08.06._83, în care reclamantul avea meseria de ascuțitor și activitatea desfășurată se încadra în grupa a II -a de muncă potrivit Ord. 50/1990, Anexa II pct. 34, în procent de 100%, urmând a se păstra..
Reclamantul a desfășurat activitatea de ascuțitor la Secția PM-Sculărie.
Potrivit Situației locurilor de muncă Grupa I și II, Anexa 1, locul de muncă, respectiv secția/atelierul PM sculărie a fost încadrat în grupa II de muncă, pct. 34 al Anexei 2 a ordinului 50/1990, cu activitățile de polizare, șlefuire și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase. Meseriile nominalizate ca desfășurând acest tip de activități în cadrul secției/atelierului PM-sculărie, au fost acelea de ascuțitori, lăcătuși și sculeri.
0r, reclamantul a desfășurat activitatea de ascuțitor, astfel că aceasta se încadrează în grupa a II-a de muncă, potrivit nominalizării făcute prin înscrisul depus la dosar și întocmit de unitate în procedura urmată potrivit Ordinului 50/1990.
În ceea ce privește procentul lucrat, întrucât unitatea care avea sarcina probei, nu a făcut dovada unui procent mai mic, se va păstra soluția instanței privind cuantumul de 100%.
De altfel, unitatea a recunoscut grupa II de muncă în aceleași condiții și în baza acelorași înscrisuri depuse în cauză, numitului C. N., fiind emisă o adeverință în acest sens, nr. 376/16.04.2010 – depusă în apel, adeverință din care rezultă că acesta a avut meseria de ascuțitor la secția Sculărie, unde a efectuat lucrări de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase, în perioada 1975-1981 – poz. 34 alineat ultim Anexa II a Ord. 50/1990.
În baza art 40 alin 2 lit h C.muncii, va obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens, pentru perioada admisă.
Pentru aceste motive, în baza art. 480 alin. 2 teza II Noul Cod procedură civilă, se va admite apelul ca fondat, se va schimba sentința nr. 1253/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul D.– Secția conflicte de muncă și asigurări socioale în dosarul nr._ în sensul că se va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. C..
Se va constata că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 08.06._83, în funcția de ascuțitor, se încadrează în grupa a II -a de muncă potrivit Ord. 50/1990, Anexa II pct. 34, în procent de 100%.
Se va respinge în rest cererea privind gr. a II - de muncă.
Va fi obligată pârâta . să elibereze reclamantului R. C. adeverință pentru perioada admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă ., cu sediul în Ghercești, ., Jud. D., împotriva sentinței civile nr. 1253/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul D.– Secția conflicte de muncă și asigurări socioale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. C.-dom.proc.la C.I.Av.C. D., cu sediul în C., ., ., ..
Schimbă sentința nr. 1253/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul D.– Secția conflicte de muncă și asigurări socioale în dosarul nr._ în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. C..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 08.06._83, în funcția de ascuțitor, se încadrează în grupa a II -a de muncă potrivit Ord. 50/1990, Anexa II pct. 34, în procent de 100%.
Respinge în rest cererea privind gr. a II - de muncă.
Obligă pârâta . să elibereze reclamantului R. C. adeverință pentru perioada admisă.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2014.
Președinte, T. R. | Judecător, P. B. | |
Grefier, D. M. |
Red.jud.T.R.
15.07.2014
Tehn.S.C. 4 ex.
Jud.fond: M.N.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2323/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
