Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 4798/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4798/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 4798/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4798/2015
Ședința publică de la 22 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. D.
Judecător P. B.
Grefier N. D.
Pe rol judecarea cererii de revizuie formulată de C. L. M., împotriva deciziei civile nr.2865/17.06.2015 a Curții de Apel C., în contradictoriu cu intimata . TG.J., având ca obiect contestație decizie de sancționare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuienta C. L. M., lipsind intimata . TG.J.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra cererii de revizuie.
Revizuienta C. L. M., față de motivele invocate în scris pe care le-a dezvoltat oral, a pus concluzii de admiterea cererii de revizuire, precizând că nu solicită cheltuieli de judecată. A învederat că motivele de apel indicate de instanță nu se regăsesc în motivele . TG.J.. de asemenea, că instanța a depășit limitele legale investirii și a stabilit noi motive de sancționare disciplinară, motive ce nu au fost invocate de angajator, și în concluzie s au încălcat prevederile art.509 alin.1, instanța pronunțându-se asupra unor lucruri care nu s –au cerut.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin decizia civilă nr. 2865 de la 17.06.2015, Curtea de Apel C. a admis apelul declarat de pârâta ., împotriva sentinței civile nr.940/26.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. L. M., a schimbat sentința în parte, în sensul că, admițând în parte contestația, s-a anulat decizia sub aspectul sancțiunii aplicate, pe care înlocuit-o cu sancțiunea „Avertisment”, a menținut restul dispozițiilor sentinței.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, a constatat că apelul este fondat și l-a admis pentru următoarele considerente:
Observând Decizia de sancționare nr. 1872/22 mai 2014, ce constituie obiectul prezentului litigiu, petentei i s-au reținut ca și abateri disciplinare:
- nedepunerea de înscrisuri doveditoare și concluzii scrise în dosarul nr._/318/2013;
- înregistrarea nejustificată a unei cereri de chemare în judecată ce aparținea competenței tribunalului, pe rolul judecătoriei și achitarea unei taxe de timbru ce nu era datorată (dosar nr._ );
- „ în mod lapidar a pierdut”, respectiv, s-a admis doar în parte acțiunea, din culpa sa, în fața primei instanțe (dosarul nr._ și nr._ ) și abia ulterior, după numirea unei comisii interne care să se ocupe de aceste dosare, au fost admise recursurile;
- în data de 27 martie 2014, în timp ce se afla în concediu medical, s-a deplasat la Curtea de Apel C. împreună cu o persoană ( I. M. P.) cu care societatea avea un litigiu ce forma obiectul dosarului nr._/95/2011** și avocatul acestuia.
În cererea de apel, la punctele 1 și 2 sunt invocate alte împrejurări, nemenționate în decizia de sancționare (nedepunerea de înscrisuri doveditoare și concluzii scrise în dosarul nr. _/318/2013; achitarea unei taxe de timbru ce nu era datorată și înregistrarea acțiunii la o altă instanță decât cea competentă – dosarul nr._/318/2013) .
Prin urmare, au fost înlăturate ca fiind nerelevante aceste din urmă susțineri.
În același timp, nu poate fi apreciată ca fiind o încălcare a obligației de confidențialitate deplasarea intimatei ( în timp ce contractul său de muncă era suspendat pentru cauză de boală), la sediul unei instanțe, însoțită de o persoană cu care unitatea apelantă are un litigiu aflat pe rolul acestei instanțe, precum și de către apărătorul acesteia.
Atâta timp cât intimata nu avea delegație de reprezentare pentru acel litigiu ce forma obiectul dosarului nr._/95/2011** și nu există dovezi din care să rezulte reaua sa credință, această împrejurare nu poate fi calificată drept o abatere disciplinară.
Referitor la neprezentarea contestatoarei în fața comisiei de cercetare disciplinară, urmare a convocării, Curtea a reținut că, deși nu s-a prezentat personal în fața instanței, petenta a înaintat note explicative comisiei de disciplină, în care și-a justificat absența și, în același timp, și-a expus și punctul de vedere referitor la obiectul anchetei prealabile.
În consecință, nici această critică nu a putut fi considerată a fi fondată.
Cât privește celelalte fapte menționate în decizie, Curtea s-a raportat, în principal, la dispozițiile art. 40 și următoarele din „Statut al profesiei de consilier juridic”, precum și la prevederile Contractului Colectiv de Muncă și ale Regulamentului Intern al unității apelante.
Din coroborarea acestora a rezultat, pe de o parte, că intimata, exercitând atribuțiile funcției de consilier juridic, are doar obligația de diligență și niciodată de rezultat.
Prin urmare, nu i se poate imputa o soluție de respingere a unei cereri de chemare în judecată, în condițiile în care și-a îndeplinit obligațiile de a studia temeinic cauzele în care asistă sau reprezintă unitatea angajatoare, de a se prezenta la termenele fixate de instanța de judecată, de a propune administrarea probelor pe care le consideră utile soluționării cererilor formulate și de a depune concluzii orale sau note de ședință ori de cate ori consideră necesar acest lucru sau instanța de judecată dispune în acest sens.
În speță însă, Curtea a constatat că, în dosarul nr._, acțiunea reclamantei . a fost admisă numai în parte de către instanța de fond, întrucât nu se depuseseră la dosar suficiente înscrisuri doveditoare privitor la cuantumul sumei pretinse (sentința nr. 7423/30 oct. 2013, pronunțată de Judecătoria Tg. J.).
Abia ulterior, la 14 aprilie 2014, au fost depuse la dosar de către un alt reprezentant al apelantei, toate înscrisurile doveditoare și concluzii scrise lămuritoare, ceea ce a condus la schimbarea sentinței și la admiterea acțiunii în totalitate ( a se vedea decizia nr. 430/28 aprilie 2014, depusă la fila nr. 26 dosar apel).
De asemenea, în dosarul nr._ , s-a respins contestația la executare formulată de . (sentința nr. 7472/31 oct. 2013, pronunțată de Judecătoria Tg. J.).
După desemnarea unui alt reprezentant al unității în calea de atac a apelului, au fost depuse la dosar ștate de plată, calculul facilităților acordate și copia de pe carnetul de muncă al intimatului O. O., precum și calculul drepturilor salariale încasate de acesta în perioada sept. 2008/iunie 2010, reușindu-se astfel a se dovedi că diferența de bani pretinsă de intimat fusese deja achitată de către angajator.
Prin urmare, a fost admis apelul și s-a schimbat sentința, în sensul admiterii contestației la executare și anulării tuturor formelor de executare emise în dosarul nr. 167/E/2013 (decizia nr. 330/2 aprilie 2014).
S-a putut concluziona că, în aceste două situații reținute în decizia contestată, intimata nu a depus suficiente diligențe pentru administrarea probatoriului necesar și relevant pentru dovedirea susținerilor unității ale cărei interese le reprezenta.
În același timp însă, chiar dacă este dovedit că salariata nu a respectat întocmai prevederile CCM, ale Regulamentului intern și atribuțiile din fișa postului, iar prerogativa disciplinară revine angajatorului – care trebuie să își exercite drepturile cu bună credință și echilibrat, totuși, în raport de volumul, complexitatea și specificul activității intimatei, precum și de împrejurarea că aceasta nu a mai fost niciodată sancționată până în prezent și nici nu s-a făcut dovada unui comportament general negativ la serviciu (împrejurări care, în mod obiectiv trebuiau a fi avute în vedere la individualizarea sancțiunii ), Curtea a constatat că sancțiunea aplicată de angajator este disproporționată în raport cu gravitatea faptei.
Prin urmare, având în vedere șiDecizia ÎCCJ nr. 11 din 10 iunie 2013, pronunțată în interesul legii, Curtea, în temeiul art. 480 Cod. pr. civ., a admis apelul și a schimbat sentința în parte, în sensul că, admițând în parte contestația, a anulat decizia sub aspectul sancțiunii aplicate, pe care o înlocuiește cu sancțiunea „Avertisment”.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
La data de 21.09.2015, C. L. M. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2865/17.06.2015 a Curții de Apel C. pe care o consideră netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii a arătat că în fapt, instanța de apel prin Decizia nr. 2865/17.06.2015 a reținut în mod greșit că în dosarul nr._ nu fuseseră depuse înscrisuri doveditoare cu privire la cuantumul sumei pretinse, întrucât așa cum poate observa la filele 45, 43 și 41 ale dosarului de fond au fost depuse de către revizuientă contractul de asistență juridică nr. 2418/16.06.2010, contractul de asistență juridică nr._/17.05.2010, contractul de asistență juridică nr. 26/11.10.2010, iar din contractele de asistență juridică reiese fără putință de tăgadă cuantumul sumei pretinse.
În ceea ce privește dosarul nr._, instanța de apel a reținut în mod greșit faptul că nu a depus suficiente diligențe pentru administrarea probatoriului necesar și relevant pentru susținerea societății pe care o reprezintă, întrucât la filele 10, 11, 12, 13, 15, 18, 19, 20 ale dosarului de fond erau depuse ștatele de plată din care reiese calculul ștatelor de plată acordate, iar lipsa copiei după carnetul de muncă al dosarului domnului O. O. nu putea conduce instanța înspre o soluție de respingere a contestației la executare de vreme în fața instanței de fond cuantumul salariului înscris pe ștatele de plată este același cu cel înscris în carnetul de muncă.
Instanța a fost învestită să analizeze sub aspectul legalității și temeiniciei apelul formulat, având în vedere și conținutul deciziei de sancționare.
Astfel, instanța și-a depășit limitele legalei învestiri și a stabilit noi motive de sancționare disciplinară, motive ce nu au fost invocate de angajator, și în concluzie s-au încălcat prevederile art. 509 alin(1), instanța pronunțându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Având în vedere cele menționate a solicitat instanței să constate că Decizia nr. 2865/17.06.2015 a Curții de Apel C. este netemeinică și nelegală și în consecință să admită cererea de revizuire și să mențină ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond. De asemenea, a solicitat să fie atașate la dosarul cauzei dosarul nr._ în care s-a pronunțat Decizia nr. 2865/17.06.2015 a Curții de Apel C., atașarea dosarului de fond nr._ al Judecătoriei Târgu Jiu și a dosarului nr._ al Judecătoriei Târgu Jiu.
Intimata . Tg.J. a depus întâmpinare, solicitând admiterea excepției privind tardivitatea formulării cererii de revizuire și respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Referitor la excepția tardivității formulării cererii de revizuire dispozițiile art.511 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazurile prevăzute la art.509 alin.(1) pct.1, de la comunicarea hotărârii.
Învederează instanței că cererea de revizuire a fost înregistrată în data de 31.08.2015, iar termenul la care hotărârea atacată prin care a rămas definitivă a fost comunicată la data de 22.07.2015, astfel expirând termenul legal de depunere.
Pe fondul cauzei a învederat următoarele:
Potrivit art.509 alin.1 pct. 1 Cod pr.civilă- revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În mod greșit consideră revizuienta C. L. M., că instanța în apel s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu precizează concret în ce sens nu s-a pronunțat în ceea ce nu s-a cerut, făcând doar o referire vagă.
Solicită să se observe că revizuentul speculează cu rea credință în favoarea sa doar în ideea de a induce în eroare instanța cu privire la faptul că în mod deliberat face referire doar la două din cele șase puncte pentru care a fost sancționată disciplinar, acestea fiind doar dosarul cu nr._ și nr._ .
Consideră că cele prezentate în cererea de revizuire invocate de aceasta nu constituie obiectul și motivele revizuirii, revizuentul nu face altceva decât să reia o parte din motivele de la fond.
Critica este nefondată deoarece se observă clar că instanța s-a pronunțat în mod corect strict pe ceea ce s-a cerut și ca atare, înscrisurile la care face referire revizuentul nu pot fi considerate înscrisuri determinante, susceptibile de revizuire a sentinței pronunțate.
Pe fondul cauzei, apreciază că susținerile reclamantului nu pot fi primite de către instanță și solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
În drept a invocat prevederile art.205-208 Cod pr.civilă.
Revizuenta C. L. M., la data de 16.10.2015, a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepției tardivității formulării cererii de revizuire și admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
Cererea de revizuire este nefondată.
Excepția tardivității formulării cererii nu poate fi reținută având în vedere că aceasta a fost promovată la data de 20 august 2015 sub numărul de intrare în arhivă_(dovada, fil. 16 dos. apel), iar pe fondul cererii, cererea este nefondată, având în vedere că instanța, investită cu verificarea legalității și temeiniciei deciziei, toate argumentele expuse în fundamentarea soluției se subsumează acestui deziderat, astfel că nu se poate reține că s-au încălcat prevederile art. 509 alin 1 din NCPC.
De altfel, titulara cererii de revizuire nu arată, în concret, cere sunt aspectele pe care s-a pronunțat instanța, în raport cu cele ce reprezintă obiectul investirii și care exced acestuia.
În considerarea celor expuse, Curtea, apreciază că nu poate fi reținută nici o argumentație care să fie asimilată unei pronunțări plus petita, prin urmare va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta C. L. M., împotriva deciziei nr.2865 de la 17.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata . TG.J..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2015.
Președinte, F. D. | Judecător, P. B. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.Fl.D.
4 ex/AS
j.a.C.T.
L.E.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2029/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 4651/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
