Obligaţie de a face. Sentința nr. 3/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 6207/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6207
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta I. D., domiciliată în Tg.J., ., ., jud.Gorj, împotriva sentinței civile nr. 3477 din 14 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. T. I. M., având ca obiect drepturi bănești calcul și plata dif . de salariu reprez. procentul de 8,33%.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul motivelor scrise, apelantul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 al.1, pct.2 teza finală și art. 223 alin.3 Cod Procedură Civilă., după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la soluționarea apelului:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3477 din 14 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta I. D., în contradictoriu cu pârâta C. T. „ I. M.” jud. Gorj.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta I. D. a solicitat obligarea pârâtului C. T. „ I. M.” la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8.33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferență de salariu care va fi plătită începând cu 01 decembrie 2012 si în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, actualizarea sumelor respective cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente.
S-a susținut în esență că majorarea de 15% a fost plătită ca o cotă unică și indivizibilă, fără să spună niciodată ce procent din această majorare este aferentă premiului anual, astfel că în urma scăderii procentului de 8,33% aferent premiului anual se constată că nu s-a acoperit integral diminuarea salariului cu 25%.
Instanța a retinut că în luna decembrie 2010 au fost în vigoare dispozițiile art.25 din Legea cadru nr.330/2009 care instituie un premiu anual (considerat cel de al treisprezecelea salariu) proporțional cu timpul lucrat în anul respectiv și calculat în raport cu media veniturilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare. Legea prevedea anumite criterii de acordare, înlăturând de la beneficiul acestui premiu pe salariații care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționați disciplinar, pe cei suspendați ori înlăturați din funcție pentru fapte imputabile lor.
Potrivit textului de lege susmenționat plata premiului anual se va face începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se adaugă premiul.
La data de 28 decembrie 2010 s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea cadru nr.284/2010 care a abrogat expres Legea-cadru nr.330/2009, intrând în vigoare la 31 decembrie 2010.
Astfel, Legea nr.330/2009 și-a încetat aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2010 și au intrat în vigoare noile politici salariale stabilite prin Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Prin dispozițiile art.1 al.1 și 2 din Legea nr.285/2010 s-a dispus ca „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariului de bază (…) astfel cum a fost acordat personalului plătit din fondurile publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.
Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut (…) astfel cum a fost acordat personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 se majorează cu 15%.
De asemenea, potrivit art.1 din OUG nr.19/2012: “(1) Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012”.
Potrivit art.8 din Legea nr.285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Așadar, premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea cadru nr.330/2009 a fost inclus potrivit art.8 din Legea nr.285/2010 de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art.1 din acest act normativ fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Cu privire la art.8 din Legea nr.285/2010 s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii, cum sunt Deciziile nr.115/2012 și nr.25/2012, stabilind că aceasta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2011, în sensul că, pe de o parte reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi cuprinse în creșterile salariale ce se acordă în 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Începând cu luna ianuarie 2011, salariul brut aferent lunii octombrie 2010 s-a majorat cu 15% conform Legii nr.285/2010 rezultând o majorare totală a salariului brut lunar ce nu poate fi depășită conform art.16 din Legea nr.285/2010.
Majorarea salarială din anul 2011 a fost rezultată ca urmare a includerii premiului anual din anul 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază potrivit art.8 din Legea nr.285/2010, creșteri salariale de care au beneficiat și reclamanții.
Prin dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010, legiuitorul a avut în vedere o nouă modalitate de plată a premiului anual (care era prevăzut ca un salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat) și anume o plată eșalonată și succesivă în cursul anului 2011 prin creșterea corespunzătoare a cuantumului salariului de bază cu 15% conform art.1 al.1 și 2 din Legea nr.285/2010.
Ca atare, reclamanta pornește de la premisa greșită a existenței unui drept salarial prin includerea premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 – 01.01.2015, în cuantumul stabilit prin Legea nr.330/2009.
Dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 au modificat doar modalitatea de plată a acestui premiul anual aferent anului 2010, aceasta fiind transformată într-o executare succesivă pe parcursul anului 2011, iar sumele corespunzătoare acestui drept s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010. Nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că fiind o lege cadru nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.
Lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de celelalte criterii, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus efectiv în salariul de bază ci reflectă intenția legiuitorului să asigure tuturor un tratament egal prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de Curtea Constituțională.
Astfel, prin art.1 al.2 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut de la al.1 sunt și rămân în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.
Prin urmare, sunt neîntemeiate pretențiile reclamantei privind acordarea drepturilor salariale în vederea acoperirii diminuării de 25% începând cu data de 01 decembrie 2012, întrucât prin Legea nr.284/2010, statul a fundamentat o nouă politică de salarizare, realizată etapizat potrivit art.7 al.1 din Legea nr.284/2010 prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază, salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare prin legi speciale de aplicare.
În acest scop a fost adoptată Legea nr.285/2010 și dacă potrivit art.8 din acest act normativ s-a prevăzut expres că sumele corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010 sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, personalului din sectorul bugetar, nu același lucru rezultă din actele normative ulterioare potrivit cu care premiul anual nu s-a plătit pentru anii 2011-2015, respectiv Legea nr.283/2010 privind aprobarea OUG nr.80/2010 pentru completarea art.11 din OUG nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar: OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal – bugetare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
Potrivit prevederilor din actele normative amintite, legiuitorul a statuat că autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță, fără a preciza dacă acestea vor fi incluse ulterior în majorările salariale, așa cum expres se prevăzute în Legea nr.285/2010.
Este adevărat că prin modul de redactare a acțiunii reclamanta nu face trimitere expres la faptul că ar solicita premiul anual, însă această solicitare, cea care rezultă din acțiunea formulată de reclamanta în cauză, excede legii, adăugă la lege și face ca scopul acțiunii să fie unul care nu rezultă din interpretarea și aplicarea unui act normativ ci dintr-o expunere de motive fără susținere în actul normativ pe care îl precede.
Din susținerile reclamantei rezultă că aceasta a beneficiat cu începere din luna ianuarie 2011 de majorarea cu 15% a venitului brut lunar în baza prevederilor Legii nr.285/2010. Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor legale invocate rezultă că legiuitorul a eșalonat plata acestor sume, iar creșterile salariale din sectorul bugetar au inclus și suma unică aferentă premiului anual.
Nu pot fi reținute argumentele că nu a avut loc o compensare concretă deoarece într-un atare caz ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat, luându-se în considerare îndrituirea fiecăruia de a primi anumite sume cu titlul de premiu anual pe anul 2010, iar nu în mod unitar și legal sau că aceste creșteri salariale au avut la bază alte criterii precum, gradul sau treapta salarială, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau specialitate dobândită până la data de 31.12.2010.
Decizia nr.21/2013 a ÎCCJ a tranșat în considerente și acest aspect, stabilind că premiul aferent anului 2010 a fost inclus de către legiuitor în noua reglementare salarială sub forma unor majorări salariale stabilite în art.1 din Legea nr.285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări, iar legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale.
Această decizie are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată atât cu privire la dispozitiv, cât și cu privire la considerentele avute în vedere de ICCJ și față de forța obligatorie a acestei decizii va înlătura argumentele reclamanților referitoare la faptul că prin o atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor brute salariul de bază se calculează în continuare sub formă de procent cu executare succesivă lunară în continuare.
În altă ordine de idei, cu privire la constituționalitatea Legii nr.118/2010 prin care s-a dispus diminuarea salariilor cu 25%, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Deciziile nr. 872 și 874 din 25 iunie 2010, statuând asupra constituționalității acestei legi și concluzionând că restrângerea menționată este justificată, fiind întrunite cerințele expres prevăzute de textul constituțional respectiv, necesitatea acestei măsuri fiind determinată de motivele expres prevăzute de textul de lege, proporționalitatea ei cu situația care a determinat-o, aplicarea măsurii în mod nediscriminatoriu și fără să aducă atingere existenței dreptului sau a libertății protejate de Constituție.
De asemenea, conform jurisprudenței C.E.D.O. instanța constată că statul are posibilitatea să reducă salariile personalului bugetar prin modificări legislative pe care le adoptă, iar Convenția nu conferă dreptul de a continua să primești un salariu într-un anumit cuantum, ci doar dreptul la salariu, ceea ce nu este identic cu cuantumul salariului.
Față de cele ce preced, instanța a constatat că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantei privind acordarea drepturilor salariale în vederea acoperirii diminuării de 25% începând cu data de 01 decembrie 2012, întrucât prin Legea nr.284/2010, statul a fundamentat o nouă politică de salarizare, realizată etapizat potrivit art.7 al.1 din Legea nr.284/2010 prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază, salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare prin legi speciale de aplicare și în consecință a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivare a arătat următoarele:
I.Instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut. Prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calcul la salariu aferent lunii noiembrie 2012, diferența de salariu ce va fi plătită începând cu 1 decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, în cadrul fiecărui pârât. A solicitat, de asemenea obligarea pârâților la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale de Ia data scadenței 02 decembrie 2012, până la data plății efective.
Însă, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la al 13-lea salariu, sens în care au fost încălcate prevederile art.22 c.pr.civ.
II.Pe fond, hotărârea a fost data cu încălcarea prevederilor legale în materie.
Astfel, potrivit articolul 25 din Legea cu numărul 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevedea următoarele:
"Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Legea de mai sus, cu numărul 330/2009, a fost abrogată prin Legea cu numărul 284/2010, respectiv prin articolul 39 litera w). a acestei legi.
Prin decizia cu numărul 838/27.05.2009, Curtea constituțională a statuat în considerentele acestei decizii că " instanța supremă, invocând vicii de tehnică legislativă - nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 - sau vicii de neconstituționalitate - încălcarea normelor privind delegarea legislativă -, a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea, fiind abrogate prin acte normative ale autorității legiuitoare. însă, o atare operație juridică nu poate fi realizată decât de autoritatea legiuitoare (Parlament sau Guvern, după caz), unica abilitată să dispună cu privire la soluțiile ce se impun în această materie. Curtea Constituțională a constatat și cu alte ocazii neconstituționalitate a unor prevederi legale susceptibile de a genera depășirea competențelor instanțelor judecătorești în detrimentul autorității legiuitoare. Este cazul Deciziei nr.818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.537 din 16 iulie 2008, prin care au fost declarate neconstituționale, printre altele, dispozițiile art.27 alin l din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.99 din 8 februarie 2007, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. "Luând în considerare și dispozițiile art.27 alin.(l) din ordonanță, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în una dintre cauzele analizate - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată. Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.l alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. "
Or, deciziile Curții constituționale sunt unele obligatorii pentru instanțe, inclusiv în ceea ce privește considerentele acestora.
În cauza de față, în mod aparent ar fi îndeplinită teza din considerentele Curții Constituționale de mai sus, respectiv instanța judecătorească ar fi pusă în situația în care ar da relevanță unui text de lege abrogat, și anume articolul 25 din Legea cu numărul 330/2009, care instituia dreptul la un premiu anual.
În realitate însă, decizia cu numărul 115/2012, în considerentele căreia se menționează: "Curtea constată că legiuitorul, prin aceleași dispoziții de lege criticate - art. 8 din Legea nr. 285/2010 -, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază. De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, în prezent abrogată, care prevedea acordarea acestui premiu "începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul", nu impunea o modalitate de executare a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crize economice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011 și, respectiv, Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009). "
Ca urmare, în considerentele acestei decizii a Curții Constituționale, care sunt obligatorii pentru instanțe, se menționează că sumele aferente premiului anual au fost de fapt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale, deoarece au fost incluse în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar Curtea Constituțională respinge excepția invocată în fața sa prin decizia de mai sus, în ceea ce privește dispozițiile articolului 8 din Legea cu numărul 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, stabilind cu valoare de principiu, obligatoriu în fața instanțelor, că premiul anual nu a fost abrogat, ci a fost inclus în salariul de bază al angajatului, în virtutea dispozițiilor legale care stabileau reîntregirea drepturilor salariale, astfel încât să se asigure revenirea la nivelul salariilor de plată din iunie 2010. în acest sens, prin OUG cu numărul 195/16.05.2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, s-a dispus majorarea în 2 etape a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de baza /indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice, respectiv cu 8% începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012, și cu 7,4 % începând cu data de 1 decembrie 2012, fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012 .
Din modul de reglementare a celor doua acte normative susmenționate se deduce intenția legiuitorului de a reveni la nivelul salariilor în plată din luna iunie 2010.
Că aceasta a fost intenția legiuitorului, rezultă atât din expunerea de motive a Legii 285/2010. cât și din expunerea de motive a OUG 19/2012 unde se precizează expres că la adoptarea acesteia s-a luat în considerare faptul că salariile și alte drepturi de care beneficiază angajații din sectorul bugetar au fost diminuate prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, iar prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a aprobat recuperarea parțială a acestor diminuări, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prin care aceasta constată că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi, ținând cont de preocuparea Guvernului de asigurare a urni majorări prudente a salariilor personalului din sectorul bugetar, astfel încât să se asigure revenirea la nivelul salariilor în plată în luna iunie 2010."
Pe de alta parte, ulterior prin Decizia nr. 21/18.13.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie conform dispozițiilor art. 517 alin. 4 din codul de procedură civilă s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea art. 8 din Legea nr. 285/2010privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariate stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări". În considerentele acestei decizii se arată în mod clar și lipsit de orice echivoc că "așa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituțională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde și asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea și aplicarea respectivului articol de lege.
În acest context se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază. Aceasta concluzie a reprezentat de fapt o însușire a Deciziei nr. 115/2012 a Curții Constituționale. Or, raportat Ia această concluzie, se reține ca dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art 25 din Legea-cadru nr. 330/2009. începând cu luna ianuarie 2011. în acest sens, aceeași instanță a stipulat, în decizia menționate, ca majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, că premiul anual reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, Legea 285/2010 prevăzând doar o altă modalitate de acordare, fără a fi afectate în nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Nu exista nici un dubiu că prin aceasta interpretare cu caracter obligatoriu, Curtea Constituțională a statuat asupra modalității în care subzista dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009. fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
Astfel, cum intenția legiuitorului atât prin Legea 285/2010 cât și prin OUG 19/2012, a fost de a se recupera mai întâi parțial, apoi total diminuarea de 25% dispusă prin Legea 118/2010 și față de Decizia nr. 21/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, respectiv Decizia Curții Constituționale, în care s-a stabilit în mod expres că dreptul la premiul anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea 330/2009, ci a fost înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege prin executare succesivă, era firesc ca, pe lângă revenirea la salariile avute în luna iunie 2010, să se adauge lunar și un anumit procent corespunzător premiului anual. Ca urmare a celor două acte normative menționate mai sus, începând cu decembrie 2012 salariile brute lunare au revenit la salariul din luna iunie 2010, fără a mai primi vreun anumit procent lunar și suplimentar, corespunzător premiului anual și conform noii modalități de acordare lunară și succesiv, prevăzută de noile acte normative.
În concluzie, întrucât prin includerea în salariul de bază a unor drepturi nu se poate ajunge la același cuantum al salariului decât prin neacordarea respectivelor drepturi, iar drepturile în cauză au fost recunoscute și ulterior abrogării articolului 25 din Legea cu numărul 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a solicitat admiterea apelului.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Sentința pronunțată de instanța de fond nu încalcă principiul disponibilității ,ontrar celor susținute de apelanta-reclamantă prin motivele de apel.
Din economia dispozițiilor art. 22 al. 6 C.proc.civ. rezultă că judecata se desfășoară în limitele cadrului procesual stabilit de parte prin cererea de chemare în judecată, atât din punctul de vedere al părților cât și din punctul de vedere al obiectului cererii, instanța fiind obligată să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, dar în același timp doar asupra a ceea ce s-a cerut.
Examinând cererea introductivă, Curtea constată că, într-o formulare improprie, reclamanta a solicitat obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale reprezentând echivalentul procentului de 8,33% (din premiul anual aferent anului 2010) ce a fost destinat să acopere diminuarea cu 25 % aplicată salariului său în luna iunie 2010, începând cu 01.12.2012 .
Considerentele acțiunii explicitează obiectul acțiunii, în sensul că deși salariul brut lunar al reclamantei a revenit la cuantumul avut în luna iunie 2010, fiind astfel acoperită diminuarea cu 25 % operată în temeiul legii 118/2010, reclamantul nu a mai primit si procentul lunar, suplimentar, corespunzător premiului anual.
Având în vedere că acțiunea se califică nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale acțiunii si scopul urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii, în mod corect prima instanță a analizat îndreptățirea reclamantei la echivalentul valoric al premiului anual din 2010.
De altfel, deși în apel critică faptul că instanța s-ar fi pronunțat pe un alt obiect, apelanta-reclamantă precizează explicit că dreptul la premiul anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din legea 330/2009 ci a fost înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege prin executare succesivă, în sensul că, pe lângă revenirea la salariile avute în luna iunie 2010 era firesc să se adauge lunar si un anumit procent corespunzător premiului anual, ceea ce înseamnă că instanța s-a pronunțat în limitele în care a fost sesizată de către reclamant.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile formulate de apelanta reclamantă.
Succesiunea actelor normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar a fost pe larg prezentată în sentința instanței de fond.
Premiul anual a fost reglementat prin Legea nr.330/2009 care în art.25 alin. 1 a prevăzut că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
A..2 al aceluiași articol a prevăzut că pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate iar alin. 3 dispune că premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Potrivit alin.4 al aceluiași articol, plata premiului anual se face pentru întregul personal salarizat potrivit acestei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că legea recunoștea în principiu salariaților ale căror drepturi salariale erau stabilite potrivit acestor dispoziții, beneficiul premiului anual, a cărui cuantificare se realiza la finele anului 2010, când în raport de prestația fiecăruia salariat pe parcursul anului se putea stabili dacă este persoană îndreptățită să primească acest premiu și care este cuantumul drepturile salariale aferente acestui premiu.
La data de 31.12.2010 a intrat în vigoare Legea nr.285/2010 care în art. 8 a menționat că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Este vorba de majorarea cu 15 % a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază /salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice în anul 2010, care a fost acordată începând cu data de 1 ian.2011.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a schimbat destinația sumelor corespunzătoare premiului anual, înainte ca reclamanta să dobândească calitatea de persoană îndreptățită la acest premiu, deci înainte de a se naște dreptul de a primi premiul anual aferent anului 2010.
Ulterior a intrat în vigoare Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009.
Noua reglementare a modificat deci modalitatea de plată a premiului anual, aceasta fiind stabilită ca o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în parte din majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, majorări cu 15% atât ale salariului de bază, cât și ale sporurilor care fac parte din salariul brut.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia RIL nr. 21/2013, dată în interpretarea si aplicarea disp. art. 8 din legea 285/2010, instanța supremă stabilind cu efect obligatoriu că premiul pentru anul 2010 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011.
Executarea acestei obligații de plată - corelativă dreptului la premiul anual aferent anului 2010 - s-a încheiat odată cu plata salariului din luna decembrie 2011.
Pentru anul 2011, noua lege cadru a salarizării nu mai prevede dreptul la un premiu anual.
Astfel, art.1 alin. (2) din Legea 284/2010 stabilește că, începând cu data intrării în vigoare a acestuia act normativ, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege, dreptul la premiul anual nefăcând parte dintre acestea .
Faptul că începând cu data de 1 ian. 2012, prin actul normativ de salarizare din 2012, respectiv art. II OUG 80/2010 aprobată cu modificări prin legea 283/2011, s-au menținut în plată drepturile salariale din luna decembrie 2011 (salariul de bază și sporurile), în cuantumul rezultat după majorarea cu 15% de la 1 ian. 2011 - nu conduce la concluzia potrivit căreia s-ar fi acordat un premiu anual și în anul 2012.
După adoptarea legislației referitoare la recuperarea diminuărilor salariale, ceea ce s-a menținut în plată au fost salariile în cuantumul valoric din decembrie 2011(bază+sporuri) rezultat prin majorarea cu 15% operată de la 1 ianuarie 2011.
Concluzia care se impune este că menținerea cuantumului valoric al salariului din decembrie 2011 începând cu 1 ianuarie 2012, nu echivalează și cu menținerea premiului anual ca și componentă salarială, acesta nemaifiind prevăzut de legea cadru a salarizării aplicabilă în speță.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta I. D., domiciliată în Tg.J., ., ., jud.Gorj, împotriva sentinței civile nr. 3477 din 14 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. T. I. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, E. S. | |
Grefier, V. R. |
Red. jud.E.S..-18.12.2015
Thn. V.R./4 ex.
J.f. D.C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 4819/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 5487/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
