Obligaţie de a face. Decizia nr. 1562/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1562/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 268/54/2015
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1562
Ședința publică din data de 25 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte: Judecător L. E.
Judecător C. T.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de către L. V., împotriva deciziei civile nr.3172/09.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii D. și C. Națională de Pensii Publice – Comisia de Contestații, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuientul, precum și intimatele reprezentate de consilier juridic A. M...
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că revizuientul a depus la dosar prin serviciul registratură răspuns la întâmpinare, după care, revizuientul a depus la dosar sentința Tribunalului D. nr. 2058 pronunțată în dosarul nr._/63/2013, solicitând suspendarea cauzei până când C. Județeană de Pensii va analiza și se va pronunța privitor cererea înaintată împreună cu actele de la ., angajamentul încheiat cu GSLS București, în vederea valorificării valorificarea sumelor din Certificatul C31 și emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
Consilier juridic A. M. s-a opus suspendării judecății, apreciind că soluționarea cererii de către C. Județeană de Pensii nu are caracter determinant în soluționarea cauzei.
Instanța, constatând că soluționarea cauzei de față nu depinde de soluționarea cererii de către C. Județeană de Pensii, respinge cererea de suspendare și acordă cuvântul părților.
Revizuientul, având în vedere cele invocate de intimată prin întâmpinare, a precizat că temeiul cererii de revizuire îl constituie dispozițiile art. 509 alin.1 pct. 5 C.pr.civ., actul nou fiind Angajamentul încheiat cu GSLS, semnat la 10.11.1981, care nu a putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Acest înscris i-a fost comunicat ca urmare a cererii adresate lichidatorului judiciar Rovigo, ajunsă la . arhivelor Contransimex și GSLS.
Conform angajamentului, a fost detașat în străinătate timp de doi ani și a beneficiat de o indemnizație lunară în valută locală, diferită de valuta liber convertibilă care era încasată și transferată în țară de către Contransimex.
După transformarea în lei, era virată către GSLS care suporta indemnizațiile lunare în lei, așa cum reiese din cele două adeverința și certificat.
Unitate a plătit, conform art.15 din DCS 162/1978, contribuția de asigurări de 15% în lei, din drepturile încasate în țară și străinătate pe perioada de doi ani.
A solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei și obligarea intimatei la valorificarea la calculul pensiei a echivalentului în lei a indemnizației lunare în valută rezultată din adeverința C31, cu actualizarea sumelor.
Consilier juridic A. M. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, angajamentul nefiind un înscris nou și neîntrunind cerințele art. 509 alin.5 C.pr.civ. Contribuția de 15 %, conform Decretului 288/1980, a fost calculată la veniturile realizate în lei, în țară..
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 29.08.2013, sub nr._/63/2013, contestatorul L. V., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea intimatei la:
- emiterea unei decizii de revizuire a pensiei, cu data de 01.05.2013, prin recalcularea punctajului mediu anual, în baza căruia este stabilită pensia sa, pe seama echivalentului în lei și al indemnizației lunare nete în valută – de natura salariului net în valută, așa cum rezultă din Certificatul C 31/20.03.2013 eliberat de ., prin lichidatorul judiciar ROVIGOSPRL București, în conformitate cu datele din arhiva depozitată la . B.;
- aplicarea cotei CASS asupra diferenței totale brute de pensie, pornind de la pragul minim de 740 lei;
- impozitul de 16 % să fie aplicat asupra diferenței totale brute de pensie, din care a fost scăzută suma aferentă cotei de CASS și după aplicarea deducerii de 1000 lei,,potrivit prevederilor art. 146 indice 2 din CF;
- actualizarea diferenței totale nete, rezultată după aplicarea cotei de CASS și supă impozitare, cu indicii de devalorizarea a leului de la data de 01.05.2013 și până la data achitării efective.
Prin sentința civilă nr. 2185/14.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2013, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității și a lipsei de obiect.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant L. V., în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul L. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.3172/09.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._/63/2013, s-a respins ca nefondat, apelul formulat reclamantul L. V. împotriva sentinței civile nr. 2185/14.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE -COMISIA DE CONTESTAȚII, având ca obiect obligație de a face.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu art.248 alin.1 NCPC, instanța s-a pronunțat, cu prioritate, asupra excepțiilor inadmisibilității acțiunii și lipsei obiectului acesteia, invocate de intimatele CNPP și CJP D. prin întâmpinarea formulată.
Cu privire la aceste excepții, s-a reținut că ele au fost soluționate în sensul respingerii de către prima instanță, iar intimata nu a declarat apel pentru a critica dezlegarea de drept dată acestor excepții, în conformitate cu art.461 alin.2 NCPC, astfel încât soluția adoptată sub acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi repusă în discuție prin întâmpinarea depusă în apel, în raport și de disp.art.477 alin.1 și 479 alin.1 NCPC.
Referitor la exceptia autoritătii de lucru judecat, invocată de apelant în concluziile orale și scrise de la termenul din 09.09.2014, în raport de sentinta nr.4659/11.07.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011, Curtea constată că nu există identitate de obiect si cauză si nici chiar identitate de părti pentru a opera autoritatea de lucru judecat conform art.430 NCPC.
Prin sentința menționată, S.C. Contrasimex S.A. București a fost obligată, în calitate de fost angajator, să elibereze reclamantului o adeverintă din care să rezulte echivalentul în lei al indemnizației lunare nete în valută de care a beneficiat acesta în perioada detașării în Libia, respectiv 09.11._83, fără a se mentiona că această adeverință trebuie să fie susceptibilă a servi la recalcularea drepturilor sale de pensie. Oricum, sentința nr. 4659/11.07.2012, pronunțată în contradictoriu cu fostul angajator nu poate impune o obligatie în sarcina CJP D. de a proceda la valorificarea adeverintei, în raport de legislatia asigurărilor sociale aplicabilă, aceasta nefiind parte în respectivul dosar.
Nefiind vorba de o exceptie absolută, orice alte efecte consideră apelantul că sentinta nr.4659/11.07.2012 ar putea avea asupra litigiului de fată, acestea trebuiau invocate cel mai târziu în termenul de declarare a apelului, sub sancțiunea decăderii, potrivit 470 alin.1, lit.c și alin.3 NCPC.
Cum reclamantul nu a criticat prin motivele de apel invocate în termen modul de soluționare la prima instanță a aspectelor legate de efectele juridice ale sentinței nr. 4659/11.07.2012 asupra cauzei de față sau omisiunea Tribunalului de a se examina aceste aspecte, este tardivă invocarea lor prin răspunsul la întâmpinare ori prin concluziile scrise, depuse la ultimul termen de judecată în apel.
În ceea ce privește criticile vizând fondul cauzei, Curtea a constatat că, în esentă, apelantul reclamant este nemultumit de nevalorificarea la stabilirea drepturilor sale de pensie a indemnizatiei lunare nete în valută obtinute în perioada detasării sale în Libia, indemnizație evidentiată în certificatul nr.C31/20.03.2013.
Potrivit art.19 alin.1 si 2 din Legea nr.263/2010:
„ (1) Constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asigurații datorează și/sau plătesc contribuții de asigurări sociale în sistemul public de pensii din România, precum și în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care România este parte.
(2) La stabilirea drepturilor de asigurări sociale se iau în considerare stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii din România, precum și perioadele de asigurare realizate sau recunoscute ca atare în alte țări, în condițiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter internațional la care România este parte și/sau regulamente comunitare.”
Întrucât veniturile cuprinse în certificat privesc perioada anterioară datei de 01.04.2001, posibilitatea luării în considerare a acestora la calculul drepturilor de pensie trebuie examinată din perspectiva disp. art.165 alin.1 din Legea nr.263/2010.
Potrivit acestui text de lege:
” (1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.”
Totodată, trebuie avute în vedere prevederile legislatiei din domeniul asigurărilor sociale, anterioară datei de 01.04.2001, în speciale ale Legii nr.3/1977, în vigoare în perioada în care reclamantul a lucrat în Libia și a încasat indemnizatia lunară în valută, lege care la art.21 alin.2 dispunea că: „ In cazul persoanelor indreptatite la pensie, care au fost incadrate in munca si la organizatii internationale, societati mixte sau la alte organizatii din strainatate, primind retributii in valuta, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau in considerare retributiile tarifare de incadrare la nivelul functiilor similare din tara, valabile in perioadele corespunzatoare daca s-au platit contributiile legale catre asigurarile sociale de stat.”
În speță, în perioada 09.11._83, apelantul reclamant a fost angajat al unei unități de stat din România, dar a lucrat în Libia la executarea unor lucrări de construcții-montaj contractate de unitatea angajatoare, fiind considerat detașat în conformitate cu art.14 din Decretul nr.162/1978. În temeiul acestui act normativ, reclamantul a primit în perioada detașării atât o indemnizație lunară în lei, cât și una în valută.
Drepturile și obligatiile cetatenilor români care realizau venituri in valuta erau reglementate în perioada respectivă de Decretul Consiliului de Stat nr. 233/1974, modificat și completat prin Decretul nr. 288 din 24 septembrie 1980, care la art. 7.12 dispunea că: "Unitatile trimitatoare platesc in lei, la termenele stabilite, potrivit reglementarilor in vigoare: (…) b) contributia de asigurarti sociale de stat, in cuantum de 15% calculata asupra veniturilor realizate in tara; (…)".
Prin urmare, din dispozitiile legale enuntate reiese că nu există temei legal care să impună luarea în calcul la stabilirea drepturilor de pensie a veniturilor nete obtinute în valută în străinătate în perioada detașării, art.7.12 din Decretul nr.288/1980 pentru modificarea și completarea Decretului Consiliului de Stat nr. 233/1974 cuprinzând dispozitii exprese în sensul că aceste contributii de asigurări sociale se rețineau asupra veniturilor realizate în țară, acestea constituind, așadar, baza de calcul a pensiei potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Sub aspectul temeiului legal al cererii sale de valorificare a veniturilor din certificatul nr. C31/20.03.2013, apelantul reclamant a făcut trimitere la prevederile actelor normative în baza cărora a încasat, pe perioada detașării, indemnizația lunară în valută.
Însă, Decretul nr.162/1978, act normativ menționat ca temei juridic al acordării indemnizației în valută în certificatul nr. C31/20.03.2013, nu cuprinde prevederi din care să rezulte că, în România, a fost vărsată contributia de asigurări sociale calculată la indemnizatia lunară în valută, art.15 mentionând că „ Pentru personalul muncitor trimis în străinătate în condițiile prezentului decret, unitățile trimitatoare vor plati contribuția de asigurări sociale de stat, în lei, în cuantum de 15%”. Acest articol trebuie interpretat în corelatie cu prevederile Decretului Consiliului de Stat nr. 233/1974 privind unele drepturi și obligatii ale cetatenilor români care realizează venituri in valuta, astfel cum a fost modificat si completat prin Decretul nr. 288 din 24 septembrie 1980 care prevede că această contributie se retinea asupra veniturilor realizate in tara, acestea fiind enumerate limitativ la art.1 lit.B din Decretul nr.162/1978.
În ceea ce priveste Decretul nr.138/1984, act normativ invocat, de asemenea, de către apelantul reclamant, acesta reglementa retribuirea în acord global a personalului care executa lucrări de construcții-montaj în străinătate si prevedea, într-adevăr, retinerea de către unitatea trimitătoare a contributiei sociale din retributia realizată, fără a face distincție după cum aceasta era cea în lei sau în valută, însă numai în anumite conditii prevăzute la art.32 din acest decret.
Astfel, acest text de lege dispunea că:
„ Pentru personalul trimis în țările cu care nu sînt încheiate acorduri sau convenții ori dacă acordurile încheiate prevăd ca unitățile trimitatoare să depună contribuția pentru asigurările sociale în valută, conform legislației acestor tari, unitățile vor plati din fondurile lor de contribuție de asigurări sociale de 10 la suta în lei pentru pensie, calculată asupra retributiei realizate, precum și alte drepturi de asigurări sociale ce s-ar cuveni acestui personal.
Pentru personalul muncitor trimis în condițiile prezentului decret cu care sînt încheiate acorduri sau convenții în domeniul asigurărilor sociale, în alte condiții decât cele prevăzute la alineatul precedent, unitățile trimitatoare vor plati în lei contribuția de asigurări sociale în cuantum de 15 la suta, calculată asupra retributiei realizate.
Contribuția pentru pensia suplimentară de 2 la suta sau de 4 la suta se calculează la retributia tarifara avută în luna anterioară plecării în străinătate, inclusiv la sporul de vechime.”
Însă, prevederile Decretului nr.138/1984 nu sunt, pe de o parte, aplicabile reclamantului, întrucât în certificatul nr. C31/20.03.2013 nu se mentionează că indemnizația lunară în valută a fost acordată în temeiul acestui act normativ, iar veniturile în valută evidentiate au fost obtinute în perioada 09.11._83, asadar anterior intrării în vigoare a acestui decret, neputându-se face aplicarea sa retroactivă.
Pe de altă parte, la dosar, nu s-a depus un încris din care să rezulte continutul acordului încheiat de unitatea trimitătoare, în baza căruia să se poată stabili contributia de asigurări socială vărsată în tară, după distinctia prevăzută la alin.1 si 2 ale art.32 din Decretul 138/1984 ori un alt înscris în care să fie consemnată cota procentuală a acestei contributii și retribuțiile asupra cărora unitatea trimitătoare să fi retinut si vărsat în tară contributia de asigurări sociale.
Nu în ultimul rând, Curtea observă că, si potrivit acestui decret, contributia pentru pensia suplimentară (ca si contributie individuală de asigurări sociale ce stă la baza principiului contributivitătii) se retinea tot în raport de retributia tarifară obtinută în tară, art.32 alin.3 prevăzând că aceasta „ se calculează la retributia tarifara avută în luna anterioară plecării în străinătate, inclusiv la sporul de vechime”.
Totodată, contrar sustinerilor reclamantului, în certificatul nr. C31/20.03.2013 nu se mentionează faptul că asupra indemnizațiilor lunare nete în valută evidentiate în acesta s-a plătit C.A.S.-ul, ci numai că unitatea a plătit contributiile de asigurări sociale în conformitate cu prevederile legale. Cum legea aplicabilă era la momentul respectiv Decretul Consiliului de Stat nr. 233/1974 privind unele drepturi și obligații ale cetățenilor români care realizează venituri în valută, nu se poate decât prezuma că retinerea si virarea contributiilor de asigurări sociale s-a realizat în conditiile acestui act normativ, respectiv la veniturile realizate în țară.
Cât priveste referirile apelantului la aspectele retinute de instante în litigiile anterioare cu privire la natura și temeiul legal al acordării indemnizației lunare în lei, precum și al majorării acesteia acordate în perioada detașării în Libia, Curtea a reținut că acestea nu au legătură cu obiectul prezentei cauzei, care priveste posibilitatea luării în calcul la stabilirea drepturilor de pensiei doar a indemnizației lunare în valută, primită de reclamant în aceeași perioadă și evidentiată în certificatul nr. C31/20.03.2013 eliberat de S.C. Contrasimex S.A. București
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire apelantul L. V., arătând că înțelege să invoce ca și înscrisuri doveditoare în înțelesul art. 509 pct. 5 Cod. pr. civ., următoarele înscrisuri
- carnetul de muncă, filele 24 și 25, nr. crt. 40-41;
- adeverințele RGE 930/30.10.2008 și RGE 73/08.02.2011. eliberate de către SCT-SA. București - fostă I.D.P. București - prin SDP C., unde am avut locul de muncă permanent;
-adeverința C31/20.03.2013. eliberată de către S.C. Contransimex S.A. București care. în temeiul prevederilor DCS nr. 137/1984, a preluat GSLS București - Grupul de șantiere pentru lucrări în străinătate - prin lichidatorul judiciar ROVIGO SPRL București, pe seama documentelor din arhiva dată spre administrare .. B.:
- adresa MAE - Gl-1/3595 din 24.06.2014;
- Decretul nr. 389 din 10.11.1972, cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat;
-adresa . B., nr. 127/06.02.2015, primită prin curier rapid în ziua de 09.02.2015. însoțită de:
- angajamentul încheiat cu GSLS București, semnat de către conducerea acestuia la data de 10.11.1981.
- adresa Arhivelor Naționale. Serviciul Municipiului București, din data de 20.11.2014. adresată .. București fost l.C.E. Contransimex;
- Legea specială DCS nr. 162/1978. împreună cu anexa acestuia, prin prisma prevederilor normelor de dreptul muncii, care au guvernat în acea perioadă.
S-a arătat că, din conținutul acestora, se constată următoarele:
1. Potrivit înscrierii din carnetul de muncă - filele 24-25, revizuentul a fost angajatul permanent al l.D.P. București, cu locul de muncă la SDP C., iar în perioada 09.11._83 - nr. crt. 40-41 a fost detașat în Libia.
Aceeași situație rezultă și din conținutul adeverințelor RGE 73/08.02.2011 și C31/20.03.2013. dar și al adresei .. B., nr. 127/06.02.2015 - pct. 2 - în sensul că. în perioada 09.11._83. am fost detașat de la IDP București, la GSLS București, care mi-a fixat locul de muncă la Șatierul Tourchani.
Detașarea, de la IDP București, la GSLS București, a avut ca temei legal prevederile art. 66. alin. 1 și 3. din Lg. nr. 10/1972 - Codul Muncii.
Ca urmare a faptului că. pe timpul detașării contractul de muncă încheiat cu IDP București a rămas în ființă, fiind doar suspendat, a fost necesar să închei un ANGAJAMENT cu unitatea cesionară, GSLS București.
A semnat angajamentul încheiat cu GSLS București în ziua de 09.11.1981 când a început detașarea, după care, în aceeași zi, a urmat transportul în Libia.
Conducerea GSLS București, a semnat angajamentul și 1-a datat 10.11.1981 când salariatul făcuse deja cunoștință cu noul loc de muncă din cadrul Șantierului Tourchani.
Procedeul semnării de către GSLS București, după plecarea în străinătate a celui detașat, a avut drept scop punerea acestuia în imposibilitatea cunoașterii clauzelor stipulate în angajament și primirea de către acesta a unui exemplar, pentru ca la nevoie să-1 folosească.
2.Modul de organizare al GSLS București, precum și capitalul cu care acesta a operat
în activitatea curentă.
Potrivit angajamentului semnat la data de 10.11.1981, dar și al precizărilor . B. cu nr. 127/06.02.2015 - pct. 3, GSLS București a fost o unitate fără personalitate juridică din subordinea Centralei de Construcții Căi Ferate București, situație în care a operat, în mod exclusiv, cu capital românesc.
In această situație, susținerile Casei de Pensii D.. în fața celor două instanțe de judecată, din cadrul Tribunalului D. și al Curții de Apel C., potrivit cărora, în perioada 09.11._83:
- a fost trimis în misiune permanentă în străinătate;
- sau că, a fost încadrat în muncă la o organizație internațională, sau la o societate mixtă, sau poate la o organizație din străinătate.
- fără să precizeze existența unui contract individual de muncă, obligatoriu în astfel de situații, pe care să-1 fi încheiat cu una dintre cele 3 entități;
- sau, să-și fi bazat susținerile pe o normă juridică generală, sau de dreptul muncii, care a operat în acea perioadă, a fost un tertip, acceptat cu ușurință de către instanțele de judecată și. astfel, a fost creată o situație care m-a dezavantajat total.
Explicații autorizate, cu privire la „Personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate** a primit de la MAE, prin adresa Gl-1/3595/24.06.2014. explicații care, încă odată, fac dovada că susținerile CJP D. sunt niște falsuri, fară acoperire în drept și în fapt.
3.Calitatea Contransimex București, precum și relațiile contractuale ale acesteia, atât
cu partea libiana, cât și cu GSLS București, în perioada 1981-1983.
In angajamentul încheiat cu GSLS București se stipulează faptul că:
,,A intervenit următorul angajament prin care se reglementează raporturile de muncă pe timpul cât cel în cauză lucrează în străinătate în cadrul activității Contransimex" înțelegând că, aceasta a fost o unitate de comerț exterior, care a contractat cu partea libiana execuția unor lucrări de c+m, GSLS București fiind o subunitate operativă, de execuție, având rolul de constructor, fără posibilitatea încheierii de contracte de execuție ca urmare a faptului că. nu a avut personalitate juridică.
In adresa . B., pct. 4, se precizează că. unitatea de comerț exterior a fost Contransimex București.
Chiar și Arhivele Naționale, prin comunicarea nr. 2411/29.11.2014, s-a adresat S.C. Contransimex S.A. București, ca fiind ICE Contransimex.
4.Cu privire la drepturile l.C.E. Contransimex București, privind manopera aferentă
lucrărilor de c+m, contractate în Libia și executate de către GSLS B..
Potrivit prevederilor art. 10. din DCS nr. 162/1978, privind drepturile și obligațiile personalului muncitor trimis în străinătate pentru execuția de lucrări și asistență tehnică contractate de unitățile economice românești, potrivit cărora:
Art. 10 - Unitățile de comerț exterior - în cazul acesta ICE Contransimex - sunt obligate ca, în contractele ce le încheie cu partenerii externi, să prevadă clauze asigurătorii cu privire la plata în valută liber convertibilă și transferul în țară a sume/or reprezentând contravaloarea manoperer.
5. Cu privire la modul de retribuire/salarizare a personalului muncitor trimis în străinătate pentru execuția de lucrări de c+m.
a) - Decretul nr. 162/1978, privind drepturile și obligațiile personalului trimis în străinătate pentru execuția de lucrări și asistență tehnică contractate de unitățile economice românești.
Art. 1 - (1) Personalul muncitor trimis în străinătate pentru executări de lucrări de contrucții-montaj, contractate de către unitățile economice soacialiste, beneficiază pe durata trimiterii în străinătate de următoarele drepturi:
A - In străinătate
a - O indemnizație lunară în valută locală reprezentând costul mesei la cantină, cheltuieli personale uzuale și o cotă fixă ce se pune la dispoziție în devize libere, stabilită potrivit anexei care face parte integrantă din prezentul decret.
B - In tară
a - O indemnizație lunară în lei, echivalentă cu retribuția medie realizată pe timpul efectiv lucrat în ultimele 12 luni premergătoare plecării în străinătate".
Art. 9 – „Unitățile trimițătoare - în acest caz, GSLS București - vor plăti drepturile în valută și în lei, în limita sumelor prevăzute cu această destinație și a termenelor stabilite în documentațiile ce se întocmesc pentru fiecare contract în parte, aprobate în condițiile legii.
Art. 10 - Unitățile de comerț exterior - în acest caz, ICE Contransimex - sunt obligate ca, în contractele ce le încheie cu partenerii externi, să prevadă clauze asigurătorii cu privire la plata în valută liber convertibilă și transferul în țară a sumelor reprezentând contravaloarea manoperei.”
Conținutul celor 3 articole de mai sus impune următoarele constatări:
a) I.C.E. Conransimex a avut obligația ca, în contractele cu partea libiană, să prevadă clauze asigurătorii cu privire la plata manoperei în valută liber convertibilă - dolar USA - și să transfere în țară sumele reprezentând contravaloarea manoperei, aferentă lucrărilor executate de către personalul român trimis în Libia de către GSLS București, pentru a executa astfel de lucrări - art. 10;
b) Sursa pentru plata retribuțiilor/salariilor personalului unei unități/subunități din activitatea de c+m, de la conducere până la ultimul angajat, a fost, și a rămas, manopera lucrărilor executate;
c) Personalul român, trimis în Libia pentru execuția de lucrări de c+m, a beneficiat de o „indemnizație lunară în valută locală"1"" - art. 1, alin. 1, A, a din DCS nr. 162/1978 - care nu era nici convertibilă și nici transferabilă, fiind total diferită de valuta liber convertibilă - dolari USA - transferată în țară de către ICE Contransimex.
In aceste condiții, se naște întrebarea, care a fost sursa care a asigurat cele două drepturi salariale ale personalului român:
- indemnizația lunară în valuta locală - art. 1, alin. 1, A, a, din DCS 162/1978;
- și indemnizația lunară în lei - art. 1, alin. 1, B, a, din DCS 162/1978?
Răspunsul la întrebare:
- devizele de lucrări erau calculate în dolari USA:
- la decontarea lucrărilor de c+m executate în Libia, o parte necesară acoperirii așa-numitei „indemnizație lunară în valută locală", cuvenită personalului GSLS București, a fost încasată de la beneficiarul lucrării în monedă locală - DINAR LIBIAN - pe care, chiar DCS nr. 162/1978, prin art. 1, alin. 1, A. a. a numit-o „valută locală", deși acea monedă nu era nici convertibilă în altă monedă, și nici transferabilă în alt stat;
- așa-numita „indemnizație lunară în valută locală" a fost necesară pentru acoperirea costului mesei, a cheltuielilor personale uzuale, iar economiile, maxim 30%. au putut fi depuse la sediul Șantierului Tourchani, fie la plecarea în c.o., fie la încetarea detașării, luând forma unor ..devize libere", exprimate în dolari USA. sumele putând fi regăsite fie la BRCE București, fie la Comturist. de unde puteau fi cumpărate produse care nu se găseau pe piața liberă;
- diferența de manoperă ca „valută liber convertibilă" era transferată în țară la BRCE București care, după transformarea acesteia din dolari USA, în lei românești, era virată în contul GSLS București - precizare făcută de către . B., în adresa nr. 127/06.02.2015, pct. 4;
- în perioada aceea, GSLS București a beneficiat de un singur „cont curent", deschis în lei, la o sucursală a Băncii de Investiții;
- din sumele în lei, care alimentau contul curent. GSLS București a suportat „indemnizațiile lunare în lei", precum și salariile personalului propriu, cu locul de muncă în centralul subunității din București, împreună cu toate celelalte obligații.
Susținerile de mai sus:
-au fost stipulate în angajamentul încheiat cu GSLS București la data de 10.11.1981 - cap. 1, lit. a și c;
-- sunt explicate pe larg în adresa ., nr. 127/06.02.2015;
-și sunt dovedite cu adeverințele RGE 930/30.10.2008; RGE 73/08.02.2011 și C31/20.03.2013;
Prevederile art. 15 din DCS nr. 162/1978, potrivit cărora „pentru personalul muncitor trimis în străinătate în condițiile prezentului decret, unitățile trimițătoare vor plăti contribuția de asigurări sociale de stat, în lei, în cuantum de 15%", privesc echivalentul în lei al „indemnizației lunare în valuta locală", „indemnizația lunară în lei", dar și „adaosul de acord global".
Trebuie remarcat faptul că, art. 15 din DCS nr. 162/1978, nu a făcut distincția între cele două indemnizații, în lei, și în valuta locală, stabilind că „pentru personalul român trimis în străinătate vor plăti contribuția de asigurări sociale de stat în lei, în cuantum de 15%".
Conținutul art. 15, din DCS nr. 162/1978, concordă cu faptul că:
- GSLS București a întocmit balanțele contabile și bilanțul contabil exclusiv în lei;
-GSLS București a beneficiat de un singur cont curent, deschis în lei, la o singură sucursală a Băncii de Investiții, iar aceasta nu a eliberat drepturile salariale lunare decât după o verificare riguroară și doar după ce unitatea în cauză a virat cota de CAS aferentă veniturilor brute realizate în luna de referință, de către întregul personal al unității.
Pentru aceste motive, în cazul personalului muncitor român trimis la lucrări de c+m în străinătate, au fost aplicabile prevederile Decretului 389/11.10.1972. cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, art. 1, primul aliniata, potrivit cărora:
„Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatistesunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă"
6. Modul de apărare, al CJP D., în fața celor două instanțe de judecată - Tribunalul D. și Curtea de Apel C., și modul cum acestea au soluționat susținerile CJP D..
CJP D. a pornit de la prevederile art. 1, alin. 1, A, a, din DCS nr. 162/1978, și printr-o omisiune din conținutul primei propoziții „o indemnizație lunară în valuta locală" a lăsat în afară termenul „LUNARĂ", rezultând faptul că, în perioada în care am fost trimis de către GSLS București, la lucrări de c+m în Libia, am beneficiat de „O ÎNDEMN IZ A ȚIE ÎN VALUTĂ".
De aici, și până la a fi fost considerat ca salariat român trimis în misiune permanentă în străinătate, a rămas doar un pas, pe care, cele două instanțe de judecată l-au acceptat.
Procedând așa, CJP D. a considerat că. în cazul „indemnizației lunare în valută", formulare impropie, îi sunt aplicate prevederile:
- DCS nr. 389/11.10.1972, art. 1, aliniatul al Il-lea, potrivit căruia:
„Pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate, unitățile socialiste de care aparțin sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra salariului brut de încadrare în țară, în lei" în condițiile în care, eu am beneficiat de „o indemnizație lunară în leF;
- art. 7.12 din Decretul nr. 288/1980, potrivit căruia:
„Unitățile trimițătoare plătesc în lei, la termenele stabilite, potrvit reglementărilor în
vigoare
b) contribuția de asigurări sociale de stat, în cuantum de 15% calculată asupra veniturilor realizate în țară", în condițiile în care:
-art. 7.1 se referă strict la „Trimiterea de specialiști în străinătate pentru a acorda asistență de specialitate NELEGALA de livrări proiecte";
- iar art. 7.4 a prevăzut că, acei specialiști au beneficiat de:
A. In țară - o indemnizație lunară în lei
B. În străinătate - o diurnă în valută și nu o indemnizație în valută, de natura salariului în valută, așa cum a beneficiat și petentul.
Cele două instanțe de judecată, Tribunalul D. și Curtea de Apel C., au considerat că, în perioada 09.11._83 a desfășurat activitatea fie într-o organizație internațională, fie într-o intreprindere mixtă, fie chiar într-o întreprindere libiana, în condițiile în care:
- cele două instanțe de judecată nu au ținut cont de ecplicațiile autorizate, formulate de MAE în adresa Gl-1/3595 din 24.06.2014, cu privire la „personalul trimis în misiune permanentă în străinătate";
- CJP D., nu a probat material, fie cu un contract de muncă, fie cu un act adițional, cu privire la faptul că, am lucrat la o organizație internațională, sau la o intreprindere libiana, unde nu intrii și nu primești salariul la negru;
Cele 3 adeverințe, RGE 930/30.10.2008; RGE 73/08.02.2011 și C31/20.03.2013, fac cu prisosință dovada că am fost detașat la GSLS București, am fost trimis la lucrări de c+m în Libia și am fost retribuit în temeiul prevederilor DCS nr. 162/1978.
Ca urmare a celor prezentate mai sus, în temeiul prevederilor art. 513, alin. 4, a solicitat schimbarea în tot decizia Curții de Apel C., nr. 3172/09.09.2014, obligând CJP D. să valorifice la calculul p.m.a. al pensiei, echivalentul în lei al indemnizației lunare netă în valută, așa cum rezultă din adeverința C 31/20.03.2013, cu actualizarea sumelor cu indicii de devalorizare al leului.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca neîntemiată.
Curtea, examinând decizia atacată prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale, constată următoarele:
Hotărârea a cărei revizuire se solicită este decizia nr. 3172/9 sept. 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2013.
Potrivit dispozițiilor art. 509 Cod. pr. civ. „ (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:...5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.”
Dintre înscrisurile menționate prin cererea de revizuire, Curtea reține că adresa nr. 127/6 febr. 2015 emisă de . B. și adresa Arhivelor Naționale, Serviciul Municipiului București din data de 20 nov. 2014 nu îndeplinesc condiția preexisteneței față de hotărârea judecătorească, ele fiind emise după data de 9 sept. 2014 (data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită).
Nici actele normative invocate prin cerere ( Decretul nr. 389/1972, Decretul nr. 162/1978 și Anexa acestuia din urmă), nu pot fi considerate „înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”, atâta timp cât, dincolo de împrejurarea publicării lor în Buletinul Oficial al Românie, au fost invocate în timpul judecății și au fost chiar depuse, în copie, la dosarul cauzei (fila nr. 24 și următoarele dosar fond – Decretul nr. 162/11 mai 1978; Fila nr. 21 dosar fond – Decretul nr. 277/19 sept. 1980, prin care a fost modificat Decretul nr. 162/1978; fila nr. 75 și următoarele dosar apel - Decretul nr. 389/11 oct. 1972).
De asemenea, au fost depuse la dosar și următoarele înscrisuri invocate prin cererea de revizuire: la fila nr. 12 din dosar apel - extras din carnetul de muncă al petentului ( filele nr. 24 și 25); adeverința RGE nr. 930/30 oct. 2008 (fila 21 dosar fond); Adeverința nr. 73/8 febr. 2011 (fila nr. 22 dosar apel); Adeverința C 31/20 martie 2013 emisă de . - fila nr. 6 și următoarea dosar fond; Adresa nr. G 1-1/3595/24 iunie 2014 – fila 59 și următoarle dosar apel.
Prin urmare, nici acestea nu pot constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire, nefiind înscrisuri doveditoare ce s-au descoperit după darea hotărârii.
Dintre înscrisurile invocate prin cererea de revizuire, numai Angajamentul încheiat la data de 10 nov. 1981, depus în copie pentru prima oară în dosarul de revizuire ( filele nr. 17 și următoarele) nu a fost înfățișat nici instanței de fond și nici în apel.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., un înscris înfățișat cu ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în măsura în care este doveditor, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Așadar, textul de lege impune ca nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse care l-a reținut sau împrejurării mai presus de voința părții care, de asemenea, a împiedicat administrarea.sa.
Or, în prezenta pricină, nu rezultă că acesta ar fi fost reținut de partea potrivnică și nici că ar fi existat o împrejurare mai presus de voința părților ce l-ar fi împiedicat pe petent să îl obțină, atâta timp cât petentul a primit chiar, la momentul semnării, propriul exemplar (potrivit mențiunii finale din angajament: „Prezentul angajament s-a încheiat la G.S.L.S. la data de 10.XI 1981, în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte semnatară.).
Pe de altă parte, potrivit propriilor susțineri, din „Răspunsul la întâmpinare” (depus la fila nr. 54 și următoarele), demersurile petentului au început abia după pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită.
Nu există dovezi din care să rezulte că intimata ar fi împiedicat în vreun fel inițierea acestor demersuri anterior datei de 24 spt. 2014 ( aceasta fiind data la care a fost formulată cererea adresată lichidatorului judiciar ROVIGO SPRL).
Prin urmare, prezentând un mijloc de probă nou - în sensul de înscris procurat ulterior judecății - și pretinzând ca, pe baza acestuia să fie revizuită hotărârea, în realitate, petentul tinde la nesocotirea autorității de lucru judecat a celor statuate în mod definitiv.
Față de toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de către L. V., împotriva sentinței civile nr.3172/09.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._/63/2013, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii D. și C. Națională de Pensii Publice – Comisia de Contestații.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.03.2015.
Președinte, Judecător,
L. E. C. T.
Grefier,
I. B.
Red. Jud.LE / 27 aprilie 2015
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud apel N D., FC C.
| ← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 2532/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
