Acţiune în constatare. Decizia nr. 6023/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6023/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 6023/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6023/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul reclamant C. M. M., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.3348/23.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în București, ..9, sector 1, având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că în baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, cauza a fost suspendată la data de 05 noiembrie 2015 și potrivit referatului întocmit de grefa secției, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constarea perimării, părțile fiind citate cu această mențiune.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția perimării recursului în raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, urmând ca acesta să fie luat în examinare sub aspectul excepției.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.3348 de la 23.10.2014 a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul C. M. M., CNP_, cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, C.U.I. RO_, cu sediul în București, .. 9, sector 1.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fon d a reținut că reclamantul a solicitat acordarea grupei I de muncă pentru activitatea desfășurată în perioada 01.12._01 la societatea pârâtă, în baza Ordinului nr.50/1990 modificat si completat prin Ordinele nr.100/1990 si nr.125/1990 ale Ministerului Muncii si Protecției Sociale.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului C. M. M., la data de 01.12.1992 reclamantul a fost angajat la F.R.E. C., pe postul de electrician, în perioada 02.02._95 a efectuat serviciul militar obligatoriu, după care si-a reluat activitatea la același angajator, la data de 01.03.1995, pe postul de electrician. La data de 01.08.1990 a fost preluat prin transfer de S.C. E. S.A. București, unde a lucrat până la data de 01.04.2001, din 20.09.1998 reclamantul a ocupat postul de electrician șofer, aspecte ce rezultă, de asemenea, din carnetul de muncă al reclamantului.
În ceea ce privește perioada 02.02._95, cum reclamantul a efectuat serviciul militar obligatoriu, neprestând activitate pentru pârâtă, ca de altfel nici in perioada imediat următoare trecerii in rezervă, 20.01._95, încadrarea activității în grupa I de muncă pentru aceste perioade este lipsită de orice temei.
În ceea ce privește perioadele 01.12._94 si 01.03._01, s-a reținut că acordarea grupelor de muncă a fost reglementată prin Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății, Comisia Naționala Pentru Protecția Muncii.
Conform art.1 si 2 din ordinul menționat, în grupa I de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar în grupa a II-a de munca se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
De asemenea, în conformitate cu art.6 din ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Art.7 din Ordinul nr.50/1990 prevede că încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
La art.15 din Ordinul nr.50/1990 se prevede că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale. Totodată, ținând seama de prevederile art.2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile au obligația sa analizeze și sa precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de munca începând cu 18.03.1969 și până în prezent.,,.
Prin Ordinul nr.125/1990 emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională Pentru Protecția Muncii au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990. La punctul 4 din acest ordin s-a prevăzut faptul că metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de muncă, este cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990 cu completările făcute prin Ordinul nr.100/1990, care se aplică în continuare.
În perioadele 01.12._94 si 01.03._01 reclamantul a fost electrician si electrician-șofer la instalațiile electrice si LEA. din zona Târgu-J. – Rovinari, desfășurând activități de exploatare, întreținere si reparații la instalațiile electrice de înaltă tensiune, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
Raportat la prevederile legale mai sus menționate, instanța reține că postul ocupat de reclamant nu se regăsește în niciuna din categoriile profesionale, activitățile sau locurile de muncă pentru care se acordă grupa I de muncă, prevăzute în Ordinul nr.50/1990 și Ordinul nr.125/1990, ca de altfel nici activitatea prestată efectiv de reclamant.
Pentru activitatea prestată în sistemul energetic, după 1 martie 1990, locurile de muncă cu condiții deosebite au fost încadrate în grupa a II- a de muncă prin Ordinul 125/1990, la punctele 112, 113, 114 și 115 din anexa 2 la ordin, pentru următoarele activități:
,,112. Activitatea de exploatare din camerele de comanda din centralele electrice conectate la sistemul energetic național.
113. Electricienii și alt personal din formațiile de revizii și reparații ale LEA de 110 kv și mai mari care lucrează sub tensiune sau la potențial.
114. Personalul de tura din instalațiile de 750 kv care desfășoară activitate la pupitrul de comanda și în restul instalației.
115. Montarea, exploatarea, întreținerea și repararea stâlpilor și a liniilor electrice de înaltă tensiune, la înălțimi peste 15 m.,,.
Prin urmare, în condițiile în care activitatea corespunzătoare postului deținut de reclamant a fost încadrată conform Ordinului nr.125/1990 în grupa a II-a de muncă, este exclusă posibilitatea încadrării acesteia în grupa I de muncă, din punct de vedere juridic locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă neputându-se regăsi în același timp și în grupa I de muncă.
În raportul de expertiză s-a reținut că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa I de muncă, pct.123 din anexa I la Ordinul nr.50/1990, prin asimilare.
În anexa 1 la pct.123 din Ordinul nr.50/1990 este prevăzută activitatea desfășurată de electrician la ,,întreținere cale, poduri, întreținere mecanizată a căii, sudarea căii, CT, IFTE din unitățile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată de siguranța circulației,,. Însă,activitatea desfășurată efectiv de reclamant nu se încadrează în cele menționate la pct.123, reclamantul desfășurând efectiv activități de exploatare, întreținere si reparații la instalațiile electrice de înaltă tensiune, si nu cele menționate la pct.123 din Ordinul nr.50/1990.
Așadar, niciuna din activitățile desfășurate de către reclamant nu se regăsește printre cele prevăzute în anexa I, sub aspectul art.1 sau art.3 din ordin.
Față de aspectele reținute mai sus, au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză privind încadrarea reclamantului în grupa I de muncă, pct.123 din anexa I la Ordinul nr.50/1990, (prin asimilare), pentru perioadele 01.12._94 si 01.03._01.
S-a mai reținut că la art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede că “nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități”.
Or, în speță nu există documente din care să rezulte că la unitatea la care și-a desfășurat reclamantul s-a făcut nominalizarea acestuia în grupa I de muncă. De asemenea, nici în carnetul de muncă al reclamantului nu s-a făcut vreo mențiune cu privire la grupa I de muncă, respectiv procentul de cel puțin 50 % din programul de lucru desfășurat în astfel de condiții.
În ceea ce privește starea de discriminare invocată de reclamant, pentru a se retine tratamentul discriminatoriu este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferențial, în afara de cazul în care acest tratament este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare (art.1 si 2 O.G. nr. 137/2000). După cum s-a reținut în jurisprudența Curții Constituționale (decizia nr.818/03.07.2008, decizia nr.819/03.07.2008, decizia nr.820/8 iulie 2008, decizia nr.821/03.07.2008), instanțele judecătorești nu pot proceda la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor pentru a stabili existența discriminării în sensul O.G. nr. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare. În speță, încadrarea în grupa I sau II de muncă se face potrivit reglementărilor legale mai sus enunțate, după o analiză atentă a condițiilor concrete de muncă, ținând cont, totodată, de activitățile specificate în Ordinul nr.50/1990, respectiv Ordinul nr.125/1990, deci nu se poate vorbi de discriminare în situația reclamantului.
Referitor la discriminarea ca efect al hotărârilor judecătorești prin care s-a acordat c grupa I de muncă unor persoane cu funcții similare, se reține că în sistemul nostru de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept, așa încât soluțiile pronunțate în cauze similare la care face trimitere reclamantul nu pot obliga instanța a da o soluție identică, instanța fiind chemată să aplice legea la cazuri concrete, în speța dedusă judecății.
Cu privire la obligarea societății pârâte să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte că activitatea specifică grupei I de muncă s-a desfășurat în procent de 100%, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.158 alin.2 din Legea nr. 263/2003, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau II de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit art. 126 alin. 1 din HG nr. 257/2011, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele 1 și/sau a II a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14 numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidența angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhivă.
A rezultat deci că obligația angajatorului de a elibera o asemenea adeverință în temeiul acestui act normativ există doar dacă are la bază documente verificabile aflate în arhiva angajatorului, întocmite anterior anului 2001. Or, în speță, nu există asemenea documente, astfel încât pârâta nu poate fi obligată la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Prin urmare, cererea reclamantului, astfel cum a fost precizată, privind acordarea grupei I de muncă si eliberarea unei adeverințe în acest sens este neîntemeiată, a fost respinsă. Față de prevederile art.453 alin.1 Cod de procedură civilă, aceeași soluție de respingere a fost dată în ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că reclamantul este in culpă procesuală, declanșând o procedura judiciară, finalizată cu respingerea cererii sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. M.-M. solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul obligării intimatei la acordarea grupei I de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat, pentru perioadele de timp cuprinse în intervalele 01.12._94 și 01.03._01, precum și obligarea aceleiași intimate la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte procentul de 100 % de timp efectiv lucrat în condiții de grupa I de muncă, pentru perioadele de timp 01.12._94 și 01.03._01, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
La termenul din data de 12.03.2015 instanța a dispus suspendarea cauzei, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC.
Potrivit referatului din data de 01.10.2015, cauza a fost repusă pe rol potrivit art. 420 NCPC.
La termenul din data de 22.06.2014, instanța a invocat din oficiu excepția perimării apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, cu privire la excepția perimării, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, potrivit art. 248 NCPC, Curtea reține următoarele:
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 12 martie 2015, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
În conformitate cu dispozițiile art.416 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părții, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, instanța, în baza art. 416 și urm. Cod procedură civilă, urmează a constata perimat apelul formulat în cauză.
Față de dispozițiile art. 248 NCPC, urmare a admiterii excepției perimării, motivele de apel invocate de apelantul reclamant cu privire la soluționarea cauzei pe fond nu vor mai fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul declarat de apelantul reclamant C. M. M., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.3348/23.10.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în București, ..9, sector 1.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
4 ex/AS
j.f.C.N.B.
| ← Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 6026/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
