Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 4676/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4676/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 4676/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4676
Ședința publică de la 19 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R.
Judecător -S. P.
Grefier - F. I.
****
Pe rol, fiind soluționarea apelurilor declarate de reclamanta R. M. A., domiciliată în localitatea C. din Față, sat Beharca, ., județul D. și pârâta B. C. ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, ..5, Sector 3, împotriva sentinței civile nr.1981 din 28 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, având ca obiect contestație deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că la data de 16.10.2015, apelanta reclamantă R. M. A., a depus la dosar, prin serviciul arhivă, declarație dată în fața notarului public L. D., că renunță la judecata apelului ce formează obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Curții de Apel C., iar în ședința publică din data de 5 octombrie 2015, apelanta pârâtă B. C. Română, reprezentată prin consilier juridic C. D., a depus cerere de renunțare la judecata apelului, după care ;
Curtea, luând act de solicitarea apelantelor, a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea apelurilor:
CURTEA:
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1981 din 28 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul D., s-a admis în parte contestația formulată de contestator R. M. A. cu domiciliul în .,sat Beharca, ., judetul D. în contradictoriu cu intimat B. C. R. SA, cu sediul în București, . 5, sector 3.
S-a anulat decizia nr.886/22.06.2014 emisă de intimata în partea sancționatorie.
S-a dispus înlocuirea sancțiunii concedierii salariatei în temeiul art.61 lit.a coroborat cu art.248 alin.1 lit.e cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o durata de 3 luni cu 10%.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere.
A fost obligată pârâta la o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul în perioada 22.06._15,
A fost obligată pârâta la 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut și constatat următoarele:
Obligația salariatului de a respecta disciplina muncii constituie o obligație juridică de sinteză, care cuprinde totalitatea obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă și o obligație cu caracter autonom, deosebindu-se de alte categorii ale disciplinei (financiară, contractuală, etc ) cu care se află în strânsă legătură.
Obligației salariatului de a respecta disciplina muncii îi corespunde dreptul angajatorului să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil șin regulamentului intern. Prerogativa angajatorului decurge din necesitatea conducerii și desfășurării normale a a procesului de muncă.
Cât privește mijloacele de înfăptuire a disciplinei muncii, acestea sunt clasificate în literatura de specialitate în două categorii
Din prima categorie fac parte mijloacele cu caracter organizatoric, preventiv și stimulativ
A doua categorie cuprinde mijloacele sancționatorii care se aplică numai în cazul săvârșirii unor fapte ilicite..
Din definiția legală a abaterii disciplinare se pot desprinde condițiile esențiale ale răspunderii disciplinare: existența unei fapte ilicite (acțiune sau inacțiune ), calitatea de salariat a celui ce a săvârșit fapta, c) vinovăția celui care a săvârșit fapta, d) rezultatul dăunător și legătura de cauzalitate între faptă și rezultat
Pentru ca abaterea să constituie o cauză a răspunderii disciplinare, trebuie întrunite următoarele elemente constitutive: a) obiectul format din relațiile sociale de muncă, ordinea și disciplina la locul de muncă, b) latura obiectivă constând în fapta ilicită a salariatului, c) subiectul, persoană fizică- sașariat, d) latura subiectivă, ce constă în vinpvăția salariatului
Din această perspectivă Tribunalul a constatat că în sarcina salariatei contestatoare nu se reține o faptă singulară ce se constituie în abatere ci o multitudine de fapte ce se derulează în perioada noiembrie 2013- 2014 (întârzieri repetate la programul de lucru, plecări în timpul programului, utilizarea serviciilor de internet în afara sarcinilor de serviciu )
Pentru multitudinea de fapte angajatorul se hotărăște să o convoace la ședința Comisiei de disciplină abia la data de 02.06.2014., ocazie cu care se hotărăște asupra desfacerii contractului de muncă, înțeleasă ca sancțiune disciplinară.
Sancțiunea a fost excesivă din următoarele considerente.
Relațiile de muncă sunt, esențialmente, relații sociale care iau naștere și se dezvoltă prin comunicare.
În perioada supusă examinării, angajatorul intimat nu a făcut dovada unor acte de comunicare între acesta și salariat, mai ales că, salariatul contestator ocupa funcția de director al unei substructuri a organizației.
Atunci când instanța solicită angajatorului să comunice actele de comunicare dintre angajator și salariat sau actele de management către sucursalele din teritoriu, intimata prezintă înscrisurile esențiale cu privire la relațiile de muncă nicidecum dovada unor fapte și împrejurări prin care salariatul a fost condus, coordonat și controlat în exercitarea atribuțiilor manageriale de către intimat, deși deținea mijloace tehnice pentru asemenea demersuri.
În apărare, intimata opiniat că legătura de cauzalitate și prejudiciu sunt prezumate odată demonstrate celelalte elemente ale răspunderii disciplinare și accentuează faptul că răspunderea disciplinară nu este o răspundere reparatorie ci una sancționatorie,, scopul său fiind în primul rând acela de a pedepsi salariatul vinovat de o abatere disciplinară și abia, în subsidiar, repararea eventualului prejudiciu suferit de angajator.
Susținerile au fost nefondate.
Doctrina și practica judiciară au statuat că desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă ar trebui să intervină numai atunci când ar fi absolut necesară, deoarece ar exista o incompatibilitate între fapta săvârșită și menținerea celui vinovat în cadrul colectivului de muncă, (C. Apel Cluj, dec civ 1840/r/2006- )incompatibilitate grevată și pe ideea că menținerea salariatului pe post s-ar constitui într-o sursă de prejudicii de orice fel (materiale sau morale) pentru angajator.
În cauza dedusă judecății angajatorul intimat nu s-a raportat la vreun prejudiciu, considerând că nu este relevant și accentuează rolul punitiv al sancțiunii disciplinare, constând în desfacerea contractului de muncă.
Susținerea nu a fost primită pentru simplul fapt că desfacerea contractului de muncă duce la pierderea calității de salariat și, în această situație, pedeapsa va opera fără finalitate., deoarece sancțiunile de dreptul muncii operează împotriva salariaților .
Angajatorul accentuează rolul punitiv al sancțiunii disciplinare, or, așa cum s-a arătat ,în supra, disciplina muncii se instaurează și se menține în primul rând prin mijloace organizatorice și preventive, mijloace de care acesta nu a uzat în condițiile în care supervizează abaterile salariatei timp de mai multe luni, nu o atenționează prin acte de comunicare pentru ca la momentul pe care-l consideră oportun să o eline din organizație.
Din această perspectivă tribunalul a constatat că desfacerea contractului de muncă al salariatei contestatoare s-a constituit într-un veritabil scop în sine.
Din economia actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a constatat că elementele răspunderii disciplinare există dar sancțiunea disciplinară nu a fost stabilită cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 25. C. muncii, motiv pentru care instanța admițând contestația, a desființat decizia de sancționare în partea sancționatorie, a repus părțile în situația anterioară și a aplicat salariatei contestatoare o sancțiune mai ușoară, dar aflată în vecinătatea celei dispuse de angajator pe scara gravității sancțiunilor.
Opinia asistenților judiciari a fost conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta R. M. A. cât și pârâta B. C. Română SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ședința publică din data de 5 .10.2015, intimata pârâtă B. C. Română SA, a depus la dosar, prin reprezentantul legal, consilier juridic C. D., cerere scrisă prin care unitatea înțelege să renunțe la judecata apelului, ce a fost întemeiată pe dispozițiile art.406 alin.(1)-(5) Cod pr.civ.
De asemenea, la data de 16.10.2015, și apelanta reclamantă R. M. A., a depus la dosar, declarație dată în fața notarului public L. D., că renunță la judecata apelului ce formează obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Curții de Apel C..
Din interpretarea dispozițiilor art. 406 alin.5 Cod procedură civilă, rezultă că atunci când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare.
De asemenea, dispozițiile art.463 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, arată că achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o poate folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.
Această dispoziție legală trimite la art.404 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, care arată că renunțarea la o cale de atac se poate face chiar și după declararea acesteia prin prezentarea părții înaintea președintelului instanței sau a persoanei desemnată de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanței.
În consecință, instanța de apel, constatând că renunțarea la judecata acestei căi de atac a fost exprimată în formele prevăzute de lege, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse de către apelante, cereri de renunțare la judecata apelurilor declarate în cauză, contestatoarea R. M. A., prin înscris autentificat de SPN « BNP C. G. », conform încheierii de autentificare nr.1711/15.10.2015, iar intimata B. C. Română SA, conform înscrisului semnat și ștampilat de către reprezentanții legali ai acesteia, înscris aflat la file 47 din dosarul instanței de apel.
Față de aceste considerente, urmează să se ia act de această manifestare de voință a apelantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecata apelurilor declarate de reclamanta R. M. A., domiciliată în localitatea C. din Față, sat Beharca, ., județul D. și pârâta B. C. ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, ..5, Sector 3, împotriva sentinței civile nr.1981 din 28 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, având ca obiect contestație deciziei de concediere.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2015.
Președinte, C. R. | Judecător, S. P. | |
Grefier, F. I. |
Red.jud. S.P.
26.10.2015
Teh. F.I./2ex.
Jud. fond M.N.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 4651/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2140/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
