Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 2865/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2865/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 2865/2015
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2865
Ședința publică din data de 17 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2015, privind apelul declarat de pârâta ., împotriva sentinței civile nr.940/26.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. L. M., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.05.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.396 (1) C.pr.civ., a amânat pronunțarea în cauză la data de 17.06.2015.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr._, reclamanta C. L. M. a formulat contestație împotriva deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare nr.1873 din 22.05.2014 emisa de conducerea S.C. M. M. S.A., prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinara in temeiul art. 248 alin/ 1 lit.c) din Codul muncii, solicitând anularea acestui act, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 940/26.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_, s-a admis contestația formulată de reclamanta C. L. M. împotriva pârâtei S.C. M. M. S.A.
S-a anulat decizia nr. 1873/22.05.2014 emisă de pârât S.C. M. M. S.A. Tg-J..
A fost obligată pârâta la plata către reclamanta C. L. M. a sumelor reținute în baza deciziei de sancționare nr. 1873/22.05.2014 emisă de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta C. L. M. în calitate de consilier juridic în cadrul S.C. M. M. S.A. a fost sancționată prin decizia nr. 1873/22.05.2014, cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 trei luni cu 10% conform prevederilor art. 248 alin.1 lit. c din Codul Muncii coroborat cu contractul colectiv de muncă și Regulamentul Intern al S.C. M. M. S.A.
S-a reținut în sarcina reclamantei că se face vinovată de neîndeplinirea sarcinilor profesionale coroborate cu termenele stabilite și nedepunerea documentației necesare în cauzele aflate pe rol unde a reprezentat societatea precum și de neinformarea directorului executiv cu privire la prejudiciile materiale aduse de actualii sau foștii angajați ai societății inclusiv cei cu funcții de conducere.
Criticile formulate de reclamantă cu privire la nelegalitatea și netemeinicia deciziei de sancționare sunt întemeiate.
Sancțiunile disciplinare constituie mijloace de constrângere prevăzute de lege ce au ca scop apărarea ordinii disciplinare, dezvoltării spiritului de răspundere pentru îndeplinirea conștiincioasă a îndatoririlor de serviciu și respectarea normelor de comportare precum și prevenirea producerii unor acte de indisciplină fiind specifice dreptului muncii.
Raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei se constată că unitatea pârâtă a dispus sancționarea disciplinară a reclamantei în temeiul art. 248 alin.1 litera c din Legea 53/2003, apreciind în mod greșit că faptele descrise în decizia de sancționare ar constitui abateri de natură disciplinară.
Potrivit art. 247 alin. 2 din Codul Muncii „ abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici”.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 272 din Legea 53/2003 „ sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare”.
Or, din examinarea înscrisurilor depuse de unitatea angajatoare nu rezultă că reclamanta, în calitate de consilier juridic, nu ar fi depus documentația necesară în cauzele aflate pe rol și nici faptul că unitatea ar fi numit o comisie internă care s-a ocupat de anumite dosare și le-a rezolvat favorabil.
Nici împrejurarea că, reclamanta s-ar fi deplasat la Curtea de Apel C. în același mijloc de transport cu avocatul părții adverse nu poate fi apreciată drept abatere disciplinară câtă vreme nu au fost încălcate normele legale, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă.
Faptul că un dosar a fost greșit timbrat și ulterior s-a restituit taxa de timbru sau faptul că într-un alt dosar s-a declinat competența de soluționare în favoarea altei instanțe sau altei secții, de asemenea, nu pot constitui abateri ale consilierului juridic care să aibă drept consecință sancțiunea disciplinară de diminuare a salariului cu o reținere maximă din cât prevede legea( 10%) pe o perioadă maximă de trei luni.
De altfel, se poate observa că sancțiunea aplicată de către intimată se apropie de cea mai aspra sancțiune prevăzută de art. 248 din Codul Muncii și anume desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Este adevărat că în contractul colectiv de muncă este considerată drept abatere disciplinară ,,neîndeplinirea sarcinilor profesionale” însă deficiențele descrise de către pârâtă pe de o parte nu se încadrează în acțiuni sau inacțiuni săvârșite cu vinovăție prin care salariata să fi încălcat normele legale iar pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada unor posibile consecințe de natură să afecteze patrimoniul unității pârâte, raportat și la alte eventuale sancțiuni disciplinare săvârșite anterior de același salariat.
Cât privește atribuțiile enumerate în fișa postului se reține că acestea au fost corect îndeplinite de către reclamantă în limita competențelor profesionale stabilite iar în ceea ce privește angajarea de către conducerea unității a unui avocat în anumite dosare, în condițiile în care unitatea are consilier juridic, acest fapt poate fi caracterizat un abuz din partea societății pârâte, cu consecințe juridice, așa cum corect a sesizat reclamanta în răspunsul dat la întâmpinare( f. 73).
Cum pârâta nu a probat contrariul celor susținute de către reclamantă iar sarcina probei revine angajatorului, se apreciază de către instanță că deficiențele semnalate nu sunt de natură să atragă aplicarea vreuneia din sancțiunile disciplinare prevăzute de Legea 53/2003, considerente față de care va fi admisă contestația de față și se va dispune anularea deciziei nr.1873/22.05.2014 emisă de pârâta S.C. M. M. S.A. Tg-J..
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumelor reținute în baza deciziei de sancționare instanța reține că acest capăt de cerere este întemeiat în condițiile în care reclamantei i s-a diminuat salariul cu un procent de 10% pe o perioadă de trei luni iar decizia contestată a fost anulată, motiv pentru care va fi obligată pârâta la plata sumelor reținute în mod nelegal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele invocate, apelanta a apreciat că instanța de fond, s-a pronunțat in mod greșit, astfel ca nu a analizat . documentele depuse de parata ..A, nu a avut in vedere toate motivele sancționării disciplinare prealabile precum, sustragerea nejustificata a reclamantei de a se prezenta in fata comisiei de cercetare disciplinara prealabila pentru a-si susține apărările, de a răspunde intrebarilor formulate de către comisia nominalizata in acest sens, cu toate ca reclamanta in ziua celei de-a doua convocări (12.05.2014) se afla la locul de munca dupa cum rezulta din condica de prezenta atașata la intampinare.
Astfel, conform art. 251, alin.3 Codul Muncii „Neprezentarea salariatului iu convocarea făcuta in condițiile prevăzute la alin.(2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispună sancționarea, fara efectuarea cercetării disciplinare prealabile".
1. Mai mult decât atât, instanța nu a reținut o alta fapta pentru care reclamanta a fost sancționată este ca nu a depus concluzii scrise, extrasul de cont nr.5217/10.02.2013 cat si nota de conciliere nr.l328/28.03.2013 in dosarul nr. J_ cu ..R.L, astfel in urma nedepunerii acestor documente societatea reprezentată de reclamanta a pierdut dupa cum rezulta din încheierea nr.6510/18.10.2013.
Menționează faptul ca in urma acestei pierderi pe fond de către reclamanta, conducerea societății a constituit o comisie interna exercitând calea de atac, formulandu-se cerere in anulare inregistrata sub nr.5695/29.11/2013 semnata de conducere si depunandu-se totodată toate documentele menționate mai sus, drept urmare societatea a avut castig de cauza 2. Cu privire la faptul ca nu s-a conformat prevederilor fisei postului valabila cu data de 06.11.2013 se considera a fi o abatere disciplinara, unde conform legii ii da dreptul angajatorului de a aplica sancțiuni disciplinare.
Reclamanta nu s-a conformat fisei postului rezultă din dosarele menționate, din decizia de santionare coroborat cu Contractul Colectiv de Munca si Regulamentul Intern.
Faptele săvârșită de către salariat constituie încălcări ale:
- Prevederilor Contractului Colectiv de Munca, Titlul IX, art.206, alin.4, in care se prevede ca "sunt considerate abateri disciplinare următoarele":
Pct.4.9 "neexecutarea la timp si in condițiile cerute a dispozițiilor de lucru, prevăzute la local de munca si a celor primite de la șefii ierarhici. si anume "neandeplinirea sarcinilor profesionale coroborate cu termenele stabilite si nedepunerea documentației necesare in cauzele aflate pe rol unde a reprezentat societatea",
Pct.4.15 "neinstintarea conducătorilor ierarhici asupra deficientelor care ar stânjenii desfășurarea normala a activității la locul de munca"; si anume " neinformarea directorului executiv cu privire la prejudiciile materiale aduse de actualii sau foști angajați ai societății inclusiv cei cu funcții de conducere".
Pct.4.17 " comunicarea de date sau informații false sau incomplete" si anume nedepunerea documentației necesare in cauzele aflate pe rol.
- Prevederile Regulamentului Intern, Titlul XI, art.4, alin.(l) in care se prevede ca "sunt considerate abateri disciplinare următoarele":
Pct.1.9 "neexecutarea la timp si in condițiile cerute a dispozițiilor de lucru, prevăzute la local de munca si a celor primite de la șefii ierarhici si anume "neîndeplinirea sarcinilor profesionale coroborate cu termenele stabilite si nedepunerea documentației necesare in cauzele aflate pe rol unde a reprezentat societatea" ";
Pct.1.15 "neinstintarea conducătorilor ierarhici asupra deficientelor care ar stânjenii desfășurarea normala a activității la locul de munca" si anume " neinformarea directorului executiv cu privire la prejudiciile materiale aduse de actualii sau foști angajați ai societății inclusiv cei cu funcții de conducere";
Pct.1.17 " comunicarea de date sau informații false sau incomplete" si anume nedepunerea documentației necesare in cauzele aflate pe rol.
Acestea fiind enumerate in decizia de sancționare disciplinara prealabila.
3. Cu privire la acțiunea in regres din dosarul nr.l_, suma de 3287 lei repreprezentand taxa de timbru nu a fost recuperata la data sancționării disciplinare, fapt pentru care constatandu-se o abatere disciplinara datorita necunoașterii reclamantei a incadrarii in drept a depunerii acțiunii la instanța competenta.
4. Un alt motiv ce rezulta din decizia de sancționare este faptul ca a pierdut pe fond dosarul nr._, in urma acestuia conducerea societății a constituit o comisie pentru a formula apel, unde reprezentând in instanța un alt consilier din cadrul societății, astfel castigandu-se dupa cum se poate observa in Decizia nr.330/02.2014.
5. Cu privire la dosarul nr._ unde instanța a acordat doar suma de 400 lei din cei 1400 lei, suma totala a acțiunii datorita faptului ca reclamanta nu a făcut dovada in instanța depunerii tuturor chitanțelor si facturilor, formulandu-se apel iar ia data de 14.04.2014 s-au depus toate aceste documente de către un alt consilier juridic dupa cum rezulta si din concluziile scrise depuse de către acest consilier juridic castigandu-se, asa cum rezulta din Hotărârea civila nr.430/28.04.2014.
6. Instanta de fond in mod greșit nu a considerat ca fiind o abatere disciplinara făptui ca reclamanta pe cand se afla in concediu medical in data de 27.03.2014 s-a deplasat la Curtea de Apel C. impreuna cu partea adversa in dosarul nr.l_ ** dupa cum rezulta din declarația domnului Mihuti G. I. atașata la intampinare, astfel incalcandu-se regulamentul intern, contractul colectiv de munca si Legea nr.514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic - art.16 „ Consilierul juridic este obligat sa respecte dispozițiile legale privitoare la interesele contrare aceeași cauza sau in cauze conexe ori la conflictul de interese pe care persoana juridica ce o reprezintă le poate avea; el este, de asemenea, obligat sa respecte secretul si confidențialitatea activității sale, in condițiile legii Dupa cum se poate observa in contestație reclamanta susține ca nu are nicio legătura cu acest dosar cat si in răspunsul la intampinare, ca nu a avut cunoștința de conținutul dosarului contrar fiind faptul ca in dosarul nr._/95/2011**, la fila nr.8 chiar inainte de termenul de judecata din data de 27.03.2014, reclamanta C. L. M. a depus o cerere de studiu înregistrata in data de 22.01.2014 aflata sub semnătura proprie. Mai mult decât atat aceasta susține in contestație ca s-a „abținut de la a viza pentru legalitate documentele in legătura cu acesta." Insasi acest fapt constituie o abatere disciplinara având in vedere sarcm; postului cat si din Regulamentul Intern, Contractul Colectiv de Munca.
Având in vedere cele menționate mai sus rezulta ca decizia de sancționare disciplinara prealabila a respectat condițiile de forma si de drept.
Soluționarea cauzei de către instanța de fond s-a făcut fara a intra in judecata fondului, prin aprecierea sau interpretarea insuficienta a probelor, stabilirea eronata a situației de fapt, cauze care au condus la aplicarea greșita a legii, considerent pentru care au solicitat sa fie reanalizate probele si motivele invocate, admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii apelata si menținerea deciziei de sancționare disciplinara prealabila nr. 1873/22.05.2014.
În drept apelul este întemeiat pe dispozițiile art.466 și următoarele C.pr.civ.
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Observând Decizia de sancționare nr. 1872/22 mai 2014, ce constituie obiectul prezentului litigiu, petentei i s-au reținut ca și abateri disciplinare:
- nedepunerea de înscrisuri doveditoare și concluzii scrise în dosarul nr._/318/2013;
- înregistrarea nejustificată a unei cereri de chemare în judecată ce aparținea competenței tribunalului, pe rolul judecătoriei și achitarea unei taxe de timbru ce nu era datorată (dosar nr._ );
- „ în mod lapidar a pierdut”, respectiv, s-a admis doar în parte acțiunea, din culpa sa, în fața primei instanțe (dosarul nr._ și nr._ ) și abia ulterior, după numirea unei comisii interne care să se ocupe de aceste dosare, au fost admise recursurile;
- în data de 27 martie 2014, în timp ce se afla în concediu medical, s-a deplasat la Curtea de Apel C. împreună cu o persoană ( I. M. P.) cu care societatea avea un litigiu ce forma obiectul dosarului nr._/95/2011** și avocatul acestuia.
În cererea de apel, la punctele 1 și 2 sunt invocate alte împrejurări, nemenționate în decizia de sancționare (nedepunerea de înscrisuri doveditoare și concluzii scrise în dosarul nr._/318/2013; achitarea unei taxe de timbru ce nu era datorată și înregistrarea acțiunii la o altă instanță decât cea competentă – dosarul nr._/318/2013) .
Prin urmare, vor fi înlăturate ca fiind nerelevante aceste din urmă susțineri
În același timp, nu poate fi apreciată ca fiind o încălcare a obligației de confidențialitate deplasarea intimatei ( în timp ce contractul său de muncă era suspendat pentru cauză de boală), la sediul unei instanțe, însoțită de o persoană cu care unitatea apelantă are un litigiu aflat pe rolul acestei instanțe precum și de către apărătorul acesteia.
Atâta timp cât intimata nu avea delegație de reprezentare pentru acel litigiu ce forma obiectul dosarului nr._/95/2011** și nu există dovezi din care să rezulte reaua sa credință, aceasta împrejurare nu poate fi calificată drept o abatere disciplinară.
Referitor la neprezentarea contestatoarei în fața comisiei de cercetare disciplinară, urmare convocării, Curtea reține că, deși nu s-a prezentat personal în fața instanței, petenta a înaintat note explicative comisiei de disciplină, în care și-a justificat absența și, în același timp, și-a expus și punctul de vedere referitor la obiectul anchetei prealabile.
În consecință, nici această critică nu poate fi considerată a fi fondată.
Cât privește celelate fapte menționate în decizie, Curtea urmează a se raporta, în principal, la dispozițiile art. 40 și următoarele din „Statut al profesiei de consilier juridic” precum și la prevederile Contractului Colectiv de Muncă și ale Regulamentului Intern al unității apelante.
Din coroborarea acestora rezultă, pe de o parte, că intimata, exercitând atribuțiile funcției de consilier juridic, are doar obligația de diligență și niciodată de rezultat.
Prin urmare, nu i se poate imputa o soluție de respingere a unei cereri de chemare în judecată, în condițiile în care și-a îndeplinit obligațiile de a studia temeinic cauzele în care asistă sau reprezintă unitatea angajatoare, de a se prezenta la termenele fixate de instanța de judecată, de a propune administrarea probelor pe care le consideră utile soluționării cererilor formulate și de a depune concluzii orale sau note de sedinta ori de cate ori considera necesar acest lucru sau instanta de judecata dispune in acest sens.
În speță însă, Curtea constată că, în dosarul nr._ , acțiunea reclamantei . a fost admisă numai în parte de către instanța de fond, întrucât nu se depuseseră la dosar suficiente înscrisuri doveditoare privitor la cuantumul sumei pretinse (sentința nr. 7423/ 30 oct. 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. J.).
Abia ulterior, la 14 aprilie 2014, au fost depuse la dosar de către un alt reprezentant al apelantei, toate înscrisurile doveditoare și concluzii scrise lămuritoare, ceea ce a condus la schimbarea sentinței și la admiterea acțiunii în totalitate ( a se vedea decizia nr. 430/28 aprilie 2014, depusă la fila nr. 26 dosar apel).
De asemenea, în dosarul nr._, s-a respins contestația la executare formulată de . (sentința nr. 7472/31 oct. 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. J.).
După desemnarea unui alt reprezentant al unității în calea de atac a apelului, au fost depuse la dosar state de plată, calculul facilităților acordate și copia de pe carnetul de muncă al intimatului O. O. precum și calculul drepturilor salariale încasate de acesta în perioada sept. 2008/iunie 2010, reușindu-se astfel a se dovedi că diferența de bani pretinsă de intimat fusese deja achitată de către angajator.
Prin urmare, a fost admis apelul și s-a schimbat sentința, în sensul admiterii contestației la executare și anulării tuturor formelor de executare emise în dosarul nr. 167/E/2013 (decizia nr- 330/2 aprilie 2014).
Se poate concluziona că, în aceste două situații reținute în decizia contestată, intimata nu a depus suficiente diligențe pentru administrarea probatoriului necesar și relevant pentru dovedirea susținerilor unității ale cărei interese le reprezenta.
În același timp însă, chiar dacă este dovedit că salariata nu a respectat întocmai prevederile CCM, ale Regulamentului intern și atribuțiile din fișa postului iar prerogativa disciplinară revine angajatorului – care trebuie să își exercite drepturile cu bună credință și echilibrat - totuși, în raport de volumul, complexitatea și specificul activității intimatei precum și de împrejurarea că aceasta nu a mai fost niciodată sancționată până în prezent și nici nu s-a făcut dovada unui comportament general negativ la serviciu (imprejurari care, în mod obiectiv trebuiau a fi avute în vedere la individualizarea sanctiunii ), Curtea constată că sancțiunea aplicată de angajator este disproporționată în raport cu gravitatea faptei.
Prin urmare, având în vedere șiDecizia ÎCCJ nr. 11 din 10 iunie 2013 pronunțată în interesul legii, Curtea urmează ca, în temeiul art. 480 Cod. pr. civ., să admită apelul și să schimbe sentința în parte, în sensul că, admițând în parte contestația, anulează decizia sub aspectul sancțiunii aplicate, pe care o înlocuiește cu sancțiunea „Avertisment”.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta ., împotriva sentinței civile nr.940/26.02.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. L. M..
Schimbă sentința în parte, în sensul că, admițând în parte contestația, anulează decizia sub aspectul sancțiunii aplicate, pe care o înlocuiește cu sancțiunea „Avertisment”.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.06.2015.
Președinte,Judecător, C. T. L. E. Grefier,
I. B.
Red jud LE /13 iulie 2015
Tehn red IB /2ex/
Jud fond T M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2714/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2967/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
