Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 1593/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1593/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 3422/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1593/2015
Ședința publică de la 27 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant V. I. cu domiciliul în C., ., .. 1 ., împotriva sentinței civile nr.6007/28.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. NR.1 S. Ș. C., cu sediul în C., . 13, . D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul V. I. și avocat P. A. pentru intimata ASOCIAȚIA DE P. NR.1 S. Ș. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a acordat termen pentru ca apelantul să-și angajeze apărător.
La interpelarea Curții cu privire la faptul dacă și-a angajat apărător, apelantul V. I. arată că nu și-a angajat avocat, deoarece nu are posibilitatea și totodată arată că se apără singur, menționând că întâmpinarea nu este semnată de către reprezentantul intimatei ASOCIAȚIA DE P. NR.1 S. Ș. C., și nici împuternicirea avocațială.
Curtea, aduce la cunoștință apelantului că întâmpinarea de la dosar este semnată.
Avocat P. A. pentru intimata ASOCIAȚIA DE P. NR.1 S. Ș. C., arată că atâta timp cât a încheiat un contract semnătura nu este necesară în situația în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părților.
Apelantul V. I., depune instanței o . acte sinteză a proceselor verbale încheiate în ședința de comitet, procese verbal din 30.12.2013, 03.01.2014, 06.01.2014, 12.02.2014, în ședința de comitet a asociației de proprietari.
Avocat P. A. pentru intimata ASOCIAȚIA DE P. NR.1 S. Ș. C., solicită a se constata că aceste acte sunt depuse la dosarul de fond și totodată solicită a fi restituite apelantului, deoarece nu privesc obiectul cauzei, mai mult dacă este vorba de probatorii în apel solicită a fi puse în discuție.
La interpelarea Curții cu privire dacă dorește a fi lăsate la dosar aceste înscrisuri, și dacă mai are alte probe, apelantul V. I., arată că dorește a fi lăsate la dosar, și totodată solicită a se cita cei doi martori T. M. G. și G. I., pentru a demonstra starea de fapt, indicați în cererea de apel sau prin întâmpinare menționând că nu mai reține, și totodată a se obliga Asociația să depună la dosar copie a procesului verbal încheiat de către acesta și Compania de A. din care rezultă că acesta citea apometrele lunar, deoarece se susține că nu a citit apometrele și mai solicită a se obliga Asociația să depună a actelor de proprietate a membrilor de comitet S. M., P. Maran și T. G., pentru a dovedi că aceștia nu sunt proprietari și nu au dreptul să fie membrii de comitet.
Avocat P. A. pentru intimata ASOCIAȚIA DE P. NR.1 S. Ș. C., față de proba cu acte și proba testimonială cu martori solicitată de apelant, pune concluzii de respingere susținând că nu au fost nominalizați în cererea de apel, iar cu privire la proba cu acte, arată că nu sunt utile cauzei având în vedere că obiectul cauzei este contestație la decizia de concediere, menționând că nu propune probe.
Curtea, constată că potrivit disp.art. 478, 479 Cod proc.civ., în apel probele se propun prin cererea de apel și respectiv prin întâmpinare, administrarea altor probe decât cele solicitate prin apel și respectiv prin întâmpinare poate fi încuviințate în măsura în care necesitatea administrării acestora rezultă din dezbateri precum și potrivit disp. art. 254 la care face trimitere art.482 NCPC; în acest context, constată Curtea că prin cererea de apel a solicitat apelantul doar proba cu acte, respectiv obligarea ASOCIAȚIA DE P. NR.1 S. Ș. C., să facă dovada că membrii comitetului executiv S. M., P. Maran și T. G., ar avea calitatea de proprietari ai apartamentelor; cu privire la această probă, față de actele și lucrările dosarului, obiectul prezentei cauze, apreciază instanța că la acest moment administrarea acestei probe nu este utilă, motiv pentru care o va respinge, actele existente la dosar apreciind instanța că sunt suficiente.
În ceea ce privește proba cu martori, s-a solicitat audierea celor doi martori, respectiv T. M. G. și G. I. prin răspunsul la întâmpinare, nu prin cererea de apel, iar cu privire la această probă intimata s-a opus, astfel încât, în aceste condiții se poate încuviința această probă doar dacă necesitatea audierii martorilor ar rezulta din dezbateri; în acest context, apreciază Curtea, față de actele și lucrările dosarului, că sunt suficiente înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care va fi respinsă și cerere a formulată de apelant pentru aceleași considerente.
Va fi respinsă și cererea formulată de apelant privind înaintarea proceselor verbale din care rezultă că acesta își îndeplinea atribuțiile de serviciu și că citea apometrele lunar, având aceeași motivare. În ceea ce privește actele depuse la dosar la acest termen de judecată, instanța urmează să le primească, nu poate refuza primirea unor acte la dosar depuse de către parte, proba cu acte urmează a fi încuviințată având în vedere că a fost formulată prin cererea de ape,l urmând a fi avute în vedere în măsura în care reprezintă acte noi ce nu au fost depuse, utile soluționării cauzei.
Apelantul V. I., arată că s-a formulat pe Codul Muncii, iar datorită Codului civil i-a fost respinsă la fond acțiunea, solicitând a se judeca prezenta cauză pe codul muncii.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul V. I., arată că s-a făcut un abuz din partea ASOCIAȚIEI DE P. NR.1 S. Ș. C., menționând că nu a urmat pașii desfacerii contractului de muncă, susținând că nu are nevoie de martori, și că dacă va respecta legea, o va respecta o toată lumea, susținând că potrivit 251 alin.3 precizează că legat cercetarea salariatului ,va fi convocat în scris, solicitând admiterea apelului, anularea apelului, repunerea funcția avută ulterior, solicită cheltuieli de judecată.
Avocat P. A. pentru intimata ASOCIAȚIA DE P. NR.1 S. Ș. C., solicită respingerea apelului și să se constate că nu sunt îndeplinite motivele de netemeinicie și nici de legalitate și nu se impune anularea, susținând că la fond s-a avut în vedere ansamblul probelor, respectiv la pagina 31 se află convocare la cercetarea prealabilă, la fila 32 se regăsește confirmarea de primire, la fila 43 și 44, decizia de concediere, iar la filele 33 și 34 decizia de concediere din dara de 12.02.2014, așa dar a avut cunoștință, a fost prezent, toate acestea au fost avute de instanța de fond, mai mult raportat la motivele de apel, arată că nu au corespondent nici în realitate și nici în alte temeinici juridice, astfel solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond.
În replică apelantul V. I., solicită a se observa că la ultimul articol din decizie că nu s-a specificat motivul pentru care s-a făcut cercetarea.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 6007 de la 28.10.2014, Tribunalul D. a respins contestația formulată de contestator V. I., cu domiciliul în C., ., .. 1, ., în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. NR.1 S. Ș. C., cu sediul în C., .. 13, .. 1, parter, județul D..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat următoarele:
Ca orice formă a răspunderii juridice, și răspunderea disciplinară îndeplinește un rol subsidiar pentru că, în asigurarea ordinii de drept, ponderea principală o deține conștiința răspunderii, ca o caracteristică superioară a demnității și personalității umane.
În cazurile în care abaterea a fost totuși săvârșită, răspunderea disciplinară își exercită întreita sa funcție, sancționatorie, preventivă și educativă.
Persoanei vinovate i se va aplica o pedeapsă cu caracter precumpănitor sau material, după caz, adică după gravitatea abaterii săvârșite, care se reflectă pe planul conștiinței și al atitudinii celui sancționat ca o constrângere morală sau ca o privațiune materială de natură să-l rețină pe viitor de la comiterea altor abateri.
Spre a răspunde disciplinar, trebuie să fie întrunite următoarele elemente constitutive ale abaterii disciplinare:
-obiectul (relațiile de muncă, ordinea și disciplina la locul de muncă);
-latura obiectivă ( respectiv fapta- acțiunea sau inacțiunea salariatului);
-subiectul (întotdeauna o persoană fizică în calitate de subiect calificat, respectiv, salariat);
-latura subiectivă (vinovăția- intenția directă și indirectă ori culpa cu ușurință sau nesocotință a salariatului).
În cauza dedusă judecății se impune a se examina, cu precădere, latura obiectivă și latura subiectivă.
Cât privește latura obiectivă, legislația muncii nu enumără și nu descrie, în concret, abaterile disciplinare, acestea fiind deduse, implicit, prin arătarea obligațiilor salariaților. Aceste obligații asumate prin încheierea contractului individual de muncă sunt prevăzute de legi și alte acte normative, contractul colectiv de muncă, regulamentul de organizare și funcționare, regulamentul intern, precum și în ordinele și dispozițiile șefilor ierarhici. Ca regulă generală, ele sunt înscrise în fișa postului.
În cauza dedusă judecății, latura obiectivă a abaterii disciplinare rezultă cu prisosință din art. 2 al Deciziei de concediere, cu următorul conținut:…faptele în legătură cu munca salariatului, care constau în abateri repetate de la conduita postului, prin aceea că a proferat cuvinte jignitoare, amenințări, acte și fapte cu tentă sexuală, denigratoare ce pot întruni elementele constitutive ale unor infracțiuni la adresa salariaților, conducerii asociației și unor proprietari, de natură să pună în imposibilitate desfășurarea activității curente a asociației . În plus, a refuzat sistematic îndeplinirea sarcinilor de serviciu în detrimentul proprietarilor . În acest sens, au fost depuse de persoanele în cauză plângeri penale la parchet și sesizări scrise la sediul asociației".
Realitatea faptelor este dovedită cu declarațiile martorelor C. I. și P. M. care au accentuat faptele cu tentă sexuală săvârșite de către salariat chiar împotriva acestora, dar și din împrejurarea că salariatul contestator a refuzat să răspundă la interogatoriu în condițiile în care, potrivit art. 358 C. proc. civ "Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului."
Potrivit art. 61 C. muncii "Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații:
a)în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară;
Tribunalul a constatat că aceste fapte privite chiar în singularitatea lor sunt suficiente pentru a justifica sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă al salariatului.
Este adevărat că sancțiunea disciplinară a concedierii are caracter excepțional, în sensul că poate fi dispusă numai atunci când prezența în unitate a salariatului respectiv ar prejudicia activitatea și disciplina în muncă.
Faptele salariatului sunt de natură să creeze disfuncțiuni în activitatea asociației de proprietari, în sensul că femeile din asociație ar trebui să suporte insinuările ,aluziile și sugestiile provocatoare ale administratorului în condițiile în care, se prezumă că, potrivit moralei comunității, acestea nu sunt dispuse să agreeze o asemenea conduită.
Instanța a constatat că în cauză este vorba despre o adevărată hărțuire sexuală înțeleasă ca și comportament nedorit, de natură sexuală, exprimat fizic, verbal sau non-verbal, care îți afectează demnitatea sau care-ți creează un mediu de lucru intimidant, ostil, umilitor, jignitor.
În consecință, pentru reinstaurarea unor raporturi sociale și de muncă normale (în ceea ce privește legalitatea și moralitatea conduitei participanților) se justifică înlăturarea salariatului din organizație (asociație).
Latura subiectivă (vinovăția) constă în atitudinea psihică negativă a subiectului față de fapta sa, în conștiința-mai clară sau mai difuză- a încălcării unor relații sociale.
Posibilitatea de a prevedea rezultatul dăunător al faptei trebuie apreciată in concreto, de la caz la caz, ținându-se seama de pregătirea, capacitatea ,experiența și aptitudinile personale ale angajatului autor al faptei.
Pe de altă parte, raporturile de muncă fiind esențialmente raporturi sociale, fapta se analizează și în contextul general al acestor relații.
Din această perspectivă, tribunalul a constatat că salariatul a avut în permanență reprezentarea faptelor și a consecințelor acestora în relațiile dintre asociație și membrii acesteia.
Apărările contestatorului vor fi înlăturate, deoarece asociația a inițiat cercetarea prealabilă, iar faptul că salariatul concepe și depune o cerere de demisie este de natură să prezume reprezentarea acestuia asupra realității cercetării iar, pe de altă parte, incidența cererii de demisie nu se cere examinată în condițiile în care încetarea raporturilor de muncă urmate de contestația salariatului împotriva deciziei nu a avut loc din inițiativa acestuia, ci din inițiativa angajatorului.
Excepțiile invocate de intimată sunt nefondate, cât timp nu se aliniază condițiilor și finalității prevăzute de art. 245 Cod proc. civilă.
Sunt considerentele pentru care instanța a respins contestația formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul V. I. arătând următoarele:
La ultima înfățișare din 28.10.2014 avocatul intimatei Asociația de P. nr.1 a depus un document și anume cererea sa de demisie din data de 31.01.2011, pentru contractul de muncă nr._ din 13.11.2009, ca fiind pentru contractul nr.8 din 04.11.2011, prin aceasta dorindu-se inducerea în eroare a instanței de judecată.
A arătat că demisia sa fiind înaintată domnului președinte al completului de judecată, după concluziile avocatului și lui neînmânându-i-se un exemplar, a arătat completului de judecată că nu știe despre ce document este vorba și că dorește un exemplar al acestuia pentru a-și formula apărarea. Nu a primit nici copia înscrisului și nici o altă explicație. A constatat ulterior că este cererea sa de demisie, în momentul în care a primit sentința apelată și a studiat dosarul, în data de 08.12.2014.
Solicită înlăturarea acestei probe din dosar și judecarea cauzei pe Codul muncii așa cum a solicitat în acțiunea formulată, în răspunsul la întâmpinare și în concluziile scrise, aflate la dosar.
Solicită instanței să oblige Asociația de P. să facă dovada că sunt membrii ai asociației (adică proprietarii apartamentelor) conform Legii 230/2007, art.3, lit.g și art.9, pentru următorii membrii ai Comitetului executiv: S. M., P. M. și T. G..
Susține că își menține acțiunea și pretențiile depuse la dosar.
Având în vedere motivele arătate, precum și probele aflate la dosar, solicită admiterea apelului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.
Consideră că toată susținerea este nulă, deoarece împuternicirea avocațială DJO_ nu este semnată de client.
Legal citată intimata Asociația de P. nr.1 Sabba Ș., la data de 04.02.2015 a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței tribunalului.
Apelantul V. I. a depus răspuns la întâmpinare, arătând că din hotărârea apelată nu rezultă cu claritate motivul pentru care a fost respinsă contestația sa.
În contestație a arătat că dorește să se judece conform art. 251 alin. 1,2 și 3, art. 78, art. 80 alin, 1,2 și 3 din Codul muncii.
A invocat apelantul aspecte referitoare la faptul că nu a fost convocat pentru cercetarea disciplinară, nu s-a stabilit vinovăția sa, beneficiind astfel de prezumția de nevinovăție, martorii au declarat mincinos, refuzul său de a răspunde la interogatoriu s-a datorat faptului că a fost luat prin surprindere.
A solicitat să se facă dovada că membrii comitetului sunt proprietari pentru ca în cazul respingerii contestației să poată solicita anularea proceselor verbale de sancționare.
A solicitat apelantul proba cu doi martori care erau membrii de comitet la momentul respectiv.
În consecință, apelantul a arătat că solicită instanței să facă aplicarea art. 251 alin. 1 și art. 78 din Codul muncii și să anuleze Decizia nr. 1/2014 pentru nerespectarea art. 251 alin. 2 și art. 80 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul urmând a fi obligat la plata unei despăgubiri egale cu salariul său brut, indexat proporțional cu procentul pe care îl avea între salariul minim pe economie și salariul său brut, inclusiv daune morale în cuantum de 10.000 lei și cheltuieli de judecată.
În apel au fost depuse la dosar înscrisuri de către apelant.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea constată că apelul este nefondat.
În prealabil, va reține Curtea că potrivit art. 477 alin. 1 NCPC instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, iar potrivit art. 279 alin. 1 NCPC instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, motivele de apel de ordine publică putând fi invocate și din oficiu.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că în apel instanța analizează legalitatea sentinței doar sub aspectul motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate prin cererea de apel, precum și a motivelor de ordine publică, dacă este cazul.
În acest context, se va reține că prin cererea de apel au fost formulate critici doar sub următoarele aspecte: contextul în care a fost depusă la dosar cererea sa de demisie din data de 31.01.2011 și contractul individual de muncă la care aceasta se referă; judecarea cauzei potrivit Codul muncii; lipsa semnăturii reprezentantului intimatei pe împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Referitor la aceste susțineri, va reține Curtea că într-adevăr la fila 77 din dosarul primei instanțe se află un înscris prin care apelantul reclamant și-a înaintat demisia din funcția de administrator la Asociația de P. nr. 1 Sabba Ș. începând cu data de 01.02.2011.
Ori, la momentul emiterii Deciziei de concediere nr. 1/12.02.2014, apelantul reclamant își desfășura activitatea în baza contractului de individual de muncă nr. 8/04.11.2011, demisia din data de 31.01.2011 vizând așadar încetarea unui contract de muncă anterior, anume nr._/13.11.2009.
Aceste constatări nu sunt însă de natură a determina schimbarea sentinței apelate, în condițiile în care prima instanță nu a dat eficiență juridică respectivei manifestări de voință, ci a analizat contestația împotriva deciziei de concediere pe fond.
În condițiile în care înscrisul din data de 31.01.2011 aparținea chiar apelantului reclamant, nu era necesară comunicarea acestuia, chiar dacă el a fost depus de către intimata pârâtă, cu atât mai mult cu cât prin motivele de apel acesta a avut posibilitatea să formuleze apărări cu privire la contextul semnării respectivei demisii și efectele acesteia.
Contrar susținerilor apelantului, prin sentința apelată prima instanță a soluționat cauza prin prisma dispozițiilor din Codul muncii care reglementează răspunderea disciplinară, analizând condițiile în care poate fi reținută o abatere disciplinară în sarcina salariatului și făcând referire expres la art. 61 din Codul muncii.
În consecință, nici criticile privind aplicarea în cauză a dispozițiilor Codului civil în locul dispozițiilor din Codul muncii nu vor putea fi primite.
Referitor la invocarea de către apelant a lipsei semnăturii reprezentantului intimatei pârâte pe împuternicirea avocațială depusă de apărătorul ales al acesteia, va reține Curtea, în primul rând, că prin aceste susțineri apelantul practic invocă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a intimatei în fața primei instanțe, datorită unor pretinse vicii ale împuternicirii depuse la dosar în acest scop.
Ori, potrivit art. 82 alin. 2 NCPC, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.
În al doilea rând, semnătura clientului sau a reprezentantului acestuia pe împuternicirea avocațială nu este necesară în situația în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părților, a conținutului și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea.
În ceea ce privește solicitarea apelantului privind dovedirea, de către intimată, a calității de membrii ai Asociației de P. (proprietari ai apartamentelor) a unor anumiți membri ai Comitetului Executiv, va reține Curtea că aceasta nu se circumscrie nici unor critici de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței primei instanțe și nici unor motive de nelegalitate a deciziei de concediere.
De altfel, însuși apelantul a precizat în răspunsul la întâmpinare că respectivele relații sunt necesare pentru a promova o acțiune în anularea proceselor verbale ale Comitetului Executiv, în eventualitatea în care contestația va fi respinsă.
Prin urmare, va reține Curtea că nici unul din motivele de apel invocate prin cererea de apel nu este fondat.
În ceea ce privește criticile suplimentare formulate de către apelant prin răspunsul la întâmpinare, va reține Curtea că acestea au fost formulate după împlinirea termenului de motivare a apelului și nici nu reprezintă motive de ordine publică, pentru a putea fi invocate oricând.
Astfel, în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, apelantul face referire în plus la caracterul confuz al motivării, condițiile în care s-a efectuat convocarea sa la cercetarea prealabilă, încălcarea prezumției de nevinovăție și probele administrate în cauză, aspecte care nu se circumscriu unor încălcări ale normelor imperative, de ordine publică.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 NCPC, apelul va fi respins ca nefondat, sentința primei instanțe urmând să fie păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelant V. I. cu domiciliul în C., ., .. 1 ., împotriva sentinței civile nr.6007/28.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. NR.1 S. Ș. C., cu sediul în C., . 13, .. 1, parter, județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2015.
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, I. M. | |
Grefier, G. D. L. |
27.04.2015
Red.jud.M.C.Ț.
4 ex/AS
j.f.M.N.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
